3,866 matches
-
în raiul sfinției tale. Dacă-mi dai slobozenie, vorbesc eu cu nepoata Ilinca, asta care te-a adus în spinare de la gârlă, că tot îi singurică cuc de când i-a murit bărbatul, mai an, într-o risipitură de mal. Îi vrednică la toate fata, da' de-o vreme tot zice că i-i frică noaptea, și nu știe cum să facă... Ei, ce spui sfinția ta? SISOE: Și nu ne duce pre noi în ispită... Că nu pentru asta m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Ce-are-a face asta la sfinția sa? L-a pus el pe picioare pe un hodorog ca Sandu Țurlacu... și-apoi pe-acela îl știu eu că nu făcea multe parale nici când era tânăr... Iară pentru sufletul sfinției sale n-a fi vrednic să lucreze? BABA FIRA: Mărită-te, fată, cu dânsul, până nu ți-l suflă alta. BABA LUȚA: Vorbesc eu cu popa Niță, și nu s-a pune de pricină. BABA SAFTA: Pun și eu o vorbă la don' jandar Traian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
suflă alta. BABA LUȚA: Vorbesc eu cu popa Niță, și nu s-a pune de pricină. BABA SAFTA: Pun și eu o vorbă la don' jandar Traian, că suntem oleacă de ciomtie... ILINCA: Vai de păcatele mele! Apoi sunt eu vrednică să-i stau alături sfinției sale? BABA RADA: De asta nu mă tem eu nici atâtica... Numai cât să-l ții din scurt, să n-o ia razna cu minunile, că de la un loc încolo bărbatu-i tot bărbat, cât ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
a isprăvit bine, că mă aflu în bună pace și însurat cu Ilinca ce-i zicea a lui Dudău, decât care altă minune mai mare nici că se poate pomeni! Și nevasta asta a mea e din cele adevărate și vrednică să strunească ea singură o ceată de cuvioși mai mare decât a Sfântului Pafnutie. Și să știi că Ilinca are un meșteșug de face niște sarmale cam cât cele mai mici smochine de la trapeza din mijlocul Raiului, care-mi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Ultimele două domnii ale lui Gheorghe Duca au cuprins o perioadă de adevărată efervescență culturală pe care a sprijinit-o, și care a fost dominată de activitatea marelui cărturar, poet și traducător al literaturii bisericești în limba română, Mitropolitul Dosoftei, vrednic continuator al operei Sfântului Varlaam. Mitropolitul Varlaam a scris în prefața Cazaniei că Scriptura trebuie înțeleasă de hiecine și astfel ,,să învețe și să mărturisească minunate lucrurile lui Dumnezeu”214. Este bine să amintim câteva date din viața și activitatea
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
cumva, am reușit să mă îmbrac. M-am speriat când m-am uitat în oglindă: părul mi-era năclăit și eram buhăită la față. Pantalonii îmi stăteau ca pe gard, iar tricoul îmi atârna jalnic. Arătam ca una dintre admiratoarele vrednice de plâns ale lui Marc Jacobs, una dintre alea care sâmbăta ard gazul în magazinele Marc din Bleecker Street. Singura diferență este că ele cheltuiesc o avere ca să arate în halul ăsta de subnutrite. Julie, care era îmbrăcată într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
lucru, nu este amintit nici măcar o dată numele hanului. Nu, acolo se face, cu multă finețe, elogiul fluviului Soghd, care-și revarsă binefacerile asupra Samarkandului, ca și asupra Buharei, și care merge apoi să se piardă În deșert, nici o mare nefiind vrednică să-i primească apa. Ai cuvântat frumos, fie ca gura ta să se umple cu aur, spune Nasr, după cum Îi stă În obicei. Poetesa se apleacă deasupra unui taler imens, plin cu dinari de aur, Începe să vâre monedele, una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
-i, deoparte cu un gest mânios. Tot tăcere. Sultanul se agită, devine nerăbdător: — Ce se Întâmplă? Te ascultăm. — Stăpâne, nu găsesc urmarea. Îmi așezasem documentele În ordine, foaia pe care o caut trebuie să se fi rătăcit, o s-o găsesc. Vrednic de milă, scormonește mai departe. Nizam profită de asta ca să intervină, pe un ton care se vrea mărinimos: — Oricui i se poate Întâmpla să rătăcească o hârtie, nu trebuie să-i purtăm pică tânărului nostru prieten. În loc să așteptăm astfel, aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
e aici, spune el, a dispărut... Mi-a fost furată... Mi s-au Împrăștiat hârtiile... Nizam s-a ridicat. Se apropie de Malik Șah și Îi șoptește la ureche: — Dacă stăpânul nostru n-are Încredere În slujitorii săi cei mai vrednici, cei care cunosc greutatea lucrurilor și deosebesc posibilul de imposibil, el va cădea În greșeala de a se găsi astfel insultat și batjocorit de buzele unui nebun, ale unui șarlatan sau ale unui neștiutor. Malik Șah nu se Îndoiește nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
