32,428 matches
-
MONITORUL OFICIAL nr. 753 din 8 octombrie 2015 Dosar nr. 2.447/2/2012 Curtea compusă din: Președinte - Marius-Cristian Ispas Grefier - Daniela Ștefan Pe rol se află spre soluționare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - CREDIDAM în contradictoriu cu pârâții Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (ORDA), Asociația Română pentru Artiști Interpreți sau Executanți - ARAIEX, având ca obiect "anulare act". Dezbaterile orale ale părților au fost consemnate în
SENTIN��Ă CIVILĂ nr. 5.570 din 5 octombrie 2012 referitoare la soluţionarea acţiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi - CREDIDAM în contradictoriu cu pârâţii Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (ORDA), Asociaţia Română pentru Artişti Interpreţi sau Executanţi - ARAIEX, având ca obiect "anulare act". In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/265318_a_266647]
-
pronunțarea la data de 5 octombrie 2012, când a pronunțat următoarea sentință: CURTEA Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 23 martie 2012, reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - CREDIDAM în contradictoriu cu pârâții Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (ORDA), Asociația Română pentru Artiști Interpreți sau Executanți ARAIEX a solicitat: 1. anularea Deciziei ORDA nr. 305 din 29 decembrie 2011 emisă
SENTIN��Ă CIVILĂ nr. 5.570 din 5 octombrie 2012 referitoare la soluţionarea acţiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi - CREDIDAM în contradictoriu cu pârâţii Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (ORDA), Asociaţia Română pentru Artişti Interpreţi sau Executanţi - ARAIEX, având ca obiect "anulare act". In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/265318_a_266647]
-
anulare se solicită, precum și la plata sumei de 11.774,85 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în dosarul de suspendare a Deciziei ORDA nr. 305/2011 ; 3. obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii, în esență, reclamantul a arătat, CREDIDAM este persoana juridică română de drept privat fără scop patrimonial, "creată prin voința asociaților, pe o perioadă nedeterminată, înregistrată la Judecătoria Sector 1 București, în Registrul asociațiilor și fundațiilor, având personalitate juridică în temeiul Sentinței civile nr.
SENTIN��Ă CIVILĂ nr. 5.570 din 5 octombrie 2012 referitoare la soluţionarea acţiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi - CREDIDAM în contradictoriu cu pârâţii Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (ORDA), Asociaţia Română pentru Artişti Interpreţi sau Executanţi - ARAIEX, având ca obiect "anulare act". In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/265318_a_266647]
-
română are indicii că minorul a cărui înapoiere se solicită se află pe teritoriul altui stat parte la Convenție, va transmite cererea direct și fără întârziere autorității centrale a acelui stat, informând despre aceasta autoritatea centrală solicitantă sau, după caz, reclamantul. Articolul 7 Prevederile art. 4 și 5 nu exclud posibilitatea ca persoana fizică, instituția sau organismul interesat să sesizeze instanța competentă, fie personal, fie prin intermediul unui avocat ales. În cazul în care reprezentarea se face prin avocat ales, iar autoritatea
LEGE nr. 369 din 15 septembrie 2004 (**republicată**)(*actualizată*) privind aplicarea Convenţiei asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, adoptată la Haga la 25 octombrie 1980, la care România a aderat prin Legea nr. 100/1992. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/265324_a_266653]
-
mari de două săptămâni. ... (6) Dacă este necesară prezența unui interpret, instanța de judecată va dispune toate măsurile necesare până la termenul de judecată, potrivit prevederilor Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare. ... Articolul 10 Reclamantul din străinătate este obligat să indice domiciliul ales în România unde urmează a i se face toate comunicările privind procesul. În lipsa unui domiciliu ales, comunicarea actelor se realizează prin intermediul autorității centrale române și al autorității centrale a statului în care
