32,796 matches
-
terminați în 2013. Există legături feroviare cu România, Grecia și Serbia, iar trenurile express deservesc legături directe cu Kiev, Minsk, Moscova și Sankt Petersburg. Sofia și Plovdiv sunt principalele centre de transport aerian, în vreme ce Varna și Burgas sunt principalele porturi maritime. Varna urmează să fie primul punct de pe teritoriul UE din cadrul conductei de gaze naturale South Stream. Rețelele de telecomunicații sunt în general învechite și necesită modernizări substanțiale. Serviciile de telefonie sunt disponibile în majoritatea satelor, iar regiunile sunt legate între
Bulgaria () [Corola-website/Science/297174_a_298503]
-
a unei alte conduceri a acestor Insule, ne aparține numai nouă, locuitorii și băștinași ei, și fără vreun control.” În 1814, ca parte a , Malta a devenit oficial parte a Imperiului Britanic și a fost folosită ca stație pentru transportul maritim și drept cartier general al flotei. După deschiderea Canalului Suez în 1869, poziția Maltei la jumătatea drumului între Strâmtoarea Gibraltar și Egipt s-a dovedit a fi principalul său atu, ea fiind considerată un punct important pe drumul spre India
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
au ajuns să depindă de șantierele navale militare pentru sprijinul Marinei Regale, în special în timpul Războiului Crimeei din 1854. În 1869, deschiderea Canalului Suez a dat economiei Maltei un impuls mare, întrucât s-a manifestat o creștere masivă a transportului maritim prin portul maltez. Navele ce opreau la docurile din Malta pentru realimentare a ajutat comerțul de antrepozit, care a adus beneficii suplimentare insulei. Cu toate acestea, spre sfârșitul secolului al XIX-lea economia a început să scadă, și până în anii
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
pentru prima jumătate a anului 2006 se ridicau la 746.385 de euro. În 2005, Malta a solicitat ajutorul UE în ceea ce privește primirea imigranților ilegali, repatrierea celor cărora li se refuza statutul de refugiat, relocarea refugiaților în țările UE și securitatea maritimă. În decembrie 2005, Consiliul European a adoptat "Abordarea Globală a Migrației: Acțiuni Prioritare cu Accent pe Africa și Marea Mediterană"; dar implementarea acestor acțiunile a fost limitată la Mediterana de Vest, punând astfel o presiune suplimentară pe ruta mediteraneeană centrală pentru
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
denumite 'ring' și sunt notate cu litera 'R' iar drumurile naționale sunt notate cu litera 'N'. Portul Anvers este unul dintre cele mai mari porturi mondiale. Este situat pe estuarul râului Escaut și este un nod intermodal important. Alte porturi maritime sunt portul Bruges situat la Zebrugge, portul Gent și portul Ostende. Belgia dispune de peste 2.000 km de canale navigabile din care peste 1.500 km sunt utilizate în mod curent. Principalele porturi interioare sunt cele de la Bruxelles și Liège
Belgia () [Corola-website/Science/297190_a_298519]
-
anumită măsură, viața culturală este concentrată în fiecare comunitate lingvistică, o sferă culturală comună fiind greu de realizat din cauza diferitelor bariere. Din anii 1970, nu mai există universități și colegii bilingve în țară, cu excepția Academiei Militare Regale și a Academiei Maritime de la Anvers, nici mass-media bilingvă și nu există nicio organizație științifică și culturală în care să fie reprezentate ambele comunități. Forțele ce îi țineau odinioară pe belgieni împreună—romano-catolicismul și opoziția economică și politică față de Țările de Jos—nu mai
Belgia () [Corola-website/Science/297190_a_298519]
-
