4,632 matches
-
amar. Ascultară huiduielile care continuau În sală. — Nici pentru mine nu e tocmai plăcut, spuse Alexander. Nu sunt obișnuit cu eșecul. Păru să Îi vină o idee. — Poate suntem victimele unei cabale. — Poftim? — Azi după-amiază am primit o telegramă: „Îți urez din inimă un eșec total diseară“. Nesemnată, bineînțeles. — Ce?? Cine a putut... — N-am idee. Vreun dușman, evident. Întoarse capul odată cu noul val de zgomote venit dinspre public. — Trebuie să-i pun capăt. Scuză-mă. Se Întoarse pe scenă, În vreme ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
el? Întrebă Norris. Să Îl căutăm? — Nu, zise Gosse. Întâmplător, știu că a organizat un dineu pentru trupă. Mă tem că nu va fi o petrecere prea veselă. Va trebui să Încercăm să Îl Îmbărbătăm mâine. — Da, așa e. Își urară noapte bună și se despărțiră. Nici unul din ei nu se simțea Îmboldit să discute despre piesă. — Actul doi a fost un dezastru, spuse Shaw, În timp ce mergeau alături pe Shaftesbury Avenue. Herbert, care avea doar un metru șaptezeci Înălțime, ținea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
sticle burtoase de brom, procurate din laboratorul minei, pline cu sirop de sfeclă, partea mea din ultima recoltă. Nu, nu-mi aduc aminte nici de lacrimile de despărțire al fiicei șefului de sector, nici că tatăl ei i-ar fi urat călătorie plăcută celui grăbit să plece, dar la plecare se pare că în sacul meu de marinar, ce-mi ținea loc de valiză și pe care-l umpleau lucrurile mele, trebuie că a nimerit și ceva din proprietatea întreprinderii, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mi-am luat cine știe ce bun rămas. Mama se văicărea: „Atât de departe“. Tata mă avertiza că Berlinul e un loc periculos, nu doar din cauza situației politice. Sora mea era deja cu un picior în mânăstirea din Aachen și mi-a urat ca Domnul să mă binecuvânteze. În atelierul din Stockum, se uscau capul sfântului Francisc, încă neterminat, și figurinele neo-etrusce. M-am muiat. Ușor nu-mi era să părăsesc Düsseldorf-ul. După ce am petrecut cu ei noaptea de Revelion, în zori m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nu-l pot uita, tot așa cum nu-l pot da uitării pe Quevedo. Și dragostea pentru literatura fantastică, cu mult mai adevărată și mai veche decât imperfectele imitații ale realismului“. Știm, și uneori chiar ne amuzăm pe seama faptului, că Borges ura oglinzile, deoarece - spunea - În apele lor limpezi și necorupte, ființele și lucrurile se perpetuează prin multiplicare. Dar eu continuu să cred că aceste vorbe erau, ca multe alte paradoxuri la fel de abracadabrante, simple butade borgesiene. Căci, ce altceva a fost Bioy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
crescut În Philadelphia, un băiat firav, introvertit, ale cărui calități erau denigrate de prieteni și de familie. Harry spusese odată că, În vreme ce el era preocupat de matematică, toți ceilalți erau interesați numai de jocul de baschet. Chiar și acum, Harry ura toate jocurile, toate sporturile. Tânăr fiind, fusese umilit și neluat În seamă și când, În sfârșit, primise recunoașterea adecvată a meritelor sale, se pare că era prea târziu. Răul fusese deja făcut. Cu siguranță că fusese prea târziu ca să prevină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de iubire și tăcere... Mi-e dor de chipul lui de soare În care seceta e noaptea de durere. NOAPTEA IUBIRILOR DE SFERE Mi-a fost atât de dor și am murit În vântul singuratic și-n furtună, Lăsat-am ura-n templu precum un mit Și-n lumini astrale tăcerile de lună. M-am abătut din moarte și-am știut Că ploile mă poartă prin blesteme Când sufletu-i albastru și soarele mi-i scut Ființa mea de doruri e
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
hotărât că nul mai oprea nimeni. S-a agățat cu ambele mâini și a lăsat toată greutatea trupului, ridicând picioarele de pe pământ, să facă ceea ce forța brațelor nu reușise. Observând că nu cedează nici acum acea închizătoare pe care o ura cu toată ființa lui, Tudorel s-a ridicat trăgând cu mâinile de lemn, până a ajuns cu pieptul aproape la nivelul crengilor și a început să se zgâlțâie cât a putut el de mult. În felul acesta spațiul dintre crengi
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
