157,129 matches
-
cu primele apariții ale antumelor și cu manuscrisele), reiese că criticul este cel care remaniază fastidios punctuația textului eminescian. Ulterior, editorii lui Eminescu sporesc aceste diferențe de punctuație, acceptîndu-l pe Maiorescu sau propunînd formule proprii. Sînt chestiuni care țin, ca să zic așa, de interpretare, dar nu a textului originar, al lui Eminescu, ci a interpretărilor lui. Repet: nici un editor nu precizează însă nicăieri unde pune virgula cutare alt editor, el restabilește textul, și-atît. Trebuie spus, totuși, că Perpessicius, numai el, face
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
de absurdități...”. G. Călinescu, la rândul său, amintește că unul dintre personajele lui D.D. Pătrășcanu, Jean Renaud, imită comportamentul unui personaj dintr-o schiță a lui Mark Twain. De asemenea, criticul afirmă: ”comicul lui Pătrășcanu aparține foarte puțin umorului propriu zis, adică unei discrete demonstrații de superioritate intelectuală; el e mai mult de ordinul bufoneriei, trăind din situații mai mult caricate și din mecanizări.”32. Analizând chestiunea variantei folosite de Eminescu în 1888 pentru traducerea din Mark Twain, amintim că acesta
În jurul unei traduceri eminesciene din Samuel Langhorne Clemens [Corola-blog/BlogPost/93816_a_95108]
-
obrazul,/ Părul mi-a încărunțit,/ Am aflat ... Trecut-au anii,/ Iute am îmbătrânit!” Și iată mărturisirea, dovada: Ligya a rămas un suflet de copil, e un copil mare! “În ochi însă strălucirea,/ S-a păstrat, o ... ce minune!/ N-ai zice c-atâta vreme/ Am călătorit prin lume./ Sufletul îl simt chiar tânăr/ Și-s copil, de-atâtea ori! Răbdarea, răbdarea vine din credință. Durerea, durerea vine din iubire. Între credință și iubire sau cu multă credință și iubire...s-a
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93853_a_95145]
-
mama, dar n-am mai găsit-o, mama nu era nicăieri. M-am trezit tulburat și i-am povestit mamii visul, ea m-a sărutat și s-a întristat: «Știe numai bunul Dumnezeu ce se va în-tâmpla cu noi», a zis, adunând de prin casă câte ceva pentru drum”. Cu doar câteva haine și lucrurile puse într-un sac, Johann s-a urcat, împreună cu părinții lui, în trenul refugiaților. Erau câteva mii de oameni înghesuiți în vagoane pentru vite. Au pus pe
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
și-am aprins o țigară, am pus-o în gură, am tras un fum și cred că mi-a mers direct în plămâni, de era să-mi saie ochii din cap. Vai, mira-s-ar lumea de voi, țâgări!, am zis, și de-atuncea n-am mai pus țâgară pe limbă, am dat pachetul la ăia mai bătrâni și așa s-a încheiat cariera mea de fumător și aerele de mare soldat”. Frumoasa Hetti, în costum național Născut în Transilvania, Johann
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
a învățat mai multe limbi. Știa „sasca” învățată în casă, vorbea ungurește, românește, știa și germana, era descurcăreț, iute, corect și isteț. A fost repede remarcat și comandantul l-a lăudat - „A, sehr gut! sehr gut!” ( foarte bine!), i-a zis și l-a trimis ca ordonanță pe lângă un ofițer superior, pe care-l chema Otto. „Îi pregăteam hainele, îi lustruiam cizmele, și după câteva zile, colonelul meu, Otto, mi-a făcut delegație, ca să mă duc cu el acolo unde lucra
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
