52,672 matches
-
nimeni nu îndrăznea să-l contrazică ori să-i iasă din cuvânt. Petrache așteptă ca președintele să-i întindă mâna, i-o strânse bărbătește, apoi îi șopti câteva cuvinte la ureche. Vom începe singuri, domnilor. Drăgulescu ori a adormit în tren, ori s-a oprit la vecinii noștri din celălalt județ, ori nu este exclus să-și fi amânat vizita. Mă rog, noi să ne vedem de treabă... Își șterse ochelarii, deschise mapa așezată pe birou, tuși ușor, se mai uită
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
obișnuită, cu nimic diferită de celelalte, poate cu bănci mai puține și luminată mai prost. Printre cei veniți la gară, mai într-o parte, un băiat de vreo paisprezece ani și o fată cam de aceeași vârstă, fără bagaje, așteptau trenul de noapte, cum îl numeau localnicii. Mai bine o ascultam pe mama și stăteam acasă, dacă va merge la hotel, cum a spus ea? Fetița, înfrigurată, tropăia mărunt, să se mai încălzească. Am vorbit cu el, dragă, de câte ori să-ți
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
pe mama și stăteam acasă, dacă va merge la hotel, cum a spus ea? Fetița, înfrigurată, tropăia mărunt, să se mai încălzească. Am vorbit cu el, dragă, de câte ori să-ți repet? Vine la noi direct, e și casa lui, nu? Trenul intră în gară și, peste un minut sau două, un bărbat în putere, bun de muncă, așa cum ar fi spus bunica lor, coborî de la vagonul restaurant, cu două geamantane mari. Se opri, își aprinse o țigară, apoi se îndreptă spre
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
numerotat orașele mai mari pe care puteam să le vizităm. Al doilea pas a fost să-i cerem unui străin să ne spună un număr între 1 și 25. Străinul a ales Cluj-Napoca, iar în următoarea seară am luat un tren de noapte spre Cluj. Am stat acolo două nopți, la o vilă de pe strada Ciprian Porumbescu, lângă un abator. Ne-am plimbat prin parc, ținându-ne de mână și uitân du-ne la oameni, pentru că ne place să facem asta
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
și apoi drumurile ocazionale de la facultate. Un pic peste zece kilometri, vreo cincisprezece minute de mers. E către sfârșitul lui decembrie, se întunecă repede, azi chiar a nins puțin, șoseaua e acoperită de pojghiță. Mergem încet, nu e grabă, oricum trenul de obicei întârzie. Mașina trece obosită peste drumul care cască o groapă la fiecare câteva zeci de metri. Pe când urcăm o pantă ușoară zărim o mașină venind din curbă. Ceva nu e bine, mi se pare că are viteză mare
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
o îndepărtează pe Lulu de lângă mine și-o ia la fugă. Se oprește. Încep să respir din nou. Te-am mințit, îi citesc pe buze, amețită. Nu sunt mut. Bețele i le-am furat călugărului după ce l-am îmbătat în tren. Nici nu știi că te urmăresc de trei luni, n-am vrut decât broasca ta. E ultima femelă din rasa ei. Îmi face cu ochiul și fuge mai departe. Am rămas singură, cu degetul mic sângerând peste bețele de toboșar
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mi se părea extraordinar să-ți învingi inhibițiile, să calci în picioare normele, eticheta. Se pare că nu mai am suc 84 cesul de atunci și nici timp să cerșesc cât mi-ar trebui pentru un bilet. Urc vinovat în tren și mă opresc între vagoane, mă car să nu ocup locul alt cuiva dacă tot sunt în ilegalitate. Părinții își feresc copiii când trec pe lângă mine. Mi se pare amuzant, dar și depla sat. Nu sunt răufăcă tor, sunt doar
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
cu adevărat ce și pe unde mă doare. Și mă dor multe. Controlorul rotofei și vesel îmi zeciuiește an turajul clandestin și mă abordează circumspect. Îi vorbesc egal, fără patimă și fără teamă. Omul îi alungă pe ceilalți plătitori în fundul trenului și mă ignoră. Nu-mi doresc mai mult. Îmi scot căciula și mănușile și mă așez pe ele. Dorm un somn bolnav și chinuit. Secvențele de veghe și cele de inconștiență alternează halucinant. Din când în când, cineva mă pășește
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
