6,856 matches
-
la soare. Cerul e ars, acum, ca un crater de vulcan și nu sunt semne de ploaie. Aud sunetele unor clopote. Vin, poate, de la biserica din apropiere sau mai de departe, nu-mi dau seama. Sunt niște sunete uscate, cu vagi, extrem de vagi sugestii mistice. Ca să se roage mai bine, Pascal s-a decis într-o zi să-și redacteze singur rugăciunea. Când a terminat-o, a pus-o deoparte printre hârtii. Abia în secolul trecut a fost găsită și publicată
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Cerul e ars, acum, ca un crater de vulcan și nu sunt semne de ploaie. Aud sunetele unor clopote. Vin, poate, de la biserica din apropiere sau mai de departe, nu-mi dau seama. Sunt niște sunete uscate, cu vagi, extrem de vagi sugestii mistice. Ca să se roage mai bine, Pascal s-a decis într-o zi să-și redacteze singur rugăciunea. Când a terminat-o, a pus-o deoparte printre hârtii. Abia în secolul trecut a fost găsită și publicată. Poate, ar
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
sclavilor unde să așeze cutia, când un ofițer dădu buzna, cu sufletul la gură, în încăperea tronului. - Excelență - strigă el. Sute de nave. Un atac! Stând la fereastră o clipă mai târziu, urmărind aterizarea navelor, Czinczar își dădu seama că vagile sale bănuieli fuseseră corecte. Apariția lui Clane în oraș făcea parte dintr-o manevră planificată, care putea să-și urmeze cursul fatal. Era o plăcere să știi că lordul Clane însuși fusese prins în capcană. Nu irosea nici un moment urmărind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
femeie... Așa că în primăvara lui ’79, când am plecat la Cluj, la Colocviul Emi nescu, am crezut o clipă că l-am apucat, în fine, pe Dumnezeu de picior. Am întâlnit acolo o insă care mi-a dat niște semne vagi de simpatie. Era cu vreo patru ani mai mare ca mine, deja absolventă, repartizată profesoară într-un orășel ardelean. Fă cuse engleză și română. Era urâțică, șleampătă, când mergea părea că se-mpleticește la fiecare pas. Tot ce purta pe
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
artistice, toți fiind lipsiți de distincție. Bunicul lui Codrin avusese trei fii, dintre care doi fugiseră în America, iar tata urmase cariera militară parcă pentru a le răscumpăra păcatele. Tata nu-i pomenea prea des și nici măcar nu mai avea vaga idee dacă mai trăiesc dincolo de Ocean și poate, nici măcar nu i-ar mai fi putut recunoaște. Fusese obligat de împrejurări, pe tot parcursul regimului comunist, să-și mai amintească de ei, iar acum se obișnuise deja cu absența definitivă a
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
pe vremea comunismului, iar cei tineri presupuneau deja că nu se vor realiza nici ei în așa-zisa perioadă “de tranziție”. Codrin se simțea din ce în ce mai singur, în mijlocul acestui deșert care devenise viața lui. Nu făcea niciodată aluzii, fie ele și vagi, la neliniștea lui, se săturase și chiar plictisise și de fata cu care mai ieșea uneori, iar în mintea lui aproape bolnavă de-acum începuse să încolțească un gând salvator: - Ce-ar fi să plec în America? În fond, sunt
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
sorbea paharul și o măsura din priviri. Se gândea să iasă mâine împreună, dar deocamdată prefera să tacă. Ea l-a observat retras și a venit lângă el, punăndu-i întrebări directe, la care el dădea răspunsuri cât se poate de vagi. I-a spus că e fiul unui general de brigadă și al unei profesoare, că s-a născut într-un orășel din România, destul de departe de aici, apoi i-a vorbit despre sentimentul singurătății. Ea știa cum să se poarte
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
urmăriți pretutindeni .Ce vreți să stiți mai mult decât atât?mă întrebă el răstit. Stătea în fața mea și se uita la mine cu ironie, cu un oarecaere umor negru, căci pentru el zâmbetul era crud. Înainte de a pleca, schiță o vagă plecăciune, plină de ironie și dispreț. -Nu ne stă nouă în putere, i-am zis, să alegem nici piesa și nici rolul. Imediat după plecarea lui au apărut doi gardieni care m-au rugat să-i însoțesc. Am simțit un
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