LEGE nr. 369 din 15 septembrie 2004 (**republicată**)(*actualizată*) privind aplicarea Convenţiei asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, adoptată la Haga la 25 octombrie 1980, la care România a aderat prin Legea nr. 100/1992. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/265324_a_266653]
-
din străinătate este obligat să indice domiciliul ales în România unde urmează a i se face toate comunicările privind procesul. În lipsa unui domiciliu ales, comunicarea actelor se realizează prin intermediul autorității centrale române și al autorității centrale a statului în care reclamantul își are reședința. Articolul 11 (1) În fața instanței, părțile pot prezenta orice documente și informări legate de cauză. Actele care emană de la autoritățile publice competente ale statului solicitant sunt valabile în fața instanței fără vreo altă legalizare sau formalitate similară, potrivit
LEGE nr. 369 din 15 septembrie 2004 (**republicată**)(*actualizată*) privind aplicarea Convenţiei asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, adoptată la Haga la 25 octombrie 1980, la care România a aderat prin Legea nr. 100/1992. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/265324_a_266653]
-
pot fi administrate alte probe. ... (3) Instanța poate ține seama de legea și de hotărârile judiciare sau administrative străine pertinente, fără a fi nevoie să recurgă la procedurile specifice de recunoaștere a hotărârii străine. De asemenea, instanța va putea solicita reclamantului prezentarea unei hotărâri sau a unui alt document emanând de la autoritățile statului în care copilul își are reședința obișnuită, care să ateste, dacă legea statului respectiv permite aceasta, faptul că deplasarea copilului de pe teritoriul acelui stat ori reținerea a avut
LEGE nr. 369 din 15 septembrie 2004 (**republicată**)(*actualizată*) privind aplicarea Convenţiei asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, adoptată la Haga la 25 octombrie 1980, la care România a aderat prin Legea nr. 100/1992. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/265324_a_266653]
-
după caz, de către pârât părții reclamante; ... b) obligarea părintelui pârât de a-și da concursul pentru eliberarea unui document de călătorie pe numele minorului ori suplinirea acordului său în acest sens. ... Totodată, în cuprinsul aceleiași hotărâri, instanța poate autoriza pe reclamant să preia minorul personal sau, după caz, prin reprezentant, în cazul refuzului de executare voluntară a obligației de înapoiere în termenul stabilit. (4) Suportarea cheltuielilor pentru înapoierea minorului se stabilește conform art. 26 alineatul ultim din Conven��ie. ... (5) Prin
LEGE nr. 369 din 15 septembrie 2004 (**republicată**)(*actualizată*) privind aplicarea Convenţiei asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, adoptată la Haga la 25 octombrie 1980, la care România a aderat prin Legea nr. 100/1992. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/265324_a_266653]
-
proces echitabil, femeia a reclamat și că instanțele naționale i-au respins cererile de despăgubire pe care le formulase, fără a examina fondul cazului ei. Judecătorii europeni au decis că statul roman a încălcat toate cele trei articole invocate de reclamanți și au hotărât că România trebuie să plătească despăgubiri de 9.000 de euro cu titlu de daune morale și 20 de euro, cu titlul de cheltuieli de judecată. În fapt, Curtea de la Strasbourg a reținut că la data de
Cauza Stoicescu vs. România () [Corola-website/Science/323472_a_324801]
-
Annalisa Bertani și domnul Salvatore Manera și doamna Rosalba Atripaldi, au sesizat Curtea Europeană a Drepturilor Omului la datele de 10 martie și 20 aprilie 2001, în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Reclamanții au susținut, în principal, invocând articolul 8 din Convenție, încălcarea dreptului lor la respectarea vieții de familie, pe motivul neexecutării hotărârilor pronunțate de Tribunalul Județean Brașov privitor la adopția a două minore românce, care i-ar fi privat pe aceștia
Cauza Pini și Bertani, Manera și Atripaldi vs. România () [Corola-website/Science/323479_a_324808]
-
