3,681 matches
-
Bancă, îndeosebi. Le suna frumos cuvântul, chiar dacă făloșenia - ținând seama de creditele greu de întors - îi costa cam scump. Or, peste noapte, cineva îi tâlhărise: le luase agoniseala și atentase, poate decisiv, la statutul lor de bancheri. Erau furioși. Orologiul vestise, de data asta, o nenorocire cum nu se poate. Ceasornicarul, precis, știa ceva, târgoveții erau convinși. Ba, mai mult, se afla îndărătul tuturor celor ce se petreceau de la o vreme. Nu spărsese el Banca, făcuse asta un ins în putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
fanfaronadă, vroiau să-și verse nițel năduful, bătăile orologiului deveniseră un coșmar. Ce atâta vorbă? Turnul pus la pământ, cu ceas cu tot, și... gata! „Nici urmă să nu mai rămână!” „De ce să stăm cu sufletul la gură când bate?” „Vestește și de bine? Și ce-i cu asta? Dacă nu știm c-o oră înainte ne prăpădim?” „Să dăm fuga și să sfârșim odată cu pendula asta nenorocită! Pentru atâta lucru n-o să ajungem la judecăți!” Nici cu Primăria nu stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
urmă!” „Când începe să bată, mai ales noaptea, parcă mi se duce tot aerul...” „Și mie; parcă mă ia de beregată cineva...” „Nevastă-mea, de frică, rămâne ca lemnu’...” „Ei, ar fi el bun de ceva ceasu’ ăsta, că te vestește, ești mai atent la toate... Da’ rămâi cu spaima, chiar dacă nu se întâmplă nimic...” „Mie, până trece ora aia nenorocită, mi se pare un an...” „Da’ au fost și lucruri bune...” „Mersi, după ce am stat ca pe jar? Cum am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Nimeni și nimic din Univers n-ar fi putut să vi le schimbe ori să vi le răpească. V-ați născut cu ele; le-ați purtat cu voi de când lumea, le purtați: sunt de neocolit. Or, ceasul meu tocmai asta vestește, clipele voastre adevărate! De trezie! Dormiți cât e ziua de lungă; uneori până în ziua de apoi! Totul vi se pare vis și vă este bine așa! Ăsta e rostul vostru pe lume? V-ați speriat de o pendulă?... Orologiul n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
ultimii, mergeau tot într-acolo. Dar, odată ajunși, și unii, și alții s-au privit nedumeriți: orologiul stătuse! Bătuse, știau bine, la ora nouă și patru minute, iar acum arăta nouă și treizeci și șapte și era amiază! După ce că nu vestise nimic, se mai și stricase! O rablă! Meșterul se făcea că habar nu are. Nici nu catadicsea să se arate. În atelier nu era; probabil că își făcea de lucru în cealaltă încăpere. Ori se urcase în pod, la hulubi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
fost făcut de Dumnezeu pentru noi înțelepciune, neprihănire, sfințire și răscumpărare, 31. pentru ca, după cum este scris: Cine se laudă, să se laude în Domnul." $2 1. Cît despre mine, fraților, cînd am venit la voi, n-am venit să vă vestesc taina lui Dumnezeu cu o vorbire sau înțelepciune strălucită. 2. Căci n-am avut de gînd să știu între voi altceva decît pe Isus Hristos și pe El răstignit. 3. Eu însumi, cînd am venit în mijlocul vostru, am fost slab, fricos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
m-am folosit de nici unul din aceste drepturi. Și nu vă scriu aceste lucruri ca să cer să se facă așa cu mine; căci aș vrea mai bine să mor decît să-mi ia cineva pricina mea de laudă. 16. Dacă vestesc Evanghelia, nu este pentru mine o pricină de laudă, căci trebuie s-o vestesc; și vai de mine dacă nu vestesc Evanghelia! 17. Dacă fac lucrul acesta de bună voie, am o răsplată. Chiar dacă-l fac de silă, este o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
ca să cer să se facă așa cu mine; căci aș vrea mai bine să mor decît să-mi ia cineva pricina mea de laudă. 16. Dacă vestesc Evanghelia, nu este pentru mine o pricină de laudă, căci trebuie s-o vestesc; și vai de mine dacă nu vestesc Evanghelia! 17. Dacă fac lucrul acesta de bună voie, am o răsplată. Chiar dacă-l fac de silă, este o isprăvnicie care mi-a fost încredințată. 18. Care este atunci răsplata mea? Este să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