cu drapele ce aveau roșul deasupra. La 1 august 1919, la aproape un an după redobândirea independenței de stat a Poloniei în noiembrie 1918, Sejmul a introdus oficial bicolorul orizontal alb-roșu ca drapel național. Pentru a evita confuzia cu fanioanele maritime internaționale de semnalizare alb-roșii utilizate de piloții portuari și de șlepuri, prin aceeași lege, Sejmul a introdus o variantă de drapel cu stemă în banda albă ca pavilion naval civil și de către diplomații și consulii polonezi din străinătate. În afara modificărilor
Drapelul Poloniei () [Corola-website/Science/297195_a_298524]
-
forțele de securitate. Sistemul judiciar este modelat după cel francez. Din motive administrative, Togo este divizat în trei zeci de prefecturi fiecare având numit câte un prefect. "Articol principal: Regiunile Republicii Togoleze" Republica este divizată în cinci regiuni administrative: regiunea maritimă, regiunea de platou, regiunea centrală, regiunea Kara și regiunea Savanelor plus capitala Lomé. Aceste regiuni sunt la rândul lor divizate în treizeci de prefecturi. "Articol principal: Geografia Republicii Togoleze" Republica Togoleză este o țară africană cu o suprafață de 56
Togo () [Corola-website/Science/298063_a_299392]
-
0 km² Suprafață comparativa: ușor mai mică decât Carolina de Sud (UȘ) sau Benelux (EU) Frontierele țării: <br>"total:" 1.461 km <br>"Frontiere cu următoarele țări:" Rusia 723 km, Turcia 252 km, Azerbaijan 322 km, Armenia 164 km Frontieră maritimă: 310 km Climat: Cald și plăcut; Mediteranean, asemănător celui subtropical pe țărmul Mării Negre Relief: În mare parte muntos, cu munții Mării Caucaz în nord și munții Micii Caucaz în sud; Kolkhet'is Dablobi (Câmpia Kolkhida) se întinde spre Marea Neagră în
Geografia Georgiei () [Corola-website/Science/298066_a_299395]
-
țară arabă din Asia de Vest. Se învecinează cu Iordania la nord, cu Irak - la nord și nord-est, cu Kuweit, Qatar, Bahrain și Emiratele Arabe Unite la est, Oman - la sud și sud-est și Yemen - la sud. De asemenea, are o coastă maritimă de mari dimensiuni, în partea estică aflându-se Golful Persic, iar în partea vestică aflându-se Marea Roșie. Este numită "Țara celor doua moschei sfinte", o referință la Mecca și Medina, cele mai sfinte locuri ale Islamului. Aderări mai importante: O.
Arabia Saudită () [Corola-website/Science/298071_a_299400]
-
care se găsesc oaze. În cea mai mare parte a Arabiei Saudite, vegetația este rară și are un număr limitat de ierburi și arbuști. Fauna cuprinde pisici sălbatice, maimuțe babuin, lei și hiene. Coasta Mării Roșii are o importantă faună maritim, îndeosebi recife de corali. Zona de coastă se extinde pe 2.640 km. Regiunea sud-vestică are munți care ajung la 3000 de metri altitudine și este cea mai verde și proaspătă zonă din țară. În capitala Riyadh predomină o temperatură
Arabia Saudită () [Corola-website/Science/298071_a_299400]
-
(în engleză: "Republic of South Africa"; în afrikaans: "Republiek van Suid-Afrika"; în zulu: "Riphabliki yase Ningizimu Afrika"; în total 11 denumiri oficiale) este o țară așezată la extremitatea sudică a continentului Africa, care are 2798 de kilometri de coastă maritimă la Oceanul Atlantic și Oceanul Indian. La nord se învecinează cu Namibia, Botswana și Zimbabwe, la est cu Mozambic și Swaziland, în timp ce Lesotho este o țară independentă complet înconjurată de . Africa de Sud este stat multietnic. Oamenii moderni locuiesc pe teritoriul Africii de Sud de mai
Africa de Sud () [Corola-website/Science/298068_a_299397]
-
-și extindă influența atât în nord, cât și în sud. Economia s-a dezvoltat datorită descoperirii zăcămintelor minerale în Chañarcillo și creșterii schimburilor comerciale realizate în portul Valparaíso. Această sursă de prosperitate a produs un conflict cu Peru, pentru supremația maritimă la Oceanul Pacific. Formarea confederației între Peru și Bolivia a fost considerată o amenințare asupra stabilității statului Chilean. Astfel, în 1839, Portales declară război confederației, care se termină cu victoria de la Yungay, în 1839, și dizolvarea alianței. În același timp, se
