3,826 matches
-
cauzei naționale românesști tot restul vieții. Opera sa științifică și politică reflectă preocupările și competențele sale În deceniile care au urmat Unirii: Spațiul și timpul În noua lumină științifică, București 1920; Ma premiere recontre avec de SaintAulaire 1930; O revoluție trăită, Chișinău 1924; Cum a fost votată Unirea, 1940; Memoriu cu privire la chestiunea românilor evacuați din Basarabia, 1940. Casa memorială din localitatea Bârnova a avut la Înființare o bibliotecă bogată cu exponate de mare interes istoric privind Unirea Basarabiei. Vasile Harea Născut
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
exprime din ceea ce e ascuns în tăcere?". Considerându-le exerciții de sinceritate, convorbirile pe care le veți citi aparțin acelei categorii narative care face parte din literatura confesiunilor. Foarte multe din cele precizate în răspunsuri pot fi controlate, fiind viață trăită și asta ține de autenticitatea exprimării, ține de satisfacerea unei curiozități firești, venită dinspre cel care pune întrebările și venită dinspre viitorul cititor. Pentru el, pentru cititor, se pun întrebări și se dau răspunsuri. Dialogul cu lumea începe de când ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
din Bacău, întâlnire cu directorul Costin (în derivă, deoarece i s-a decis de "sus" pensionarea)"-M.R. Iacoban, Trăim o singură dată, Jurnal 2004-2014. Acesta este Calistrat Costin, omul-spectacol. Piesa în care joacă, zi de zi, e chiar viața trăită. În același timp, el este dramaturgul, regizorul, scenograful, interpretul, sufleurul (de ce nu?), dar și spectatorul care se aplaudă; "realitatea sensibilă făcându-se scenă și sală, reprezentându-se constituită în oglindă prin jocul textului și al figurii suprapuse ei: anamorfoza" (Jean-François
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Rolul lor în viața lumii este foarte important, deci și în viața câte unui păcătos de om-poet! În toate cele îngăduite am ținut de regulă măsura! Cât despre boemă, pare că vremea ei a trecut demult! V.P.: În atâția ani trăiți, ați fost la multe manifestări culturale. România e țara festivalurilor. Sute, mii, într-un an. De la festivalul cepei, brânzei, usturoiului, păstrăvului, vinului, berii, cafelei și ceaiului și altele, până la cele ale filmului, ale muzicii de tot felul și, nu în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
omului marginalizat, care-i oferă solul de plecare, el va compune replici foarte studiate, extracte aproape "gongorice", subtil-livrești, în care această lume ternă și apăsător-cenușie e săltată, și cumva salvată, în expresia prețioasă, în replică implicit-elegiacă, la banalul vieții (ne)trăite." Ion Pop, Viața Românească , nr11-12/2013 Admirabilă este ingeniozitatea cu care autorul face vizibilă poezia vieții de fiecare zi. Găsește de fiecare dată unghiuri de observație neașteptate, încadrează inteligent imaginea, aduce în prim-plan detalii care astfel devin importante, obligând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Poetul se confesa cu un farmec inegalabil. Vinul, și în mod special vinul roșu, era pentru el o ceremonie, o degustare à la longue. Era un pretext, privind această formă sculptată în pahar, pentru a rosti o lume de el trăită, pentru a săvârși un act creator. Vorbea despre prietenii lui din anii studenției de la Iași sau din perioada bucureșteană: Adi Cusin, Dan Laurențiu, Petru Aruștei, Stelian Baboi, Alexandru Tacu, Cristian Simionescu, Nichita Stănescu, Virgil Mazilescu, Paul Goma, Daniel Turcea, Gabriela
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
trăiți, domnilor! (2007), Carte cu Ilie Boca (2012). Are două cărți gata de tipar: Teatru la filtru și Mă hrănesc din risipiri. *** " Omul este întotdeauna prada propriilor sale adevăruri" (Albert Camus, Mitul lui Sisif). Aceasta este fraza-simbol care punctează experiențele trăite și destăinuite cititorilor, în interviul de față, de către Carmen Mihalache, directorul revistei Ateneu. Născută la 18 februarie 1953, Podu Turcului, Bacău, este absolventă a Facultății de Litere, Universitatea București. Critic de teatru (membră a Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
zona asta egouri dilatate și orgolii inflamate, dar puțin autocontrol în manifestări n-ar strica. Nu aștept de la oamenii din cultură să se iubească, dar ar fi bine să se respecte între ei." Vasile Proca: Ce amprente, în memoria timpului trăit, au lăsat locul nașterii, copilăria (cu întâmplările haioase), oamenii de tot felul, părinții dumneavoastră? Faceți-le un portret, vă rog. Carmen Mihalache: Norocul meu a fost că m-am născut într-o familie care iubea lucrurile frumoase și cărțile. Bunicii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Română. Așadar, Suceveanu nu e un pseudonim, e numele meu adevărat, obținut prin o mai accentuată românizare a numelui inițial Sucevan. V.P.: Te rog să vorbești despre baștină, despre anii copilăriei, adolescenței, despre părinții tăi. Ce amprente, în memoria timpului trăit, au lăsat acele vremuri tulburi? A.S.: Se știe că în satele românești de pe valea Siretului s-a conservat mai bine decât în Basarabia, să zicem, limba română și conștiința românească. Aici sovieticii nici nu au încercat să schimbe identitatea cetățenilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
