3,815 matches
-
condiția de a respecta două prescripții de metodă: transcenderea experienței se face după indicările ei și cu prudența caracteristică generalizării inductive sau trecerii de la părți la tot, de la exemple la specie; depășirea nu pretinde însă a constitui o doctrină științifică vrednică de a sta pe același plan cu științele speciale, ci alcătuiește un simplu sistem de ipoteze"700. Ea renunță la caracterul apodictic al metafizicii tradiționale, mulțumindu-se cu probabilitatea rezultatelor ei și supunându-se revizuirii. Din păcate, susține Mircea Florian
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
posibilitate inaparentului să semnifice. Ajuns în acest punct de maximă transparență, poemul nu mai poate fi vedere a lucrurilor în vizibilitatea realului mundan, rostitul care le spune și le descrie în peisajul lumii prezente; e nevoie de "alt cântec mai vrednic, închinat lucrurilor care nu se zăresc, nici nălucesc: lucrurile care se văd"9. Prin urmare, nu imaginea placată pe realitatea dispărândă a lumii, perspectiva orizontală a privirii spectaculare sau a celei pitorești și nici privirea visătoare a imaginării, toate tributare
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
60 "Și cum ar putea ajuta Firea să-și/ reamintească propriul chip cel care a luat o/ înghițitură din bucatele iadului?" Cum ar putea ființa să-și redobândească propriul chip, să restaureze în sine asemănarea cu Cel fără de seamăn? "Tăria vrednică a împuternici magnetul ce/ te-a scăpat din strânsoare-lipsă. De nicăieri/ licărirea Firului de plumb în stare să-ți/ destăinuie ce temelii trebuie să afli spre a te/ zidi la loc în urma cutremurelor ființei". Dincolo de sugestia platoniciană a anamnesis-ului, zidirea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
anul 1179, a fost otrăvit de un tătar, pe când se afla în tabără, și locul ocupat de Targutai-Kiriltug, din același trib al bordjiginilor, copiii lui Iesughei-bahadur, cinci la număr, trei de la soția Elun-eke și doi de la alta, nefiind recunoscuți ca vrednici pentru funcția de khan. Văduva lui Iesughei-Bahadur, Elun-eke, urmărită de noul khan, își luă copiii și se refugie în munții Kentei, la izvoarele râului Onon, (pe malul acestui râu, dar la vărsarea lui, se născuse cu doisprezece ani mai înainte
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
erau români, cunoscându-i desigur pe aceștia, și nici să găsească un mod de răscumpărare de la ei, deoarece cnejii români nu aveau prizonieri de război. Nemaidiscutând faptul că cnejii români nu ar fi dat ordin să ucidă pe cei mai vrednici oameni din sate cu tot cu familiile lor și după aceea să dispună de autoritate asupra cumanilor și tătarilor, încât să le dea dispoziții să măcelărească pe toți locuitorii români cale de o sută de sate, act nelogic și anormal pentru cnejii
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
nu mai era în stare să oprească această pornire. Bela al IV-lea, scăpat de urmărirea lui Batu-khan, fugise cu puțini oameni și, la 18 mai 1241, se afla la Zagreb. De acolo scria la Roma despre „întâmplările jalnice și vrednice de plâns, care s-au abătut asupra Ungariei”. Nici aici, însă, nu avu timp să se odihnească, deoarece îl luase în primire Cadan, care tocmai cucerise Oradea și regiunea Bihorului și pentru a-1 prinde, se revărsase cu hoardele sale
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
putea obține o victorie decisivă, lichidarea suzeranității mongole și, mai ales, instaurarea uneia noi asupra celor două țări românești de dincoace de Carpați erau în funcție și de voința acestora. Situația rămânea, astfel, neschimbată și după această campanie. „Un raport vrednic de crezare” − „relatio fide digna” − scris de Curtea de la Buda, aducea la cunoștința Vaticanului știrea că în Moldova la granițele Transilvaniei dinspre tătari − „in regno Hungariae, in finibus videlicet Tartarorum” − averile fostei Episcopii de pe Milcov erau stăpânite de către puternici feudali
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
a primit de la Vatican, suma de 100 de florini pe an. Împăratul Francis Iosif a donat suma de 200 de florini pentru biserica din Brăila. După moartea parohului V. Foti, episcopul A. Parsi (1847-1863) l-a trimis la Brăila pe vrednicul preot Ambrozie Bogdanfi, guardianul de la Bărăția, din București, vorbitor de multe limbi străine și dotat cu un spirit luminat. După doar două luni, părintele Ambrozie a fost revocat, spre nemulțumirea credincioșilor și în locul lui a venit preotul pasionist Iosif Gianelli
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