Chile () [Corola-website/Science/298085_a_299414]
-
la sud și vest cu Etiopia, iar în sud-est cu Somalia. Granițele rămase se învecinează cu Marea Roșie și Golful Aden. Djibouti ocupă în total o suprafață de doar 23,200 km². Djibouti este amplasată strategic, aproape de cele mai aglomerate coridoare maritime din lume, controlând accesul la Marea Roșie și Oceanul Indian. Este un element cheie în centrele de realimentare și transbordare; de asemenea este principalul port maritim pentru importurile și exporturile țării vecine, Etiopia. "Articol principal: Istoria statului Djibouti" Primele înregistrări apar în
Djibouti () [Corola-website/Science/298094_a_299423]
-
o suprafață de doar 23,200 km². Djibouti este amplasată strategic, aproape de cele mai aglomerate coridoare maritime din lume, controlând accesul la Marea Roșie și Oceanul Indian. Este un element cheie în centrele de realimentare și transbordare; de asemenea este principalul port maritim pentru importurile și exporturile țării vecine, Etiopia. "Articol principal: Istoria statului Djibouti" Primele înregistrări apar în cântecele și poeziile nomazilor, despre triburile somaleze și afare de pe vremea când aceștia se ocupau cu comerțul de blănuri și piei în Egipt, India
Djibouti () [Corola-website/Science/298094_a_299423]
-
reală de 4,8% anual. Venitul pe cap de locuitor a fost de aproximativ 2.700 dolari. Din 2013, terminalul de containere din portul Djibouti ocupa cea mai mare parte a schimburilor comerciale a țării. Aproximativ 70% din activitatea portului maritim constă în importurile și exporturile țării vevine, Etiopia, care depinde de acest port ca ieșire maritimă principală. De asemenea portul servește ca centru de realimentare internațional și totodată ca centru de transbordare. în 2012, guvernul Djiboutian în colaborare cu DP
Djibouti () [Corola-website/Science/298094_a_299423]
-
dolari. Din 2013, terminalul de containere din portul Djibouti ocupa cea mai mare parte a schimburilor comerciale a țării. Aproximativ 70% din activitatea portului maritim constă în importurile și exporturile țării vevine, Etiopia, care depinde de acest port ca ieșire maritimă principală. De asemenea portul servește ca centru de realimentare internațional și totodată ca centru de transbordare. în 2012, guvernul Djiboutian în colaborare cu DP World a început construcția la "Doraleh Container Terminal", un important port maritim ce vizează dezvoltarea capacității
Djibouti () [Corola-website/Science/298094_a_299423]
-
acest port ca ieșire maritimă principală. De asemenea portul servește ca centru de realimentare internațional și totodată ca centru de transbordare. în 2012, guvernul Djiboutian în colaborare cu DP World a început construcția la "Doraleh Container Terminal", un important port maritim ce vizează dezvoltarea capacității naționale de tranzit. Un proiect de 396 milioane $, care are capacitatea de a găzdui 1,5 milioane de douăzeci de unități de containere anual. Pentru a îmbunătăți mediul de investiții străine directe, autoritățile din Djibuti, în
Djibouti () [Corola-website/Science/298094_a_299423]
-
Rusia la nord (19 km de frontieră), iar în sud cu Coreea de Sud (238 km de frontieră). Această ultimă frontieră este constituită în zona demilitarizată, care este în realitate foarte puternic militarizată, fiind supravegheată de peste un milion de soldați. Japonia, vecinul maritim al Coreei, nu are frontieră terestră cu ea, dar sunt despărțite de Marea Japoniei. Partidul Muncii din Coreea este la putere din 1948. Kim Jong-un este conducătorul suprem al țării. În antichitate, pe teritoriul Coreei de Nord se aflau mai