reușit să le treacă peste frontieră în acea perioadă, când a plecat pentru prima dată, după 40 de ani, în România să-și vadă frații, după ce nenea Visarion ieșise din pușcărie. V.P.: Privind retrospectiv, cu maturitatea celor 70 de ani trăiți, care sunt bucuriile, tristețile, împlinirile, neîmplinirile poetului și militantului român Vasile Tărâțeanu, trăitor la Cernăuți? V.T.: Bucuriile mele sunt cărțile pe care le-am scris până acum, dar și durerile mele tot ele sunt. Mă bucur de reușitele colegilor mei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
care se aude în toate piesele sale), spaima de gol, de viețuirea fără noimă, de adâncirea în prostie a oamenilor. Pentru Cehov, ,,sfânta sfinților" era viața. Nu murdarită, nu tăvălită în minciună și în stupida amăgire. Viața și firescul ei, trăită frumos, cu vocație, cu intensitate, altruist, generos, luată în stăpânire cu răspundere și pricepere, asta își dorea. Nepriceperea oamenilor de a-și trăi viața îl revoltă pe Cehov, dar el însuși este atât de ros de îndoieli. Mai ales când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
crearea Alianței pentru Progres, a Corpului Păcii și a Agenției pentru Dezvoltare Internațională; prin declararea unui moratoriu asupra testelor nucleare atmosferice; și prin transmiterea dorinței sale de ,,pace veritabilă, tipul de pace care face ca viața pe pământ să merite trăită [...] nu doar pace pentru americani, ci pace pentru toți bărbații și toate femeile nu doar pace în timpul nostru, ci pace întru toate timpurile [...]"13. John Kennedy a înțeles că americanii trebuie să pună în practică o diplomație eficientă pe fiecare
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
această calitate, i-a născut un fiu. După moartea papei Sergius al III-lea, Theodora a acționat pentru a favoriza urcarea în scaunul papal a lui Anastasius (911-913) căruia i-a urmat, tot prin intrigile ei, papa Lando (913-914). Viața trăită intens a făcut ca Theodora să se îndrăgostească de un episcop, mult mai tânăr decât ea, Ioan din Ravenna a cărui ascensiune pe scaunul papal a susținut-o, devenind papa Ioan al X-lea (914-929). După moartea părinților ei, Marozia
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
copilăriei, pe frustrările adolescenței și pe dorința fierbinte de a se împlini prin iubire. La 25 de ani, Yoko s-a hotărât să meargă în America și s-a îmbarcat în portul Yokohama. Pe vas fiind, și-a derulat viața trăită și, în aspirația ei de a se realiza prin dragoste, s-a simțit atrasă de inspectorul Kurati, a început să-l cucerească și să-l subjuge cu pasiunea ei, făcându-l să-și neglijeze și să-și părăsească familia. La
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
privi adormită, goală și neajutorată. S-a așezat s-o contemple pe marginea patului, subjugat de vraja celor cinci simțuri... i-a vegheat somnul. A trăit miracolul primei iubiri, al unei iubiri pure. A doua zi a reflectat asupra impresiilor trăite, asociindu-le cu alte experiențe erotice: A fost ceva nou pentru mine. Nu cunoșteam vicleșugurile seducției și veșnic îmi alesesem la întâmplare iubitele de o noapte, mai curând luându-mă după preț decât după farmecele lor, și făcusem dragoste fără
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
noastră se desfășura deja, dar fără știrea noastră, în timp ce cealaltă ne-ar pune în contact numai cu noi înșine sau cu un sine extins doar pînă la limitele grupului care închide lumea copilului. Nu pe istoria învățată, ci pe cea trăită se sprijină memoria noastră. Prin istorie trebuie atunci să se înțeleagă nu o succesiune cronologică de evenimente și date, ci tot ceea ce face ca o perioadă să se distingă de altele și despre care cărțile și relatările nu ne prezintă
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
tuturor celor care se găsesc în univers. Ar fi acum posibil să ne imaginăm că, între aceste momente succesive și comune, a căror amintire se presupune că o păstrăm, se desfășoară un fel de timp vid, înveliș comun al duratelor trăite, cum spun psihologii, de conștiințele personale. Oamenii convin asupra măsurării timpului cu ajutorul anumitor mișcări care se produc în natură, precum cele ale astrelor, sau pe care le creează și le reglează autonom, cum sînt cele ale orologiilor, pentru că n-ar
