32,407 matches
-
temporare, ci regula. Atmosfera de basm configurează dimensiunea estetizantă a artei simboliste a lui Kimon Loghi, ale cărui influențe prerafaelite se regăsesc, ca și la Cecilia Cuțescu-Storck în crearea unei coregrafii gestuale care răspunde unor intenții decorative. Există astfel un gest de o feminitate grațioasă, care se repetă în mod armonic. În articolul său, "Basmele noastre în artă. Friza decorativă a lui Kimon Loghi", din Seara, D. Karnabatt consideră exemplar acest panou decorativ pentru introducerea basmului în arta plastică, respectiv în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ipostază de exuberanță copilărească cu mâinile întinse spre privitor ca și cum ar vrea să-l atingă. Însă, într-un plan secund, una din iele pare să fi făcut primul pas spre depășirea pubertății. Nu numai împlinirea trupului indică aceasta, dar și gestul cochet cu care ar vrea să-și strângă părul, deși atitudinea față de propria nuditate rămâne aceeași cu a copiilor din preajma ei. Grația ei se impune cu conștientizarea propriei feminități, privirea a dobândit un alt accent, ea nu mai dă curs
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
caracterizează noile curente artistice europene. Artistul încearcă să depășească stadiul unei simple juxtapuneri stilistice către o sinteză a tradițiilor, autohtonă și europeană, în cazul de față arta bizantină și Jugendstilul. "Personajele nu merg, ci parcă dansează cu pași plutitori. Prin gesturi, costume și colorit, lucrarea amintește de frescele moldovenești. O notă neconcordantă o creează aici cadrul scenei, care înfățișează o pădure cu copaci stufoși ce lasă să se vadă în depărtare un castel, decor ce nu este interpretat în stilul personajelor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
se întinde către acest copil-fată, cealaltă mână fiind dusă la piept, în dreptul inimii, într-un arc al îndurării. Trupul său face parte din același aluat într-o continuitate aproape lichidă cu corpul fetei, o comuniune de substanță care întreține intensitatea gestului pios. Dramatizarea relației vizibilă în gesticulația patetică, menită să intensifice emoția se articulează simbolist. Theodorescu-Sion realizează un "portret" cristic halucinant, Lux in tenebris lucet, sau cum îl caracterizează Amelia Pavel "un chip al lui Cristos la fel de greoi, încărcat cu aluzii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
potolind valurile, este remarcabil din acest punct de vedere. Verona nu pictează deloc trăsăturile chipurilor celor care se află în barcă, cu toate că doi dintre pescari au chipurile întoarse spre spectator. Iisus este singurul care stă în picioare și cu un gest impune naturii calmul. Interesul cade pe jocul luminii filtrate impresionist, ca o suspensie fină, o și mai mare putere de sugestie o conferă lumina ce răzbate printr-o ferestră deschisă în nori de gestul lui Iisus. Marea este luminată în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
stă în picioare și cu un gest impune naturii calmul. Interesul cade pe jocul luminii filtrate impresionist, ca o suspensie fină, o și mai mare putere de sugestie o conferă lumina ce răzbate printr-o ferestră deschisă în nori de gestul lui Iisus. Marea este luminată în acea zonă, iar câteva raze irizează auratic conturul lui Iisus. Figura lui Christ cu întreaga ei încărcătură simbolistă revine în pictura lui Octav Băncilă, care abordează la rândul său teme religioase. Pictorul îi cunoaște
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
complet eludată, tabloul face parte dintr-o serie în care se înscriu Recunoașterea și Înmormântarea (ce fac trimitere la momentul 1907 temă privilegiată în pictura lui Băncilă). Numai că, aici, nu detaliul realist este important, ci tensiunea care derivă din gest deplasare de accente, sesizată și de Anton Coman (Petru Comarnescu), ca inadecvare între teme și procedee, specifică picturii simboliste. În Recunoașterea (1908), trupurile celor uciși apar ca variațiuni ale răstignirii Mântuitorului, repetiția posturii creând o pondere dramatică extraordinară, dar și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Recunoașterea (1908), trupurile celor uciși apar ca variațiuni ale răstignirii Mântuitorului, repetiția posturii creând o pondere dramatică extraordinară, dar și o concentrare asupra unui sens general al morții și sacrificiului. Pictura lui Băncilă se află la confluența dintre expresionism (prin gesturile patetice ale personajelor și accentuarea dramatismului subiectului) și simbolism, prin conferirea unei dimensiuni transcendente realizată prin desprinderea evenimentului de contextul istoric. Și Nicolae Vermont realizează numeroase picturi de inspirație religioasă sau cu subiect mitologic. Multe dintre ele au dispărut, precum
