4,882 matches
-
o întreb în treacăt. — Îhâm. Sunt cei mai buni. Melissa își ia o cola dietetică din frigider. Ăsta-i tipul care trebuia să mă intervieveze. Arată din cap spre poza lui Arnold. Dar pleacă. Mă străbate un val subit de uimire. Arnold pleacă de la Carter Spink ? — Ești sigură ? spun înainte să mă pot controla. — Da. Melissa îmi aruncă o privire ciudată. Și ce dacă ? — A, nu, nimic, zic iute, aruncând broșura. Am vrut doar să spun că... nu mi se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Pare și mai stresată decât înainte. Arnold mi-a zis să te informez că... dacă încerci să vii la birou, cei de la pază te vor arunca în stradă. — Mă vor arunca în stradă ? Mă uit la telefon rămasă mută de uimire. — Îmi pare rău. Pe cuvânt. Și să știi că eu cred că ești vinovată ! adaugă înfierbântată. După părerea mea, a fost înfiorător de urât ce ți-a făcut ! Și mulți dintre cei de aici sunt de aceeași părere cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mă simt ca o altă persoană. Mă simt ca și cum m-aș fi reconstruit din temelii. Inspir adânc, îmi ridic mai bine gulerul balonzaidului și împing ușile de sticlă. Când ajung în holul de la intrare mă traversează un val brusc de uimire care aproape îmi taie picioarele. Chiar am de gând să fac asta ? Chiar încerc să pătrund incognito în birourile firmei Carter Spink ? Mda. Asta fac. Îmi tremură picioarele și mi-au transpirat palmele, dar pășesc fermă pe marmura strălucitoare, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
fostă angajată, spune cu subînțeles. Instabilă psihic. Poftim ? Poftim ? — Nu sunt deloc instabilă psihic ! țip stupefiată. Nu vreau decât să aflu răspunsul la o singură întrebare. E foarte simplu. Când mi-ai pus acel memo pe birou ? Arnold râde, jucând uimirea. — Samantha, ies la pensie. Chiar crezi că e cel mai bun moment ? Poate cineva, vă rog, s-o dea afară ? adaugă, adresându-se celor de lângă el. — De-asta n-ai vrut să revin la birou, nu ? Îmi tremură vocea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Pare din ce în ce mai nervoasă. — E în regulă, nu pățiți nimic ! zic și mușc din felia mea. Vedeți ? Am învățat să gătesc ! Serios ! Doamna Farley ia încă temătoare o gură de prăjitură. În timp ce mestecă, privirea ei o întâlnește pe a mea, cu uimire. — E... delicioasă ! Atât de ușoară ! E adevărat, chiar tu ai făcut-o ? — Am bătut ouăle separat, îi explic. Asta o face mai lejeră. Pot să vă dau rețeta dacă vreți. Beți puțină cafea. Îi întind ceașca. Am folosit mixerul dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
prea tare pe aceste femei de carieră ? Până ard total ? Oare această poveste extraordinară ne vestește începutul unui nou trend ? Un lucru e sigur. Samantha Sweeting e singura care ne poate răspunde la întrebare. Mă uit la ziar, încremenită de uimire. Cum au... de unde au... Cum ? Gândul îmi e întrerupt de flash-ul unui blitz. Ridic ochii șocată și-l văd pe individ că îndreaptă aparatul spre mine. — Stai ! zic îngrozită și-mi acopăr fața cu mâinile. — Mă lași să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Hai că sun eu. — Samantha ! Te-ai trezit ! Ridic capul și o văd pe Trish intrând în bucătărie cu un maldăr de ziare la subraț. În clipa în care se uită la mine, văd pe chipul ei aceeași expresie de uimire totală și de admirație pe care a avut-o și ieri, de parcă aș fi o operă de artă neprețuită care a apărut brusc în bucătăria ei. — Tocmai am citit despre tine ! — Bună dimineața, doamnă Geiger ! Las jos Daily Mail și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
obraz. Dar tocmai am pus aperitivele în cuptor... — E un prieten de-al tău. Zice că trebuie să-ți vorbească urgent. Ceva legat de afaceri ? Trish ridică din sprânceană către mine sugestiv - apoi face un pas înapoi. Și încremenesc de uimire. E Guy. Care se află în bucătăria lui Trish. În costumul său impecabil Jermyn Street, și cu manșete apretate. Mă uit la el, incapabilă să zic ceva, total bulversată. Judecând după expresia lui, și el e la fel de uluit. — O, Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Da. Îmi înalț bărbia. Chiar sunt. — Samantha... spune Trish din prag. N-aș vrea să vă întrerup, dar... aperitive în zece minute ? — Sigur că da, doamnă Geiger. Îi fac o reverență automat, apoi Trish pleacă, iar Guy aproape leșină de uimire. — Faci reverențe ? — Ei, faza cu