32,454 matches
-
de basm în universul searbăd al copiilor de astăzi. Autoarea, Vicol Ecaterina, iubește copiii, iubește natura, iubește livada în care a copilărit. Are o nostalgie a copilăriei ce a rămas acolo, printre copacii dantelați în primăveri duioase și auriți în toamne lungi și călătoare. Cred că din primul pas făcut pe calea cunoașterii se vor naște alte întâmplări care pot să se petreacă oriunde: în grădină, în pădure, pe câmp, dar mai ales în școală, câmpul de luptă al fiecărui învățător
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
copaci care ascund povești care de care mai atrăgătoare. De la aceștia, punând urechea pe trunchiul aspru și ridat de vreme, am aflat întâmplări neobișnuite și vreau să vi le spun și vouă. O ÎNTÂMPLARE CU TÂLC Deși din vară până în toamnă târziu în livada fermecată a bunicului roadele apleacă în jos crengile bătrâne, mirate și ele de atâta rod, bunicul își găsește de lucru din primăvara asta până în cea viitoare. Încă din mustul zăpezii, trece de la copac la copac, cercetează crengile
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
pace ale bătrânilor copaci. Te-ai rumenit bine, mărule, și obrazul tău dolofan pare tare încrezut! Iar tu, pară, ești galbenă de atâta invidie! -Eu, spuse un măr rotofei, săltând pe creanga pe care stătea, sunt bucuria bunicului și mândria toamnei. Uite, mâine-poimâine vor veni stăpânii livezii și, împreună cu suratele mele, vom umple coșurile grele! Te lauzi în zadar, rosti para, de pe o creangă a părului vecin. Noi, perele, suntem mari, zemoase și parfumate. Vom umple coșuri și mai multe decât
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
ȚUP-ȚUPĂILĂ Iepurașul Țup-Țupăilă a primit denumirea aceasta de la celelalte animale ale pădurii, după ce a povestit o întâmplare din care a scăpat cu bine, făcând mereu: țup la dreapta, țup în tufișuri, țup în spatele unor copaci. Blănița lui era maronie astă toamnă și de multe ori se tupila în brazdele proaspăt arate, că se confunda cu pământul ciocolatiu. Iar prin pădure se plimba fără frică pentru că frunzele arămii și cafenii îl ascundeau cu grijă de ochii vicleni ai vulpii sau de arma
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
va topi zăpada și tinerele vlăstare din margine vor tocmai bune de ros. NUCUL URIAȘ De când mă știu m-a impresionat nucul din mijlocul grădinii: înalt, cu coroană rotundă și deasă, cu nuci ce se iveau din coaja verde în toamne aurii, când îmi înnegreau degetele care le dezgoleau de cămașa amăruie. La început nu puteam să urc în el, dar mărindu mă, mă aburcam întâi în spinarea bunicului, apoi de acolo pe ramurile puternice. Când priveam de jos, niciodată nu
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
livezii când mergeam în primele ore ale primăverii să mângâi mugurașii abia plesniți pe rămurelele încălzite de soare. Apoi auzeam glasul broscuțelor în apropierea Paștelui, al brotacului verde care anunța ploaia, al greierului care cânta vesel vara și din ce în ce mai trist toamna, când anotimpul rece îl prindea mereu nepregătit. Poveștile livezii spuneau de întâmplări petrecute demult în care zmeii furau merele de aur și erau prinși de voinici, când copacii ocroteau privighetori vorbitoare, când oamenii care greșeau erau transformați în copaci. Dar
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
-i vorba de Rainer Maria Rilke, cu o sintagmă ce-i a lui: Sehnsucht am Fenster. Fără să cad în fonetismul ieftin al "instrumentalismelor" dubioase, trebuie spus că, totuși, acest Sehnsucht, e însuși zumzetul și oh-ul nostalgiei, - "of"-ul toamnei la fereastra lui Bacovia (pe care Fundoianu-l "citează" în Priveliști: "Toamna bacoviană geme-n ferestre: of..."); ecoul "tăcerii cu zumzete de roi" dintr-o poemă a lui Blaga... Al cochiliei pline de rumoarea și de întreg aleanul mării; al unei
