206,418 matches
-
leneșul, dacă nu-s muieți, mai bine să mă spînzure. - Ehei, oftă cucoana atunci, multe păcate-mi fac eu cu tine, leneșule. Dar, decît să merg în iad că am lăsat să te spînzure, mai bine voi muia chiar eu tot ce-oi putea, arză-i focul de posmagi. Oamenii îl urcară pe leneș în spatele limuzinei, lîngă cucoană și plecară mulțumiți c-au scăpat de el. Iar cucoana zise, pipăind mijlocul leneșului: - Să te văd acum, leneșule, cum ți-ai plăti
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
-i pic de foc."? Stau încîlcit ca-n coarnele lui cerbul. Mi s-a uscat și stropul de noroc. Ce-mi folosește roua că-i rotundă Și fluturii că-și pun aur pe burtă În solzi mărunți. Mi-e viața tot mai scurtă. Sufletul spaima unde să-și ascundă? Moartea-mi sluțește carnea, mi-o dărîmă Și-o calcă în picioare ca pe-o rîmă...
M-ai umilit cu tristele-ți cuvinte… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6947_a_8272]
-
cu drag de vecini. Mai caută încă angajamente, vreun concert de vioară, prințesa ar vrea să primească, fie și-n roșia penumbră - mască pe obrazul rănit de iubire - până ce întunericul, lumina totuna sunt. Își schimbă-n continuare locuința, în case tot mai mici, apoi la hotelul final, spre-a retrăi acea melancolie-adâncă, miza criminalului Sfinx. Sunt gheare ce nu se ridică. Simfonia de cameră nr. 33 pentru 12 instrumente. Pământul Vestului e-ntocmai ce pare, în vreme ce solul românesc e alchimic, în
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/6754_a_8079]
-
veghez talazul fără nume, să nu se-nstrăineze de cuvânt. Nedăruite, s-ar otrăvi și raze, și troiene, s-ar face propria lor limită, pietroasă. Otrava-i piatră, abdicare, când nu mai poți să mângâi, când uiți că zidul ești tot tu. Râd (în câteva luni voi muri, am făcut donația, m-au medaliat) - și-ndată cresc pomii, păsările vin să-mi stropească obrajii cu polen. Dacă împing, un pic mai tare doar, palmele-n aer, să mă apăr de aripi
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/6754_a_8079]
-
Fevronia Novac Dragă Mihai, Tata citește și recitește jurnalul tău când vine la noi Eu nu l-am citit demult și l-am uitat tot așa ca el și mă pregătesc să îl reiau mi-e dor de cum te bucurai tu la ski, cum resimțeai fericirea alunecând pe zăpada sticloasă, amator dar hotărât să revii iarnă de iarnă am un tablou de la mama într-una
Mihai (lui Mihai Sebastian) by Fevronia Novac () [Corola-journal/Imaginative/7012_a_8337]
-
viitoare Pe noi aripi mari de păsări migratoare ne-au luat din țara care ți-a pricinuit suferința Ne-au dus peste oceane și mări și văi Sîntem nenumăratele femei care te citim și te iubim cu machismul tău cu tot Tot ce sperăm e să rămînem doar la periferia suferinței Atîta cît am cunoscut-o Mai mult personală decît istorică și politică Pe tine se pare că moartea te-a urmărit într-un camion toată ziua pînă cînd te-a
Mihai (lui Mihai Sebastian) by Fevronia Novac () [Corola-journal/Imaginative/7012_a_8337]
-
fără speranță Acea după-amiază, acea după-amiază... Mai îndepărtată decît era precambriană, decît Jurasicul și triasicul, decît brontozaurii, trilobiții, celenteratele, Mai îndepărtată decît ușa care nu se va deschide niciodată, Mai îndepărtată decît telefonul ce nu va suna nicicînd. Mai îndepărtată, tot mai îndepărtată acea după-amiază, În care-am să mă topesc încetul cu-ncetul Privindu-ți spatele gol, arcuit, puful auriu de pe ceafă, În care-am să mă descompun fără speranță Visînd la perii cîrlionțați ai sexului tău. În care sexul
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6862_a_8187]
-
vrut să mă bag Sub pătură și să plîng. N-am putut: Nu simt nimic, nu îmi mai amintesc nimic. Doar un tremur și-o creștere-a pulsului, Senzația că ceva cald, cald îmi lipsește, Că voi începe să dîrdîi tot mai tare, Pînă-am să îngheț. Tristan Poveștile lor nu fac doi bani. Aseară Iar ne-am certat. Am vrut Să-ți trag una peste față, să urlu, am vrut Să facem dragoste, să plîngi, să vorbesc, Să-ți spun ce
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6862_a_8187]
-
