5,174 matches
-
o văzusem. Nici nu crezusem că va veni noaptea asta. O lăsasem lângă patul Moșului. "N-aș vrea să moară înainte de a o găsi, îmi spuse. Și nu mai are mult..." Și acum, deodată, era lângă noi, în spatele Popii. Am tresărit amândoi. - Dacă ai dat de pietriș, e semn bun, părinte, spuse. Așa a fost și în noaptea de Sfântă Mărie. Am dat întîi de pietriș. Mai trase o dată din țigare și mi-o întinse să i-o țin. Ceru târnăcopul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
am fost de când mă știu, dar nu m-a uitat Dumnezeu și mi-a dat un frate vitreg. Frate vitreg, dar mai bun ca fratele de sânge. Dar acum e pe front; pe front, în Rusia. Se întrerupse iar și tresări: Ce s-aude, Marine? Ascultam și eu nedumerit. - Astea-s tunuri, spusei. Dar nu sânt tunuri românești, și parcă nici nemțești n-ar fi. Seamănă cu brandturile rusești. - Acum, că ți-am spus și m-am liniștit, cum o vrea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
număr galbenii, am văzut că cei mai mulți sânt noi. Am găsit unii din 1911. Am găsit și un galben grecesc din 1913... Voiam să spun: "Asta înseamnă că sânt două comori...", când am auzit o salvă de artilerie, foarte aproape. Am tresărit amândoi, și au tresărit și ceilalți. Am întors toți capetele spre vale. - Ce zici, Marine? strigă Popa de dincolo de șosea. Ce se-ntîmplă? - Mila lui Dumnezeu, părinte, îl încurajai eu. Poate să fie o coloană care urcă spre noi. Poate au
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
că cei mai mulți sânt noi. Am găsit unii din 1911. Am găsit și un galben grecesc din 1913... Voiam să spun: "Asta înseamnă că sânt două comori...", când am auzit o salvă de artilerie, foarte aproape. Am tresărit amândoi, și au tresărit și ceilalți. Am întors toți capetele spre vale. - Ce zici, Marine? strigă Popa de dincolo de șosea. Ce se-ntîmplă? - Mila lui Dumnezeu, părinte, îl încurajai eu. Poate să fie o coloană care urcă spre noi. Poate au de gând să treacă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
picior, când celalt. - Minunea lui Dumnezeu! spuse Lixandru făcîndu-și cruce. Ne-am luat după ei. Porniseră spre biserică. Se cutremura pământul, și Lixandru întoarse capul către mine. - Asta e artileria grea, șoptii. Când dădu cu ochii de noi, von Balthasar tresări, apoi coborî din camion și ne ieși înainte. Mi se părea că vorbește singur. Dar poate că recita. Poate că recita vreo poezie de-a lui. Și-a dus mâna la cască, și-a ciocnit călcâiele, și ne-a salutat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
aduse magnetofonul. Continua să vorbească, din ce în ce mai repede, privindu-și mâinile; apoi își apropie ceasul-brățară de urechi și începu să asculte, surprinsă și fericită în același timp. Fața i se lumină, ca și cum ar fi fost gata să râdă. Dar, pe neașteptate, tresări speriată, scânci de mai multe ori și începu să-și frece ochii. Se îndrepta somnoroasă, amețită, spre canapea și când o văzu că se clatină, o prinse în brațe. O purtă în odaia alăturată și o întinse în pat, acoperind
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
"Permiteți-mi să mă prezint: eu sunt DROGUL! Numele meu va face să tresăriți. Eu sunt prietenul fidel al alcoolului și la fel ca el va detest foarte mult, mai ales pe voi cei tineri. Meseria mea este să vă anihilez creierul, ăsta este specialitatea mea. Pentru mine copacii sunt urâți și numi plac
Avertisment. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by RĂDULESCU NICOLAE, MORARU CRISTINA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2038]
-
Mai ascult câteva clipe tăcerea foșnitoare a casei pe care auzul meu crispat a trezit-o, așa cum lupa microscopului trezește dintr-odată nenumăratele viețuitoare ce viermuiesc neliniștite într-un strop de apă. Și, de aproape, mult prea de aproape, încât tresar, bătăile neașteptate ale pendulei. Da, nu mai este mult și soneria are să înceapă să sune fără întrerupere, la intrare, întind mâna spre pomiera de bronz și anvelopele mătăsoase îmi foșnesc sub degete, Tavernier à Paris scrie în mijlocul cadranului, cum să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de ce aude : un zâmbet tremurând sfidător, de puști slăbănog, care se teme să nu fie luat în serios, pentru că își știe puterile puține... Este atât de prins de propriile fraze, încât chiar bine cunoscuta bătaie a pendulei îl face să tresară. Ceilalți, care de mult urmăreau pe furiș cadranul, au și ei o mică tresărire. Fețele lor nu se întorc spre el însă decât atunci când ultimul sunet se pierde, desfăcându-se, fâșii-fâșii în aer. — ... Există, desigur, printre noi destui care deplâng