Șerban Foarță către Ioana Pârvulescu by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8924_a_10249]
-
a lui: Sehnsucht am Fenster. Fără să cad în fonetismul ieftin al "instrumentalismelor" dubioase, trebuie spus că, totuși, acest Sehnsucht, e însuși zumzetul și oh-ul nostalgiei, - "of"-ul toamnei la fereastra lui Bacovia (pe care Fundoianu-l "citează" în Priveliști: "Toamna bacoviană geme-n ferestre: of..."); ecoul "tăcerii cu zumzete de roi" dintr-o poemă a lui Blaga... Al cochiliei pline de rumoarea și de întreg aleanul mării; al unei metropole,-n amurg, pe care o percepi sonor, de după geamuri sau
Șerban Foarță către Ioana Pârvulescu by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8924_a_10249]
-
revărsării/ Într-un alt viu." Cât despre Sehnsucht-ul am Fenster (care provine din A II-a Elegie, faimoasă prin incipitu-i abrupt: "Jeder Engel ist schrecklich", - nici asta n-o spun pentru tine!), țin minte că preumblându-ne, odată, la începutul unei toamne, Maria (care nu mai este) cu mine, printre bătrâne edificii timișorene Jugendstil (!), am dat cu ochii de-o fereastră de la etajul II sau III, în preajma Primăriei Vechi, în care lâncezea un veșted elev, ca la vreo 14 ani, ce, fără
Șerban Foarță către Ioana Pârvulescu by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8924_a_10249]
-
lase, pe toți, într-o situație dificilă. Prietenia lui mă mângâiase de tristețea acelor ani petrecuți în estul Europei. Mă revăd vorbind cu el, citind un text de Michelet, singur cu dânsul în micu-i salon, în timpul primelor bombardamente rusești (din toamna lui 1941), bombardamente, de altfel, foarte slabe. Un salon micuț, amenajat de dânsul, în care galbenul alterna cu albastru. într-un colț, un mic desen de Ingres; în altul un desen de Picasso. A fost fericit în ziua în care
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
în calitate de miniștri fără portofoliu. Au fost făcute și vagi promisiuni de a acorda mai multă libertate presei și de a se proceda la o oarecare îndulcire a cenzurii militare. în pofida acestui îndoielnic rezultat, regele a consimțit să înceteze greva. Din toamna lui 1945 - Theodor Pallady, un pictor fermecător; locuiește în Franța, dar războiul l-a adus în România. Are o barbă albă, foarte frumoasă și niște ochi scânteietori. A fost elevul lui Gustave Moreau, în același timp cu Morrice și Matisse
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
evgheniților, melancolia, tandrețea, senzualitatea, romantismul fiind deliricizate mai ales prin replicile țiganilor, nelipsiți din preajma boierilor. Umorul sănătos, tonic, greu de redat altfel decât prin citate, este salvator: " - Priveala, Ioniță, priveala poate să te îmbogățească. Totul respiră în jur, natura, culorile toamnei, viile... Trase aer în piept, închise ochii, întinse cu delicatețe mâinile și rămase câteva minute bune în extaz. Mihai o admira și trăia alături de ea bucuria naturii. Ioniță privi pe sub sprâncene și-și zise că trebuie să se fi țăcănit
Prin lumea evgheniților by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8983_a_10308]
-
alături de ea bucuria naturii. Ioniță privi pe sub sprâncene și-și zise că trebuie să se fi țăcănit de tot cucoana. - Coniță, nu vă fie cu supărare, da' io nu m-am scrântit încă... Treaba dumitale dacă vrei să respiri cu toamna... - Ioniță, n-ai nici un simțământ! sări Mihai. Catinca încearcă să-ți arate ce nu vrei să vezi: frumusețea unui colț de lume ce s-a deschis acum pentru noi.(...) - Da' ce-i, prăvălie, conașule, să să deșchiză? Natura asta a