spuse el, Imamul Timpului vă oferă binecuvântarea sa și vă iartă păcatele trecute și viitoare. Vă vestește că Legea sfântă Încetează, pentru că a sunat ceasul Învierii. Dumnezeu v-a dat Legea ca să vă facă vrednici de paradis. V-ați arătat vrednici. Începând din această zi, paradisul vă e deschis. Sunteți, așadar, eliberați de jugul Legii. Tot ce era oprit e Îngăduit și tot ce se cerea este oprit! Cele cinci rugăciuni zilnice sunt oprite, continuă Mântuitorul. Fiindcă acum ne aflăm În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
străini. Îi Înțelegeam mai bine comportamentul, dar scepticismul rămânea: — Așadar, pentru tine rezolvarea problemelor Persiei Înseamnă să te alături cohortei bocitorilor! N-am spus asta. Să plângi nu e o rețetă. Nici o Însușire. Nimic altceva decât un gest simplu, naiv, vrednic de milă. Nimeni nu trebuie să se silească să verse lacrimi. Unicul lucru important este să nu disprețuiești tragedia celorlalți. Când am fost văzut plângând, când am fost văzut renunțând la indiferența mea suverană de străin, au venit să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În ajunul nimicirii sale, spre Kirman, ținutul meu de baștină, luând cu mine manuscrisul neasemuitului Khayyam din Nishapur, pe care am hotărât să-l ascund chiar În acea zi, nădăjduind să nu fie regăsit Înainte ca mâinile oamenilor să fie vrednice a-l deschide. În această privință, mă Încredințez Preaînaltului, El călăuzește pe cine vrea și rătăcește pe cine voiește”. Urma o dată care corespundea, potrivit calculului meu, zilei de 14 martie 1257. Am căzut pe gânduri. — Manuscrisul se oprește În veacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
a Încercat să facă Shuster. — În această privință, Îi port cea mai mare admirație. Dar nu pot să mă Împiedic să-mi spun că, dacă ar fi izbutit mai puțin bine, noi nu ne-am afla astăzi Într-o stare vrednică de plâns: democrația noastră - anihilată, teritoriul - invadat. — Ambițiile țarului fiind așa cum sunt, așa trebuia să se Întâmple, mai devreme sau mai târziu. — E Întotdeauna mai bine ca o nenorocire să se Întâmple mai târziu! Nu cunoști oare povestea măgarului vorbitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
nu l-a putut combate. Toate aceste lucruri există și nu mi le poate lua nimeni cîtă vreme nu-mi pierd memoria. Dacă uit, o, numai gîndul mă Înjosește și mă umple de scîrbă, Înseamnă că n-am fost destul de vrednic să țin minte totul. M-am orbit tocmai ca frumusețea lumii să nu mă Îndemne sa mint și să uit... Da, trebuia să mă orbesc ca să nu mai văd altceva decît adevărul pe care-l aflasem, să nu mă pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
ciocârlii Dorind să fii printre cei vii Nu doar o poză prinsă‐n ramă Mă‐ nchin la tine mamă, Icoană zămislită‐ n amintiri Chemând acum, de bună seamă Iluzia. Primește un braț de trandafiri. Mă‐ nchin la tine, biruit Icoană vrednică de veșnicie Lacrimile grele, plumb topit, Plâng pentru ce a fost să fie. Plâng pentru ce a fost să fie. (Din „Reverii în amurg”) MĂ PRIND ÎN JOC Mă prin în joc, în brațe iar cu tine Să simt tumultul
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Lutul mânios urla; Pământul se despica: « Nu‐i destul c‐ ai blăstămat Pe‐un copil nevinovat, Acum mă blăstemi pe mine, Blăstămu‐ te eu pe tine! Căci n‐ai inimă de mamă Nu ți‐ e sufletul de seamă, Nici ești vrednică sub soare Să mori cum tot omul moare, Ci pământul prin urgie Să te înghită de vie! » Țărna‐n laturi se‐ mprăștia Pământul se deschidea; Lena din mormânt zicea: ‐“Blestemată să fiu eu, Vai pentru blăstămul meu! și ca mine
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
precum se cade La aripa oilor Când bunica fericită Te‐ nfășa cu țoalele În copaia de răchită Te‐ ncălzeau mioarele. Ai crescut curat, cinstit, Ca o floare‐ n glastră ș‐apoi cum ne‐a fost sortit, Ai fost „mama noastră” Vrednică ești de respect Mamă de la țară Ne‐ ai crescut pe toți la piept Prin colb, sub povară. Mulțumim din inimă, Mama noastră bună Noi din lacrimi de cristal Își facem cunună Suflet blând și glas plăpând Cântă și suspină, Mamă
