4,042 matches
-
propriei sale Închisori. Pe faleza care bate În roșu, există o potecă pe unde se poate coborî În mare. Îmi place s-o cobor mai ales În după-amiezile liniștite, cînd foșnetul apei nu mai are nimic Înverșunat. Merg pe nisipul ud, inima are ritmul mării, iar un gînd ca acela rostit Într-o zi de Paul Valery, doua sînt primejdiile care amenință fără Încetare lumea, ordinea și dezordinea, mi se pare absurd. Puține afirmații pot fi mai antieline. Pentru că toată lumea elină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
mele retractile, care se teme să piardă ceea ce venețienii numesc la terra ferma, pămîntul sigur. El e ca acest cer lăptos si lipsit de duioșie sub care se aude distinct zgomotul surd al valurilor. Ploaia a spălat aerul și șuncile ude strălucesc. Totul e acum de o izbitoare limpezime. Și, poate, Tezeu pleacă tocmai pentru a rămîne senin. Mă Întorc astfel la statuile grecești și la liniștea lor abstractă. Să cred Însă că e atît de mică distanța dintre calm și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
mi-a trebuit mult cura) să-i dezvălui lui Oedip că e ucigașul tatălui său...) Se Întîmplă lucruri ciudate pe munți. În copilărie, vara, cînd se Înnegreau munții de ploaie, stăteam uneori sub stînci urmărind cum trăsnetele lunecau pe piatra udă ca niște reptile arzînd. Și după cîte țin minte, nu-mi era frică. Acum am idei precise despre teamă și despre curaj. În schimb, astă-noapte n-am adormit, din nou, decît spre dimineață din pricina unei furtuni care a Înnebunit marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Apoi, deoarece nu știm de ce au lăsat-o tocmai ultima În cutia Pandorei. CÎnd Epimeteu și-a dat seama ce se Întîmplă, a vrut să Închidă cutia, dar era prea tîrziu. Înlăuntru nu mai era decît speranța... (...Strălucea ca brazii uzi de ploaie În vreme ce ultimele raze ale soarelui Înroșesc crestele Olimpului. Dionysos Întoarce acum spre viață o privire plină de melancolie. Lumina țipă sub gheara umedă a unui nor, pădurea se umple de amintiri și de sînge ca o fiară lovită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
trebuie să fie pustiu, Însă cadavrul sfinxului grec nu va fi găsit În prăpastia unde s-a aruncat. Zeul-Întrebare trăiește... VÎntul de toamnă răscolește o mare pe care n-o mai zăresc. O umbră s-a strecurat parcă printre oțetarii uzi de ploaie. Forma mea de speranță și de demnitate e să văd În Întuneric doi ochi lucind fosforescenți... Cuprinsul SFINXUL OEDIP LABIRINTUL TEZEU ARIADNA SISIF ULISE LOTOFAGII AHILE PASAREA PHOENIX OLIMPUL MUNTELE CÎMPIA PROMETEU NARCIS ICAR ANTEU APOLO DIONYSOS MARSYAS
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
notar mai vine? întreabă fata cea mare. — Trebuie să apară din clipă-n clipă. V-am spus, e la un client care se află la pat. Se aude ușa de la intrare. Toată lumea răsuflă ușurată. Pe ușă intră, însă, Lionel. E ud leoarcă și lasă urme de mâl din râul Maine peste tot pe unde calcă. Cele trei moștenitoare sunt stupefiate: n-au văzut până acum un notar intrat la apă. — Dumnezeule, Lionel, ce s-a-ntâmplat? Să nu răcești. Cum îndoliatele
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
sprijinându-se în cârjă, încearcă să reducă din dezastrul pe care Lionel își dă silința să-l provoace. Fata mai mică se alege cu pantalonii bine storși. Lionel e acum în chiloți, maiou, ciorapi și pantofi. Constată că și chiloții sunt uzi, dar observă, în ultima clipă, că moștenitoarele și-au lăsat voaletele pe ochi, ca să nu vadă ce urmează. Speriată de numărul de striptease la care a asistat, Liliane îl întreabă: — Te rog, spune-mi, ce s a ntâmplat? — Cum ai
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Glumiți? — Atunci opt sute de euro și să fie într-un ceas bun. V-am făcut un discount suplimentar că vă ard fără slujbă. Sunteți un adevărat om de afaceri, îl gratulează Lionel. Scoate opt hârtii de câte o sută, destul de ude. Proprietarul le verifică în contre-jour, se convinge că sunt bune și-l ajută pe Lionel să se urce în sicriu. Clientul se așază confortabil. Proprietarul punecapacul, fixează cele patru șuruburi și apasă pe un buton. Sicriul începe să coboare. Proprietarul
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
