3,599 matches
-
voia să rătăcească în vecii vecilor prin „pământul pustiu“ din Tikdabra și le șopti încetișor, pentru că nu avea putere să strige, să plece fără el. în cele din urmă, dormi trei zile lungi. Când se trezi, pătura era îmbibată de transpirație și sânge, dar sângele nu mai curgea din răni, iar bandajul se transformase într-o crustă tare, lipită de piele. încercă să se miște, dar durerea era atât de insuportabilă, că trebui să rămână complet nemișcat câteva ore, înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
trece mult timp și marele bronzat îmi palmează un chiștoc voinicos. E clar: nu mai e nevoie de budă. Îi cucerisem pe toți. De budă însă nu mai era nevoie și dintr-un alt motiv: cămașa-mi era leoarcă de transpirație. Organismul găsise alte căi de evacuare a lichidului emoțional, cum îi spunea fosta profă de biologie. Când s-a terminat ora, am simțit că trebuie să culeg cireașa de pe tort: "Ei, care-i șeful aici?" A ieșit în față o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
câteva monede pe masă. Revolverul atârnat Între picioare Îi provocase o rosătură dureroasă. — Guten Abend. Polițistul cumpără un ziar de seară și se porni mai departe, pe stradă. Josef Își puse degetele Înmănușate pe frunte și le coborî umede de transpirație. Așa nu merge, se gândi el. Nu trebuie să devin nervos. Probabil că mi-am imaginat țipătul acela. Era pe cale să se așeze și să-și termine cafeaua, când Îl auzi iarăși. Era un lucru extraordinar că putea trece neauzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
respectiv transferat din casă în mașină,și, de aici încolo, totul a fost extrem de simplu. Obiectul furat a fost dus în locuința unuia dintre caguliști. Desfăcut cu înfrigurare. Când au dat capacul deoparte, de emoție, i-a atacat, pe toți, transpirația. O transpirație fierbinte, care le curgea în șiroaie, pe fețe, și de-a lungul trupului. Dar ce au găsit, trudnicii căutători, în acel tron de legendă.Câte patru rânduri de prosoape; câte patru rânduri de broboade; câte patru rânduri de
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
din casă în mașină,și, de aici încolo, totul a fost extrem de simplu. Obiectul furat a fost dus în locuința unuia dintre caguliști. Desfăcut cu înfrigurare. Când au dat capacul deoparte, de emoție, i-a atacat, pe toți, transpirația. O transpirație fierbinte, care le curgea în șiroaie, pe fețe, și de-a lungul trupului. Dar ce au găsit, trudnicii căutători, în acel tron de legendă.Câte patru rânduri de prosoape; câte patru rânduri de broboade; câte patru rânduri de încălțări; câte
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Între ele - cîntam. Inhalam binele și răul laolaltă fără să am știință de ele, pluteam Într-o confuzie tulburătoare, totul părea pur și impur deopotrivă, Înaintam În vîntul proaspăt al dimineții cotropită de o bucurie suspectă, Îmi simțeam sîngele și transpirația și mi se făcea rușine ca de un păcat pe care Începusem să-l iubesc. Intrasem Într-un timp al glandelor, trăiam frenezia Îndrăgostirii Înainte de a mă Îndrăgosti. Acolo, În orașul-retortă mi se desăvîrșea alchimia. Pe str. Dr. Lueger care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cu totul altfel. Nu mai au mărci și nume de firme și etichete, nu mai au nici ambalaj, și ceea ce e mai bizar - au mirosul și forma altor trupuri! SÎnt cadouri impure, obiecte În care s-au impregnat respirațiile și transpirațiile, ticurile, infirmitățile, frivolitățile unor ființe străine. Mă bucur ca și atunci pentru că Îmi plac lucrurile materiale și tot ce-mi răsfață simțurile, dar În același timp sînt ușor jenată, am senzația unui adulter, ca un bărbat care s-ar culca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de o parte și de cealaltă a gâtului. În această poziție, cămașa albastră, care păruse să-l prindă bine, era acum puțin lălâie, atârnându-i în dezordine peste piept. Acolo unde materialul se întinsese, la subsuori se zăreau pete de transpirație. — Vă simțiți bine? Da, da. Se îndreptă în scaun, dar nu fu deloc convingător. Cumva, nu părea să-și mai umple întregul corp, ca înainte. Amintiri neplăcute, zise. E... ei bine, nu-i nevoie să vă spun eu cum e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