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
într‐ un fir de ață. Mama și tata Bucium, 24 X 2006 RECUNOȘTINȚĂ șI RECOMPENSĂ Anii vin și trec în zbor Lăsând loc oamenilor, Pentru cei care muncesc și‐n viață se străduiesc. Femeia din datuʹ firii Este mama omenirii Vrednică și mare‐n fapte Hrănește lumea cu lapte. și Gina‐i femeie‐aleasă Căci rezolvă toate‐n casă Treaba‐ i merge ca la carte Că se ocupă de toate. Face‐ n bani economie, Lucrează‐n bucătărie, Hotărăște‐a casei soartă
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Face‐ n bani economie, Lucrează‐n bucătărie, Hotărăște‐a casei soartă și face lucru de artă. Spală și face curat, Se ocupă de călcat și‐apoi c‐o grijă aleasă Îi cheamă pe toți la masă. De n‐ ar fi vrednică Gină I‐ar fi casa o ruină. Noi am suferi cu toții și părinții și nepoții. Cine e de capul lui E om fără căpătâi. Căci destinul i se curmă Ca la barca fără cârmă. Dar când Gina nu mai poate
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
triste, erau trăite la unison. A sosit și timpul când, pe măsura maturizării depline, copiii au început să părăsească, unul câte unul, casa părintească. Unitatea și armonia familiei se destrămau astfel, treptat, lăsând în inimile părinților goluri de neînlăturat. Mama vrednică, iubitoare și ocrotitoare, înconjurată altădată de copiii adorați, își consuma, discret, mâhnirea pentru absența lor. Când și tovarășul de viață a părăsit‐o pentru totdeauna, durerea, dorul și așteptările i‐ au îndoliat iremediabil inima. Cu spatele încovoiat de povara anilor
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
jur stropi de zeamă acră și sărată deopotrivă, în timp ce din polonic atârnau gata să cadă câteva fire de fidea. La așa priveliște, femeia uită de supărare și râse cu poftă. După ce se lămuriră cum e cu treburile copilei lor cea vrednică, se apucară să rostuiască împreună toate treburile de seară ce se cereau aranjate în gospodărie. După ce terminară cu toate, se așezară la masă, apoi mama intră cu copila în casă. În timp ce se pregăteau de culcare, Florinuța zise: Mamă, mă doare
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
Îl asiguri de-al tău vot. 11 martie 2004 Mumă este pentru unii; Pentru alții e doar ciumă; Nu poți ca să-i schimbi cărbunii Nici cu-asprime, nici c-o glumă. 12 martie 2004 IPOCRIZIE „Sunt de partea oricui este Vrednic, cumpătat, cinstit, Iubitor de bună veste, De pofte neispitit.” Vorbe, vorbe și iar vorbe Căci în fapt este altfel - Ca tot omul care-n vorbe Are pe Mefistofel. Și așa va și rămâne, De-un miracol nu va fi Chiar
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
cu umbrela șiroind, cu geanta voluminoasă lucind de apă, cu barba roșcată răsfirată. Părea un negustor venit să vândă ceva, orice, unul dintre nenumărații comercianți ambulanți care năvăleau prin birouri, perturbând dulcea tihnă a făcutului de-a muncitul cu care vrednica funcționărime aștepta ziua de leafă. Așa cum prevestise acela, procesul se amânase. Maestrul Ieronim Pârțângău solicitase un nou termen, pretinzâd că mai așteaptă o expertiză de la mina Uricani, de unde fusese ridicat fratele popei Băncilă. Ceruse niște analize privind nivelul radiațiilor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Toți pe buze-avînd virtute, iar în ei monedă calpă, Quintesență de mizerii de la creștet până-n talpă. Și deasupra tuturora, oastea să și-o recunoască, Își aruncă pocitura bulbucații ochi de broască... Dintr-aceștia țara noastră își alege astăzi solii! Oameni vrednici ca să șază în zidirea sfintei Golii, În cămeși cu mâneci lunge și pe capete scufie, Ne fac legi și ne pun biruri, ne vorbesc filosofie. Patrioții! Virtuoșii, ctitori de așezăminte, Unde spumegă desfrâul în mișcări și în cuvinte, Cu evlavie
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
mine! Bucătăria e iluminată puternic; prea puternic ca să mai fie și odihnitor, să fiu sinceră. Este o bucătărie din aceea veche, demodată, cu gresie ieftină pe jos, cu blaturi Formica și cu o bandă fluorescentă pe mijlocul tavanului, pentru ca gospodina vrednică să se poată asigura la modul absolut că nu există nici o urmă cât de mică de praf sau murdărie pe undeva. Și nici nu există așa ceva în această bucătărie. Este înspăimântător de curat, ca într-o fotografie demonstrativă dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]