noi odată la un an cu sănătate și la anul să venim sănătoși să vă găsim! Ne dați, ne dați, ori nu ne dați!" Foaie verde portocală, noi suntem copii de școală și-am venit să colindăm pe la case să urăm! Ne dați, ne dați, ori nu ne dați!" Nu vă imaginați cât de frumos este tot cântecul și cum răsună peste drumurile troienite și casele acoperite cu o cușmă de zăpadă! Și nu știți de ce se spune Moș Ajun! Pentru că
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
uităm că sunt destule familii care ne așteaptă să cântăm. Asta-i datina străbună și, cu drag, noi colindăm... Mergând cu colindul am văzut, în fiecare iarnă oameni de zăpadă în multe din gospodăriile prin care am vestit și am urat. Povesteam despre asta tatălui meu cu foarte mare părere de rău că nu aveam și eu, în curtea bunicii, un om de zăpadă. Bunicul nu mai trăia iar bunica nu avea putere să facă așa ceva. Ei, ce să vă spun
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
nenorocit că ceva nu e în regulă. Alteori, își făcea apariția, episodic, și sentimentul de pierdere. Mă invada. Mă copleșea. Era ca o forță fizică. Storcea și ultimul strop de viață din mine. Îmi tăia respirația. Era absolut sălbatic. Mă ura. Trebuia să mă urască dacă mă făcea să sufăr în asemenea hal. Abia dacă-mi amintesc cum mi-am petrecut acele două zile în spital. Îmi aduc aminte vag ce uluită eram când toate celelalte mame spuneau că acum viețile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nu m-aș fi dus doar în josul străzii, până la Superquinn. Dar a fost ca o mică aventură. Nu mai ieșisem din casă de săptămâni întregi. Deci călătoria asta era indiciul că mă aflam pe calea recuperării. —Distracție plăcută, mi-a urat mama. Și ține minte că dacă te răzgândești în legătură cu cina, nu e nici o problemă. Nu se supără nimeni. Și nici n-o să dezamăgești pe nimeni. Putem să mâncăm ce mâncăm de obicei. Nimeni n-o să fie deranjat. Oare de ce mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
la concluzia că probabil își prelungise termenul limită pentru respectiva sinucidere, pentru că împlinise optsprezece ani de Crăciunul precedent și încă nu auzisem să fi murit și sunt sigură că dacă s-ar fi întâmplat așa ceva, aș fi auzit. Helen îl ura din tot sufletul. Jim o suna tot timpul și de fiecare dată când suna, mama vorbea cu el și mințea de înghețau apele cu privire la locul în care se afla Helen. Îi zicea ceva de genul: — Nu, Helen e dată dispărută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
că n-o să vă surprindă absolut deloc să aflați că nu mi-a plăcut deloc când mama mi-a spus chestia asta. Mi-a ajuns, m-am gândit. —Ei, mă duc în pat, am anunțat-o. —Somn ușor, mi-a urat mama strângându-mă de mână. Vin și eu s-o pup pe Kate de noapte bună. După asta am plecat. M-am dus la mine în dormitor și m-am pregătit de culcare. Evident, cămașa mea de noapte era furioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de la intrare, cu haina încheiată până-n gât ca nu cumva mama să mă surprindă arătând ca o parașută, a sunat telefonul. —Claire, e pentru tine, a urlat Helen. Of, Doamne! Dar nu era decât Laura. Care mă sunase ca să-mi ureze noroc. În plus, voia să știe dacă exersasem pusul prezervativului cu dinții, așa cum mă instruise ea. Nu, n-am exersat! i-am spus. Muream de nerăbdare să închid telefonul și să ies din casă. Mi-era groază să nu fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pe care o citea. I-am mai recomandat vreo câțiva scriitori. Și, până când am aterizat pe Heathrow, am ajuns să ne tutuim. Ne-am strâns mâinile, ne-am declarat că a fost o plăcere să ne cunoaștem și ne-am urat, cu căldură, să avem în continuare călătorii ușoare. După care am rămas din nou singură. Singură cu gândurile mele, cu fricile și cu furia mea. În afara celor nouăzeci de miliarde de alți oameni de pe Heathrow, eram complet singură în Londra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de lipici și peruci ispititoare, că Într-o Însorită zi de toamnă va intra Într-un guvern clandestin ales prin vot cinstit de Întreg poporul, nici pînă azi nu-mi explic ce s-a-ntîmplat, tot ce pot face este să-i urez păr și aceeași senzație ca a unui bec de 65 de wați luminînd printre colegii mitocani nemuritori cu mustață, ce nu luminează. Revenim. Ellen Barkin mi-a amintit de Sea of Love, unde juca ceva mai vizibil, un film care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