reverența a fost o scăpare, admit. Îi surprind privirea siderată și simt că-mi vine să râd. Guy, ce-i cu tine aici ? — Sunt aici ca să te conving să te întorci. Evident că de-aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cuptorul de jos, scot tava cu mini-tarte și încep să le împart pe farfurioare încălzite. — Să te ajut și eu, spune Guy, venind lângă mine. Nu poți să mă ajuți. Îmi dau ochii peste cap. — Ba sigur că pot. Spre uimirea mea, își scoate jacheta, își suflecă mânecile și-și pune un șorț cu imprimeu cu cireșe. Zi-mi doar ce să fac. Nu-mi pot reprima un mic chicotit. Arată ca nuca-n perete. — Bine. Îi întind o tavă. Poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
persoana respectivă să asculte ce-i spun. Să mă trateze cu un gram de respect și să nu-mi spună s-o „las baltă“, cînd eu nu fac decît să mă strofoc să fac puțină conversație... Jack mă privește cu uimire sinceră. — Emma, s-a Întîmplat ceva ? — Da. S-a Întîmplat ! M-ai ignorat toată seara, asta s-a Întîmplat ! — Exagerezi. — Ba nu exagerez deloc ! Ai fost pe pilot automat. Din clipa În care a Început să-ți sune telefonul... — Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
În buzunar. Uite, ăsta trebuia să fie cadoul meu de noapte bună, dar, dacă tot sîntem aici... Rămîn mască În clipa În care scoate un shaker mic de cocteil din inox și două cupe asortate. Deșurubează capacul shakerului și, spre uimirea mea, Începe să toarne În cele două cupe un lichid rozaliu, transparent. Ăsta e cumva... Nu-mi vine să cred ! Mă holbez la el, cu ochii cît cepele. — Ei, hai. Doar nu era să te las să te Întrebi toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Înspăimîntată. — Emma ? spune Jack, intrînd cu două pahare de apă În mînă. Ești OK ? Ți-am adus și plată și minerală, fiindcă nu eram foarte sigur... Tace și se uită mirat spre Jemima și spre Mick. Cu un licăr de uimire, ia cartea de vizită a lui Mick, care Încă se mai află În mîna mea. Apoi remarcă reportofonul și Îi cade efectiv fața. — Cred că ar cam fi momentul s-o șterg, murmură Mick, ridicînd sprînceana către Jemima. Își vîră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
-i ! Dar eu sînt ca și paralizată. În clipa În care a pronunțat cuvîntul „scoțian“, l-am văzut pe Jack schimbîndu-se la față. Pare absolut interzis. Parcă l-a plesnit cineva. M-a privit În ochi și i-am citit uimirea crescîndă. — Poate că tu crezi că o cunoști pe Emma, dar nu o cunoști deloc, o ține Jemima pe-a ei superîncîntată, de parcă ar fi o pisică sfîșiindu-și prada. Ai subestimat-o, Jack Harper. Ai subestimat-o la un mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
adăpost un imens pâlc de papagali - cei proveniți din perechea scăpată din colivie, și care acum Își clădiseră cuiburile lungi ca niște săculețe prin aleile laterale. Se hrănesc cu boabe roșii. Ravelstein se uită la mine, râzând cu plăcere și uimire, gesticulând pentru că În larma păsărilor nu se face auzit. Nu poți renunța cu ușurință la un om ca Ravelstein, nu‑l poți ceda morții. Saul Bellow, Ravelstein: ficțiune, memorie, istorie* Note pentru publicul românesc Sorin Antohi Prin prietenul meu Richard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
când ultimele secunde ale anului au o reverberație mai puternică, dar și loviturile puternice ale mulțimii în porțile Bastiliei.) MAMA (Privind fascinată la coborârea ceasului.): Ce-i asta? ORBUL (Neajutorat.): Ce? Care? PRIMUL BĂRBAT (Însoțit de ceilalți în exclamații de uimire) BĂRBATUL CU TOMBERONUL: A sosit! ORBUL: Ce? BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Ceasul! ORBUL: Ești sigur? A sosit ceasul? Putem începe? OMUL CU SACAUA (Pentru sine.): A sosit ceasul Revoluției! TOȚI: A sosit ceasul Revoluției! VIZITATORUL: Domnilor, mai sunt câteva minute șt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
o să se mai repete, domnule. CĂLĂTORUL (Își scoate pălăria și începe să-și facă vânt cu ea.): Sper. (Treptat, privirile celor trei personaje inițiale se ațintesc asupra CĂLĂTORULUI; privirile sunt păHYPERLINK "http://trun.se"trunse în același timp de amuzament, uimire și milă.) CASIERUL (Revenind.): Nu e băiat rău... Doarme toată ziua în cărucior... Nu trebuie să-l judecați prea aspru. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu mă interesează. CASIERUL (Neașteptat de persuasiv.): Trebuie să vă intereseze! De fapt e chiar băiat bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
