3,365 matches
-
Brînzovenescu, Cetățeanul turmentat sunt mai mult niște intrări grase în scenă, Cațavencu e zgomotos, schelă-lăitor, escroc, galant, sentimental, patriot, adică un Mitică, Pristanda un Polonius pentru această lume bombastică, funcționând ca un ecou docil. Femeile sunt fără interes, mai degrabă vulgare. Îndeobște comicul rezultă din combinarea mijloacelor și rămâne în sfera indemonstrabilului, constituind "caragialismul". Teatrul lui Caragiale e plin de ecouri memorabile ce au asupra spectatorului, care le anticipează, efectul delirant al melodiei în opera italiană. Tot ce se poate tăia
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
învinșii în viață, micii melancolici, care, în loc să se urce pe Alpi ca solitarii lui Lamartine sau în câmpul sideric, caută liniștea provincială, suferind cu apatie agresiunea societății. Eroul din Liniște, soi de Jocelyn al câmpiei dunărene, rămâne impasibil când glumeți vulgari îi pun muște în mâncare. Ca mai toți scriitorii ieșiți din mahalaua bucureșteană, a căror reputație de vulgaritate nu se justifică, Delavrancea e un idilic cu înclinare spre policromie. Sultănica se deschide cu un peisaj hibernal de un colorit fantastic
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
uleiuri țipătoare (gușe roșie, păr roșcat, fond portocaliu). În nuvelistica lui Delavrancea e o intenție de verism, în chipul mai puțin pedant al lui G. Verga. Însă observația e superficială, mai curând satirică, și puținele note realiste sunt puerile și vulgare. Cosmin are în cursul acțiunii două turburări stomacale, iar devotamentul Sașei se vădește mai ales când îl doare "vreo măsea". Proza delavranciană e patetică, stilizată într-un chip ce devine nota esențială și manierismul scriitorului, nu fără ecou din Hasdeu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
frânt popoare multe de jos și de pe cal"), Ion Gorun, Constanța Hodoș făceau un fel de jurnalistică umanitară romanțată, inte-resîndu-se de clasa umilă, mici slujbași, cârciumari, găzari, punând probleme sociale, N. G. Rădulescu-Niger, îngrozitor romancier popular mai târziu, compunea versuri vulgare cu pretenții mussetiene ori idilice, Haralamb G. Lecca (1873-1920) interpreta odios în versuri pe Fr. Coppée și pe Eugène Manuel, într-o poezie de spital și cimitir, remarcîndu-se totuși într-o serie de drame (Casta Diva, Câinii, Jucătorii de cărți
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ticălosul de pântec să treacă prin toate sudorile iadului". Limba scriitorului e savuroasă și savantă, căci are cultură întemeiată pe Biblie și pe Viețile sfinților, cultură nu de simple lecturi ci de exercițiu zilnic. Cealaltă literatură cu motive profane e vulgară și regretabilă. GH. BRĂESCU Continuând pe Tony Bacalbașa, Gh. Brăescu evoacă, cu un talent superior, viața cazonă, bizuindu-se pe observarea și pe cât cu putință îngroșarea mecanizărilor sufletești. Noul Moș Teacă este și el de o ignoranță crasă, facil infatuat
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de semnificații al vieții politice. Limbajul politic contemporan valorifică, cu precădere, virtuțile metaforei, calitatea acesteia de a opera treceri de la complex la simplu, de la abstract la concret, imprimând discursului o puternică dimensiune subiectivă. Metafora politică pierde virtuțile metaforei poetice, devenind vulgară, în sensul etimologic al cuvântului, și laborioasă, iar importanța ei nu rezidă în frecvență, ci în locul pe care îl ocupă în economia manifestării discursive. Comunicare oblică, deplasare de sens, plasticitate, accente de subiectivitate sunt doar câteva dintre trăsăturile pe care
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