au ca aparat digestiv un tal, ajungem la intelectualii românești de mare adîncime, care-au devenit dintr-odată războinici, vor sînge, luptă cu toată ființa lor delicată Împotriva comunismului, a dictatorului din depărtare, din altă țară, sînt oameni cărora le urez plin de compasiune medicală o viață plină de Înfăptuiri uranice, un sarcom, ceva, În semn de prețuire și recunoaștere a meritelor și sacrificiului lor pe cîmpul de luptă străin, unde-au susținut din pură abnegație și intoleranță-n fața nedreptății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
se-ntîmplă, În jur, și e prost sfătuit. Păcat, fiindcă și Ceaușescu era un om ales, competent și francofon. Dar prost sfătuit. Din cauza asta și-a serbat ultimul Crăciun În acel mod atît de inedit. Ratînd ocazia de-a ne mai ura vouă și familiilor voastre la mulți ani, mai puneți o haină pe voi, fericire și lambada. Sau ne-a urat? 2 Italo Calvino: „Ce element ne permite să distingem națiunile În care literatura se bucură de o adevărată considerație, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sfătuit. Din cauza asta și-a serbat ultimul Crăciun În acel mod atît de inedit. Ratînd ocazia de-a ne mai ura vouă și familiilor voastre la mulți ani, mai puneți o haină pe voi, fericire și lambada. Sau ne-a urat? 2 Italo Calvino: „Ce element ne permite să distingem națiunile În care literatura se bucură de o adevărată considerație, mai bine decît sumele alocate pentru a o controla și reprima? Acolo unde e subiectul unei astfel de atenții, literatura dobîndește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Unde exista și un al optulea pasager, chiar În stînga mea, o distinsă doamnă germană Îmbrăcată-n negru, În vîrstă, care a rezistat nu știu de ce numai pînă la apariția unui castravecior, după care s-a ridicat brusc, ne-a urat bun venit sau drum bun sau altceva, nu s-a Înțeles, noi Înfulecam plescăind cu ochii umezi, și a plecat din restaurant, poate și din vagon, dacă nu cumva s-o fi aruncat din tren. După două zile de mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la patruzeci de ani. Poartă o geacă de piele Întoarsă și pantaloni de flanelă gri. Am auzit că-și snopește nevasta și că o trimite la produs ca să-și plătească datoriile de la pocher. Bud notă informațiile. — Crăciun fericit, Wendell, Îi ură Stompanato. Bud Îl prinse pe Stomp de cravată și-l smuci. Stomp se lovi cu capul de bord. — Un an nou fericit, macaronarule. *** La Ohrbach’s era Înghesuială mare. Clienții forfoteau printre rafturi și tejghelele cu haine. Bud urcă pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Sunny Jim. Ed se uită la uniforma lui albastră, făcută la comandă, ce atîrna pe un umeraș. Cu dungă ascuțită ca briciul, cu tresele de sergent și o singură tresă de vechime pe mîneca stîngă. De Spain spuse: — Eddie, Îți urez să treci cît mai curînd la trese aurite. Și la fireturi pe cască. Și să știi că nu te-aș trage de mînecă dacă mi-ai fi indiferent... — Știu. — În plus, ești erou de război, ce dracu’! Ed schimbă subiectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
luat niște depoziții. Nu mă-ndoiesc că vom avea ocazia să luăm masa Împreună cît de curînd. — Oricînd doriți, domnule Loew. Loew lăsă pe masă o bancnotă de douăzeci. Domnule locotenent, mulțumesc Încă o dată. Vom vorbi curînd. Și, domnilor, vă urez un Crăciun fericit. Jack dădu din cap. Loew plecă, iar Dudley spuse: — Flăcău, asta nu e tot. — Mai e de lucru? — Cam așa ceva. Tu asiguri securitatea la petrecerea de Crăciun de la Welton Morrow anul ăsta? Bairamul lui anual. Primea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
frecventa bordelurile. CÎnd oamenii lui Îl vor prinde cu mîța În sac, vor chema Departamentul de Eliberări Condiționate al Comitatului și vor aranja o arestare. Dar asta pălea pe lîngă „Polițistul White e eroul!“ și faptul că Inez Soto Îl ura cu Înverșunare. Ed plăti și porni cu mașina spre Queen of Angels. *** Bud White tocmai ieșea. Se Întîlniră la lift. White vorbi primul: — Mai dă-o dracului de carieră și lasă fata să doarmă! — Ce cauți aici? N-am venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]