7,094 matches
-
Smărăndache, nu-i așa? Smărăndache nu așteptă vreo invitație și începu a debita anecdota pe care o știa pe dinafară. Fusese într-o zi să caute pe Ioanide, trimis de Pomponescu, și-l găsise în mijlocul străzii, cu lucrurile toate pe trotuar. Planșe, suluri albastre de hârtii de calc, mese, scaune, cărți, vase de bucătărie, perne ședeau toate morman. Ioanide își așezase un fotoliu în drumul plin de iarbă (strada, într-un cartier nou, era foarte puțin frecventată de vehicule, fiind nepavată
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în interioarele pe care le crease. Încerca părerea de rău a pictorilor de a se despărți de tablouri și adesea visa utopic să distrugă pe proprietari și să confiște imobilele construite de el. Probabil că întîmplarea cu aruncarea afară pe trotuar se datora unui conflict cu un client puțin rafinat, care, văzând că arhitectul întîrzie să părăsească locuința la termenul convenit, îl scosese brutal din casă. - Eu nu l-am văzut niciodată cu nevasta! observăGulimănescu. - E o femeie foarte fină, zise
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
celor mai apropiați lui într-un cerc dat să plece împreună cu el, după scurgerea timpului convențional, ca și când ar fi avut de gând să rătăcească puțin cu amicul pe stradă, să se dedea unei intimități în doi. Însă abia ieșiți pe trotuar, după doi-trei pași, Gaittany își planta prietenul și, scuzîndu-se infinit, lua o trăsură, spre a-și urma peregrinațiile lui mondene. Gestul său ieșea din inocență, căci nu-și închipuia că cineva poate să stea mai mult la o vizită. După
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
unor primari mândri de ascendența noastră romană, deoarece alte străzi de evocație antică (Sirenelor, Ciclopilor, Minotaurului, Numa Pompiliu, Decebal, Traian, Virgiliu etc.) formează împreună cu ea o familie poetică. E o stradă putin frecventată, lipsită de orice expresie edilitară, pavată toată (trotuare inclusiv) cu bolovani. Casele G. Călinescu au numai parter, și excepțional, în interiorul curților, dependințele sunt sporite cu câte un etaj scund ca un mezanin. Departe de arterele principale, într-o suburbie vastă și labirintică, fără o notă distinctivă, strada e
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
întocmind fiecare câte o loggia pe coloane ionice, la care urcai pe câte o scară cu balustradă de piatră. Acoperișul era de olane, restul pereților - albi, gardul - dintr-un grilaj rar de fier (un cancello sever, neînflorit), iar porțiunea de trotuar, printr-o excepție, era pavată cu dale de piatră. Simplificarea aceasta a unei case banale, concepută pe o schemă regulată, era opera lui Ioanide. Îndată peste drum se recunoaște și celălalt punct insolit, prin același dalaj al trotuarului. Aci construcția
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
porțiunea de trotuar, printr-o excepție, era pavată cu dale de piatră. Simplificarea aceasta a unei case banale, concepută pe o schemă regulată, era opera lui Ioanide. Îndată peste drum se recunoaște și celălalt punct insolit, prin același dalaj al trotuarului. Aci construcția era mai scundă, cu toate că solidă. Un zid înalt, alb, cu muchie de olane, ascundea curtea și se oprea în flancul casei, care avea la stradă o ușă de stejar și o fereastră. De fapt ușa răspundea într-o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fu zguduit de un cutremur. O forță fizică se izbea în casa de drugi și o clătina. Ioanide bănui a fi scroafa, poate vreo vacă. Sentimentul de singurătate pe care îl încerca la oraș când pașii tardivi se auzeau pe trotuar îl pierdu aci, mai ales când auzi frecvente accese de tuse. Spre ziuă, în crepusculul matinal, percepu o bâzâitură colectivă și insistentă pe deasupra capului său, înspre grindă. Presupuse că vreun păianjen prinsese o gânganie sau că albine intraseră în casă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
spre a-l proclama "canalie", "perfidus et impudens senex", "horridus fraudator", "mendax ignommiosus"1. De aceea preferă să plece singur pe jos, în prada celei mai vii și comice agitații, izbind cu bastonul, gros ca o bâtă și răsucit, în trotuar. Agapa de care îi vorbise Gaittany și asupra cîreia în aceeași dimineață făcu aluzie și lui Saferian era într-adevăr plănuită pe seară, în grădina hotelului "Continental". Cu puțin înainte de a emite teribilul strigăt către servitor, Gaittany chemase la telefon
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