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
uite cât a trecut și de coborât nu mai coboară ! Că io am milă de ea, că s-a speriat, și hai, să n-o las singurică, da ea nu se gândește... — Te-ai plictisit singură, madam Delcă ? Ei, ce tresari așa, eu sunt ! Te rog să mă scuzi, dar când am ajuns sus am avut un vertij și a trebuit să stau întinsă două minute, ca să-mi revin... — Eee, te-ai speriat, d-aia ! Și io, dacă mi se-ntâmplă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
asta nu se poate să nu-ți aduci și dumneata aminte ! Aici, în București, da... Poate chiar în această cameră... Și nenea Jorj care se plimba nervos, cu mâinile la spate... Mersul lui țeapăn, de militar de carieră... Și cum tresăream toți când auzeam telefonul. Și cum se plimba el mai departe, tot mai nervos că nu venea ordinul. „Niciodată nu a avut armata un asemenea elan... Toți nu așteaptă decât un semn ca să ne apărăm teritoriile furate !“ Și pe urmă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
sunt prietenele mele, și orice-ar fi, orice-ar face, eu țin la ele ! Dar adevărul este adevăr ! Bărbații Clemenței și-au luat într-o zi valizele, și n-a mai rămas decât bietul Țuțu la șmotru ! Sună telefonul, Ivona tresare, se stăpânește să nu alerge, merge cu pași măsurați. — Vezi, dacă e Niki, spune-i să vină direct la biserică ! Și ce-i cu fotografia asta de pe masă ? Cine spui că e ? Profesorul Mironescu ? Tot am auzit pomenindu-se de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să-mi cruț urechile, dar ție s-ar putea să ți le fac franjuri. Lobul inutil și caraghios al urechii i se clatină cînd Îl ating În glumă cu foarfeca. — Urechile le vreau tot pierdut, zice el solemn, fără să tresară, stînd cu bărbia În piept, pe o valiză, În mijlocul dormitorului În care parcă nici lumina nu mai e cum era acum cîteva zile, e mai neagră. Țac-țac. — Dacă te Întreabă cineva cine te-a tuns, Îi spui că zebrele sînt
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se ghicește jumătate de dirijor agitîndu-se În fosă, unde orchestra Își face de cap, pur și simplu Înțepenești În admirație cînd cortina se ridică, decoruri, costume, lumini, muzică, timp de aproape două ore ești vrăjit, iar la final sopranei Îi tresare bustul plin de patos și pune capul pe o piatră de carton și moare sfîșiată de durere, cu toate piesele expuse. Și tu privești de sus de la balcon șirurile de capete din sală și te Întrebi cam ce o fi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de alarmă. După ce reușesc să mă dau jos, Îmi pune o mînă În piept și, ridicîndu-și privirea și cercetîndu-mi chipul, Îmi șterge sîngele de pe bărbie cu o batistă. Un gest plin de compasiune care mi-l face simpatic, pieptul Îmi tresare de cîteva ori de recunoștință. În infirmerie cineva Îmi spune să mă Întind. E unul dintre infirmieri, e tot craiovean, un tip prietenos care săptămîna trecută mi-a scos din degetul mare de la mînă puroiul pe care l-am adus
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
viața de noapte În orașul Caracal, de parcă toate aceste lucruri ar avea o legătură Între ele (pe un fond sonor cald - No ordinary love, se aude vocea lui Sade). Colonelul scoate brusc capul țepos pe geam, mustața scurtă și interesantă tresare cînd mă vede, apoi discuția se curmă, geamul e Închis. Îmi iau adio de la ora muzicală. Dragă prietene, ...sfîrșitul lui ianuarie, ceea ce Înseamnă și sfîrșitul celor două săptămîni de serviciu de gardă, mă găsește Într-o formă excepțională, sprînceana mi-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