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
în vedere mai întîi timpul înțeles sub forma cea mai abstractă: timpul complet omogen al mecanicii și al fizicii, al unei mecanici și al unei fizici întrepătrunse de geometrie, pe care îl putem numi timp matematic. El se opune "timpului trăit" al lui Bergson ca un pol față de celălalt și este, potrivit acestui filozof, cu totul "vid de conștiință". O astfel de noțiune prezintă interes prin faptul că ea ar reprezenta limita de care oamenii tind să se apropie pe măsură ce, în loc să
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
lor ajunge mai mult sau mai puțin departe, mai repede sau mai încet, în trecut sau în timpul fiecărui grup. În acest sens concentrează conștiințele, în același interval, durate mai mult sau mai puțin îndelungate: în același interval de durată socială trăită, ele fac să încapă o întindere mai mare sau mai mică de timp reprezentat. Între ele există, bineînțeles, mari diferențe în această privință. Cu totul alta este interpretarea psihologilor, care consideră că există tot atîtea durate diferite ireductibile una la
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
al doilea moment: cel al anilor întunecați și lipsiți de speranță. Aici apare importanta inovație (care a trecut, de altfel, total neobservată în mulțimea de subtitluri inutile din edițiile anterioare) a dublei naturi a timpului, ca prezent etern al faptului trăit și ca istoricitate socială a timpului gîndirii. Momentului de optimist raționalist, prelungire a luptei dintre 1935 și 1938 pentru lege și cauză, îi urmează anii întunecați 1941-1943, cînd ontologia timpului va confirma o teorie metafizică anterioară (pur ecou leibnizian), privind
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
colectivă la muzicieni" cît și cu Cadrele sociale ale memoriei. Cadrul esențial al memoriei colective nu mai este limbajul-cod ca în articolul despre muzicieni; noul cadru esențial al memoriei este timpul. Timpul are aici o dublă structură: de prezent etern trăit, care este esențial, și de succesiune conceptuală și socială a timpului prezent, trecut și viitor. Evoluția "muncii" și a volumului, în cadrul căreia transformarea limbajului în cod este urmată de transformarea timpului, face din Memoria colectivă un ansamblu de reflecții care
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
restrîn-gere, o limitare a istoriei căreia îi recunoaște el valoarea: istoria contemporană. Însă întrebarea care se pune atunci este ce să credem despre istoria care nu este contemporană? Ce să credem despre istoria pentru care nu avem echivalente ale vieții trăite atunci, precum relația de sociabilitate și modul în care fiecare grup social, fiecare memorie colectivă, fiecare sens împărtășit al momentului explică faptul istoric? Or, capitolul despre timp generalizează critica istoriei lui Blondel la nivelul întregii istorii. Această critică nu mai
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
precum și situarea exterioară față de aria deja descrisă a memoriilor colective savante și a memoriilor sociale? Sînt posibile deoarece istoria ca știință este elaborată tocmai de un grup (societatea savantă a istoricilor): această istorie ar mai fi putut avea o bază trăită dacă ar fi devenit o istorie națională. Halbwachs opune Memoriile lui Saint-Simon (care nu pot deveni o memorie colectivă fiindcă nu pot cuprinde ansamblul națiunii) altor texte asemănătoare. Se poate, într-adevăr, concepe o istorie națională structurată de o sensibilitate
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
lui Halbwachs, care nu va fi reluată de nici un sociolog pînă la sfîrșitul secolului XX: ideea dublei dimensiuni a timpului social 195. Fundamentele psihologice sau ontologice pentru superioritatea timpului memoriei colective în raport cu istoria și chiar pentru autenticitatea unică a timpului trăit al memoriei colective față de facilitatea timpului istoric aceasta este teoria timpului dublu. Reluînd o intuiție din Cadrele sociele, confirmată de toate analizele de pînă atunci asupra istoriei și a interiorității reciproce în cîteva cazuri excepționale, Halbwachs recurge încă o dată la
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
alături de cei pe care mi-i amintesc. Grupul este același în mediul de acum ca și în mediul de atunci. Dacă acest timp este central în grup și cuprinde cea mai mare parte a grupului, acest prezent etern caracterizează timpul trăit; timpul memoriei colective se identifică cu sensul împărtășit pe care și-l atribuie grupul sieși în mediul său, mediului apropiat sau individului din grup. Dimpotrivă, dubla natură a timpului rezultă din faptul că grupul știe în mod inteligibil și conceptual
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]