Prin lumea evgheniților by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8983_a_10308]
-
traducere semnificativă (Michel de Ghelderode, Povestiri crepusculare, 1973), foarte posibil determinantă și emulativă, din aceeași epocă a transferului la expresia prozei. Cele patru anotimpuri, 1977, variațiuni tematice și vizionare, configurează un ciclu temporal simbolic. Cele patru anotimpuri, din iarnă până-n toamnă, închid un an, drept metonimie a timpului întreg. În Capela cu fluturi urmărim proiecția într-un fantastic alegoric. Biserica pustie apare ca un semn al sacrului abandonat, fără revenire, mai mult decât în tragedia Paracliserul de M. Sorescu. Transvazarea zoomorfică
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
la micul grup, într-una colectivă, larg-socială. Romanul celor trei "crai" dâmbovițeni căutându-și ținutul de verdeață și răcoare promis din timpuri imemoriale se transformă, de la un punct (destul de avansat), într-un roman al Revoluției din 1989. Din primăvară până-n toamnă se întind peripețiile lor, așa zicând, apolitice. După care, ajunși și rămași în Timișoara, în casa acelui Pepino care nu mai apare, în compania nevestei lui surdo-mute și a unui brotac "înveșmântat doar în crusta aia de jeg și muci
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
primăvara anului 1916, trecuse în Franța în primăvara anului 1920, s-a pus pe scris în 1922, prima carte i-a apărut în 1924, așadar după opt ani de ședere neîntreruptă în Occident. în România va reveni prima oară în toamna 1925, pentru scurt timp însă, a fost o călătorie cu bucluc și s-a întors grăbit și scîrbit la Paris. Și totuși, în literatura lui nu există nimic, dar nimic!, din experiența lui occidentală. Se poate presupune că prin literatură
"Otomanul" Istrati by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9035_a_10360]
-
era primăvara, al renașterii naturii, al unor noi, plăpânde, dar cât de verzi frunze, făgăduind soare și luni întregi de binefăcătoare căldură. în timpuri imemoriale, a ieși din iarnă însemna a supraviețui. De mic, cel mai mult mi-a plăcut Toamna, cel puțin în primele două treimi ale ei - Toamna dimineților cu soare în crucea cerului, luminos pe cel mai albastru cer, cu văzduhuri agreste, iar pe la începutul lui Noiembrie cu magnificele cromatici în galben, roșu, mov pe coastele urcătoare ale
Înaltele Toamne by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9092_a_10417]
-
dar cât de verzi frunze, făgăduind soare și luni întregi de binefăcătoare căldură. în timpuri imemoriale, a ieși din iarnă însemna a supraviețui. De mic, cel mai mult mi-a plăcut Toamna, cel puțin în primele două treimi ale ei - Toamna dimineților cu soare în crucea cerului, luminos pe cel mai albastru cer, cu văzduhuri agreste, iar pe la începutul lui Noiembrie cu magnificele cromatici în galben, roșu, mov pe coastele urcătoare ale măgurilor, în peticele de pădure ale șesului. Iar în
Înaltele Toamne by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9092_a_10417]
-
în peticele de pădure ale șesului. Iar în curți, straturile de regina nopții, clătinate de zbuciumul vânturilor de seară, slobozeau cel mai tare miros de floare a grădinilor - și cel mai iubit. Domneau, mai cu seamă, florile de târziu ale Toamnei, diminețile roșii, crizantemele imperiale cu petale mai fine decât aripa libelulei, aurii, albe până la transparență, cu acel iz puternic învingând primele rafale de frig. Iar acestea, tot diminețile, la deschiderea ferestrelor stârneau o poftă de viață, de împlinire, de făpturi
Înaltele Toamne by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9092_a_10417]
-