capul lui e mucilagine. Ideea amazoanei și a cascadelor nu deșteaptă nimic în creierul lui, preocupat de lucruri meschine. Sunt curios să văd ce e cu masa de astă-seară." Ioanide închise mapa ca și trîntind-o și merse la fereastră. Pe trotuar nu trecea nimeni. Însă aruncîndu-și ochii peste drum, unde nu era nici o clădire, zări pe cei doi indivizi preumblîndu-se ca și mai înainte, cu capetele întoarse de astă dată în direcția celuilalt trotuar. Ioanide își netezi bila capului în semn
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și trîntind-o și merse la fereastră. Pe trotuar nu trecea nimeni. Însă aruncîndu-și ochii peste drum, unde nu era nici o clădire, zări pe cei doi indivizi preumblîndu-se ca și mai înainte, cu capetele întoarse de astă dată în direcția celuilalt trotuar. Ioanide își netezi bila capului în semn de reflecție, apoi, ridicând din umeri cu indiferență, luă o carte din raft, părăsi biroul și se duse în celula lui cubiculară. V Arhitectul sosi cu oarecare întîrziere la masa de la "Continental" și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
obrazul ei un sărut. Aurora, care-l ținea discret din scurt, îi fixa ora întoarcerii: - Să nu vii, Iti, mai târziu de unu, unu jumătate, fac o cremă care nu ține! Pășind impetuos pe stradă și izbind cu caduceul în trotuar, Suflețel începea turneul. Întâi, de la o vreme, îl călca pe Hagienuș la minister, ca să-i surprindă secretul vacanțelor direcțiilor de muzeu. Nu rareori trecea pe la Academie, cu o notă, spre a consulta în sala de lectură a bibliotecii unele lexicoane
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
asupra căruia nu voia să pară a avea vreo informație. Era și o oră tardivă. A doua zi dimineața, la ceasul șapte, Gulimănescu, ieșind din casă, zări în colțul străzii un grup de oameni și doi sergenți privind spre marginea trotuarului. Când se apropie, avu surpriza de a constata că grupul contempla cadavrul lui Dan Bogdan. Acesta, îmbrăcat în demiul său gri, ședea culcat pe o parte, cu capul aplecat spre gura canalului. Pălăria era rostogolită la picioarele lui, iar fulguiala
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sale, încît ar fi fost oprit. Refugiul cel mai sigur, provizoriu, erau localurile Legației germane. Folosindu-se îndeosebi de Tudorel, Gavrilcea avu neplăcerea să constate că, într-o aparență discretă, intrările acestor localuri erau sever supravegheate. Înainte de a ajunge pe trotuarul respectiv ar fi fost prins și ridicat ca un simplu răufăcător, fără ca trecătorii să dea importanță cazului. Fosta Legație austriacă fiind într-un centru animat, de unde putea să fugă, Gavrilcea se hazardă în persoană. De la distanță înțelesese imposibilitatea de a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Leonardo da Vinci. Ioanide spuse aceste cuvinte așa de sumbru, încît Demirgian nu mirosi maliția și confirmă din cap și oral: . - Alfredo, ziceți! Nu-i exclus, și mie mi s-a părut. . - E un dobitoc! bombăni Ioanide când fu pe trotuar. Tot Smărăndache nara anecdota, încît sunt de admis unele înfloriri. Esențialul este că se răspândi fulgerător vestea că Sultana a descoperit un "Alfredo veritabil". Anecdota se debita cu râsete și în salonul Pomponeascăi, care se simți indirect atinsă de parodie
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
externe, întreprinderea lui Ioanide nu trecu neobservată și trezi mai multe comentarii decât se acordă de obicei unor astfel de fapte. Ioanide, vârât până în gât în treburile lui, nu făcea distincție între oamenii de pe stradă, și doi-trei inși staționând pe trotuarul de peste drum, văzuți de pe schelă, nu-i incitară atenția. Tot astfel, o mașină oprită câtva timp la oarecare distanță nu-l intrigă. Cu toate acestea, multe persoane trecură pe dinaintea bazilicii de beton armat a lui Ioanide și impresii deosebite între
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fără a fi de vreun folos prințului mâncător de semințe de floarea-soarelui. Zece persoane de cea mai bună extracție, distribuite în cinci automobile luxoase, ocupară felurite poziții în fața porții cu portieră a închisorii. Patru dintre ele, dispuse alternativ lângă un trotuar și altul în direcție contrară închisorii, cu botul spre oraș, barau drumul fără a bate la ochi. A cincea mașină se opri ca din întîmplare mai aproape de poartă, îndărătul dubei. Fuseseră G. Călinescu studiate felurite posibilități succesive. Dacă primii doi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
era în derută, lumea în alarmă, și membrii Mișcării, care până atunci șezuseră ascunși de frica arestării și împușcării, ieșeau acum sarcastici în plină stradă. Grupuri suspecte se aglomerau la colțuri de stradă, elevi de școală mergeau in corpore pe trotuare. Absorbit exclusiv de conferință și matrimoniul lui, Gonzalv nu bănuia nimic. . - Bine ai făcut că mi-ai atras atenția! mulțumi Gonzalvlui Smărăndache. Pot să iau măsuri la timp oportun. . Gonzalv alergă la Conțescu și aduse vorba de listă. Conțescu nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