Cauza (petiția numărul 19823/1992, hotărârea din 23 septembrie 1994) reprezintă o cazuistică a Curții Europene a Drepturilor Omului. În acest caz instanța a tratat articolul 8 (Dreptul la respectarea vieții private și de familie) Reclamantul, cetățeanul finlandez Teuvo Hokkanen, este tatăl unui copil minor pe nume Sini născut în 1983; în aprilie 1985 mama copilului a murit iar Sini a fost preluată în îngrijire de către bunicii materni; reclamantul a susținut că acest aranjament era doar
Hokkanen vs. Finlanda () [Corola-website/Science/324006_a_325335]
-
la respectarea vieții private și de familie) Reclamantul, cetățeanul finlandez Teuvo Hokkanen, este tatăl unui copil minor pe nume Sini născut în 1983; în aprilie 1985 mama copilului a murit iar Sini a fost preluată în îngrijire de către bunicii materni; reclamantul a susținut că acest aranjament era doar temporar, cât să-i permită să-și rezolve diverse probleme legate de moartea soției. Spre sfârșitul anului 1985 bunicii fetei i-au comunicat reclamantului că nu intenționează să-i returneze acestuia fiica sa
Hokkanen vs. Finlanda () [Corola-website/Science/324006_a_325335]
-
Sini a fost preluată în îngrijire de către bunicii materni; reclamantul a susținut că acest aranjament era doar temporar, cât să-i permită să-și rezolve diverse probleme legate de moartea soției. Spre sfârșitul anului 1985 bunicii fetei i-au comunicat reclamantului că nu intenționează să-i returneze acestuia fiica sa minoră. Reclamantul a început un lung șir de proceduri legale la diverse niveluri (mergând până la Curtea Supremă a Finlandei) pentru a-și recupera fiica și pentru a i se permite stabilirea
Hokkanen vs. Finlanda () [Corola-website/Science/324006_a_325335]
-
susținut că acest aranjament era doar temporar, cât să-i permită să-și rezolve diverse probleme legate de moartea soției. Spre sfârșitul anului 1985 bunicii fetei i-au comunicat reclamantului că nu intenționează să-i returneze acestuia fiica sa minoră. Reclamantul a început un lung șir de proceduri legale la diverse niveluri (mergând până la Curtea Supremă a Finlandei) pentru a-și recupera fiica și pentru a i se permite stabilirea unui program de legături personale cu aceasta; bunicii s-au împotrivit
Hokkanen vs. Finlanda () [Corola-website/Science/324006_a_325335]
-
șir de proceduri legale la diverse niveluri (mergând până la Curtea Supremă a Finlandei) pentru a-și recupera fiica și pentru a i se permite stabilirea unui program de legături personale cu aceasta; bunicii s-au împotrivit sistematic atât contactelor dintre reclamant și fiica sa cât și la orice tentativă a acestuia de a-și readuce fiica acasă. În 1991 custodia minorei a fost transferată bunicilor iar începând cu anul 1992 dorința minorei de a nu mai avea contacte cu tatăl său
Hokkanen vs. Finlanda () [Corola-website/Science/324006_a_325335]
-
1991 custodia minorei a fost transferată bunicilor iar începând cu anul 1992 dorința minorei de a nu mai avea contacte cu tatăl său natural (contacte întrerupte încă din 1987 datorită refuzului bunicilor de a permite executarea diferitelor dispoziții care permiteau reclamantului un program limitat de legături cu fiica sa) a început să fie luată în considerare, autoritățile naționale finlandeze considerând că durata șederii minorei cu bunicii săi și preferință sa către aceștia ca motive suficiente pentru a permite continuarea șederii minorei
Hokkanen vs. Finlanda () [Corola-website/Science/324006_a_325335]
-
petrecute între anii 1990 (intrarea în vigoare a convenției în Finlanda) și 1993, când s-a considerat că minora este suficient de matură pentru a-și exprima propria opțiune. Judecata Curții a arătat că a existat o incălcare a drepturilor reclamantului prin faptul că autoritățile naționale nu au facut tot posibilul nici pentru a-i permite contacte cu fiica sa și nici pentru a i-o înapoia; reclamantul a primit 100,000 mărci finlandeze ca daune morale plus alte 135,000
Hokkanen vs. Finlanda () [Corola-website/Science/324006_a_325335]
-
propria opțiune. Judecata Curții a arătat că a existat o incălcare a drepturilor reclamantului prin faptul că autoritățile naționale nu au facut tot posibilul nici pentru a-i permite contacte cu fiica sa și nici pentru a i-o înapoia; reclamantul a primit 100,000 mărci finlandeze ca daune morale plus alte 135,000 mărci ca despăgubiri pentru cheltuielile legale.