îngrozitor acum. Cămașa îi era udă leoarcă și lipită de coaste și de stomacul scobit dureros. Părul îi era răvășit, pleoștit și fără nici o formă. Până și ochelarii mari de soare păreau vechi și murdari. Și era atât de ud... Transpirația picura de-a dreptul de pe el, stropi mari atârnându-i și căzându-i de pe nas, bărbie, chiar de pe manșetele jeanșilor. Pic pic pic pic. — Patru, am spus. Îmi tremurau mâinile. Nu știam ce să fac. — Știți că sunt mort, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
coilănos, împrăștiind picături de apă în toate părțile. Sunt tu, desigur. Suntem aceeași non-persoană moartă. Am coborât privirea și m-am îngrozit văzându-mi propria cămașă albastră udă și lipicioasă. M-am opus acestei dovezi de ne-logică - e doar transpirație, ești bolnav, e doar transpirație și nu gândești cum trebuie. Înaintă câțiva pași, împleticindu-se, lăsând în urmă o dâră de apă maronie. Nu reușeam să mă conving să mă ridic în picioare. Stomacul mi se revolta și am vomitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în toate părțile. Sunt tu, desigur. Suntem aceeași non-persoană moartă. Am coborât privirea și m-am îngrozit văzându-mi propria cămașă albastră udă și lipicioasă. M-am opus acestei dovezi de ne-logică - e doar transpirație, ești bolnav, e doar transpirație și nu gândești cum trebuie. Înaintă câțiva pași, împleticindu-se, lăsând în urmă o dâră de apă maronie. Nu reușeam să mă conving să mă ridic în picioare. Stomacul mi se revolta și am vomitat din nou fără să scot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Am închis ușa după mine, am pus jos cușca lui Ian și mi-am sprijinit rucsacul de masă. Sub stratul gros și tăcut de praf, încăperea avea un miros vag de spațiu locuit - somn, deodorant, pudră de spălat, piele, păr, transpirație. Mirosul unei persoane. Mirosul mi se păru atât de natural, atât de familiar și de liniștitor încât, la început, nu i-am înțeles semnificația. Revelația veni ca un șoc electric ce-mi străbătu corpul. Camera mirosea ca și casa mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Auster. Era abia începutul serii și mă gândeam la pizza și cocteiluri și la întoarcerea, în sfârșit, în Marea Britanie. Mă gândeam la partida de sex în stare bahică din urmă cu câteva nopți și la felul în care răsuflarea și transpirația noastră aburiseră interiorul de plastic al cortului și la cum am stat acolo întinși, încolăciți, înconjurați de lucrurile noastre făcute vraiște. „Poate un cârcel.“ M-au dus într-o cămăruță cu un ventilator și o carafă cu apă. Fețele veneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cea mai cumplită din viața lui; Împlinise douăzeci de ani. Canicula era sufocantă, nici măcar noaptea nu aducea un strop de răcoare; sub acest aspect, vara lui ’76 avea să rămână În istorie. Fetele purtau rochii scurte și transparente, pe care transpirația le lipea de piele. Umblă zile Întregi, cu ochii exorbitați de dorință. Se trezea noaptea, străbătea Parisul pe jos, se oprea pe terasele cafenelelor, pândea În fața discotecilor. Nu știa să danseze. Îl tortura o erecție permanentă. Avea senzația că Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
piciorul pe ultima treaptă, piața deja răsuna de urale și de strigăte de „Poliția e cu noi!“. Ajuns sus, semizeul În uniformă și-a tras puțin sufletul, iar apoi și-a dat jos chipiul, dezvăluind mulțimii un val de strălucitoare transpirație care izvora dintr-o țeastă parțial despădurită și care, În irizările acelei amieze Însorite, constituia un adevărat nimb al măreției. Cezar Însuși, dac-ar fi vorbit atunci poporului, anunțând cucerirea Galiei, descoperirea Americii și aselenizarea Într-un singur discurs, n-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
dau la o parte din fața televizorului. game over Erau doi, dacă n-o socotesc și pe madame Kropotkina, al cărei cap Încărcat de bigudiuri se ițea prin deschizătura ușii de la intrare. Primul: un gnom minuscul, răspândind un miros sulfuros de transpirație, motivul probabil al trezirii mele din somnul În care o sticlă de vodcă mă cufundase cu un număr nedefinit de ore În urmă. Pe cât de mic era la trup, pe atât de mare i se prezenta capul, căruia bascul militar
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de jos fusese smulsă, stăteau scrise următoarele rânduri: „Erau doi, dacă n-o socotesc și pe madame Kropotkina, al cărei cap Încărcat de bigudiuri se ițea prin deschizătura ușii de la intrare. Primul: un gnom minuscul, răspândind un miros sulfuros de transpirație, motivul probabil al trezirii mele din somnul În care o sticlă de vodcă mă cufundase cu un număr nedefinit de ore În urmă...“ Ca lovit În moalele capului, m-am sprijinit de zid. Am stat așa câteva secunde bune. Oamenii