intră într-un șuvoi de explicații, cu mult prea abundente. Casa lui Manigomian nu-i plăcea, prea multa iarbă din curte îi deștepta imaginea cimitirului, individul avea prea mare respect de vegetal și lăsa scaietele să crească în crăpături de trotuar. Totdeauna spusese că arhitectura trebuie să se purifice de orice natură vie. Intrarea cu coloane de tencuială îi făcea rău. - Sinistru!" Etc., etc. Prin numeroasele personaje aduse în scenă, prin multitudinea problemelor puse, prin varietatea unghiurilor de percepție și mediul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în mașină: pe scaunul din dreapta, deschis și cu fața în sus, romanul Shogun. Tânărul securist lăsase o clipă romanul din mână ("ne unește aceeași lectură", s-a gândit o clipă Andrei) și se masturba de zor în mașina trasă pe trotuar, privind, hăituit, în toate părțile. 2 noiembrie După vizita făcută într-o zi de septembrie în Rombachweg pe urmele trecutului heidelberghez din anii '80, i-am scris lui Andrei un e-mail în care îi povesteam ce comoție provocase în mine
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nu-l împiedică să spună la tot pasul ce are de spus. În astfel de situații se simte "american" și ne-o și spune. Acuma i-a oprit, cu aplomb american de sușă românească, pe cei doi și auzim de pe trotuarul de vizavi unde ne-am retras strategic: Sie wissen nicht Heidegger! Wir, die Auslănder, wissen Heidegger. Sie wissen wer ist Heidegger? Heidegger ― eine grosse Idee! Cei doi par foarte impresionați și aprobă tot timpul dând din cap: Ah, so! Revenim
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
discuție pentru că e fetiță, mi s-a explicat, și ca atare "înțeleaptă și precaută"): când Akila se apropie de o răscruce sau de traversarea unei străzi, din spatele lui se aude scurt vocea stăpînei: "Akila warte!" Akila rămâne nemișcat pe marginea trotuarului. În secunda următoare cade comanda: "Akila lauf." Și Akila o ia voios din loc. Soțul doamnei este profesor de germană și de câteva luni a făcut o depresie și stă acasă, la televizor și în fața ordinatorului. Am revelația că energica
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ridica bumbul negru și rece al nasului încercînd să i-l pună pe obraz și ea se ferea râzând nespus de fericită. O amiază de vară când el se întorcea spre casă și când o zărise de departe, ghemuită în mijlocul trotuarului, cu fusta largă făcută roată în jurul ei, privind ceva cu atenție. Apoi, când ajunsese în dreptul ei, ridicase capul și îi spusese, ca și cum aflase asta din contemplarea îndelungă a ceea ce găsise pe jos: știam că am să te văd. În aceeași
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
spațiul din spate al mașinii, cel vizibil prin lunetă, cu cărți (în limbi străine) aruncate vraiște, într-o neglijență studiată. Cartea devenise o insignă, argument pentru o înțelepciune de tarabă pusă să circule în lume pe patru roți. Parcată pe trotuarul Universității, mașina "plesnea de cultură" și urma pesemne să îi umple de admirație pe studenții care intrau și ieșeau de la cursuri. mat este prilejul însuși ― cărturarul nostru se lipește de ele, le exhibă și se expune cu ele ca turiștii
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mai proaspătă, mai egală, mai neobosită iubire a mea. vineri, 9 august Astăzi, trecând pe Boulevard Hausmann, în fața magazinului Lafayette văd cinci-șase inși îmbrăcați în frac, toți blonzi, cântând marșul din Aida, cu partiturile puse pe trepiedele aliniate la marginea trotuarului. E miezul zilei și sânt 30 de grade. Spectacolul unor oameni îmbrăcați în negru în plin soare, suflând de zor în alămurile strălucitoare, cu sudoarea curgîndu-le de pe față pe gulerul tare al cămășii și apoi pe papion are în el
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
negru în plin soare, suflând de zor în alămurile strălucitoare, cu sudoarea curgîndu-le de pe față pe gulerul tare al cămășii și apoi pe papion are în el ceva deopotrivă ridicol și impunător. Cine sânt cei care vând muzică pe un trotuar parizian îmbrăcați ca în sala de concert? Mă apropii să-i văd mai bine. Pe o plăcuță fixată de bara orizontală a grilajului care desparte trotuarul de fluxul necontenit al mașinilor stă scris: Filarmonica din Novosibirsk. Siberia. Plec visător. Rușii
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]