coridor, în bunker, îl așteptam pe Otto, și am încremenit lângă perete, în poziție de drepți, am salutat toți câți eram acolo, căci a apărut Führerul și-a trecut pe lângă noi, mergând spre biroul lui. Hoopa! Ai, Dumnezăul tău, am zis io, da’ aiestea-s cizmele pe care le lustruiesc io zî de zî, de atâta vreme! Atunci am văzut eu ale cui îs cizmele pe care le curățam. Erau cizmele tălhariului cel mare! Două luni și jumătate, io i-am lustruit
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
aceea aspră era numai bună pentru cizmele bine date cu cremă. De-ar fi știut mama și bunica ce-avea să se întâmple cu sfeterul făcut de ele... Nu știau nemții așa șmecherie, nu-i ducea mintea. Nu degeaba am zis io că aș putea să-i vând și să-i cumpăr pe unii dintre ei, de zece ori, până să-și deie seama... Sclipeau cizmele alea, de numa’-numa’!” H1 și H2 Fuhrerul, în cizmele lustruite de Johann „H2 erau
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
nu-l mai cunoști. Cărarea de pe dreapta părului îi pe stânga, și-o ras mustața, îi schimbat cu totul, nu-l mai cunoști, de-l vezi. Plecăm în Italia și de-acolo în Africa de Sud. Mai departe nu știu”. Asta o zis Walter, apoi o băut amândoi câte un pahar de vermut, s-o pupat, s-o strâns în brațe și el s-o dus. Când l-o condus pe Walter, Otto o prins de veste că io-s în vestiar și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
-s în vestiar și că am auzit tot ce-au vorbit ei. „Johann, hai încoa’”, m-o chemat la el. M-o pus la masă și mi-o dat și mie un pahar de vermut, să beau cu el. „Johann, zice apoi, de șoptești tu la cineva ce-ai auzit, și io, și tu, amândoi suntem morți, ne împușcă pe loc”. „Comandante, fii liniștit, că de la mine nimeni nu scoate niciun cuvânt, i-am spus, și așa a fost. Am tăcut
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
Statelor Unite cu doar douăzeci de ani în urmă; câțiva euro, și puteai să devii tu însuți studio TV sau editură: totul a fost posibil, spuneau toți, dar, pradă somnului, oamenii n-au băgat de seamă nimic. Un dezastru, s-ar zice, sau pur și simplu un mesaj dintr-un vis care ar trebui să ne dea de gândit, acum că ne trezim din el. Nu e vorba aici de criza ziarelor. Dacă, după ce cotidianul Frankfurter Rundschau și-a declarat insolvența, iar
Viitorul jurnalismului – O promisiune sacra [Corola-blog/BlogPost/93870_a_95162]
-
ar trebui mai degrabă să ne întrebăm dacă jurnaliștii vor rezista tam-tamului publicitar sau vor continua să ofere caricatura unei branșe care-și transformă propria criză într-un mare titlu? De parcă ar exista cu adevărat o diferență ontologică între - să zicem - bloggeri și jurnaliști și nu doar o diferență individuală; și parcă n-ar fi și unii, și alții în aceeași barcă. Un lucru e sigur: ziarele trebuie să fie apeluri continue către lumea acestei intelighenții și e adevărat că aici
Viitorul jurnalismului – O promisiune sacra [Corola-blog/BlogPost/93870_a_95162]
-
precizie. Am adus-o în țară cu avionul, în geamantan. Arma era pentru Ceaușescu. Un singur om cunoștea planul meu, cascadorul Nicu Constantinescu, cu care eram prieten. A fost un moment de disperare în care am renuțat la orice. Am zis, trebuie ca măcar o dată în viață să fii decis. Nu am fost decis. Apoi a venit Revoluția din 1989. - Vorbim și despre ea? - Este un subiect despre care am putea vorbi la nesfârșit. Dar am făcut-o, pe îndelete, în
“Urmaşii mei rămân doar filmele făcute” [Corola-blog/BlogPost/93868_a_95160]
-
