5,010 matches
-
-l mai știu în pânda mea răscoaptă și în trecutul viu te pedepsește încă naiva mea greșeală. plânge pentru că nu o cred când minte (Saint-Exupery) minciuna ce-a rămas la tine-n zodii și-mi face pleoapa stângă să se zbată așa cum lacom iscodesc în rodii dorințele din fiecare fată coboară-n larma poftelor plurale ademenind răspunsuri și adună săruturi silnice și-atingeri goale pe somnul cald cu tihna lui cea brună eu nu te cred că netezești lumina sau că
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
cânt pe strună de vioară. Iubirii mele-i fă decor Din dorul veșnic poezie, Să calce pasul ei ușor Sălbatec prins de frenezie. Iubirii mele îi fă pat Pe-o frunză albă de ninsoare Iar ochii-n patimile ce se zbat Să doară-n veșnică uitare. Iubirii mele-i fă pridvor S-adoarmă-n palma-ți ostenită Sub mângâierea stelelor Să te sărute-a ei ispită. Iubirii mele-i dă tu glas Tăcerea-mi nimeni să o știe Din viața mea tu fă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
în motan. Mâța, tandră subalternă, se-alintă somnoroasă Ori de câte ori apare șobolanul în control, Răspunzând la provocare prin privirea languroasă, Dă din coadă, bucuroasă că un șef îi face-ocol. Pretendenți, să-i lingă laba se găseau din abundență. Chiar acum se zbate-n plasă, fără șanse, un pisoi. Materialistă, mâța știe-a face diferență între-un șobolan pe treaptă și-un pârdalnic de cotoi. Cu potența cam apusă și c-un trup intrat la apă, Șobolanul compensează, însă-ntr-alte calități: Dă un loc
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
obscur Ale neânțelesei neputinte Când vreau să ți le spun sub cerul pur. Zâmbesc uitării Când e amurgul sărutat de bezne Iar pe mătasea nopții luceferi ard Eternul obosit se-ntinde lesne Ca o liniște pictată pe un gard Se zbat priviri în căutări de doruri Amintiri golașe se adună-n gând Zâmbesc uitării ce îmi dă fioruri Pe când adun suspinele flămând Se crapă norii în priviri de apă Ștergând tot cerul cu unduiri de vals Când umbra timpului ades mai
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
durere Și o mare și nerostită întrebare. Ești suflet ce înoată într-un ocean de vise Ce-și lasă gândul să rătăcească în privirea mea, căutând un secret ce ajută Să-ți dăruiească o parte din bogăția sufletească Ce se zbate să iasă la iveală din trupul meu Zdrențuit de-o iubire eternă. Astăzi, cred c-ai închis în sufletul tău Chinul unei iubiri ce rătăcește în spațiu și timp, Alergând pe aripa nemuririi și privind tâmp Cum cerne prin minte
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
acoperită cu o bucată de mătase udă. Procedeul e similar cu cel al realizării unei măști. Sub privirile tuturor, călăii adaugă cârpe ude, strat după strat, în timp ce victima se luptă să respire. Membrele eunucului sunt ținute până încetează să se zbată. La începutul vieții mele în Orașul Interzis am blestemat asemenea pedepse. Eram întrozită de cruzimea lor. Peste ani, perspectiva mea s-a modificat treptat. Mi s-a părut că disciplina e o necesitate. Eunucii erau capabili de crime abominabile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Porc! Porc! Patru eunuci aduc un porc legat fedeleș, care guiță de mama focului. Dansatoarele sar încoace și încolo peste el, după care porcul e luat. Apoi este adus un platou de aur având pe el un pește care se zbate. Călugărul îmi spune că peștele a fost prins în heleșteul din apropiere. Călugărul tânăr revine și leagă cu îndemânare peștele cu o panglică roșie. — În picioare! Călugărul bătrân mă trage în sus și mă apucă de mâna dreaptă. Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
meu. Atingerea pielii sale e incitantă. Este încă adâncit în somn. Mai rămân trează o oră înainte de a adormi și eu. În vis sunt înghițită de un dragon cu gură de rechin. Norii se rostogolesc în jurul meu, iar eu mă zbat să scap de monstru. Mi-a prins umerii și îmi apasă cu putere pe piept. Dragonul mă ține în ghearele sale și îmi șoptește: „Sunt potent“. Mă trezesc și împăratul Hsien Feng mă atinge. Am aceeași senzație pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
