13,247 matches
-
Autorului Curgeau lacrimi de curcubeu pe ultima reprezentație a unui actor orb. Vorbise cu sete despre feeria straturilor de noroc pe care le netezise cu patima credinței că din toate tulpinile pe care a urcat va face luntre și va umbla pe celălalt mal despre care s-a tot amintit în poemele zgârie-nori. Avea straie păstrate în inima porumbelului, singurele care-i învățaseră chipul și-l înconjuraseră cu un cerc de noblețe simplă - flacără permanentă în insula cu multe lacuri sparte
CORTINA UNUI ACTOR ORB de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361283_a_362612]
-
pentru simplul fapt că exiști. Cum ar fi o dimineață fără trilul păsărilor, cerul nu ți s-ar părea pustiu? Cum ar fi sa bați la picior o stradă lungă și goală fără umbră de om Cum te-ai simți umblând prin cafenele puștii pe drumuri lungi și întortocheate la capătul cărora nu te-ar aștepta nimeni. În zilele tale bune când te gândești numai la tine gândește-te ce ai fi tu fără ceilalți semeni, ce-ai însemna tu omule
CUM AR FI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361327_a_362656]
-
cer fântânile lumii secară o pasăre trece prin mine hoinară și totul capătă un aer stingher speranțe și frunze de nuc în față un munte de var comorile lumii dispar și nimeni nu știe unde se duc comisari de tablă umblă pe-ntuneric lacrimile noastre nu ne mai ajung în orașul cu numele ciung noaptea se aude un hohot homeric nimeni nu ne crede nimeni nu ne știe ziua neputinței scadențele plata cine învârtește nevăzută roata și ce.o să mai fie
ÎN FAŢĂ UN MUNTE DE VAR de ION UNTARU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361338_a_362667]
-
alimentar așa de mizerabil, țăranul a ajuns la un grad de anemie și slăbiciune morală destul de întristătoare. Chipul unui țăran român, om de țară, trăit în aer liber, seamănă cu al uvrierului stors de puteri din umbra fabricilor. Cine a umblat prin satele noastre, mai ales prin cele de câmp și de baltă, a putut constata că de-abia din trei în trei case se găsește câte o familie care să aibă un copil, mult doi, și aceia slabi, galbeni, lihniți
DESPRE MIHAI EMINESCU, CREDINŢA CREŞTINĂ ŞI BISERICA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361274_a_362603]
-
când mergeam la servici trebuia să trec prin ograda lui Gurzău Aurel unde aveam un “dușman”.Era un câine de ograda ,care ori de câte ori mă vedea că trec,se repezea la mine ,ba chiar odată m-a mușcat de un picior.Umblam pe atunci cu un băț în mână, poate pentru a mă sprijini când era noroi ,poate pentru a mă apară de câinii cei răi ,sau poate pentru a mă află în treaba. Am incercat în ultima vreme când mergeam prin
PÂNĂ ŞI ANIMALELE IUBESC de IONEL CADAR în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361375_a_362704]
-
fi sărit moș Gheorghe și-ar fi pus mâna pe cuțit. - Și? - Le-ar fi făcut el ceva, i-ar fi jupuit și își făcea din pielea lor, opinci. - Sara, draga mea, când ești un popor mic, orice ai face, umbli tot dezbrăcat și desculț. Tu crezi că întâmplător suntem noi pe-aici? Maria, Katy, n-ați vrea să fiți la voi acasă? Să aveți ce pune, zi de zi, pe masă? Grija pentru un mâine să nu stea în bucata
IERTĂTORI ŞI IARĂŞI DE LA CAP, DE N.BĂLAŞA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361347_a_362676]
-