Hokkanen vs. Finlanda () [Corola-website/Science/324006_a_325335]
-
hotărârea din 27 iunie 2000) reprezintă o cazuistică a Curții Europene a Drepturilor Omului. În acest caz instanța a tratat articolul 6 (desfășurarea proceselor într-un termen rezonabil) cât și articolul 8 (Dreptul la respectarea vieții private și de familie). Reclamantul, cetățeanul finlandez Pekka Nuutinen, este tatăl unui copil născut în 1992; relația reclamantului cu mama copilului s-a terminat în mod conflictual încă din timpul sarcinii, reclamantul fiind și inchis pentru amenințări și atacuri asupra mamei copilului său iar copilul
Nuutinen vs. Finlanda () [Corola-website/Science/324007_a_325336]
-
Omului. În acest caz instanța a tratat articolul 6 (desfășurarea proceselor într-un termen rezonabil) cât și articolul 8 (Dreptul la respectarea vieții private și de familie). Reclamantul, cetățeanul finlandez Pekka Nuutinen, este tatăl unui copil născut în 1992; relația reclamantului cu mama copilului s-a terminat în mod conflictual încă din timpul sarcinii, reclamantul fiind și inchis pentru amenințări și atacuri asupra mamei copilului său iar copilul născându-se în timpul detenției tatălui său. Deși după executarea sentinței privative de libertate
Nuutinen vs. Finlanda () [Corola-website/Science/324007_a_325336]
-
rezonabil) cât și articolul 8 (Dreptul la respectarea vieții private și de familie). Reclamantul, cetățeanul finlandez Pekka Nuutinen, este tatăl unui copil născut în 1992; relația reclamantului cu mama copilului s-a terminat în mod conflictual încă din timpul sarcinii, reclamantul fiind și inchis pentru amenințări și atacuri asupra mamei copilului său iar copilul născându-se în timpul detenției tatălui său. Deși după executarea sentinței privative de libertate reclamantul a încercat să-și recunoască legal copilul, mama sa s-a opus, citând
Nuutinen vs. Finlanda () [Corola-website/Science/324007_a_325336]
-
cu mama copilului s-a terminat în mod conflictual încă din timpul sarcinii, reclamantul fiind și inchis pentru amenințări și atacuri asupra mamei copilului său iar copilul născându-se în timpul detenției tatălui său. Deși după executarea sentinței privative de libertate reclamantul a încercat să-și recunoască legal copilul, mama sa s-a opus, citând caracterul violent al acestuia și multiplele sale antecedente penale; de asemenea mama copilului s-a opus la orice formă de legături dintre copil și tatăl său. în
Nuutinen vs. Finlanda () [Corola-website/Science/324007_a_325336]
-
luni, program la care mama copilului s-a opus, citând temeri atât pentru siguranța copilului cât și pentru a sa; în 1996 au început noi procese, atât din partea mamei pentru a revoca dreptul de vizitare al tatălui cât și din partea reclamantului pentru a i se extinde acest drept, procese ce au durat până în 1999. Reclamantul s-a plâns atât de durata excesiv de lungă a procedurilor legale (încălcare a articolului 6) cât și de lipsa de implicare a autorităților statului în a
Nuutinen vs. Finlanda () [Corola-website/Science/324007_a_325336]
-
copilului cât și pentru a sa; în 1996 au început noi procese, atât din partea mamei pentru a revoca dreptul de vizitare al tatălui cât și din partea reclamantului pentru a i se extinde acest drept, procese ce au durat până în 1999. Reclamantul s-a plâns atât de durata excesiv de lungă a procedurilor legale (încălcare a articolului 6) cât și de lipsa de implicare a autorităților statului în a-l ajuta să-și cunoască copilul, el nereușind niciodată să-și vadă copilul (încălcare
Nuutinen vs. Finlanda () [Corola-website/Science/324007_a_325336]
-
a existat într-adevăr o violare a articolului 6 prin durata excesiv de lungă a procedurilor în diversele instanțe naționale; este vorba de doi ani pentru acordarea dreptului la vizită și de alți cinci ani până la revocarea acestui drept în care reclamantul nu s-a putut bucura de el și în fapt nu și-a văzut niciodată copilul. în ceea ce privește articolul 8, Curtea a hotarât că statul finlandez a făcut demersuri rezonabile pentru a-i facilita reclamantului contactul cu copilul său; în plus
Nuutinen vs. Finlanda () [Corola-website/Science/324007_a_325336]