tot. Se aude un țârâit timid de sonerie. Lionel se duce la ușă în vârful picioarelor. Se uită pe vizor și vede o văduvă. I se pare cunoscută. Da, e moștenitoarea din anticamera notarului. Cea care i-a ținut hainele ude. Surprins de această apariție, uită că e doar în boxeri și în maiou și-i deschide. — Îmi cer scuze pentru atunci... Nu trebuie. Vă stă foarte bine în boxeri. Atunci erau și mulați. Vreau să spun muiați. — Pot să vă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Liliane înțelege greșit și-i răspunde: Nu mai sunt fecioară. Telespectatorii încep să se sune între ei, transmițându-și o parolă scurtă - Treci imediat pe Anjou Libre! -, după care închid repede, să nu piardă nimic din ce urmează. Gérard e ud. Liliane termină de tăiat ghipsul. Spre surprinderea lui Lionel, fata n-are nimic la genunchi. O privește interogativ. Ea îi explică: — Trebuia să fac ceva ca să mă bagi în seamă. Acum mai crezi că ghicitoarea a prevăzut c-o oloagă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de norocul care frână perfect în dreptul ciocului roșu al botinei. Abia atunci sesiză agitația nefericitului care își tot muta sacoșele și se înclina, transfigurat. Zâmbi, îl bătu ușor pe umăr, să-l liniștească și... îl mângâie pe capul rotund și ud. Își introduse cu precauție trupul lung lung în carcasă. O ultimă fracțiune a pelerinei, ușa făcu țac, motorul pornise. Recepționerul Anatol Dominic Vancea îndrăzni să se apropie de martorul miracolului. — Ce faci, nea Teodosiu? Dumneata, cu troleibuzul? Cum naiba, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
maică, dumneata ? !ʺ De te‐ ai face spic secară, Te‐aș găsi după povară și te‐aș întreba tot eu : „Nu ți‐ i, măiculiță, greu ?ʺ De‐ai fi‐n codru‐ o păsăruică, După glas aflate‐aș, muică, Zice‐ aș ud de rouă ta : „Ce dor ai de cânți așa ? !ʺ De te‐ ai face‐n văi o floare, Te‐ aș găsi după suflare, Spune‐ți‐ aș vorbe cerești : Maică, tot frumoasă ești ! Un fulger în noapte A luminat chipul mamei
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
schimbă tonalitatea. Organele senzoriale (de simț) se ascut și, la rândul lor, imaginația. Aici, imaginea se confundă cu realul și acesta este îmbogățit de variațiile naturii. Acest haiku este un cosmos: infinitul mic o mică perlă o lumină în “infinitul ud”... Imuabilitatea cerului recele mesagerul îndepărtat al serii în praf fin de lumină: floarea de crin devine infimă umbră de stea și polenul iese în evidență. Asistăm la o subtilă reacție între evanescența purtătoare de viață și Viața însăși, generatoare de
COMENTARII LA POEME by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83883_a_85208]
-
cu nămol și din galbene și pufoase cum erau, deveniseră negre și scorțoase și abia se mai legănau pe picioare. Le luă cu grijă și le spălă în hârdăul cu apă pe care îl pusese tata la soare; dar rămăseseră ude iar apa nu mai contenea să curgă din puful lor. Unde să le usuce? Ochii îi luciră de-o idee năstrușnică. Se duse spre sârma de rufe și le prinse cu câte un cârlig de fiecare aripă; apoi le privi
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
fac copii reali și dorm în paturi reale, aș fi chiar fericit sè merg prin ploaie singur, traversând imperiul realității care mè cuprinde fèrè sè mè absoarbè, aș fi fericit dacè ar exista numai ploaia care sè mè ude! sunt ud de-a-binelea și la ora asta pe stradè nu mai e nimeni, m-aș dezbrèca în pielea goalè și-aș merge astfel pe mijlocul strèzii prin ploaie, aș putea s-o fac, oricum ei nu m-ar vedea, sunt prea preocupați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
ușa și într-adevèr clopoțelul sunè că o melodie uitatè de demult anunțându-mè celui din spate care probabil, în așteptarea clienților, se uitè la televizor, celei! e o farmacistè tânèrè, Bunè seară! Bunè seară! Spuneți, vè rog! Aș vrea, Tot sunteți ud! Da, plouè! Și n-aveți o umbrelè?! Sè nu rèciți! ploaia se scurge de pe hainele mele pe pardoseala curatè a încèperii, e bine aici, măi cè mè furè somnul, De aceea am intrat, sè cumpèr niște aspirine, sè rèmân cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
