33,332 matches
-
vremea lui Cuza, prin contribuția familiilor de ungureni, venite din Ardeal, care se stabiliseră la Bratilovu și Titerlești. „Ei au pus de s-a zugrăvit pe peretele din fața bisericii un păstor care cu bâta mâna oile dinaintea lui. La acest tablou s-a pus inscripțiunea următoare: Această biserică este făcută cu banii oilor.” În prezent, această pictură nu mai există. O contribuție importantă la realizarea bisericii a avut-o Ion Dafinescu, ginerele preotului Iordache, cel care a cumpărat terenul pentru biserică
Biserica de lemn din Titerlești () [Corola-website/Science/320354_a_321683]
-
memorie. Memoria EPROM(Erasable programmable read-only memory) este un tip de memorie chip care își reține datele atunci când este întreruptă alimentarea cu energie electrica.Cu alte cuvinte este o memorie non-volatila.O memorie EPROM reprezintă, prin construție, o serie de tablouri de tranzistoare (porți logice) programate individual de un dispozitiv electronic care furnizează tensiuni mai înalte decât cele normale folosite la circuite digitale. Odată programat, un EPROM poate fi șters doar prin expunerea lui la lumină ultravioleta puternică. EPROM-urile sunt
Circuite de memorie EPROM () [Corola-website/Science/321160_a_322489]
-
un morman de ruine. Geamuri sparte, trepte rupte, ușa de la intrarea principală baricadată cu scânduri bătute în cuie și un lacăt ruginit, tencuiala căzută, crenelul care a capitulat și el sub povara vremii sunt doar câteva detalii ce alcătuiesc un tablou sinistru pe care orice privitor îl poate constata în momentul de față"". Biserica "Adormirea Maicii Domnului" din Ilișești este un monument arhitectonic moldovenesc din secolul al XVIII-lea. Ea reprezintă o raritate între bisericile din zona Moldovei prin adaptarea, în
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Ilișești () [Corola-website/Science/321181_a_322510]
-
farfurii), căni și cupe de tot felul, de "pământ" sau "porțolan" (porțelan), adesea și "merindări" și "căpătâie". Pe pereți, în special pe cel dinspre uliță, alături de piesele textile de podoabă, "chindeauă" (chindeie) și merindări, sau încadrându-le, se așezau icoane, tablouri și fotografii de familie, oglinda și nelipsitul "ceas cu punți". Ferestrele, lipsite adesea de perdele, aveau puse pe "plimba" (pervaz) lor "oale" cu flori, din care nu lipseau mușcatele, urzica moartă, "limba soacrii" și uneori "țâtronul" (lămâiul). Nelipsită din interiorul
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
o invenție monastică în spiritul athonit și fiind apropiată în semnificații de scenele care ilustrează Apocalipsul din trapeza Mănăstirii Dochiariu, unde se află pictată alături de Adormirea Sfântului Efrem și, probabil, în același spirit cu alegoriile ilustrate în trapeza Mănăstirii Hurezi. Tabloul votiv se desfășoară de o parte și de alta a intrării în naos, la stânga Doamna Maria susține macheta bisericii împreună cu Vodă Brâncoveanu fiind binecuvântați Iisus care apare într-un medalion. La dreapta, purtând sfinte cruci sunt pictați voievodul Antonie din
Biserica Bolniței Mănăstirii Hurezi () [Corola-website/Science/320538_a_321867]
-
depășește 3,5g/1,73 m suprafață corporală pe zi. Proteinuria se asociază frecvent cu hipoalbuminemie (sub 3g%), hiperlipemie, hipercolesterolemie, lipidurie și edeme. Deși are o etologie variată, tulburarea fiziopatologica fundamentală este hiperpermeabilitatea membranei bazale glomerulare, ceea ce determină proteinuria. După tabloul clinic sau urinar, SN se împart în: Edemele sunt obligatorii în orice sindrom nefrotic. Acestea sunt albe, moi, lasă ușor godeu. Pot fi discrete, localizate doar la pleoape, cu precădere matinale, sau pot fi edeme generalizate. Principalul mecanism fiziopatologic implicat
