3,521 matches
-
cultă și populară, cronici ale unor evenimente culturale la care George Tofan rămânea exemplu de imitat. Activității de la redacție i se alăturau propaganda prin viu grai cu conferințe la sate și la orașe, congrese culturale, serbări comemorative, ținându-se, astfel, trează conștiința națională a sufletelor pentru evenimentele care urmau să vină, cum spune prof. I. Nistor. „În 1914, Junimea Literară intrase în al XI-lea an al apariției sale”, iar numărul dublu din vară, în care se insista asupra legăturilor Bucovinei
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
a-l cita tot pe el: "În această "noapte" strigă răzbunați parcă și Mircea Vulcănescu și Dan Botta și Constantin Noica și Paul Sterian, toată generația lui Eliade, îngropată cu zile, în ceasul cel rău". O dimensiune pregnantă și permanent trează și trezitoare este înalta conștiință a responsabilității față de cultura națională. Cum aprecia și Al. Cistelecan, în același articol, cea mai solicitată funcție a autorului Fenomenului Pitești a fost, indiscutabil, cea de instanță morală, dotată ca un radar moral ultrasensibil, ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
atacurile lor nerușinate la adresa unor clasici ai literaturii naționale. Un caz, E. Lozovan, care îl atacă pe I.L. Caragiale într-o foaie a exilului, Stindardul, cu tehnici și metode scoase parcă din arsenalul propagandei comuniste. Criticul, un spirit ca-ntotdeauna treaz, va încondeia fără cruțare această nouă năpastă căzută pe capul dramaturgului român. De altfel, capitolul se intitulează sugestiv Românii deplasați. Nici tracomanul Iosif Constantin Drăgan, nici George Uscătescu nu scapă de condeiul obiectiv al pamfletarului. Exilul numără nu numai refugiați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
afirmate în aceiași ani în care proletcultiștii și neoproletculții se manifestau, sînt marcate și așezate la locul ce li se cuvine. Vocațiile de critic și culturolog sînt exemplar prezente în această carte. În totul, ne aflăm în fața unei conștiințe mereu trează și trezitoare, care a dat și ne-a redat adevărul, în împărăția falselor valori care a fost comunismul, fără exagerări, fără parti pris, dar de fiecare dată îndurerat și întristat de toate cele abătute peste țară și cultura națională. Cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cîmpul activității literare linia partidului". Cei care nu au acceptat pentru orientare se înțelege, în totală libertate linia partidului n-au pierdut decît libertatea personală, unii și viața. Și cum disprețul față de sacul cu bani al bancherilor trebuia ținut mereu treaz, cel care a scris Mărul de lîngă drum nu uită a vorbi despre condițiile tot mai bune ale muncii literare. Cu date și cifre elocvente sînt prezentate sumele cheltuite și primite de către scriitorii aliniați, dar și condițiile de odihnă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
al acuzării, vei avea, ce-i drept, zile destul de bune, dar nopțile vor fi îngrozitoare. N-o să mai poți închide un ochi. O să trebuiască să trăiești numai cu somnifere și calmante: abrutizat și moțăind ziua toată, iar noaptea chinuitor de treaz. O să te perpelești, ca un nebun. Cată-ți de treabă. Hai, nu mai ezita. Trebuie să faci închisoare. Mi se rupe și mie inima, dar n-ai încotro. Dealtfel, chiar dacă apari acum ca martor al acuzării, nu fi prost, după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Îl simte aproape palpabil, prezent, pe Hristos, ca atare se consideră norocos, incredibil de norocos. În instanță, derularea procesului celor douăzeci și cinci de intelectuali din grupul mistico-legionar al lui Noica este narată cu acuitatea celui ce le-a trăit cu inima trează și vibrînd de durere. Sintetic, din depoziția monahului vom afla cauza arestării întregului lot din nesăbuința de a fi citit o carte, Ispita de a trăi a lui Cioran să fi știut, să fi realizat autorul trăitor la Paris ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Frica și prostia, alte păcate groaznice pe care creștinismul le respinge. Așa cum grijile nu te lasă să dormi sau, brusc, te deșteaptă la o bucată de noapte, la fel poate să se întîmple ca și de pe urma fericirii să te pomenești treaz în toiul nopții. Așa se va întîmpla la Jilava, mult după primirea botezului, celui convertit la dreapta credință. E într-o stare euforică ce nu-l lasă să doarmă, un preaplin de viață îl copleșește: Îmi venea să mă reped
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