la micul dejun. — Ea nu a facut la fel cu tatăl meu? — Nu, Majestatea Voastră, eu nu am de gând să o fac cu Domnia Voastră. — O să te oblig. — Așteptați până ajungem la palat, vă rog! Mă trage spre el. Mă zbat și încerc să scap. Nu mă vrei, Orhideea? Ia gandește-te. Îți ofer sămânța mea. Vorbiți despre cea sămânța stricată? Sămânța despre care mi-ați spus că nu va încolți? Palanchinul începe să se clatine și să se legene. Încerc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
aproape de copilul meu. Zvonurile despre obsesia Majestății Sale pentru femeile lui chineze au ajuns în toate colțurile Orașului Interzis. Am început să am vise groaznice. Se facă că dorm și că cineva încearcă să mă tragă jos din pat. Mă zbat, însă fără succes, și sunt târâtă afară din cameră. Între timp, pot vedea clar că trupul meu e încă în pat, nemișcat. De asemenea, văd în vise fructe roșii căzând prematur din copaci. Le pot auzi chiar cum cad - poc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
joc cinstit, doamnă Yehonala, nimic mai mult, zice Nuharoo aproape cu delicatețe. Pot să te asigur că nu e nimic personal. — Pe cadru! strigă eunucul-șef Shim. Gărzile mă iau pe sus ca pe o găină. — Majestatea Voastră, țip eu, zbătându-mă să mă eliberez. Ca sclavă a Domniei Voastre, îmi cunosc crima. Deși nu merit, vă implor milă. Am început să-i spun copilului pe care-l port că sunteți adevărata lui mamă. Sunteți destinul lui. Motivul pentru care acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
înspăimântat. Imploră să fie trimis înapoi la jocul său de șah, însă îi spun că trebuie să vorbească cu tatăl său, că este singura modalitate prin care își poate salva viitorul. Tung Chuh nu poate să înțeleagă - țipă și se zbate. În încercarea de a-l opri, mi se rupe colierul și perlele se împrăștie pe hol. Gărzile ne blochează intrarea în sală, deși par aibă un aer de venerație față de Tung Chih. Trebuie să o văd pe Majestatea Sa, zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
spre patul lui Hsien Feng, trăgându-l pe Tung Chih cu mine. Nimeni nu are voie să tulbure spiritele! îmi blochează eunucul-șef Shim calea. La semnalul său, gărzile ne apucă pe Tung Chih și pe mine de brațe. Mă zbat ca să mă eliberez. Lovind și mușcând, Tung Chih se luptă și el. Gărzile îi răsucesc brațele la spate și îl pun cu fața la pământ. — Te rog! îl implor pe eunucul-șef Shim. — Majestatea Sa este în toiul reflecției, refuză Shim să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mă apucă de brațe și încep să mă târască afară. Cerule mare, zice Su Shun, implorând în stilul operei din Peking, ajută-ne să scăpăm de diabolica vulpe care a confirmat cele mai întunecate previziuni ale strămoșilor noștri. — Nuharoo! mă zbat să împing gărzile la o parte. Spune-le că aveam permisiunea ta să vorbesc. Spune-le că eu sunt împărăteasa și că nu pot să mă trateze așa. Te rog, Nuharoo! Su Shun se duce la Nuharoo, care a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
vor. Se reped la noi și ne leagă cu sfori. Ne îndeasă cocoloașe de cârpă în gură și ne leagă la ochi. Sunt într-un sac de iută legat de un par și purtat pe umerii bărbaților. Cât m-am zbătut, mi-a alunecat de pe ochi cârpa cu care eram legată, deși în gură încă mai am călușul. Prin țesătura aspră a sacului văd lumina. Oamenii coboară smucit printre dealuri și bănuiesc că nu sunt bandiți, căci aceia ar fi avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în jurul lui Su Shun și a oamenilor săi. Su Shun a urlat: — O să vă spânzur, pe toți o să vă spânzur! La semnalul prințului Kung, Sheng Pao și Yung Lu l-au apucat de brațe pe Su Shun. El s-a zbătut și l-a chemat în ajutor pe prințul Yee. Acesta a venit în fugă cu gărzile sale, dar oamenii lui Yung Lu le-au blocat calea. Prințul Kung a scos din mânecă un decret galben: — Oricine îndrăznește să conteste ordinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ar fi dărâmat, se oprește: Abia aștept să lucrez cu dumneavoastră, Majestatea Voastră, pentru tot restul vieții mele. Însă dacă veți stărui să rămâneți, voi rămâne aici cu dumneavoastră. Îngenunchind ca să-i întâlnesc ochii plini de lacrimi, încetez să mă zbat. Vom fi iubiți? îl întreb. — Nu. Vocea lui e sfioasă, dar nu hotărâtă. Dar mă iubești? — Da, doamnă! Nu respir decât ca să vă iubesc. Pășesc afară în lumină și aud trei bubuituri care vin din spatele nostru. Este zgomotul bilelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