În 1848 a izbucnit o epidemie de holeră. În 1851 în Ploiești existau aproximativ 3000 de catolici, alături de calvini și luterani. În 1866 episcopul Angelo Parsi a efectuat la Ploiești vizita pastorală și a administrat Sfântul Mir. În același an vrednicul paroh Ludovic Bodor a plecat la București, iar la Ploiești a fost numit preotul Felix Pongráez, tot franciscan minor observant. Noul paroh s-a dovedit a fi un foarte bun organizator al comunității; cum a venit a înființat un comitet
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
a început construcția bisericii și în octombrie 1864 episcopul A. J. Pluym C. P. a sfințit acel locaș în cinstea Neprihănitei Zămisliri a Maicii Domnului și a administrat Sfântul Mir. Numărul catolicilor era în acel an de 800 de persoane. Vrednicul preot Felix Pongráez și-a îndeplinit cu prisosință misiunea sa apostolică, timp de opt ani. Tot în anul 1864 el a fost transferat la Câmpulung, și, în locul lui a venit părintele pasionist Vito Bianconi. Dar după doi ani, părintele Felix
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
în Oltenia s-au stabilit viceconsulii austro-ungari și prusaci, precum și mulți oameni de afaceri și industriași străini, de religie catolică. Parohia romano-catolică a „Tuturor Sfinților” din Craiova a fost sfințită în 1844 de către episcopul I. Molajoni (1825-1847), iar primul ei vrednic paroh a fost franciscanul Augustin Kesckemeti (1827). În 1845 alături de biserică și de casa parohială comunitatea catolică din Craiova mai deținea o școală și un cimitir. Parohul Wilibald Czack a făcut demersuri către guvernul austro-ungar pentru a obține subvenționarea școlii
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
inimi (din prima zi de vineri din lună), precum și cultul Sfântului Anton de Padova (în fiecare zi de marți), a orei de adorație (din a doua zi de joi din lună). Credincioșii erau foarte săraci, dar au fost entuziasmați de către vrednicul lor paroh, care a procurat o icoană a Prea Sfintei Inimi (după originalul lui Batoni), sfințită solemn de sărbătoarea instituită de către papa Pius al XI-lea (1922-1939), „Cristos Rege”, când întreaga parohie a fost consacrată Prea Sfintei Inimi a lui
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
al Sfântului Francisc de Assisi spre mântuirea lor proprie și spre exemplul măreț al semenilor lor”. 3. Prezența franciscanilor în București după 1989 Provincia „Sf. Iosif” din Moldova a renăscut, precum pasărea Phoenix, din cenușă, păstrându-și setea zborurilor înalte; vrednicii frați franciscani conventuali au început să facă și să refacă, oferindu-ne astfel argumentul cel mai convingător, al puternicelor rădăcini de credință și învățătură, însămânțat cu multă trudă și nenumărate jertfe, de către înaintașii lor, italieni, francezi, elvețieni, etc., și, mai
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
mănăstire din Rouen. Până să împlinească șaptesprezece ani, tânăra fusese ținută acolo, "închisă cu asprime între ziduri de mănăstire, neștiută și neștiutoare de cele omenești". Pe lângă instruire religioasă, primise aici o educație rudimentară strictul necesar pentru a fi o soție vrednică și o bună chivernisitoare a gospodăriei. Mai cu seamă, fusese ferită de primejdiile lumii, de contactul cu băieții și de dezvăluirile indiscrete ale servitorilor cu privire la tainele sexualității. Lecturile, cuvintele și gesturile sale fuseseră supravegheate cu strictețe. Fusese învățată să-și
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
și-o ierte până la urmă. De altfel, sătulă să se învinovățească, Marie lasă să clocotească în cugetul ei revolta, refuzul dublei moralități. La urma urmelor, se întreabă ea, "la ce bun să fii arhi-curată și arhi-cumpătată? Există oare vreun bărbat vrednic de așa ceva? În stare să priceapă ce înseamnă asta? Nu e oare o insultă cumplită să lași ceea ce nu a fost atins vreodată unui bărbat versat în tot soiul de atingeri, care te sărută și se gândește în timpul acesta la
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
pentru ființa iubită, este "satisfacerea egoistă a vanității ori a unor socoteli ascunse"58. El provoacă fiecăruia din cei doi protagoniști "o ușoară amețeală de amor propriu și de asemenea de desfătare fizică"59. El lingușește eul, sinele atât de "vrednic de ură" al ființelor omenești, precum și senzualitatea acestora, plăcerea trupească "pură", atât de disprețuită în tradiția creștină. Acest reproș este adresat nu atât bărbatului, cât femeii și fetei tinere. Pentru că, de fapt, se consideră că bărbatul este dominat de rațiune
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
necesitate. Dimpotrivă, celei care flirtează nu i se poate găsi nicio scuză. Greșeala săvârșită pe jumătate de aceasta nu-și află justificarea nici în dragoste, nici în procreație, nici în necesitate. Ea nu caută decât plăcerea, satisfacția personală, ceea ce este vrednic de cel mai adânc dispreț. Efemer și egoist, flirtul mai are un neajuns în ochii oamenilor de bună-credință: nu este sincer, cum trebuie să fie adevărata dragoste. Atunci când flirtează, subliniază moraliștii, oamenii "își exagerează cuvintele și gesturile, un sentiment care