Coreea de Nord () [Corola-website/Science/298090_a_299419]
-
din peninsulă sunt între 750 și 1000 mm anual. Aproape toate precipitațiile cad în perioada aprilie-septembrie. Vecini: China (1.416 km), Coreea de sud (238 km), Rusia (19 km). Lungime frontieră: 1.673 km Lungime linie de coastă: 2.495 km Revendicării maritime: -ape teritoriale: 12 mile marine -zonă economică: 200 mile marine Populația Coreei de Nord este de aproximativ 24 milioane de locuitori și este una dintre cele mai omogene etnic și lingvistic din lume, cu un număr foarte mic de chinezi
Coreea de Nord () [Corola-website/Science/298090_a_299419]
-
au câștigat independența, s-au unit formând . În 1820 Regatul Unit a semnat primul tratat de pace cu șeicii triburilor din regiune, pentru a pune capăt actelor de piraterie. Dar pentru că tratatul impunea un nou protectorat britanic, seria de atacuri maritime a continuat. Din mai 1853 Regatul Unit s-a mai ocupat de protecția teritoriului, iar în martie 1892 a fost semnat acordul exclusiv ce garanta monopolul asupra comerțului și a exploatărilor pentru britanci. Numele pe care l-au primit emiratele
Emiratele Arabe Unite () [Corola-website/Science/298097_a_299426]
-
cu Israel la sud. Țara are o istorie bogată, identitatea ei culturală fiind caracterizată printr-o diversitate etnică specifică. Cele mai vechi dovezi ale civilizației de pe teritoriul Libanului datează de circa 7000 ani. El a fost patria fenicienilor, o cultură maritimă ce a înflorit 2500 de ani (între 3000 și 500 î.e.n.). După colapsul Imperiului Otoman, Libanul a trecut în jurisdicția Franței. Liban și-a obținut independența în 1943. În perioada de până la Războiul civil Libanez (1975-1990), țara a avut o
Liban () [Corola-website/Science/298116_a_299445]
-
o țară arabă, în sud-vestul Asiei pe coasta de sud-est a Peninsulei Arabe. Are o poziție strategică importantă la gura Golfului Persic. Se învecinează cu Emiratele Arabe Unite la nord-vest, Arabia Saudită la vest și Yemen la sud-vest și, de asemenea, are frontiere maritime cu Iran și Pakistan. Coasta este formată din Marea Arabiei la sud-est și Golful Oman în nord-est. Enclavele Madha și Musandam sunt înconjurate de Emiratele Arabe Unite la frontierele lor terestre, coasta enclavei Musandam este formată de Strâmtoarea Ormuz și Golful Oman
Oman () [Corola-website/Science/298133_a_299462]
-
și o suprafață de 710,850 km² incluzând disputata Sahara de Vest, care este în principal sub administrație marocană. ul are o coasta la Oceanul Atlantic care ajunge dincolo de Strâmtoarea Gibraltar în Marea Mediterană. Are graniță cu Spania la nord (o graniță maritimă prin Strâmtoare și frontierele terestre cu trei mici enclave controlate de spanioli: Ceuta, Melilla și Peñón de Vélez de la Gomera), Algeria la est și Mauritania la sud. Maroc este o monarhie constituțională de jure cu un parlament ales. Regele Marocului
Maroc () [Corola-website/Science/298124_a_299453]
-
război intens între americani și japonezi, în special Insula Guadalcanal. În 1978 și-au obținut independența. Pescuitul și exploatarea forestiera constituie principalele surse de venit ale acestei țări insulare, însă, din cauza exploatării excesive, au devenit o amenințare serioasă la adresa resurselor maritime și forestiere ale insulei. În afară de cherestea, de pe insulă se mai exporta peste, copra (ulei de cocos), cacao, orez și mirodenii. Pentru consum local, se cultivă taro, igname și legume. Agricultură practicată pe plantații în scopul exportului este posibilă doar pe
Insulele Solomon () [Corola-website/Science/298146_a_299475]