crezuri artistice, profesiuni de credință. Într-o tonalitate și un ritm ce amintește de cel al lui Ion Barbu din Umanitate, Răzvan Duncan, încorsetat de haina rațiunii, se "umanizează" și el, se încălzește prin gingășia Poeziei: "Uraaaa! / ... / am fisurat monotonia, / Umblă matematica-n cârje, Intrată în copacul de esență tare, POEZIA!" (Hei, tu, casă de vacanță, trup al meu). La rândul său Ileana Popescu Bâldea consideră scriitura o datorie față de sine, față de copilăria și amintirile sale, față de cei ce vor urma
RECENZIE REALIZATĂ ANTOLOGIEI “ARTĂ SFÂŞIATĂ”( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361356_a_362685]
-
în funcție de plan și perspective, de sus în jos, concomitent cu mobilizarea elanului creator și al entuziasmului de nestăvilit al oamenilor muncii, de jos în sus, cerință esențială pentru progres și bunăstare". (Mai citește o dată mormăind). Săraca nevastă-mea, d-aia umblă ea cu geanta plină de aspirine. (Tare): Să nu râzi Cucule, că nu e de râs. Nu! Așa să știi. E de plâns, asta e. Păi, nu? Soția ta e fruntașă și tu... (Se uită în oglindă): Caraghiosule! Cine e
COANA MARE SE MĂRITĂ, 1 de ION UNTARU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361480_a_362809]
-
241 din 29 august 2011 Toate Articolele Autorului Ascultă iubito seara cum cade La fel ca și frunza-n păduri, Tulnicul sună, inima-mi arde, Aburi de ceață se-ntind pe măguri. Astăzi spre tine fac calea întoarsă Destul am umblat spre nicăieri Inima-n piept de dragoste-i arsă Fericit m-aș întoarce la clipa de ieri. Doamne, ascultă, tulnicul sună, O șansă mai am să mai sper în iertare, E noapte târzie, sub clarul de lună Răspunsul aș vrea
ASCULTĂ IUBITO... de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361541_a_362870]
-
la chemare. Azi toate îmi vin proaspete-n minte, Crângul, izvorul, privirea-i albastră, Obrazul cel fraged, gura fierbinte Păcatul trădării pe suflet m-apasă. Am rătăcit, dar la ea azi mă-ntorc, Spre fericire găsit-am cărare, Lumi am umblat visând la noroc Când norocul-mi ieșise în cale. Ascultă cum sună tulnicul, lung, Iubirea ei o simt cum mă cheamă, Doamne, mă lasă în creste s-ajung, Viața mea ți-o las apoi vamă. Nu-ți cer să-mi
ASCULTĂ IUBITO... de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361541_a_362870]
-
finanțarea, prin concurs, desigur. Șansă a fost că locația respectivă să fie chiar în spațiul școlii din sat. Un castel medieval cu ziduri groase șiferestre înguste, numai potrivit pentru un astfel de muzeu. S-au implicat dascălii, copiii, părinții... Am umblat cu căruță de la o casă la alta, am adunat vechi costume populare, obiecte care țineau de vechiul habitat. Comori. Istorie. Lecție civică. - La ce lucrați în prezent ? - Am încept o lucrare care... mi-e și frica s-o spun, aș
DEŞI A PUBLICAT 20 DE CĂRŢI ŞI A PRIMIT 30 DE PREMII, SCRIITOAREA ŞI JURNALISTA MELANIA CUC CONTINUĂ SĂ FIE EA ÎNSĂŞI, CEA OBIŞNUITĂ de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361490_a_362819]
-
Văd că deținuții se vaită acum în închisori că nu au televizor cu nu știu ce diagonală. Și l-am întrebat pe tata ce televizor avea în pușcărie. Să-i scoată la muncă, că n-au cu cine face autostrăzile! Eu, care umblu în toată țara, observ că nimeni nu muncește pe drumurile patriei. Se fac poduri, se fac șanțuri și trec pe lângă ei. Sunt câte zece inși, iar trei stau în lopeți. Ce-ar fi să nu le mai dea lopeți cu
INTERVIU CU MAESTRUL TUDOR GHEORGHE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361456_a_362785]
-