doar beznă. Dacă mă gân desc mai bine, chiar cred că o să plec pe lună săptă mâ na viitoare. Mihaela Nițulescu Deviza Gara Termini, sfârșit de noiembrie. Scurta mea vacanță solitară și low cost s-a încheiat. Mă urc în trenul rapid care mă va duce la aeroport în treizeci de minute. Las în urmă Cetatea Eternă care mă atrage ca un magnet de câțiva ani. Orașul în care mă simt minunat ziua, când îi colind străzile, muzeele și bisericile, dar
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Un domn îmi cere permisiunea să se așeze pe locul din fața mea. Remarc că seamănă ușor cu Sean Connery, dar ceva mai tânăr. Vă rog, luați loc, este liber. Gândesc în completare: la fel ca și locul din viața mea. Trenul pornește. Imediat, un cerșetor pe care-l identific cu ușurință drept compatriot începe să-și recite într-o italiană aproximativă monologul menit să stoarcă bani de la turiștii creduli. Are o poveste exact ca în Filantropica. Îi tai scurt elanul și
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ca mine. Începe să râdă ca muta la înghețată după care își asumă poziția. Își arcuiește ușor spatele și-și îndreaptă fața spre câini. Au amuțit amândoi. Mă privesc cu ochii înlăcrimați, implorându-mă să mă opresc. E prea târziu. Trenul a plecat din gară. Mai întâi încet, cum fac de obicei. Apoi apăs accelerația. Ca un animal. Acum ea țipă ca nebuna la lună. Și ei scheaună de durere. Ea geme de plăcere. Și ei se zvârcolesc în chinuri. Ea
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
vom avea presă negativă. În fine, e ceva simplu, voi rezolva în două zile. Trebuie numai să găsesc un înlocuitor pentru gușterul de la Sibiu. Pe cine știu eu la ANOFM acolo? Parcă era una Michi. Sau Vichi. Acum sunt în tren. E prea cald, locul meu e chiar lângă aeroterma principală din vagon. Simt umezeală la subraț, mă irit iar, că deodorantele sunt ineficace în cazul meu și mă îngrijorează efectul acidității asupra căptușelii sacoului. Scot haina cu privirea țintă la
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
consimt. Corpul meu e tânăr și încordat, și curiozitatea mea se rezumă la natura umană și la limitările ei mai degrabă fizice, iar măsura în care pot manipula îmi produce o satisfacție și o excitație greu de egalat. Cobor din tren la Sibiu, primul pe peron, scot tabachera și dau foc tutunului. Fata în hanorac trece pe lângă mine și o simt că miroase frumos. Undeva, pe la jumătatea gării, îl văd pe șoferul filialei locale. Pare nerăbdător să mă întâlnească, zâmbește larg
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
singurii oameni din jur sunt sora ei, plictisită să o îngrijească, și eroii unor telenovele penale. Apăs clanța apartamentului 10. Sărumâna, rămâ neți cu bine. La ușă, Dumnezeu așteaptă să intre. Oana Moisil O călătorie după moarte Călătoream singur, cu trenul, de două luni de zile prin țară. Puțin suspans, plictiseală și singurătate, uneori crâm peie de speranță. Am plecat dorind să întâmpin altceva, să am parte de inedit, poate de o aventură, să mă liniștesc după moar tea tatălui meu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
de pe dru mul împietrit de frig. Era splendidă și vicleană ca o noapte de vară la poalele mării. Dădea impresia de înțelepciune și fler, îmi alina fermecător durerea. Nu am reușit să-i dau încă un nume. Dormeam deseori prin trenuri, era cald și bine, o sen zație de pierdere dulce-amăruie mă cuprindea adeseori când îmi visam copilăria, verde și simplă, fără griji, stres, incertitudini, lipsuri și angoase. Voiam să mă refac, mergând din sat în sat, din oraș în oraș
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ajuns la abator de unde am luat niște aripi și niște pulpe de curcan care au încăput într-un sac de plastic negru. Ni se atrăsese atenția, mie și Ancăi, colega cu care venisem, să renunțăm la avion și să luăm trenul la întoarcere; sacul burdușit nu ar fi trecut neobservat la controlul de pe aeroport și nu am fi putut justifica transportul atâtor kilograme de carne. Am schimbat așadar biletele; acceleratul pleca însă târziu, spre seară. Nu mai aveau decât bilete fără
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