chip de ființare De mi-aș propovădui Religia Viitoare. M-a înfierat c-o tumoră benefică, Distrugere blândă, Adică un cancer de bine în care moartea să se ascundă Cu propria-i biserică, în sila de mine și de sine, Tot timpul și peste tot la pândă... în tot cazul, Nuștiucine Mi-a tras un pumn în obraz, Mi-a trântit un stigmat De care să nu se facă mult caz întrucât aș fi sluțit și opresat Scutindu-mă de orice
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
de Grec, Deși mă născusem înaintea Marelui înec... M-a luat o femeie cu cracii ca de lapte Clipocind printre poalele halatului de pânză scoarță Scrobit să nu se boțească la noapte Cât o să mă ia la giugiuleală și harță... Tot căutând Aia prin dulapul De unelte medicale A-nceput să mă doară capul Dintr-acea ridicare de poale. Toate bune și fără fasoane, Numai că pereții și ușile Erau pavazați, ca paraclisurile, cu icoane: Femeia Ceea cu Puradelul la sân
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
lup Să nu afle nimeni felul meu de-a fi la minte, la suflet, la trup. Trei într-Unul Bărbat înălțat Frate peste Frați Măsura și numele veacului său între Secularii Magistrați. La fagurul laudei Tale nici m-am pregustat, Tot frate și nefrate numele meu ți-au blestemat, Umbra Ta mi-au călcat, din pâinea cetății Tale mi-au rupt Și tot timpul Te-au așezat cu mine dedesubt în hulă de Sinele Tău eponim Cu uitarea numelui Tău viețuim
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
peste Frați Măsura și numele veacului său între Secularii Magistrați. La fagurul laudei Tale nici m-am pregustat, Tot frate și nefrate numele meu ți-au blestemat, Umbra Ta mi-au călcat, din pâinea cetății Tale mi-au rupt Și tot timpul Te-au așezat cu mine dedesubt în hulă de Sinele Tău eponim Cu uitarea numelui Tău viețuim. Ai pus temeiul Pomului Vieții Cu mine purtând solia Crengii de Smochin, Ai spart negurile și-ai topit nămeții Poporul Tău oprindu
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
La sfârsitul lecturii, ne simțim asfixiați de stupiditatea lumii si ne gândim cu groază cum ar fi dacă poezia lui Eminescu n-ar exista. Eminescu? A rămas nerecuperat Cu onoarea nereperată, frate. Bietul eminescu, fîrtate! Că degeaba i se mai tot spunea, deh, bătrînului Maiorescu: „mai potoliți-l pe Eminescu". Și, mai potoliți-l pe Eminescu! Pă domnu' Eminovici ăsta nu l-a potolit decît moartea. Nu prea putea să-l potolească nime'. Nimeni altcineva. Și nici chiar moartea nu prea
Eminescu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6804_a_8129]
-
și treceau cețuri pi fruntea lui. Da' ce era el, Caraimanu'? Ce se mai credea și ăsta, Caraimanu' poeziei românești? Negreșit era el cam așa tuciuriu de ciricliu. Dacă te uiți bine și la poză, cea de la nouăsprezece ani, și tot vezi că era cam afro, cel puțin după coafură: cu părul ăla ca o claie abandonată, des, parcă prea des: he-hei, din ce strămoși îl avea el așa, hait? Și la față, daaa, la față, soro, era cam sumbru, parcă
Eminescu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6804_a_8129]
-
că așa trebuie să fie. Nimic nu e ceea ce pare! Eminescu era în aparență bărbat. în esență, femeie. De-aia avea un chip atît de frumos. De-aia vorbea atît de frumos despre lună. Despre mare. Că doar și marea tot un soi de suflet este, un suflet femenin, strîns înlăuntru, întrînsa, are. Dînsa. Eminescu-femeie: acest gînd este, pentru mine, cea mai dulce desfătare. 5. EMINESCU UNGUR. Eminescu adevărul este că vorbea cam stricat. Eminescu adevărat. Și scria cam stricat. Și
Eminescu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6804_a_8129]
-
Eminescu și Veronica. Erau, de fapt, Eminescu și Caragiale. Un fel de threesome. Menage a trois. Și asta pentru că Eminescu era homosexual. Și Caragiale. Caragiale, la fel. Mă rog, hai să nu exagerăm: bi. Bisexuali. Astfel se explică de ce Eminescu tot îi cerea scrisorile înapoi. Să nu-l compromită. Scrisoarea a treia - și celelalte. Nu începe scrisoarea unu cu o aluzie vădit sexuală: De ce pana mea rămîne în cerneală, mă întrebi? Lumea zice că erau scrisorile lui Micle, da și lumea
Eminescu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6804_a_8129]
-
va sluji de foame și sete) apoi ușor înfiorat bâjbâind prin holul antic-umbros să te oprești s-o desprinzi cu mișcări tandre dintr-un cui ruginit flinta cu incrustații bizare moștenită din generație în generație s-o ștergi fin de tot aproape cu teamă ca nu cumva s-o doară să geamă apoi să ți-o arunci pe umeri și să ieși fredonând un cântec vag pe care nu l-ai mai cântat niciodată să te miri chiar tu în timp ce cobori