se lăsa antrenată în asemenea jocuri. Exista la căminul cultural un cinema, așa că atunci când se dădea câte un film, băieții profitând că le plăteau biletele invitatelor, încercau sa tragă spuza pe turta lor, să profite cât mai mult de întuneric, umblând cu mâinile lor curioase și neastâmpărate pe sub fustițele copilelor, cu voia sau fără voia acestora. Așa s-a întâmplat și cu Ana, când un băiat a încercat să facă acest lucru pe la vreo treisprezece ani. Cum a simțit mâinile acestuia
ROMAN CAP. V de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363770_a_365099]
-
Ia zi Ano, cum a fost cu mutul lui Cotrocea? întrebă ea, râzând în hohote. - Cum să fie! Încercă să răspundă Ana, printre sughițuri. Când s-a lăsat întunericul, hop și el mai întâi că mă ia de după umeri, apoi umblă cu o mână pe la pieptul meu și, dintr-o dată, hop că bagă mâna sub fustă, între picioarele mele. - Și tu ce-ai făcut? Continuă ea interogatoriu, râzând cu plăcere. Ia auzi, mutul dracului! o făcu pe indignata Eleonora. Cine se
ROMAN CAP. V de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363770_a_365099]
-
de obrăznicături: - Diavolilor! ... Neobrăzaților!... Nu vă mai ajunge Cosmosul întreg pentru joaca voastră, vă luați și de părul meu!... De fapt, la ce poți să te aștepți de la niște copii de virtualiști, care-i lasă needucați pe Pământ, iar ei umblă hai-hui prin nu știu ce ostroave din Calea Lactee! Trebuie să precizăm că, spre marea neliniște a Universului, populația Terrei s-a divizat în două mari tabere, pe baza unor concepții ireconciliabile: relativiștii și virtualiștii. Relativiștii erau fideli teoriei relativității a lui Einstein
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363816_a_365145]
-
galaxiilor, se mulțumeau doar cu aceste descoperiri despre trecut. Preferau să stea picior peste picior, în spații de agreement și să capteze informații din timpurile trecute care soseau în prezent în valuri, de peste tot, fără încetare și din belșug. Mai umblau și ei cu nave cosmice pe ici pe colo, însă făceau asta doar pentru a se distra. În tinerețe Moș Orion fusese un vajnic luptător de partea relativiștilor, nu putea tolera în niciun chip teoriile virtualiștilor dar, mai ales, lenea
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363816_a_365145]
-
decât astea când s-au născut? Ia spune, mă, că nu mi-ai zis. Femeia ți-e bine? - Dar cine știe omule, că am plecat repede când am văzut cucuvelele alea două, smiorcăin-du-se în pat. O fi bine, că doar umblă prin casă. Hai, dă-mi o răchie, nea Tase. Poate așa uit de năcazuri. Crucea mă-sii, că nu-mi mai iese din cap, patru fete și nici un băiat. - De, măi Vasile, o să uiți acum la crâșmă, dar acasă când
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
ce trage la jug toată ziua. Te opintești tot mai tare în viață și până la urmă răzbești tu s-o tragi după tine și să ajungi la liman. - O fi, măi nea Tase, dar parcă tot mai bine este să umbli cu pălăria într-o parte și să fluieri vesel prin munții ăștia de unul singur și fără grijă. - Acum te gândești la asta? Trebuia să o faci mai demult. - Cine știa cum va fi? - Da, măi băiatule, dar să nu
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
furios să mai și mănânce. Parcă nu avea tăria să dea ochii cu cele din casă. Oare unde or fi fost ăle mari că nu le-a văzut prin casă. Să fi fost la joacă pe cine știe ce coclauri de pe dealuri? Umblă cam fără căpătâi copchilele astea. Ana nu le zice nimic. Ar trebui să mai pună mâna pe joardă, să le mai strunească. Prea sunt zburdalnice și lăsate de capul lor. Nu-i zi de la Dumnezeu să nu apară acasă când
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