descoperit că sunt un bătrân..., care dacă era să mulțumească o femeie, depindea de... jocul pregătitor și nimic mai mult. Dimpotrivă, am fost un amant la fel de prompt.... ca un tânăr de șaptesprezece ani cu... fata lui... Și tot atât de plin de uimire. Și uimirea asta trăia în degetele mele. Calme, întreprinzătoare, atente, degetele mele, acești... exploratori, acești... strategi, acești... cercetași, acești... hăitași, s-au desfășurat pe tot... terenul. Și toate știrile culese au fost bune... În noaptea aceea soția mea era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
sunt un bătrân..., care dacă era să mulțumească o femeie, depindea de... jocul pregătitor și nimic mai mult. Dimpotrivă, am fost un amant la fel de prompt.... ca un tânăr de șaptesprezece ani cu... fata lui... Și tot atât de plin de uimire. Și uimirea asta trăia în degetele mele. Calme, întreprinzătoare, atente, degetele mele, acești... exploratori, acești... strategi, acești... cercetași, acești... hăitași, s-au desfășurat pe tot... terenul. Și toate știrile culese au fost bune... În noaptea aceea soția mea era o... sclavă tânără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
la loc toate ustensilele, cârpele, măturile, periile, detergentul, aranjându-le cu cea mai mare grijă posibilă. În mod normal nu aș fi atât de obsedat de curățenie, însă voiam să le joc o festă celorlalți. Îi și vedeam dimineața, muți de uimire din cauza perfecțiunii restaurantului, pășind cu băgare de seamă, roși de ciudă până în adâncul sufletului. De-abia în acea clipă, când mă lăsam de pe un picior pe altul în fața ușii, mirosind parfumul dezinfectantului și felicitându-mă pentru destoinicia mea, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Când cele două grupuri se întoarseră, aproape simultan, femeia îi găsi cuprinși de agitație. Primul grup vorbi prin reprezentantul său, bărbatul mai vârstnic. - Am mers mult și am descoperit trei galerii fără mare însemnătate științifică. În a patra însă, spre uimirea noastră, am dat peste un salon uriaș, acoperit cu picturi rupestre. Sunt magnifice. Altamira pălește pe lângă ele. Vom merge pe aici. Tânărul aspirant nu-l lăsă să termine. - Și noi am crezut la început că am luat-o pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
slab, pentru a reprezenta peretele grădinii văzut prin fereastra din spate. Când mi-a arătat locurile, Bez îmi spusese cât de mult costase acea cantitate de iederă de plastic - aproape o mie de lire - și, după ce mi-am revenit din uimire, l-am întrebat dacă aș putea să refolosesc o parte din ea atunci când decorul va fi demontat. Reciclare creativă. Voiam să o vopsesc cu spray-ul argintiu și s-o agăț printre mobile, chiar să fac găuri prin care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
obraji și acum avea o față pământie și bolnăvicioasă. Făcui semn cu capul către scări. —Mergem? Sări imediat în picioare. Pe scări, ne întâlnirăm cu Philip Cantley, care cobora, cu Ben după el, amândoi aproape paralizați din cauza șocului și a uimirii. Urmă același tipar pe care-l observasem deja, în condiții de tensiune extremă, bărbații aveau tendința să devină inerți, în timp ce femeile fie devin inuman de practice, fie se prăbușesc cu totul. Evident, Marie făcea parte din a doua categorie, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
subsol. Din păcate, s-a întâmplat ca Marie să dea peste el și, prin urmare, ea este în stare de șoc. Totuși, ar trebui să reia repetițiile începând de mâine, după ce apucă să-și revină. Făcu o pauză. Mare fu uimirea tuturor, chiar mai mare decât dacă MM i-ar fi ciuruit pe rând cu mitraliera pe toți cei de față. — După cum am spus, nu are prea mare legătură cu noi. Corpul era acolo de ceva timp, deci nimeni din această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ușor cu ea. Ambițioasă. Presupun că de aceea a avut o aventură cu Philip. De fapt nu-i plăceau bărbații. Probabil că a făcut-o pentru că o ajuta în carieră, nu pentru că așa a vrut cu adevărat. O priveam cu uimire. —Ai știut tot timpul că avea o aventură cu Philip? — A, nu. De fapt, nici acum nu sunt sigură. Deși, asta crede poliția. M-au întrebat dacă-mi aduc aminte să-i fi pomenit vreodată numele, iar eu le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]