manualele alternative, dragi părinți? Și dacă da, nu v-ați Îngrozit? Eu vă spun că educatorii sunt Îngroziți: Învățători, profesori nu știu ce să mai facă ca să poată totuși da elevilor minimum-ul necesar de cunoștințe corecte. Vorbeam Într-o zi În tren cu o Învățătoare care mi povestea că nici nu mai Îndrăznește să le dea copiilor ceva În plus, ceva bun, pentru că o colegă de-a ei, care a Îndrăznit să facă acest lucru, a fost grav sancționată și amenințată cu
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
Dar acum e mult mai rău. Dar a venit o vreme când "un simplu om", român viteaz și Gheorghe a preluat cu mult tact frâiele. Și avea curajul să se plimbe singur prin țară, nu cu Mercedes-ul ci cu trenul și pe jos ca să asculte plânsul românului. Și l-a ogoit bine. Și când a fost ucis de ei, a lăsat urmaș simplu ca și el, urmaș care ne-a ridicat sus de tot. Să nu confundăm Însă simplitatea și
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
clemență printr-o altă amnistie. Și culmea, veți dori să fiți aplaudați și votați pentru imensa voastră omenie. Oare?! Mergem mai departe. Trecem la birul dublu de data aceasta. Contestat și comentat În N ocazii. Degeaba. A rămas "ca-n tren". Despre ce este vorba? Aflați imediat, dacă intuiția nu vă ajută. Majoritatea românilor au hotărât să se cupleze la cablu pentru a mai vedea și altceva decât programul impus. Până aici totul bun și frumos. La societățile de cablu se
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
întâlnit cu două patrule nemțești, sau cu aceeași patrulă de două ori. O să-ți spun altă dată. Ce mai! Voiau să ne treacă granița. Am ajuns la pilotare. Când m-am uitat la moș Țurcanu, am înțeles. Am mai dus trenuri nemțești la graniță, dar cu santinelă în cabină!... Îți dai seama! Și ce-ați făcut? Ce să facem? L-am văzut pe moș Țurcanu că-mi face semn. Când am intrat în curbă, mi-a luat lopata din mână. Habar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Drumul cobora ușor în pantă, făcea un cot larg pe după comandamentul jandarmeriei cu steagul tricolor fâlfâind deasupra și urca greoi, bătut în pietroaie mari de râu, făcând să se hurduce și să geamă toate măruntaiele camioanelor. Urca pe lângă șinele de tren. De-o parte și de alta se-ntindeau dughenile și prăvăliile murdare foste proprietăți ale evreilor deportați -, cu obloanele bătute-n scânduri și steaua în șase colțuri desenată deasupra. În piața largă din fața depoului de locomotive se înnodau și deznodau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
când cocea turtele pe plită și le punea în pachet la amândoi, lui Toma în servietă, lângă cărți, lui Miluță în cufărașul vechi de lemn, rămas de la Costache, de pe când lucra tot la Ateliere că asta era a ciocănarilor de la tren, lădița cu scule și oleacă de pământ pe lângă casă, în mahala sau la țară, dacă erau de prin satele din apropierea orașului, căci altfel, numai din leafă, nu se puteau ajunge. Era un cufăraș negru de funingine și de unsoare, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Ateliere. Cu bărbatu-su, Costache, chiar și râdea: La noi, zicea, oamenii se-mpart în două: cei care intră pe poartă cu lădițele, și ceilalți, care ies cu gențile pline. Lumea-i formată din șepci și pălării. Pălăriile merg cu trenul, și șepcile lucrează la tren. Dau cu ciocanul să scoată un ban, și cel cu pălăria, un bot de câine, o javră-n jiletcă, te rade dintr-o trăsătură de condei și te lasă cu fundul gol, ba încă, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
chiar și râdea: La noi, zicea, oamenii se-mpart în două: cei care intră pe poartă cu lădițele, și ceilalți, care ies cu gențile pline. Lumea-i formată din șepci și pălării. Pălăriile merg cu trenul, și șepcile lucrează la tren. Dau cu ciocanul să scoată un ban, și cel cu pălăria, un bot de câine, o javră-n jiletcă, te rade dintr-o trăsătură de condei și te lasă cu fundul gol, ba încă, dacă faci gură, te mai bagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pentru o bucată de pâine și să câștige banu cu condeiu, nu cu lădița-n mână și cu ciocanul. Și-ncepea să-njure: Dumnezeii lui de ciocan cine mi l-a pus în mână, c-am s-o iau prin trenuri într-o bună zi și să le dau la cap la toți! Hoții și tâlharii! E plină țara de hoți și de criminali. Așa vorbea, și gura lui l-a nenorocit. Avea și Alexandru, din Germania, care îi semăna, sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]