Daniela Gîfu, redactori-șefi adjuncți: Maia Cristea Vieru și Eliza Ghinea, secretar general de redacție: Ion Anton Datcu), anul VI, nr. 38 - 40 / ianuarie - martie [infra, sub sigla DL-38] și nr. 41 - 43 / aprilie - iunie [infra, sub sigla DL-41], 2013. Cine umblă la «Destine Literare» de sub arțarii de martie-2013 are constantă bucurie de a reîntâlni nume sonore ale literaturii / culturii Valahimii de pe mai toate meridianele spiritului planetar (în ordine alfabetic-zalmoxiană): Marian Barbu, Adrian Botez, Alexandru Cetățeanu, Iulian Chivu, Eugen Evu, Corneliu Leu
ZECE REVISTE DE CULTURĂ/ LITERATURĂ DIN VALAHIME ÎN CRONICA DE VARĂ 2013 de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363936_a_365265]
-
nu-mi zi nebun - n-abate-n umilință candoarea-mi: vocea-mi cobor în falsele smerenii îndrug nimicuri - nimănui priință și lâncezesc și pâlpâiesc vedenii știu bine - focu-mi nu-i de fad „prieten” dar lumea-i ipocrită - tu - ei sclavă nu pot umbla prin cruguri cu vreun piepten iubirea-mi s-a târî prin ierni - bolnavă... ...trupul bătrân - primăvăratic duhul văd trist: nu-ți pot aprinde-n ochi văzduhul... CREZ Dumnezeu nu e perfect: ar fi plicticos și teribil de egoist abia fiind
MĂREAŢA IMPERFECŢIUNE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364043_a_365372]
-
trei persoane, le spuse, doriți să faceți și Domniile voastre poze cu noi? - Da cum să nu! Răspunseră aceștia, entuziasmați. Și prima oară îi dădură domnului în vârstă aparatul de fotografiat. Acesta le făcu poze celor doi tineri și apoi aparatul umblă din mână în mână. Făcură o mulțime de poze împreună. Toți erau veseli și fericiți, de parcă se cunoșteau de-o viață. La un moment dat, Sandu îi întrebă: - De unde sunteți? - Suntem de la Câmpia Turzii. Și voi copii? Întrebă doamna. - Eu sunt
CAPUL LUI DECEBAL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362787_a_364116]
-
de Anul Nou. Nu concepeau să nu se ducă la urat împreună cu copii din sat de vârsta lor. Iar Moș Mihuț era foarte priceput la a meșteri pentru copii măști și bice și alte podoabe fără de care nu se putea umbla la urat. Cel mai priceput era să meșterească „buhaiul” dintr-un butoiaș și o bășică de porc, care urma să facă să-i răsune mugetul în tot satul. Sărbătorile cele mult așteptate au venit. Încă pe lumina zilei, copiii s-
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362822_a_364151]
-
casele oamenilor. Se-nțelege, băieții pădurarului nu puteau lipsi de la această sărbătoare. Mugurel și Mihăiță s-au dus la urat împreuna cu o ceată de băieți mai mici. În schimb, Ionică, se considera un flăcău mai mare, nu mai putea umbla cu strigături cu copii mici. El se duse tocmai în centrul satului, unde-l așteptau alți băieți mai mari, care întemeiaseră o alta gașcă înfricoșătoare. Doar Eliza nu fu lăsată să iasă din casă. - Mamă, lasă-mă să mă duc
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362822_a_364151]
-
de ceas să vii înapoi în casă!... Să nu mă duc eu după tine să te caut pe la casele oamenilor! Fetele chicotiră bucuroase. După ce Eliza se înfofoli bine la picioare și pe cap, ceata de fete plecă zglobie prin sat. Umblară cât umblară, până înghețară bine. Atunci veniră acasă, lăudându-se cu bănuții și darurile primite de pe la vecini. Fetele grupului se risipiră și ele pe la casele lor, încă înainte de a se face noapte târzie. Cam spre miezul nopții, când pădurarul cu
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362822_a_364151]