mine; căci aș vrea mai bine să mor decît să-mi ia cineva pricina mea de laudă. 16. Dacă vestesc Evanghelia, nu este pentru mine o pricină de laudă, căci trebuie s-o vestesc; și vai de mine dacă nu vestesc Evanghelia! 17. Dacă fac lucrul acesta de bună voie, am o răsplată. Chiar dacă-l fac de silă, este o isprăvnicie care mi-a fost încredințată. 18. Care este atunci răsplata mea? Este să vestesc fără plată Evanghelia, pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
și vai de mine dacă nu vestesc Evanghelia! 17. Dacă fac lucrul acesta de bună voie, am o răsplată. Chiar dacă-l fac de silă, este o isprăvnicie care mi-a fost încredințată. 18. Care este atunci răsplata mea? Este să vestesc fără plată Evanghelia, pe care o vestesc, și să nu mă folosesc de dreptul meu în Evanghelie. 19. Căci, măcar că sunt slobod față de toți, m-am făcut robul tuturor, ca să cîștig pe cei mai mulți. 20. Cu Iudeii, m-am făcut ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
Evanghelia! 17. Dacă fac lucrul acesta de bună voie, am o răsplată. Chiar dacă-l fac de silă, este o isprăvnicie care mi-a fost încredințată. 18. Care este atunci răsplata mea? Este să vestesc fără plată Evanghelia, pe care o vestesc, și să nu mă folosesc de dreptul meu în Evanghelie. 19. Căci, măcar că sunt slobod față de toți, m-am făcut robul tuturor, ca să cîștig pe cei mai mulți. 20. Cu Iudeii, m-am făcut ca un Iudeu, ca să cîștig pe Iudei; cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
cină, a luat paharul, și a zis: "Acest pahar este legămîntul cel nou în sîngele Meu; să faceți lucrul acesta spre pomenirea Mea, oridecîteori veți bea din el." 26. Pentru că, oridecîteori mîncați din pîinea aceasta și beți din paharul acesta, vestiți moartea Domnului, pînă va veni El. 27. De aceea, oricine mănîncă pîinea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic, va fi vinovat de trupul și sîngele Domnului. 28. Fiecare să se cerceteze dar pe sine însuși, și așa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
întunericul înșelăciunii și ne-ai călăuzit la lumina minunată a cunoștinței Tale, Carele ai umplut de lumină și bucurie tot pământul prin venirea Ta în trup aici și cele de dedesubt prin pogorârea Ta la iad, după care Tu ai vestit lumina tuturor neamurilor prin sfinții Tăi apostoli, Ție Îți mulțumim că prin credința cea dreaptă ne-ai scos din întuneric la lumină și ne-am făcut fii ai luminii prin sfântul Botez și am văzut slava Ta plină de har
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
o pâine. Cineva i-a spus că era Cristian Vasile și că fusese faimos la vremea lui. I s-a și fredonat refrenul Zarazei. Unchiul meu i-a dat bătrânului o cinzeacă și acesta, gâjâind în șoaptă, i-a po vestit cele de mai sus. Le povestea oricui, dar nimeni n-a pus pân-acum povestea pe hârtie. O fac eu, în cele din urmă, deplin conștient de faptul că nu aceste biete pagini vor duce mai departe amintirea lui Cristian
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
capetele omenimei sorbindu-i în capul său - - spre a-i vărsa pe pământ în mană și vin. (p. 257) 29 Vântul trece pe lângă palat sif aruncă umbra sa gândul * său pe ziduri de marmură, tu ești gândul său astfel *** Galiția vestește rău și-ntinsă câmpia unei robii-ndobitocite (p. 257) 30 înfige-n umeri brațele cruce, nu rugă lui Dumnezeu, ci - pecete urei Să se stingă astă ură în pieptul meu? Nu! Căci am închis-o cu brațele mele - ură imensă ca
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
că amintirile nu muriseră și că, în spatele frumosului său zâmbet tineresc, se ascundea o primejdioasă capacitate de a se preface și de a țese planuri. Înțeleseră că viața le era amenințată. După puțină vreme, Callistus îl anunță pe Împărat: — Iată vestea cea mai neliniștitoare dintre toate, Augustus: Calpurnius Piso și Junius Silanus, fostul tău socru cu neputință de consolat, l-au găsit împreună cu Sertorius Macro pe băiatul acela prost, Geminus, pe care Tiberius, după ce și-a pierdut uzul rațiunii, l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