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
arătăm credincioși principiilor noastre de‑a folosi violența aleatoriu, împotriva cui s‑o nimeri (Rainer). Tâmpitule! (Hans). Anna nu mai spune nimic, ci își linge doar, gânditoare, degetele de la mâna dreaptă, mâna cu care a lovit, sărate de sângele și transpirația victimei, ceea ce Rainer contemplă cu o privire admirativă, Sophiei îi provoacă o ușoară greață, iar pe Hans îl determină să‑i dea Annei una peste mână. Purcelule! Anna poartă în sine o furie atât de mare - chestie provenită probabil din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și intenții bune, indiferent de unde s‑ar trage. Fiecare este altfel decât predecesorul său, ceea ce asigură o oarecare diversitate. Sophie sare din mașina frumoasă și este ea însăși foarte frumoasă în costumul ei de tenis și fără o picătură de transpirație, fenomen ce însoțește, de altfel, diferitele activități sportive. Dar la ea transpirația nu găsește teren de acțiune, Sophie e un înger. O ființă imaterială. Rainer își mușcă buza de jos cu incisivii. Silueta albă a Sophiei se sprijină de portiera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
predecesorul său, ceea ce asigură o oarecare diversitate. Sophie sare din mașina frumoasă și este ea însăși foarte frumoasă în costumul ei de tenis și fără o picătură de transpirație, fenomen ce însoțește, de altfel, diferitele activități sportive. Dar la ea transpirația nu găsește teren de acțiune, Sophie e un înger. O ființă imaterială. Rainer își mușcă buza de jos cu incisivii. Silueta albă a Sophiei se sprijină de portiera mașinii și șușotește cu șoferul ceva diafan, care nu se aude, nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
deplasare, doar pe unicul său picior. Sophie șade în față, lângă Rainer, cu gândul să facă o excursie în aer liber, de care are parte oricum tot timpul, iar Anna stă în spate, de unde răspândește cu nesimțire un miros de transpirație care seamănă cu mirosul unui animal speriat. Totuși, dat fiind că știe să cânte la pian, Anna se află pe o treaptă culturală superioară. Ce nu răzbate pe gură pare să exale din toți porii ei. Toate speranțele Annei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
vreme până când își vor convinge părinții să le cumpere din nou pantaloni și fuste la modă. Pentru asemenea incapabili s‑a ostenit Sophie. Dar a făcut‑o în primul rând pentru ea însăși. Vestiarul sălii de sport, care trăsnește a transpirație și a gaz, trebuie renovat complet. Elevii ultimei clase de liceu nu profită cu nimic din asta, fiindcă renovarea va avea loc abia în vacanță. Domnul Witkowski vrea să‑și retragă copiii de la școală din cauza acestei întâmplări, dar ei îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
el un măr în pat, înainte de culcare, și citește în timpul ăsta din Absurd și obsesie de Camus. Se stinge lumina și se doarme. La șase și jumătate dimineața, Rainer se trezește brusc și ca niciodată palmele îi sunt umede de transpirație. Nu se gândește deloc la asta, nici dacă‑i bine, nici dacă‑i rău. O aude pe mama în baie. Se scoală, se duce în hol și ia din legătura de chei a tatei, care atârnă la ușă, cheia de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
amețită de căldura care a tot umflat-o, ca în ulei încins, până să devină acum, aproape de ceasul amurgului, o gogoașă uriașă și grea, pântecul unei dihănii diforme, întinsă peste lume, cuprinzându-i și stingându-i nervii, nerăbdarea, neliniștile. Aburii transpirației s-au tot strâns și s-au amestecat. Trupuri rostogolite, înghesuite. Calmul după-amiezii, oboseala, somnul, lene cețoasă. Tânărul rătăcitor printre semeni, dăruindu-le suava sa indolență, nu se poate fixa. Interesul egal pe care îl arată întâmplării, neprevăzutului este al
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
lovitură, una și încă, te ridică din scaun, te clatină, te plesnește, te împinge spre ceilalți. „Dacă ar fi arme, în sala asta, s-ar descărca. S-ar trage în neștire...“ Tovarășul Manole : obraz palid, proaspăt ras, părul muiat de transpirație, privirea calmă, clară. Ochii nu clipesc decât la mari intervale. Și-a dezbrăcat haina, adevărat dezmăț : umerii înguști și osoși înveliți într-o cămașă vernil cu mâneci scurte și guler descheiat peste cravata galbenă. „S-ar trage în neștire. Unii
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]