îndurate de marea majoritate a poporului român. Nu sînt uitate posturile de radio străine, în special Europa Liberă, care au informat corect asupra situației dezastruoase din România. Sînt elogiați Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, prin vocile cărora s-a menținut trează conștiința națională a românilor. Condamnarea comunismului înseamnă implicit condamnarea instrumentelor ce i-au făcut posibilă perpetuarea: Partidul Comunist Român și Securitatea. Incriminarea PCR exclude marea masă a membrilor de partid simpli plătitori de cotizații; instituția condamnată este "partidul conducător", nomenklatura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cu orches- tra Dajos Béla în studio la Odeon, iar ei încă se ciondăneau ca nebunii, de data aceasta la o terasă de lângă Poarta Brandenburg. Preluaseră un tango uruguayan, despre care Pribeagu credea că poate deveni nemaipomenit dacă îi păs- trează și titlul, Zaraza, care pe românește însă nu însemna nimic, ceea ce îl irita pe Cristi. În spaniolă, da, avea un sens. Era vorba despre un bou care trăgea la căruță. Își ducea cărăușul acasă. Zaraza însemna creton, iar boul avea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ne-am găsit „ritmul” și coeziunea, spiritul practic și eficient pe care-l așteptau de la noi și Înainte, și după lectorii noștri și pături Întinse ale populației, și atunci am vrut să demonstrăm după că vigilența noastră este vie și trează! Și ce am reușit, de fapt?! Fracturarea lumii literare, Încă o dată izolarea și chiar calomnierea unor spirite de vârf și agitarea În câmpul politic a unor sloganuri depășite de care s-au folosit apoi, s-a văzut În penibila guvernare
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cu orice preț” originalitatea, mă gândeam În primul rând la acesta: incapacitatea de „adaptare” a unui autor, a unui creator, care-și „transportă” senin și „naiv” ideile năstrușnice, „ne-realiste”, În viața sa adultă, ciocnindu-se de indivizii din jur, „treji și deștepți”, care se supun regulilor curente, generale și tiranice, adesea. Ei bine, cât timp va rezista un poet, un dramaturg, un cercetător, În obstinația sa ce nu numai că pare, dar și este „ridicolă” până când, după o trecere a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
topeau aproape toate piedicile și istețele argumente ale creierului, exersat În a analiza și cântări totul până În detaliile cele mai nesemnificative! - și eram Încă o dată copil, dar nu era vorba de o stare a copilăriei regăsite, ci de o beatitudine trează și puternică, aptă de a mă „ajuta” nu „să Înțeleg”, ci să fiu! Să fiu, În aproape plenitudinea ființei mele, de parcă o zeitate mi-ar fi fluturat hlamida ei În preajmă sau forțe „din mine” aflate Într-o ciudată așteptare
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
oaspeți în weekenduri (Ron Galotti, Campion Platt, Susan Minot, editorul meu italian, McInerney, comandând o tartă de prune de 40 $ de la o brutărie de specialități din East Hampton și livrându-mi-se două navete de Domaines Ott). Încercam să rămân treaz, dar am început să destup sticle de chardonnay la ora zece dimineața, iar dacă beam tot ce-aveam seara, atunci așteptam dimineața într-o parcare din Bridgehampton, în Porsche-ul închiriat în vara aceea, să deschidă magazinul de băuturi alcoolice, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mai optimiste când și-a dat seama că îi consumasem toate cele șase pachețele. Fără să iau droguri am fost odată convins că proprietarul unei librării din Baltimore era de fapt un linx. Dacă așa ceva era posibil cum puteam îndura treaz un zbor de șase ore spre Portland? Soluția mea? Procurarea de și mai multe droguri. Ca atare, am continuat să mă fac praf și să picotesc în timpul interviurilor din barurile hotelurilor. Leșinam în avioane, zăcând lungit și fără cunoștință la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
State; cumva, pe parcursul acestui întreg interval, se publicase și o ediție broșată (atât de mult timp fusesem plecat). Terence dispăruse din schemă cu luni în urmă și o femeie cu totul necunoscută - “asistentă motivațională“ sau „baby-sitter al celebrităților“ sau „companie trează“ or te miri ce - era acum prezentă ca în esență să se asigure că nu voi priza heroină înainte de ședințele de lectură. Însă evident a fost angajată pentru a-i proteja pe editorii mei, nu pe mine. Lor nu le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
A lăsat capul în jos. Am observat că avea o mână încleștată strâns. Puteam auzi răsuflarea agitată care precede lacrimile. - Vrei să spui că am consumat, am zis încet. Propoziția asta trebuie să fie numai la timpul trecut. Pauză. Sunt treaz, nu? - Nu prea, murmură ea. Arăți jalnic. - Ascultă. Am făcut un gest inutil. Beau suc și răsfoiesc ziarele. Brusc, și-a revenit. - O, las-o, las-o, las-o moartă. - Și de ce-o suni pe nevasta lui Jay și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