terapeuții, pas mărunt după pas mărunt. Lucră cu Mark, fără să forțeze lucrurile. Îl duse jos, la bufet. Îi răspunse la întrebările lui bizare. Îi cumpără cele două reviste preferate despre camioane. Îi încurajă și îi împrospătă amintirile, cu aluzii vagi la istoria familiei. Dar trebuia să simuleze că nu știa prea multe despre el. Încercase o dată sau de două ori; orice pretenție de intimitate se solda imediat cu un scandal. Într-o zi, el o întrebă: — Poți măcar să afli ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cum ajunsese acolo, dar mai ales ca să conteste până și cea mai mică schimbare de frazare. —Data trecută ai spus altceva. Întreba adesea despre mașina lui, dacă era la fel de praf ca el. Ea îi dădea răspunsuri cât se poate de vagi. Progresul său exterior era uluitor. Până și prietenii lui erau șocați de salturile imense în care evolua de la o vizită la alta. Vorbea mai mult decât înainte de accident. Trecea de la izbucniri de furie la o drăgălășenie pe care și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
era o anumită urmă sau cine o lăsase. Merse vreo două sute de metri în ambele direcții, cu Daniel după ea. Criminaliștii trebuie să fi periat porțiunea asta, reconstituind noaptea aceea din câteva măsurători ambigue. Daniel le văzu primul - două urme vagi de cauciucuri, orientate spre vest, aproape șterse de vreme, care se abăteau brusc spre banda dinspre est. Ochii lui Karin înțeleseră; urmele de derapaj violent coteau spre dreapta înainte să vireze - un viraj scurt spre stânga, atât cât ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
perceptive. „Stânga“ este la fel de mult aici și acolo. În al doilea rând: chiar și un creier care crede că măsoară, direcționează și locuiește un spațiu dat simplu și familiar poate să-și fi pierdut deja, fără să aibă cea mai vagă idee, chiar și o jumătate de lume. Firește, nici un creier nu putea recunoaște așa ceva pe deplin. Weber îl simpatizase pe Neil. Omul acceptase o lovitură zdrobitoare fără amărăciune sau autocompătimire. Se adaptase și-și văzuse de drum - dacă nu înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Nu, zice al doilea gagiu. Asta e o călugăriță care nu face compost. Chelnerița lui își făcu din nou apariția. — Te mai servesc cu ceva, dragă? — Doar nota, mulțumesc. Oh... și pot să vă întreb ceva? Avea din nou o vagă senzație de greață. Fără importanță. Ziceați că aici toată lumea e rudă cu toată lumea. Dar cum rămâne cu familia Schluter? Ea se uită pe fereastră, la o stradă care se umplea treptat de trupuri în mișcare. Tatăl era cam singuratic. Joan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
am înțeles. —O să meargă la bulău? Mark o înșfăcă pe Bonnie de antebraț. Vezi? Ce ți-am spus. Nu m-ai crezut. Femeia asta are o problemă. O să joci și tu un rol, îi promise Weber ei. Era cea mai vagă promisiune pe care i-ar fi putut-o face. Karin se uita întrebător la Weber. —Nu mai veniți înapoi? O privi cu expresia de respect prietenos cu care câștigase încrederea câtorva sute de oameni rătăciți, anxioși - toată siguranța pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Karsh sau chiar cu tatăl ei. După patru zile, expertul național dispăruse. Nu făcuse decât să administreze câteva teste și să înregistreze câteva conversații, adunând material pentru propriile lui interese. Pentru că nu putea trata problema în sine, recomadase un program vag de terapie cognitiv-comportamentală. Intrase în oraș ca o furtună, se jucase cu speranțele tuturor, cochetând până și cu prietenia lui Mark. Apoi plecase tot ca o furtună, sugerând că toată lumea ar trebui pur și simplu să se obișnuiască și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Mark Schluter și falsa lui soră. Cartea care-l aștepta pe Weber s-o scrie, după turneul său de promovare. Îl duseră pe Mark acasă - n-aveau unde altundeva să-l ducă. După ce faimosul neurolog plecase, oferindu-și singura recomandare vagă, doctorul Hayes nu-l mai putu ține pe Mark sub observație la Dedham Glen. Karin se opusese din răsputeri deciziei. Mark însă era mai mult decât dispus să plece. Înainte ca el să se poată întoarce în Homestar, Karin trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nu i-o putea oferi. Sub cupola unei crizanteme uriașe, se întoarse și-o surprinse pe Karin în timp ce se holba la el. Și cât dură acea străfulgerare, ochii lui găsindu-i pe ai ei, din el se ivi o foarte vagă urmă a unei legături de sânge. Și tu te simți pierdută aici, nu-i așa? La sfârșitul lui iulie, viața lui Weber schimbă direcția. Când dintr-un maldăr de haine începură să se audă țârâituri jalnice, crezu că era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