descoperirea de teritorii literare noi, pictura de medii sociale neexplorate. În 1913, tînărul Vinea face o apologie vibrantă a lui Maxim Gorki („Alexei Maximovici Peșkov“, în Facla, an V, nr. 87, 3 ianuarie 1914), cu trimiteri în linia vitalismului nietzschean, vestind apariția unei „noi credințe”: „astăzi e scriitorul celebrat, primit solemn în țara care îl gonise; e filozoful ultimelor doctrine, deși niciodată nu s-a gîndit să profeseze o credință. E frate spiritual - cu toată deosebirea dintre ei - cu Kipling, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pierdut pe cineva apropiat sufletului meu. Am plâns și eu, alături de toți oamenii cu inima cinstită, cu suflet de adevărat român din această țară prea des urgisită, am plâns în sunetele de jale a clopotelor de la Putna și Râmeți, care vesteau peste Ardeal, Moldova și Țara Românească până departe, spre Nistrul Basarabiei celei străinite, că marele poet al neamului român Adrian Păunescu nu mai este. Azi dimineață la ora 7,15, inima sa care a bătut atât de mult pentru un
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
școli înalte. Diriginta trebuia să își supravegheze elevii, intra în atribuțiile ei să vadă în ce condiții învață și a fost fericită când a observat încă o familie nezdruncinată de conflicte. De multe ori îi cerea vești despre Tamba cel vestit în mahala, fiindcă imediat i s-a dus faima. Pentru profesoară constituia titlu de glorie atragerea cât mai multor elevi spre materia predată, chimia și spera să îl îmbie cu ea mai ales că era încă nehotărât în opțiuni și
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
a trăi, dincolo de tăcere. Noi, amintirile, ucise cândva De uitare, așteptăm Lacrimile primăverii ascunse În conștiința muritorilor rutinați, Blazați și rătăciți în gări pustii, În trenuri fără destinație, În plicuri sigilate, netrimise. Noi, amintirile vrem glas și lumină Pentru a vesti nașterea Celei de-a șasea coloane. Doar un desen mai am Pășesc în cerc și lumea mi se pare goală De așteptări, dorințe, ambiții, năzuinți Am înghețat să tot aștept afară Iar tu, la cald, să-ngâni și-n șoaptă
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
pământ, pe care le ai dincolo de cimitir, spre Obedeni, ca să-și facă o casă... Că așa e bine... Dacă ai măritat-o cu dascălul, să-i dai acum și zestre!... Atunci rămâi sănătos, cuscre, că eu am plecat, am treabă!... vesti grăbit Grigore Gospodin și ieși afară din curte. Amintindu-și în ultima clipă că îi promisese mai demult cuscrului său niște bani, mai zăbovi câteva clipe ca să-i spună că putea veni pe la el pe acasă peste vreo săptămână, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
bine la inimă ca astea? Culae dădu din cap în semn că nu, iar bătrânul îl bătu pe spate, ca pe un prieten mai tânăr al său. E-hei, ia să-i mai zicem noi ceva!... Ține-te bine,, nepoate!... vesti bătrânul și se pregăti de o nouă cântare, încercând coardele mai întâi cu degetele sale tremurătoare și apoi cu arcușul. Dar arcușul cu care cântase până atunci nu-i mai plăcu și scoase la iveală altul, mai bun, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
însoțească pe bătrân până în stradă. Dar, mai înainte de a ieși din casă, bătrânul se opri în prag, de unde îi mai cuprinse o dată pe toți cu privirea. Eu am să mă duc acum să stau de vorbă cu prietenii noștri..., le vesti el. Vă sfătuiesc să fiți liniștiți și să vă duceți să vă odihniți, fiindcă o să aveți nevoie. Și nu vă temeți, că nu peste mult o să călcați cu toții pe pământul făgăduinței!... Amin și Domnul fie cu voi!... Puțin mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
câțiva copii jucându-se și doi-trei pensionari liniștiți. După ce lăsară în urmă parcul, o apucară pe niște străzi lăturalnice. Traversară mai multe intersecții și în cele din urmă ieșiră într-o piațetă pustie, luminată de câteva felinare anemice. Am ajuns, vesti Fănel Trifu, oprindu-se în fața unei case cu etaj. Dincolo de gard era liniște și pace și, împingând cu băgare de seamă poarta de fier, ca să nu facă zgomot, păși urmat de prietenul său într-o curte îngustă, despărțită printr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
-și soția. Gândul său nemărturisit până la capăt era, de fapt, că n-ar fi fost deloc rău dacă întreaga familie s-ar fi putut muta la mănăstire, într-o casă care să fie numai a lor... Dar maica Agripina le vesti cu părere de rău că așa ceva n-ar fi fost cu putință, fiindcă n-ar fi făcut decât să toarne din nou gaz peste focul neînțelegerilor cu stăreția. Mai stătu la ei vreun ceas, apoi se grăbi să plece, cerându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]