altceva, sè rèmân aici pentru totdeauna, nu existè totdeauna, i-am spus lui Angel, Sè vè dau upsarin sau pur și simplu aspirinè?! Mi-a plècut acest pur și simplu aspirinè și-i rèspund încercând chiar sè zâmbesc cu pèrul ud pe frunte, Pur și simplu aspirinè! Câte sè fie? Pèi?! Dați-mi o cutie! O cutie! Nu-i voie sè mè îmbolnèvesc chiar acum, îi explic eu, Nu-i voie sè ne îmbolnèvim niciodatè! rèspunzându-mi ea cu un zâmbet profesional
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Matei se închide ușa de sticlè peste viața realè a celorlalți, viațè de care eu nu voi avea parte niciodatè, plouè mereu, dar nu mai am mult, câteva case mai încolo locuiesc eu, cu pâinea în pungè, geantă pe umèr, ud leoarcè, Ce s-ar întâmpla dacè aș intra, pur și simplu aspirinè, dacè aș intra pur și simplu pe poarta din vecini? Bunè seară! primul lucru pe care l-ar face cei din casè ar fi sè cheme poliția, veniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
iar eu la parter, în sfârșit, am intrat în casè, aprind lumina pe hol, partea de jos închiriatè de mine are tot ce-i trebuie, o bucètèrie, o baie și o camerè, Prima mea grijè e sè-mi dau jos hainele ude, las pâinea pe masè în bucètèrie și geantă pe un scaun, apoi, intru la baie că mè schimb, trebuie sè fie trecut de miezul nopții, cu mare satisfacție mè las în voia sentimentului real de foame ce-mi roade stomacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
baie, eu intrând dupè ea în baie, surprinzând-o cum îmi studiazè curioasè puținele obiecte de toaletè, spumă de ras, balsamul, deodorantul, aparatul, loțiunea, pieptenele, eu, nerèbdètor, îmbrèțișând-o, dorind-o din nou, așa cum e, goalè, în halatul mateian, cu pèrul ud, ea cedând dorinței mele, dèruindu-mi-se, eu având-o din nou între pereții bèii mateiene, martorii tècuți din ultimii trei ani ai unor urgente sexuale consumate într-o singurètate zadarnicè și cenușie, oglindă ovalè din baie surprinzându-ne sèrutul, suprafața ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
văd în apropiere. Mă întorc către un bărbat de lângă mine și-l întreb dacă îl folosește. E Patrick. Nu-mi dau seama cum am reacționat eu, dar lui îi zboară paharul cu apă din mână. Se sparge pe ciment. E ud leoarcă pe haine și pe pantofi, iar eu sar de pe scaunul meu, care face un zgomot îngrozitor, ca râcâitul unghiilor pe tabla de la școală. Tremur din tot corpul. —Rebecca? Ești bine? Nu pot vorbi. Apuc șervețelele noastre și i le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
sunt singură o fac în felul ăsta. Nu chiar în fiecare seară, mulțumesc lui Dumnezeu. Nu mai e ca în primele săptămâni și totuși se întâmplă mult mai des decât aș vrea. Când Davey se așază lângă mine, batista e udă de poți s-o storci. Îmi dă alta, mă trage lângă el și mă ia de după umeri. Încă rezist, nu atât fizic, pentru că tot corpul mi-e înțepenit, ca și cum toate ligamentele au fost răsucite așa de strâns încât ar plesni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
în costum, arătând ca James Bond, Patrick întins pe canapea, vorbind la telefon, în pantaloni de trening, cu pieptul gol, bine făcut. Patrick venind de la jogging cu părul strâns în coadă, cu pantalonii scurți lipiți de coapse, cu întreg corpul ud de transpirație. Mă privește cu pasiune în toate aceste fotografii din seria cu joggingul: spunea atunci că îl tratez ca pe un obiect sexual. Dar se putea altfel? Era cel mai frumos bărbat pe care îl văzusem și era doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Daisy mi-a răspuns. Bineînțeles că nu! E mult prea prinsă de Lewis ca să mai vadă sau să mai audă altceva. Sosește autobuzul și toată lumea urcă. Radiatoarele funcționează și tapițeria are un iz cald și jilav, ca pielea unui animal ud. Îmi sprijin capul de geam, fără să-mi pese că nu mă simt prea confortabil. La ora asta aș sta și pe un pat de cuie. Sunt înclinată să mă pedepsesc pentru faptul că nu sunt iubită și Patrick nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
coletul și că nu-l poți trimite așa, șoferul de autobuz nu vrea să-ți dea bilet, dar nici nu-ți lasă timp să-ți cumperi unul de la automat, nenorocita cu care împarți camera în weekend sforăie, își aruncă prosopul ud pe patul tău și stă cu orele în baie în fiecare dimineață. Sigur că îi am lângă mine pe Daisy și Davey, dar n-ar fi același lucru. Din moment ce ai un iubit, e normal să-ți dorești să vorbești numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]