putea nega asta. Și totuși, înainte de accident îl bătuse la cap ani întregi să se maturizeze. Toată țara era infantilă. Epoca era copilăroasă. Și când îl privea alături de Rupp și Cain, Mark nu era întotdeauna dezavantajat de comparație. Cea mai vagă provocare îi declanșa furia. Dar și furia era poveste veche. În clasa întâi, când învățătoarea îl făcuse pe un ton afectuos „trăsnit“ în fața clasei, pentru că-și aducea gustarea de prânz într-o pungă de hârtie și nu într-o cutie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ar fi putut fi omul cel mai bun pe care va avea vreodată șansa să-l cunoască în lumea asta. Iubea la el stăruința tristă cu care credea că orice rană se putea vindeca. Dar licărirea lui de îndoială, de vagă dezamăgire, căutarea aia permanentă a ceva puțin mai valoros și mai strălucitor... Virtuos, dispus să se sacrifice, îndelung chinuit - o sufoca lent. Cea mai mică aluzie că el ar putea fi la fel de fragil ca toată lumea îl făcea pe Daniel să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se întoarse să cerceteze vitrina unei lăcătușerii, un carusel de chei brute. El o văzu de la o distanță de două cvartale. Ea-și duse o mână la păr, apoi o lăsă imediat în jos. El le făcu partenerilor un gest vag de „ne vedem mai târziu“. Apoi se opri în fața ei, fără s-o atingă, măsurând-o doar, consumând-o încă o dată. Un turist din vremurile când era încă greu să călătorești. —Tu, spuse el. Vocea, o idee mai gravă. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ușă, iar soția lui nu l-ar mai fi recunoscut? Dacă ar fi amenințat să cheme poliția dacă nu pleca? Antipsihotice. — Nu știți prin ce trec eu. Îmi închipui, spuse Weber. —Ba n-aveți cum. N-aveți nici cea mai vagă idee. Se săturase de oameni care-și închipuiau că-și pot închipui. Era pe punctul de a-i spune exact ce credea despre el. Dar se liniști, de dragul lui Mark. Îmi pare rău, spuse ea. N-am nici o scuză. Zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mele. Îl asigură că-i înțelege decizia și că se va descurca singură. Apoi îi mulțumi pentru tot ceea ce făcuse și-și luă rămas-bun de la el pentru totdeauna. Aproape că i-o strigase în față: n-aveți nici cea mai vagă idee. De parcă și-ar fi pus în cap să confirme cele mai rele acuzații publice. Rece, oportunist funcționalist. Deloc interesat de oameni. Nu te interesează decât teoriile. Tupeul femeii îl descumpănea. Îi făcuse rost de un tratament când nu exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
carte. Încă n-am terminat-o, dar chiar nu înțeleg atacurile presei. Nu e cu nimic diferită față de ceea ce ați scris până acum. Weber ajunsese la aceeași concluzie anihilatoare. Tot ceea ce scrisese până acum nu făcea decât să înrăutățească dizgrația vagă în care căzuse. Îi spuse lui Hayes că trecuse prin oraș să-l examineze pe Mark. Vestea îl reduse pe Hayes la tăcere. Weber descrise agravarea stării lui Mark, pomeni de articolul pe care-l găsise în jurnal și expuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
îl descumpăniseră întotdeauna. Detașat, aproape abstract. Prea politicos ca să treacă drept plâns adevărat. Poate că suferința calmă era adevărata maturitate, lucrul de care avea nevoie sănătatea mentală. Dar abia acum realiză Weber cât de mult îl iritase întotdeauna detașarea ei vagă față de suferință. Criza pe care siguranța lor tare ca piatra o ironizase întotdeauna - toate gesturile lor binevoitoare și jocurile stupide, care-i legau, Bărbat și Femeie -, înstrăinarea pe care niciodată n-o înțeleseseră la alții era acum a lor. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
prin cap nu poate merita atâta suferință. Dar asta venise Weber să audă, de la două mii de kilometri. Tonul lui Mark coboară, secretos. — Crezi că e posibil...? Poate cineva să fie așa de-ntors pe dos ca să n-aibă nici cea mai vagă idee...? Și să se simtă la fel ca întotdeauna...? Nu e posibil, ar vrea Weber să spună. E sigur. Obligatoriu. — O să te simți mai bine, spune el. Mai întreg decât acum. O promisiune deșartă. Dacă ar fi fost adevărată, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]