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
simt o vagă amețeală dacă nu chiar embrionul obscur al unei bucurii începe să-mi zvâcnească sub tâmple Ajung în dreptul semaforului am un zâmbet precar-dubios îl port înăuntrul meu ca pe o busolă care (fără să știi s-o folosești) - tot pipăind-o în buzunar - îți dă (cât de cât) sentimentul Nordului
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
un fior de dispreț, tipărit în colțul gurii. Printre perucile colorate nu se vedea decât bărbia meglenitului, mișcându-se ca și cum ar fi stat de vorbă, iar Nane își imagină cuvintele țurțuroase pe care le știa foarte bine de la dascălul său, tot un tesalian, poreclit Țenefațem. Spre mirarea lui, capișonul ieși destul de repede. Dar acum, sub lumina înflorită, a amiezei, nu mai arăta la fel. De fapt era altă persoană, cu un capișon la fel caraghios, care îi acoperea fruntea, înălțându-se
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
case!" Și plin de pirați, nu-i așa?!" Pentru Rață acesta era visul suprem: să plece pe mare, cu o corabie uriașă, în căutarea comorilor. Aproape că uitaseră de Țenefațem când îl văzută ieșind pe ușa prăvăliei de peruci. Era tot el, ceva mai sigur și drept ca o sabie, dar cu-aceeași față. "Ți-am spus eu că ăștia doi sunt în legătură?" Mda, Rață avusese dreptate! Țenefațem ieșise din vizuina lupului neschimbat. Dar în clipa următoare se întâmplă ceva
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
Pe Strada Mare se auzea muzica din hanuri și pe sub coloanele de la Șerban Vodă pluteau câteva perechi de oameni atât de fericiți, încât bucuria lor îl făcu pe Nane să surâdă, prins el însuși în fuiorul șerpuitor care cuprinsese aproape tot Bucureștiul. Cineva îl salută cu reverență, iar Nane realiză abia atunci că nu mai era el, cel care intrase în prăvălia cu peruci. Acum devenise un bărbat matur, cu mijlocul strâns într-un șal verde. Iar această descoperire îi dădu
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
de jurnal pe care îl scriu se datorează în mare parte și magistrului meu de caligrafie Harald Meschendorfer din Kronstadt care m-a obligat să scriu de o mie de ori un cuvânt pe care de câte ori îl scriam și era tot mai frumos și-l uram tot mai mult cu atât îl înțelegeam mai puțin până nu l-am mai înțeles de loc devenise Nimicul Absența Pură mireasma nimănui 24 iunie Cu toate că sunt atât de bolnav și obosit îmi place realul
JURNALUL UNUI AMNEZIC by Ștefan Ioanid () [Corola-journal/Imaginative/7080_a_8405]
-
se datorează în mare parte și magistrului meu de caligrafie Harald Meschendorfer din Kronstadt care m-a obligat să scriu de o mie de ori un cuvânt pe care de câte ori îl scriam și era tot mai frumos și-l uram tot mai mult cu atât îl înțelegeam mai puțin până nu l-am mai înțeles de loc devenise Nimicul Absența Pură mireasma nimănui 24 iunie Cu toate că sunt atât de bolnav și obosit îmi place realul Anselmus ce naiba o fi în el
JURNALUL UNUI AMNEZIC by Ștefan Ioanid () [Corola-journal/Imaginative/7080_a_8405]
-
sfârșitul fiindu-i pe-aproape. De renunțat la luptă nu mai avea cum să renunțe. Așa că, era de datoria lui să-și îndure chinul până la capăt. O bucată de timp, prin liniștea nepătrunsă a pădurii, nu au răzbit decât icnetele tot mai istovite ale omului, care făcea din ce în ce mai greu față înfruntării și mârâiturile neostoite ale zmeului, care părea a fi de neînvins. Și, înainte cu puțin ca din Anghel Furcilă să se scurgă ultimele picături de vlagă, când nu se mai
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
la toți le era dat să le vadă. Alții, cu privirea mai ageră, susțineau cu înfocare una și mai și, că pe sub țoale, pe trupul lui, zăriseră unduindu-se și străfulgerând în razele lunii ceva ce aducea cu niscaiva solzi tot din aur curat. Făcute ferfeniță, hainele îi răspândeau o mireasmă reavănă de vie înflorită, zăpăcindu-i și mai rău cu vâltoarea ei. Anghel cânta de mama focului un cântec pe care nu-l mai auziseră vreodată în gură de om
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]