farmecul, pe vremea largilor umbrele ce te ocroteau din toate părțile. Era vârsta când, citind titlul cărții lui Tudor Arghezi Ce-ai cu mine vântule?, îi intuiam doar mângâindu-i coperțile aurii torsul existențial - și când aflam, cu înțelegere, că Toamna era și anotimpul când mureau tuberculoșii - poeți și proletari - pare-se că în urma acelei sete de viață caracteristică maladiei, curmată de umezeală, frig și întuneric. Dintr-o copilărie ocrotită țin minte descărcarea lemnelor de foc - singura traducere în versuri pe
Înaltele Toamne by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9092_a_10417]
-
copilărie ocrotită țin minte descărcarea lemnelor de foc - singura traducere în versuri pe care am încercat-o vreodată a fost aceea din Baudelaire: Bientôt nous plongerons dans les froides tenebres..." cu sunetul butucilor căzând pe caldarâm. Pentru că mai exista o toamnă, toamna gospodărească, sezonul corespunzând zicalei "toamna se numără bobocii", toamna pregătirilor pentru apropiatul asediu al iernii. Cu acesta nu era de glumit într-o lume care se troienea cu lunile, la cheremul săniilor, al viscolelor, iubită de cei puternici, lunecători
Înaltele Toamne by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9092_a_10417]
-
ocrotită țin minte descărcarea lemnelor de foc - singura traducere în versuri pe care am încercat-o vreodată a fost aceea din Baudelaire: Bientôt nous plongerons dans les froides tenebres..." cu sunetul butucilor căzând pe caldarâm. Pentru că mai exista o toamnă, toamna gospodărească, sezonul corespunzând zicalei "toamna se numără bobocii", toamna pregătirilor pentru apropiatul asediu al iernii. Cu acesta nu era de glumit într-o lume care se troienea cu lunile, la cheremul săniilor, al viscolelor, iubită de cei puternici, lunecători pe
Înaltele Toamne by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9092_a_10417]
-
de foc - singura traducere în versuri pe care am încercat-o vreodată a fost aceea din Baudelaire: Bientôt nous plongerons dans les froides tenebres..." cu sunetul butucilor căzând pe caldarâm. Pentru că mai exista o toamnă, toamna gospodărească, sezonul corespunzând zicalei "toamna se numără bobocii", toamna pregătirilor pentru apropiatul asediu al iernii. Cu acesta nu era de glumit într-o lume care se troienea cu lunile, la cheremul săniilor, al viscolelor, iubită de cei puternici, lunecători pe schiuri și suflători pe nări
Înaltele Toamne by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9092_a_10417]
-
în versuri pe care am încercat-o vreodată a fost aceea din Baudelaire: Bientôt nous plongerons dans les froides tenebres..." cu sunetul butucilor căzând pe caldarâm. Pentru că mai exista o toamnă, toamna gospodărească, sezonul corespunzând zicalei "toamna se numără bobocii", toamna pregătirilor pentru apropiatul asediu al iernii. Cu acesta nu era de glumit într-o lume care se troienea cu lunile, la cheremul săniilor, al viscolelor, iubită de cei puternici, lunecători pe schiuri și suflători pe nări de aburi fierbinți. Cât
Înaltele Toamne by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9092_a_10417]
-
pentru apropiatul asediu al iernii. Cu acesta nu era de glumit într-o lume care se troienea cu lunile, la cheremul săniilor, al viscolelor, iubită de cei puternici, lunecători pe schiuri și suflători pe nări de aburi fierbinți. Cât privește toamna gospodărească, ea începea în momentul când legumele, zarzavaturile, fructele se aflau în cel mai fast ceas al înfățișării, în acea bogăție de culori specificată de faptul că sunt de mâncare. Casele familiilor ce dispuneau de un minimum de mijloace și
Înaltele Toamne by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9092_a_10417]