limite, dar respinge explicațiile de tip psihologic și cele de tip mecanicist sau bazate pe creșterea consumului dintr-o "constrângere de prestigiu". Baudrillard recunoaște că ideea de bază a consumatorului este aceea de a consuma din ce în ce mai mult355, dar respinge "metafizica vulgară" a consumului, care se întemeiază pe ideea unui subiect real care vede în obiecte sursa satisfacerii trebuințelor sale și nu trece spre nivelul următor, al explicării ideologiei consumului. În aceeași manieră, Baudrillard critică și proiectul unei temperări a consumului, care
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de echipă, sentimentul de a face parte dintr-un Întreg. Ă Loialitate mai mare din partea clienților. „Periați” limbajul Cei care au lucrat pentru mine de-a lungul anilor știu că sunt foarte Înverșunat, așa cum era și George Washington, Împotriva limbajului vulgar la birou. Atunci când angajez pe cineva, Întotdeauna Îmi rezerv câteva minute pentru a-i Împărtăși concepțiile mele despre felul În care vreau ca angajații mei să se comporte unii cu alții. Iar ceea ce mi se pare cel mai important este
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
concepțiile mele despre felul În care vreau ca angajații mei să se comporte unii cu alții. Iar ceea ce mi se pare cel mai important este limbajul pe care Îl folosesc. Nimic nu reduce mai mult standardele de performanță decât cuvintele vulgare. Acestea devalorizează ideile și conceptele și pot chiar să Împiedice adoptarea lor de către alții. Mai mult decât orice, limbajul vulgar este o declarație de statut. În primul rând, indică faptul că nu stăpânești prea bine limba maternă. Oamenii recurg la
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
pare cel mai important este limbajul pe care Îl folosesc. Nimic nu reduce mai mult standardele de performanță decât cuvintele vulgare. Acestea devalorizează ideile și conceptele și pot chiar să Împiedice adoptarea lor de către alții. Mai mult decât orice, limbajul vulgar este o declarație de statut. În primul rând, indică faptul că nu stăpânești prea bine limba maternă. Oamenii recurg la așa ceva atunci când capacitatea de exprimare le este limitată de vocabular. În al doilea rând, denotă lipsă de profesionalism. În al
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
maternă. Oamenii recurg la așa ceva atunci când capacitatea de exprimare le este limitată de vocabular. În al doilea rând, denotă lipsă de profesionalism. În al treilea, sugerează o atitudine de indiferență față de clienți. Companiile care le permit angajaților să folosească limbajul vulgar În prezența clienților spun doar atât: „Suntem dispuși să riscăm să vă jignim”. Nimeni n-a pierdut vreodată o comandă pentru că s-a abținut de la folosirea cuvintelor vulgare. Transformarea eșecului În victorie 1. Recunoașteți faptul că bunul-simț este un standard
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
de indiferență față de clienți. Companiile care le permit angajaților să folosească limbajul vulgar În prezența clienților spun doar atât: „Suntem dispuși să riscăm să vă jignim”. Nimeni n-a pierdut vreodată o comandă pentru că s-a abținut de la folosirea cuvintelor vulgare. Transformarea eșecului În victorie 1. Recunoașteți faptul că bunul-simț este un standard de excelență perfect compatibil cu nevoia de a fi insistent, agresiv sau competitiv. Comportamentul adecvat nu poate duce decât la consolidarea poziției dumneavoastră. De fapt, Într-o lume
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
-ntregul), pentru că ea sugerează o anumită complexitate a gîndirii și are un rafinament ce n-a pierit cu totul. G. Călinescu are dreptate să spună că, Înaintea lui Eminescu, adevăratul poet erotic român este Conachi. Misogismul lui Pann Îi pare vulgar. Nu are, totuși, dreptate, pentru că misoginia este o formă de filozofie a crosului și nu indică, În chip necesar, o lipsă de profunzime a spiritului. Pann, Heliade, Conachi Însuși sînt, pe rînd, pasionați și sceptici, bîrfitori și cucernici față de femeie