oamenii s-au și eliberat de această obsesie și că omenirea are destule paturi de spital, destule medicamente, îngrijirea medicală gratuita, pâinea gratuită, cărțile și în general bunurile spirituale gratuite. Da, această lume în care o parte a societății se zbate încă în lipsuri și griji, în timp ce alta vrea să îngroape automobilul cu ipocrite cântece funebre, în timp ce în altă parte a lumii o mamă își pierde copilul fiindcă n-are cu ce să-l tras-porte până la spitalul cel mai apropiat, este
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
a umplut de chipul fetei. O izolai de roiul celorlalte și, pe măsură ce umbra din privirea ei mă subjuga, mă scufundam în neant. Îmi stăpînii cu greu pornirea de a-i atinge părul înfoiat. Simțind fluidul, pleoapele tinerei începură să se zbată. Întoarse fața. Sfioasă, obrajii i se împurpurară iar în ochi îi clipiră scîntei. Mă privea uimită. Schimbul acesta părea un fapt ceresc și în afara timpului concret, ca o zare fără de sfîrșit. „Nesfîrșit e cerul care se începu, Nesfîrșită-i zarea unde
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cade. Încet-încet se lasă în genunchi. Răsucindu-se, se prăbușește deodată cu fața către văzduh. O femeie țipă ascuțit: - Ărra! Se aud strigăte înspăimîntate. Într-o clipă adjunctul cade asupra directorului și-l sprijină. Pandele e moale. Buzele i se zbat spasmodic. Dintr-un semn deschis la tîmplă, se scurge un șuvoi de spumă roșie. - L-a atins șaiba asta, constată un brigadier care ține în mînă un obiect. Chipul lat al brigadierului cu barba niciodată bine rasă care pare o
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
un lighean, Costică Fărocoastă își muia degetele într-o tavă cu mirodenii și se pișca de nări. De lîngă tetrarh, arhonții priveau cu gurile căscate la Aneta. Costică zîmbea iar la sfîrșitul dansului întinse directoarei o tavă pe care se zbătea capul meu. Asistența se prosternă pînă la pămînt. Epilog Frunzărind un sertar cu manuscrise vechi, cîteva hîrtii îngălbenite mi-au atras atenția. Le-am răpsfoit. Deodată simții că-mi bate inima. Erau foile unei epistole care, pe vremuri, mă intrigase
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pe Înserate În preajma satului. În loc să-și ia zborul În sus și să-și vadă de ale lui, el tot dădea rotocoale neliniștite, de parcă ar fi uitat unde era cerul și Încotro pământul. Se Încurcase În firele de telefon și se zbătuse o vreme Între ele până să scape. Umpluse locul de pene lungi, nepământești, și de petice din cămeșoiul cel alb. Spaima lui cea mare culcase la pământ câțiva stâlpi de lemn Îmbibat cu un fel de păcură Împuțită. Copiii Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
copacii cu vârfurile În jos și, În rădăcinile din care curgea țărâna, aruncă spice de grâu și buruieni la un loc. Apa Dunării se ridică și ea peste Coastă, Își Învolbură și Își răsuci valurile cenușii: pe ulițele satului se zbăteau moruni și crapi. Păsările zburau zănatec, ca niște săgeți strâmbe, sub cerul În care urcase și din care acum curgea mâlul de pe fundul Dunării. Toate ale firii erau azvârlite de colo-colo. Apa ploua când spre văzduh, când spre pământ. Trestiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Daie, Daie, cur de paie!”. În prima seară la internatul școlii de meserii, elevii mai mari tăbărâseră pe el, Îl țintuiseră cu fața În jos. De spaimă nu putea nici să urle. Când Îi dăduseră pantalonii jos, Începuse să se zbată și să clatine mușuroiul de haidamaci din spinare. Îi puseseră un prosop pe buci și unul dintre ei mușcase cu sălbăticie. Zăcuse, aiurise din pricina fierbințelii, locul mușcăturii se umflase și scotea puroi de sub piele. De la infirmerie Îl trimiseseră la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mișcându-și Înspăimântat și cu disperare picioarele În aer. Rândașul se azvârlise peste el și-l ținea bine, ca pe o ibovnică nărăvașă. Veterinarul părea că se bucură de priveliște. Se uita zâmbind la omul cu minte puțină care se zbătea În murdăria de pe jos și icnea ca de nespusă trudă. „Nu-l legi mă, boule?!” se mirase vesel Veterinarul. „Adu mata niște sârmă, că eu m-am luat cu treaba și am uitat.” Copiii se uitau cu Încântare la acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]