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un cuplu de îndrăgostiți care se sărută, reprezentând existența mundană, contrapunctează ca și în poemul invocat dimensiunea cosmică, empireul canonului occidental unde sunt recuperate figurile exemplare ale creatorilor "daimonici". Anecdotica convențională a unui erotism stilizat contrastează cu investirea maximă a gestului creator în profilurile de medalie suspendate deasupra conjuncturalului uman. În opinia lui Petre Popescu-Gogan care realizează o trecere în revistă a reprezentărilor având ca subiect personalitatea sau opera poetului, primii artiști care valorifică imaginea acestuia la scurt timp după moartea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
rece". De remarcat faptul că două dintre cele trei figuri din piedestal, cele masculine, își ascund chipul. Ele nu au nimic din detașarea, echilibrul, compactul figurii rodiniene a Gânditorului, iar cea de-a treia, probabil o figură feminină, schițează un gest defensiv. Toate aceste personaje sunt contorsionate, strivite de o presiune enormă, absorbite în propriul lor chin, iar seriile de desene preparatorii scot și mai mult în evidență acest aspect. Ion Frunzetti face o descriere sculpturii lui Dimitrie Paciurea, pe care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nu are notorietatea unui Chopin sau Beethoven, însă pictorul a profitat de această figură pentru a realiza un portret al artistului, al creatorului prin excelență. Cremer este pictat așezat cu pălăria într-o mână și mâna cealaltă eliberată într-un gest nu lipsit de grație, o postură în care dezinvoltura nu e spontană, ci căutată. Fundalul, nu întâmplător, este dat de un panou decorativ, fie o scenă războinică, oameni cu trompete și flamuri, fie o procesiune sărbătorească. Cremer este pictat din
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dandy englez, Luchian nu poartă mustață sau barbă. Un alt Autoportret (desen, în jur de 1895) îl înfățișează îmbrăcat într-un costum elegant cu jiletcă, ținându-și mâna în buzunar într-o atitudine de relaxare, căutând parcă poza aristocratică. Acestui gest de salon îi este contrapusă privirea pictorului, intensă, cu ceva anxios. Această privire trădează, într-o gamă largă de accente și nuanțe, răceala pozei grandilocvente. Într-o poză făcută în atelierul său din vila de pe șoseaua Kiseleff în 1897-1898, apare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lui Edvard Munch, Autoportrait à la cigarette (ulei pe pânză, 110,5 x 85,5 cm, Nasjonalgalleriet, Oslo, 1895) ne dezvăluie un personaj monden similar. În locul unde ar trebui să se afle pensula, se află o țigară. Mâna pictorului dezvăluie gestul delicat, dar și un început de crispare, privirea are însă o fixitate stranie, accentuată de jocul dintre lumină și umbră, și de perdeaua de fum violaceu care accentuează prin contrast aspectul spectral al acestui chip aflat parcă sub impresia unei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
asumat destinul, omul monden a dispărut, iar revenirile sale vor fi tot mai palide și nesigure. Printre cele mai cunoscute autoportrete se află Autoportretul intitulat Un Zugrav (ulei, 1906-1907, Galeria Națională București). Pictorul ține în mână pensula și în jurul acestui gest se recompune întregul portret, care-l proiectează într-un univers al modestiei de rezonanță cristică, dar și a asumării unei vocații. De acestă dată Luchian pictează, nu mai citește, nu mai oferă o poză de detașare, este cu totul absorbit
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
decupată din albul manșetei cămășii a dobândit o stranie elongație: pensula prelungește falangele într-o continuitate hieratică de mantră, erijându-se într-un simbol al creației. Nu mâna simplă, ci mâna care pictează, devenită ea însăși instrument al creației, descrie gestul cuprinzător al dedicației, al sacrificilui artei. Nu există niciun referent exterior care să absorabă gestul indicial al pictorului, astfel că gestul devine autoreferențial, mâna ținând pensula se indică pe sine într-o primă instanță, și pe pictor, care își camuflează
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
continuitate hieratică de mantră, erijându-se într-un simbol al creației. Nu mâna simplă, ci mâna care pictează, devenită ea însăși instrument al creației, descrie gestul cuprinzător al dedicației, al sacrificilui artei. Nu există niciun referent exterior care să absorabă gestul indicial al pictorului, astfel că gestul devine autoreferențial, mâna ținând pensula se indică pe sine într-o primă instanță, și pe pictor, care își camuflează pios carisma prin titulatura modestă. Mâna emană o strălucire aparte, difuză, efect impresionist, care se
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