locuitor dintre țările UE. Raportul a fost publicat săptămâna trecută de către Biroul Federal de Statistică (Destatis) al Germaniei, pe baza datelor preliminare furnizate de Eurostat. Astfel, cu 272 kg deșeuri pe cap de locuitor, România închide clasamentul. Cum s-ar zice, e la coadă, însă în sens pozitiv. Este intr-adevar un record bun, dacă ar fi și vizibil pe străzile, în orașele și în natură României. În timp ce Germania are de trei ori mai mult gunoi, iar Luxemburgul și Danemarca sunt
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93902_a_95194]
-
că instituțiile sociale și politice, așa cum le-au primit de la părinții lor, să fie date la o parte și înlocuite. Fie că ne place fie că nu, asta e generația tînără occidentale a zilelor noastre, inclusiv România. Dar nu o zicem cu sarcasm ori lipsa de respect. Ci cu regret și compasiune. Comentam doar că ceea ce se întîmplă în România, si anume nemulțumirile tinerei generații, se întîmplă peste tot. Generația tanara a zilelor noastre e o generatie ofensata. Dar o generatie
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93892_a_95184]
-
maghiar”, publicată în iunie 1848, același poet declară că doar maghiarul trebuie să fie stăpân în țară (adică în Ungaria Sfintei Coroane, compusă și din Croația, Slovacia, Transilvania, Voivodina etc., adică și din croați, slovaci, români, sârbi, germani, ruteni etc.), zice că zilele „neamțului”, comparat cu lipitoarea setoasă de sânge, sunt numărate, ca și ale altor popoare: „Oare să poruncească în țară neamțul, slovacul?/ Aici, unde atâția maghiari și-au dat sufletul?/ Sângele maghiar a cucerit cu glorie această glie/ Și
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
La sfârșitul secolului al XIX-lea, astrologia făcuse un prozelitism redutabil dincolo de Ocean, în Statele Unite, chiar dacă acest tip de abordare a realității nu se îngemăna cu nimic din istoria lor culturală, cu obiceiurile sau cu tradiția. Pragmaticii americani și-au zis: „orice sfat care mă conduce la optimizarea unei afaceri sau la îmbogățire este bine-venit“. Primul institut de studiu al astrologiei financiare s-a deschis în 1898, nu întâmplător, la Boston. Publicațiile cu predicții astrologice privitoare la evoluția bursei de mărfuri
Când s-a născut astrologia financiară? [Corola-blog/BlogPost/93951_a_95243]
-
112 -[...] profesorul Dumitru Apostol [...] în primăvara lui ’50, într-o zi, a fost scos din închisoare, dus în marginea comunei Suici și împușcat. În aceeași zi a fost luat, necondamnat, de la penitenciar și împușcat ÎN MARGINEA COMUNEI IZVOARE Traian Marinescu, zis Geagu. Fusese student. Un tip de atlet. Să vă spun cîteva lucruri despre dânsul. Acțiunea lui anticomunista a început LA ALEGERILE DIN ’46. [...] Când a văzut el că se măsluiește urna, a intrat în școală, unde era centru de votare
Viata si moartea: Adevărul despre partizanul anticomunist dâmboviţean Traian Marinescu Geagu [Corola-blog/BlogPost/93922_a_95214]
-
DAT FOC LA URNE și a jucat Hora Unirii acolo. Și de atunci el era urmărit, da’ n-a fost prins pînă în ’49. Din ’48 el făcea parte din zona lui Arsenescu - Rucar, Bran. În primăvara de care vă ziceam, era prin martie, a trecut omu’ pe acasă să se schimbe, să mai ia ceva de m]ncare, dar casă era supravegheată. ... grenadă defensivă i-a făcut explozie în mină, da’ nu l-a omorit. .... Dar a scăpat cu viață
Viata si moartea: Adevărul despre partizanul anticomunist dâmboviţean Traian Marinescu Geagu [Corola-blog/BlogPost/93922_a_95214]
-