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
însă rămăsese la fel de cochetă. În cei patru ani de conflict, Micheline nu își refuzase flirturile cu germanii. Pentru că, după cum mărturisește ea, "moare de urât" în Franța aceea pétainistă și moleșită, iar dacă "nemțălăul", dușman al Franței dintotdeauna, este în sine vrednic de ură, germanii, "luați separat, sunt tare amabili, în general bine crescuți și corecți". Totuși, aceste jocuri ale seducției rămăseseră foarte superficiale, cu totul nevinovate. Sunt chiar cu dublu tăiș. Tânăra are plăcerea răutăcioasă de a se declara, în prezența
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
19 ani, un bărbat "pocit, cocoșat, care făcea avorturi" o hăcuiește "legată de masa din bucătărie, cu picioarele ferecate într-un cerc metalic și cu un tampon îmbibat cu eter băgat în gură". Cu toate acestea, Juliette Gréco supraviețuiește operației vrednice de Evul Mediu, continuând multă vreme să întruchipeze, în ochii tinerilor și ai femeilor, cutezanța libertății. Însă în acești ani de după război, Juliette Gréco nu este probabil cea mai scandaloasă reprezentantă a acestor emancipați care-și făceau veacul în Saint-Germain-des-Prés
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
s-ar putea numi în termeni medicali o penetrare completă", tânărul scriitor încă se consideră, dând dovadă de multă auto-ironie, "un adevărat demi-vièrge". Prin urmare, la 22 de ani experiența sa sexuală era una tipică, adică "stearpă și întru totul vrednică de milă". În lipsa partenerelor, tânărul este nevoit să se mulțumească cu propria mână, de care se folosește intens pentru a-și domoli libidoul imperios. Și, de asemenea, de fantasmele sale, de visările sale singuratice... Veneră sau Minervă? Visul său pare
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
de cuvinte abstracte și intelectuale, "ca reichian și jungian, adlerian, discipol al lui Karen Horney, sublimare, gestalt, fixații, desprinderea de a face la closet", pe care tânăra o revarsă asupra lui Stingo în timpul confesiunii sale nu este decât un cache-sexe vrednic de plâns. Logoreea sa maladivă nu este altceva decât travestirea în cuvinte a tăcerii puritane. Cu ajutorul cuvintelor, Leslie se expune, și în același timp se protejează. Ea ocultează într-un mod și mai atroce dorința, sexualitatea și trupul. Stingo înțelege
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
care se vrea totuși a fi o publicație a femeii emancipate. "Micile descreierate exaltate care trec într-o singură seară de la un braț la altul, de la o gură la alta în smintita farandolă a flirtului se degradează într-un mod vrednic de plâns". Ca să nu mai vorbim de faptul că "ceva care începe ca un joc se poate uneori sfârși cu o tragedie; tragedia unei iubiri neîmpărtășite cu tot alaiul ei de suferințe"189. O mulțime de mame, preoți și educatori
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
e un fel de a spune: pe ea am reușit să o angajăm temporar, ca femeie de serviciu, la o școală din apropiere unde, pe timpul acela, predam și eu; apoi, în timpul liber, ajuta la treburile gospodărești din Centru; era tare vrednică și, ca atare, foarte apreciată; băieții ei au frecventat grădinița iar fetița a fost răsfățata creșei din cadrul Centrului. I-am vizitat de mai multe ori; treptat, Vasilica își recăpătase încrederea în forțele proprii, își revenise, reînvățase să zâmbească; copiii se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
într-o oglindă, o priire care nu mă încurajează în int enții. Fără a fi răspuns, o aud însă șoptindu-mi - „nu mai am timp, dragule!” Ea mereu era ocupată, deși rămânea în sine o drăgostoasă, o potolită, în așteptare, vrednică să-și motiveze afectiv până și răspunsurile vremelnic negative. n-am memorat când a devenit un stereotip acest motiv, cu gesturi tandre, oricum chemătoare, chiar dacă mă amânau: „N-avem timp!” Nu era nimic brutal în privirea și calmul ei din
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
concept pe care-l plasează în poziție centrală în analiza sociologică a realității. Ca un raport cu altcineva, acțiunea socială, în concepția weberiană, părăsește calea tradițională a analizelor psihologice, devenind un obiect sociologic. Nu toate acțiunile sunt sociale și deci vrednice de a intra în câmpul de analiză sociologică. Primesc acest drept doar acele acțiuni cărora autorul lor le atribuie un sens subiectiv și se orientează în săvârșirea lor după raporturile cu alți oameni. Pentru a facilita accesul cititorului la sensul
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]