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nimic arbitrar (proustianismul nu înseamnă doar "autenticitate", "elan vital", "introspecție" sau "psihologism", ci și viziune organic-integratoare). Or, spațializarea "substanței invizibile a timpului", pe care Proust a încercat să o izoleze într-o "suită de romane ale Inconștientului", presupunea abandonarea psihologismului vulgar, de sursă biografist-individualistă (cultivat de prozatorii noștri declarați "proustieni") în favoarea descrierii fenomenologice a sufletului (entitate generică, transindividuală). Pe de altă parte, înțelegerea bergsoniană a realității ca devenire și a temporalității ca "flux", "durată", și nu succesiune mecanică de momente (reclamată
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
imperativă dorință de împreunare (acestea sunt, de altfel, coordonatele invariabile ale psihologiei eroului lovinescian). Timidul Bizu preferă să iubească "de la distanță" doar anumite femei (imaginea lor "ideală", mai exact), nu înainte de a cunoaște "taina" amorului carnal prin bunăvoința unei servitoare vulgare, ce acceptă "târgul" fără prea multe fasoane. Experiența sordidă ("Da' iute ai mai fost, cuconașule!", atât găsește de cuviință să spună femeia, înainte de a-și primi cuvenita răsplată) îl vindecă de iluzii, adâncind în conștiința sa prăpastia dintre aspirațiile nobile
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
visător, care fusese primit fără nicio pudoare în intimitatea doamnei, ca amant de ocazie, și de la care Bizu află că toate femeile... "numai să vrai și îți cad în brațe". Dar fiul armurierului nu e capabil să-și însușească asemenea vulgară filosofie de viață. De aceea, născută fiind și din "spaima de brutalitatea vieții zilnice", predispoziția idealizantă a sufletului său se vede contrariată tot de alte și alte experiențe ("imaculata" doamnă se mai mărită de câteva ori, femeia unui colonel își
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
artistice) e ilustrat, simbolic, de ultima secvență a cărții, în care Bizu încearcă în van să dea de mâncare unei păsări mai deosebite, cu cântec frumos ("dublul" său simbolic, de fapt), ce stă mereu la distanță, departe de iureșul vrăbiuțelor "vulgare și zorite". Izgonit din vis, contemplativul agronom se vede silit să privească seară de seară, cu vădită resemnare, la această "imagine vie a vieții". Mai puțin resemnat, Lovinescu reconfigurează ulterior destinul personajului său, împăcându-l din nou cu viața. Astfel
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
multe răsturnări de situație și întâmplări senzaționale, cu grele încercări și cu mult suspans, dar cu final fericit (și neverosimil, firește, ca orice happy end)43. Tributar încă în mare măsură discursului critic și reflexiv din "romanul" anterior, excedentar în raport cu "vulgarele" deziderate ale melodramei (ce urmărește să trezească emoția, patosul, și nu fiorul intelectual), Firu'n patru se remarcă dintru început printr-o simplificare evidentă a mijloacelor și a recuzitei puse în joc. E mai puțin "hibrid" sau "autobiografic" și mai
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
esențiale. Întâlnirile cu adevărat importante se și produc, de altfel, curând. De la bun început, Bizu se vede constrâns să țină seamă de prezența incomodă a unchiului său, Lică Scumpu (citite invers, numele și prenumele personajului vădesc un procedeu simplist și vulgar), care ajunsese ministru și pretindea că ar vrea să-l ajute în carieră. Tipul arivistului simpatic, gen Stănică Rațiu, Lică lasă inițial impresia unui personaj de comedie, șiret și volubil, cu o gesticulație mecanică și un set de ticuri verbale
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