îmblânzire a acestor mărunte zeități maligne. Existau mici creaturi-obiecte care ascundeau anumite lucruri și se manifestau prin zgomote surde, ca de șoarece, ce încetau de îndată ce se apropia și se uita Alex la ele, anumite umbre dense pe care le ocolea, tresărind de spaimă, și care se mistuiau când făcea ea o mișcare. Alex colecționase întotdeauna diverse obiecte, dar s-ar fi spus că, acum, toate acestea se întorceau, treptat, împotriva ei. Într-un fel, știa că totul e un nonsens și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și la ora unsprezece o aștepta pe Alexandra Stillowen. Deodată se auzi soneria. De când revenise în Hare Lane Nr. 16, nu auzise încă soneria cu vechiul ei glas familiar (era un clopot electric care scotea un sunet șuierat, conspirativ) și tresări. Era prea devreme ca să-i fi sosit musafirul așteptat. Se ridică și privi prin perdelele de dantelă. La ușă se afla George McCaffrey. John Robert se trase brusc îndărăt. Nu obișnuia să înjure, educația lui metodistă nu i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se fi întors la George. Nu văd de ce nu. Oricum, nu-i treaba noastră. — Și dacă se sinucide? — N-o să se sinucidă. Gabriel izbucni în lacrimi. — Oh, încetează! Haide, mergem acasă. Vernon Chalmers, directorul Institutului, care ședea în biroul lui, tresări auzind o explozie de zgomote care veneau dinspre Grădina Dianei. La început, crezu că izbucnise o încăierare sau cine știe ce tărăboi. Dar imediat își dădu seama că erau hohote de râs. Se ridică de la birou și se îndreptă spre fereastră. Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
privi dincolo de lăzile de gunoi, spre strada pe care felinarele nu se aprinseseră încă. Dacă își încorda însă ochii, putea vedea limpede în lumina difuză, albăstrie. Nu era nimeni în jur. Deodată, o mișcare subită, alături de ea, o făcu să tresară și să se dea cu un pas îndărăt. Apăruse ceva, dincolo, de cea de-a treia ladă de gunoi. Vulpea-mascul, care se uita la ea. Capul animalului, cu ochii triști și botul zebrat de dungi întunecate, avea o înfățișare aprigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu un strigăt de mulțumire și recunoștință. George zăcea cu fața în iarbă și, la început, când preotul îi cuprinse umerii cu brațul, păru adormit sau leșinat. — George, George, sunt eu, părintele Bernard, am venit după tine, trezește-te! George tresări, se răsuci pe o parte, deschise ochii, clipi de câteva ori, apoi îi închise din nou. — George... nu te neliniști... sunt eu... am să te ajut. George întinse o mână, îi apucă poala sutanei și o ținu strâns. Spuse: — L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
din nou admis la examen! Iar dacă cineva dintre meseni, iritat de lunga abatere de la subiect și necrezând o iotă din povestea cu breasla hoților de buzunare, îi cerea să se întoarcă la povestea cu ceasul de buzunar furat, tata tresărea vinovat Da, da, hm! da, sigur și se grăbea să dea explicațiile cerute... Aflând de povestea cu dispariția ceasului povestea tata mai departe -, starostele hoților de buzunare se arătase mâhnit din cale-afară că tocmai lui, funcționar onorabil în administrația orașului
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
rac, și încă unul. Racii ieșeau unul după altul și bocceluța toată fremăta fără încetare. Dumnezeule! Câți urmau să mai iasă? Pe un scaun din față, cu vreo două sau trei rânduri înaintea sa, l-a văzut pe un spectator tresărind violent și uitându-se în jos speriat. Încă puțin și racii aveau să se răspândească prin toată sala, provocând tresăriri și strigăte. S-a trezit când lumina era aprinsă și spectatorii se ridicau și ieșeau dintre rânduri. A ridicat de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Cerchez venise să curme răul nevăzut și avea să procedeze după un regulament de care Dănilă nu știa nimic, și cu siguranță nici ceilalți, dar care prevedea pedepse dintre cele mai aspre... ...Acum instructorul pronunța două nume, și toate urechile tresăreau. Marilena și Melisa. Sfinte Sisoe, ce-o mai fi și asta!... Marilena și Melisa! Te uitai în jur și nu vedeai decât fețe lungite a mirare, întorcându-se unele spre celelalte. Marilena și Melisa?... Câți auziseră de ele și câți
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
facultății, tocmai se strecura ultimul, printre două rânduri de scaune pentru a ieși pe culoar în urma colegilor săi. Se afla la foarte mică distanță de nișa boltită din fundul amfiteatrului. Deodată cineva i se adresă în șoaptă chiar lângă ureche. Tresări întorcând brusc capul, dar nu văzu pe nimeni lângă el. Zări în schimb două colege care preferaseră să rămână în amfiteatru pe durata recreației. Ședeau departe, tocmai în rândul întâi, pe două scaune alăturate și, aplecate una spre cealaltă, discutau
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]