că discuția era mult mai importantă decât crezusem la început. Chiar mă bucuram să-mi iau mintea de la Aimee. Dar ceea ce voia Kimball nu s-a dovedit subiectul deconectant pe care-l speram. Eram beat când a venit. Eram perfect treaz când a plecat. Nu prea era nimic deosebit în persoana lui Donald Kimball - de vârsta mea, destul de arătos (Mamă, ce i-aș face, am gândit eu în beția mea, apoi: Adică...ce?), îmbrăcat sport, în blugi și pulover Nike, blond
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
la început în așa fel încât singurul lucru care trebuia să-i rămână foarte clar era nevoia de a rezerva o cameră la hotel. Dar Marta era o profesionistă și în momentul în care a sunat telefonul era deja total trează și apoi mi-a spus că va fi în cincisprezece minute pe Elsinore Lane și înainte să mai spun ceva a închis telefonul. Sarah era tot în brațele mele și Robby stătea pe peluză când cei doi polițiști - tipi sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
chiar iau. Am răspuns asta în stilul defensiv al unui drogat. - Ce fel de medicamente? - Asta nu vă privește, domnule, dar iau niște doze minime de Klonopin pentru tulburări anxioase. (Ironia sorții: nu m-am simțit în viața mea mai treaz ca în momentul acela.) Cei patru polițiști schimbară priviri severe între ei. - Și consumați alcool atunci când ingerați aceste medicamente? întrebă unul dintre ei. - Da, îmi dau seama la ce faceți aluzie. Ofițerul Boyle mă privea cu acea expresie elementară de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să descoperim sursa bântuirii.“ Aveau nevoie să invoce spiritele. Și tu ești folosit ca momeală. Te-ai prins acum, Bret? Nici măcar nu-mi trebuia nimic de băut - aș fi vărsat dacă aș fi băut alcool. E o decizie înțeleaptă. Rămâi treaz. Pătrunzi în locul bântuit. Miller mă îndrumă nerăbdător spre casă, pentru că nu mai exista nici un loc în siguranță pentru mine dacă nu rezolvam situația. (scriitorul mă îndemna și el să merg, reamintindu-mi de urma tivită cu cenușă de pe pernă.) Reacția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
iertare pentru că întârziasem. Scuza mea: „N-am intrat niciodată în Empire State Building înainte.“ O pauză importantă păru să umple încăperea după ce am invocat acest lucru. S-au întins mâini, s-au forțat zâmbete. Era greu pentru mine să rămân treaz din cauza heroinei pe care mi-o administram zilnic. Ca printr-un soi de ecou cameral am auzit pe cineva spunând că din moment ce nu existase un acord prenupțial, putea oare ca acest lucru să cauzeze vreo „dificultate“ negocierilor de divorț? Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pe la redacție și informați-o despre lucrarea Din istoria ținutului Sucevei În date și cifre, 242 pag. și 60 ilustrații. Publicarea ei nu o va dezamăgi (...). La Vatra Dornei am citit volumul Masa umbrelor de romancierul Ionel Teodoreanu. Ține atenția trează, alungă somnul și descrețește fruntea! Acum, În apropierea sosirii Sf. Nicolae făcătorul de minuni (poate publicarea lucrării de mai sus). Vă doresc amândurora sănătate și bucurii! M. Niculăiasa 5774 Lămășeni - j. Suceava,Of. Rădășeni </citation> <citation author=”NICULĂIASA Mihai” loc
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
drumului suferințelor noastre. Pentru că tocmai știința este cea căreia îi revine acest rol, ea, partea noastră binecuvântată, care ar fi putut, dacă ar fi rămas singură la comandă, să-l ratifice, spre fericirea noastră a tuturor, pe optimistul Heraclit: "Oamenii treji locuiesc în aceeași lume". Numai că nimeni nu stă treaz douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru. Între două secvențe de luciditate, trebuie să ne mai și abatem de la acest program sever pentru a dormi, pentru a da drumul la câini, pentru
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
revine acest rol, ea, partea noastră binecuvântată, care ar fi putut, dacă ar fi rămas singură la comandă, să-l ratifice, spre fericirea noastră a tuturor, pe optimistul Heraclit: "Oamenii treji locuiesc în aceeași lume". Numai că nimeni nu stă treaz douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru. Între două secvențe de luciditate, trebuie să ne mai și abatem de la acest program sever pentru a dormi, pentru a da drumul la câini, pentru a delira și a fantasma în voie. Ar însemna să
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]