cerut de logica melodramei), de simplu agent al intrigii, personaj negativ, fără alte nuanțe. Ca atare, după trecătorul moment de reverie inexplicabilă, comportamentul personajului redevine stereotip dovadă dialogul cu Bizu, derulat în aceeași manieră, de tachinerie amicală și de familiaritate vulgară, ce îi va fi adus de altfel lui Lică succesul în carieră. Aparent întâmplător, ministrul readuce în discuție chestiunea petiției încă neonorate și îl recheamă pe Bizu la București spre a-i oferi postul de subdirector în Ministerul Agriculturii. Plictisit
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
celui mai mare poet român, criticul s-a arătat interesat exclusiv de "personalitatea" lui Eminescu, pe care credea a o fi înțeles ca nimeni altul 73, cu o acuitate făcută să anuleze practic interpretarea călinesciană, sancționată ca fiind prea pedestră, vulgară. La prima vedere, pretenția aceasta pare total nefondată, dacă ne gândim că acribioaselor cercetări istoriografice ale autorului Vieții lui Eminescu amfitrionul de la Sburătorul le opunea doar câteva texte gazetărești și cele două romane, Mite și Bălăuca, care s-au bucurat
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
zădărnicia sentimentelor omenești. Din notațiile de mai sus rezultă însă că insatisfacția amfitrionului de la Sburătorul n-a fost atât de natură erotică (de vreme ce găsește sărutul femeii "delicious"), cât... intelectuală: asemeni lui Bizu, Lovinescu nu poate iubi o femeie inferioară, mediocră, vulgară, chiar dacă femeia știe să se facă plăcută și să fie convenabilă... "fenomenal". După ce constată: "Popea scrie atât de mediocru, încât toată poezia a dispărut", criticul se întreabă, dezamăgit: "De ce e atât de banală?". În acest context judecând lucrurile, ultima scenă
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
teoria freudiană, contemplativitatea lovinesciană, "refulată" sistematic dintr-o disperată nevoie de "ieșire din provincie", se întoarce spre sfârșitul carierei, amenințând la un moment dat să uzurpe statutul cu greu câștigat al acestuia în calitate de critic. Desigur, nu e vorba de o vulgară teorie a ficțiunii ca formă de compensare în imaginar a neîmplinirilor teoreticianului literaturii. Așa cum ideologia lovinesciană este un construct polilateral, cu pliuri obscure și deschideri neașteptate, și opera literară scrisă de critic cuprinde mai mult decât plonjeuri "estetice" în imaginar
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
piedica particularismului și fanatismului, primitoare deopotrivă pentru toate talentele, indiferent de credințe sau tendințe, ci numai cu unica preocupare a Frumosului, a Binelui și a Adevărului. Aceasta nu ne va împiedica, ci mai vârtos ne va îndemna ca, față de materialismul vulgar ce pare a fi încuibat într-o bună parte a societății de astăzi, să căutăm a provoca o reacțiune salutară spre ideal, spre înaltele preocupări sufletești, fără de care un popor nu-și are rost în istorie și nici indivizii nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285188_a_286517]
-
a luminii mai slabă, umiditatea aerului și a solului sunt mai ridicate față de poiană . Lista plantelor determinate arbori: Querqus robur (stejar), Carpinus betulus (carpen), Fagus silvatica, Tilia cordata tei , Ulmus foliacea (ulm ) arbuști: Crataegus monogyna (păducel),Cornus mas(corn),Ligustrum vulgare(lemn câinesc); Viburnum lantana (dârmoz) Plante ierboase:Familia Labiatae-Lamium purpureum (urzică),Lamium maculatum (urzică moartă); Familia Rosaceae : Agrimonia eupataria (turița mare); Familia Liliaceae :Asparagus tenuifolius (umbra iepurelui); Allium ursinum (leurda), Polygonatum officinale (pecetea lui Solomon); Familia Cruciferae : Dentaria bulbifera (colțișor
Aspecte ecologice ale avifaunei din unele parcuri ieşene : valorificarea instructiv-educativă a studiului avifaunistic by Magdalena Dorina Culbec () [Corola-publishinghouse/Science/335_a_652]