pentru înhumare. Era o demonstrație de intimidare pentru cei care ar mai cuteza să se confrunte cu organele de Securitate”. 2004 - Cicerone Ionitoiu, Victimele terorii comuniste. Arestați, torturați, intermnitati, uciși. Dicționar, volumul 6 (litera M). pag. 111 - “MARINESCU, Traian Gh. (zis Geagu). Născut la 26 aprilie 1923. Din satul Izvoarele, comuna Voinești . Dâmbovița. Funcționar și student la Academia Comercială . Membru P.N.Ț. A participat la protestul consătenilor față de falsificarea alegerilor din noiembrie 1946 (reprezentanții comuniștilor au fost prinși introducând buletine false
Viata si moartea: Adevărul despre partizanul anticomunist dâmboviţean Traian Marinescu Geagu [Corola-blog/BlogPost/93922_a_95214]
-
Sala cu Orgă din incinta Bisericii armeano-catolice din Cernăuți - admirabilă construcție de secol XIX care a fost realizată de arhitectul ceh Josef Hlavka, ca și fosta Reședință Mitropolitană - a găzduit luna aceasta, un concert, mai bine zis, o seară de creație a tânărului bariton Dumitru Caulea. Pentru comunitatea românească din orașul Cernăuți și împrejurimile lui, săptămâna luminată s-a încheiat simbolic și impresionant, deoarece de ani buni încoace scenele din Cernăuți n-au mai găzduit un solist
Un bariton care promite: Dumitru Caulea [Corola-blog/BlogPost/93955_a_95247]
-
române contemporane, încă de pe când era o bodega prăfuita. Întrebăm un chelner dacă a auzit de Corneliu Leu, de Fănus Neagu, de Mircea Micu, de exemplu. - Circulă atea povești! Eu nu i-am auzit, dar îi știu, cum să nu, zice el. Să ridicăm o stela de granit, pe care să gravam numele scriitorilor care au creat literatura adevărată la casa scriitorilor din Neptun. Spre seară, marea renunța la culoarea jadului, de departe pare cuminte, prefăcuta într-un lac liniștit, aproape
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93970_a_95262]
-
într-o camera pe care a încuiat-o. După ceva timp, a adunat angajații și mi-a organizat o judecată colectivă. Deasupra celor care m-au criticat aspru pentru că „m-am grăbit cu editarea” au fost Vladimir Ciburciu (acum își zice Vlad Ciubucciu), fost șef de secție la MÎ și trimis al ministerului la ședința cu pricina; Irina Gantea, la acea vreme șefa sectorului clase primare care pierduse mașina de scris a sectorului și, ca să n-o plătească, făcea sluj șefilor
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93969_a_95261]
-
Dar n-a durat mult. Securitatea mă avea în vizor. Eram o oaie neagră. Am plecat de la Constanța și, pentru că aveam talent la pictură, am început să pictez firme și decorațiuni interioare în casele oamenilor”, a mai spus Voicu. El zicea că era „persoană fizică autorizată”: „Eu produceam, eu distribuiam, eu încasam”. Spunea că a fost decorator timp de 12 ani, până la Revoluție. Meseria de decorator, spunea el, l-a pus în contact cu oameni din toată țara, dar l-a
Mihai Voicu s-a ales cu DOSAR PENAL [Corola-blog/BlogPost/93991_a_95283]
-
a mers și la șeful Miliției Sectorului 5, pentru a-și schimba, spune el, buletinul de provincie cu unul de București. „Șeful Miliției Sectorului 5 era Marian Merliu. Îmi era prieten, am făcut mai multe revelioane împreună”, povestea Voicu. El zicea că aflase de schimbările de regim, despre Corneliu Mănescu și Dumitru Mazilu: „Știam că ei ar urma să vină”. Întrebat de unde aflase atâtea lucruri într-o vreme în care nimeni nu știa nimic, Voicu răspundea: „De la radio. Dar mă și
Mihai Voicu s-a ales cu DOSAR PENAL [Corola-blog/BlogPost/93991_a_95283]