într-un simbol al creației. Nu mâna simplă, ci mâna care pictează, devenită ea însăși instrument al creației, descrie gestul cuprinzător al dedicației, al sacrificilui artei. Nu există niciun referent exterior care să absorabă gestul indicial al pictorului, astfel că gestul devine autoreferențial, mâna ținând pensula se indică pe sine într-o primă instanță, și pe pictor, care își camuflează pios carisma prin titulatura modestă. Mâna emană o strălucire aparte, difuză, efect impresionist, care se face numaidecât remarcată prin contrast pe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ansamblu, care topește celelalte metonimii simboliste. Pe un postament se înalță o piramidă formată din mâini care se înlănțuie, se strangulează, se arcuiesc nevrotic, spasmotic, deasupra lor înălțându-se într-un efort supraomenesc o mână cu palma deschisă într-un gest care nu sugerează forța, ci mai degrabă renunțarea. Acest joc universal al voințelor care se confruntă, își fac loc, se suprimă reciproc relevă o meditație sumbră asupra destinului umanității, angajată într-o luptă fără sfârșit pentru existență. Sculptorul era interesat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
aproape de un Brâncuși. Spre deosebire de pictura simbolistă, sculptura lui nu este narativă. El elibereaza imaginile sale din narațiunile iconografice care preced opera simboliștilor. Prin respingerea acestui sens vechi, Paciurea restabilește autonomia himerelor față de originea lor culturală. Aceasta, în opinia mea, este gestul fundamental modernist al lui Paciurea: (...) Aceste himere nu mai exprimă o semnificație clară pentru aer, pământ și apă, ci refac ambiguitatea eternă a acestor elemente primordiale ale lumii noastre la momentul potrivit pentru noi"348. Există însă un referent textual
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
avem o reproducere după sculptura lui D. Paciurea, "Pictorul Luchian". Din bustul pictorului se desprinde doar o mână, ca și în cazul Sfinxului, din care reziduul de animalitate apare figurat sub forma unei gheare. În cazul acesta, mâna are semnificația gestului creator. Sculptura lui Paciurea, Luchian (1909), reia gestul sfinxului, mâna pictorului se desprinde din soclu pentru un gest pansiv. Paciurea îl înfățișează pe Luchian nu ca pe un pictor cu pensula în mână, ci ca pe un "erou al reflecției
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Pictorul Luchian". Din bustul pictorului se desprinde doar o mână, ca și în cazul Sfinxului, din care reziduul de animalitate apare figurat sub forma unei gheare. În cazul acesta, mâna are semnificația gestului creator. Sculptura lui Paciurea, Luchian (1909), reia gestul sfinxului, mâna pictorului se desprinde din soclu pentru un gest pansiv. Paciurea îl înfățișează pe Luchian nu ca pe un pictor cu pensula în mână, ci ca pe un "erou al reflecției", un meditativ transfigurat de o viziune interioară, cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ca și în cazul Sfinxului, din care reziduul de animalitate apare figurat sub forma unei gheare. În cazul acesta, mâna are semnificația gestului creator. Sculptura lui Paciurea, Luchian (1909), reia gestul sfinxului, mâna pictorului se desprinde din soclu pentru un gest pansiv. Paciurea îl înfățișează pe Luchian nu ca pe un pictor cu pensula în mână, ci ca pe un "erou al reflecției", un meditativ transfigurat de o viziune interioară, cu părul asemeni unei flame, așa cum apare și în autoportretul pictorului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
părul ei pare să se topească în acest fundal, întunericul este poate chiar sursa sa. Angoasa se desenează și pe fondul unei tensiuni cromatice dintre roșu și negru, combinație cu o puternică conotație sexuală. Madona își desface brațele într-un gest extatic, expunându-și trupul. Vocația definitorie a femeii fatale pe care Munch o întâlnise în persoana norvegienei Dagny Juell (Ducha) sau a lui Tulla Larsen nu este maternitatea și fecundația, ci orgasmul, escaldarea plăcerii fizice fără scopuri procreative. Cu alte
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dansând se află la mijlocul distanței dintre două femei, stând în picioare, una îmbrăcată în alb, cu mâna adusă în dreptul pântecului, indicând condiția sa maternă, figura ei iradiază, cealaltă îmbrăcată în negru, cu mâinile încrucișate mai jos de pântec, într-un gest de resemnare care se reflectă și pe chipul ei și care indică sterilitatea. Partenera de dans / de viață a bărbatului este îmbrăcată într-o rochie roșie, așa cum bărbatul poartă un costum negru. Cuplul se află în tensiunea pe care o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
decât în pictură, însă ele sunt asociate unei coregrafii care indică trăsături isterice, dar nu o criză propriu-zisă. În fragmentul intitulat Forțele ostile din Friza Beethoven, prezentată la expoziția secesionistă dedicată exclusiv personalității marelui muzician, Klimt înfățișează Eriniile, ale căror gesturi convulsive se conformează simptomatologiei lui Charcot ca expresii ale raptului isteric. Gesturile lor sunt frânte, crispate, încercând să apuce la întâmplare, corpurile marcate de anorexie lasă să se vadă proeminențele osoase, de unde și impresia de cadavru ambulant pe care o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]