Sindrom nefrotic () [Corola-website/Science/320579_a_321908]
-
Pot fi discrete, localizate doar la pleoape, cu precădere matinale, sau pot fi edeme generalizate. Principalul mecanism fiziopatologic implicat în formarea edemelor este scăderea presiunii coloidosmotice. Simptome: Crizele nefrotice sunt caracterizate prin dureri abdominale paroxistice, ce durează 1-2 zile, cu tablou de pseudo-abdomen acut: vărsături, diaree, oprirea tranzitului, meteorism, febra. Pot apărea tromboze venoase, drept urmare a hipovolemiei, hiperlipemiei sau a activității procoagulante. Pot avea orice localizare, manifestările clinice fiind diferite. Pot fi diferite manifestări cutanate: Manifestări musculo-scheletale:
Sindrom nefrotic () [Corola-website/Science/320579_a_321908]
-
manierist de mai tarziu al artistului. Din nefericire, moartea papei, în 1521, conduce la sistarea lucrărilor. În perioada 1516 - 1518, Pontormo, împreună cu alți artiști remarcabili ai Florenței, decorează cameră nupțiala a fiului bancherului Salvi Borgherini. În cadrul acestei serii de lucrări, tabloul "Iosif în Egipt" ("Giuseppe în Egitto") se remarcă prin nuanțele intense de roșu, aceeași lipsa a echilibrului care aproape degenerează în haos. Prima lucrare a lui Pontormo în stil cu adevarat manierist este "Altarul Pucci" ("Pala Pucci"), pictat în 1518
Jacopo da Pontormo () [Corola-website/Science/320612_a_321941]
-
aproape degenerează în haos. Prima lucrare a lui Pontormo în stil cu adevarat manierist este "Altarul Pucci" ("Pala Pucci"), pictat în 1518. Este vorba de o lucrare comandata de omul politic Francesco Pucci. Artistul încalcă regulile stabilite până atunci. Astfel, tabloul "Fecioara, pruncul și sfinții" ("Madonna con bambino e sânți") este total asimetric și plin de dinamism, lucru vizibil în pozițiile fetelor și mâinilor personajelor și jocul privirilor acestora. Pontormo s-a inspirat din artă antică, redescoperita de Renaștere. Astfel, chipul
Jacopo da Pontormo () [Corola-website/Science/320612_a_321941]
-
de odinioară." În perioada 1526 - 1528, Pontormo lucrează la decorarea capelei Capponi, din cadrul bazilicii Santa Felicită. Se remarcă aici lucrarea în ulei pe lemn intitulată "Pietà" ("Deposizione"). Și aici avem de-a face cu o abatere de la tradiție, conform căreia tabloul trebuia să conțină scenă cu Maica Domnului cu Isus în brațe. Însă Pontormo a zugravit scenă cu despărțirea lui Hristos mort de Fecioara Maria. În 1529, Pontormo cumpăra un mic teren la Florența, unde construiește o casă și un atelier
Jacopo da Pontormo () [Corola-website/Science/320612_a_321941]
-
clasicismul lui Giorgione la dramatismul vibrant al lui Correggio. Prima informație mai exactă despre artist se referă la anul 1503 când artistul lucra la Treviso, un oraș prosper aflat pe teritoriul Republicii Venețiene. Aici își dobândește celebritatea prin portretele și tablourile sale religioase. Sub patronajul episcopului Bernardo de’ Rossi, umanist și protector al picturii, Lotto realizează lucrări că "Alegoria virtuții și viciului" (1505, "Museo di Capodimonte", Napoli) și "Sf Gerome în deșert" (1500 sau 1506, Luvru, Paris). În această din urmă
Lorenzo Lotto () [Corola-website/Science/320650_a_321979]
-
bogate. De asemenea, a mai lucrat și la ornarea cu mozaic a presbiteriului bisericii "Santa Maria Maggiore". În 1525 se mută la Veneția, unde rămâne cinci ani. Deși nu participă la decorarea palatului dogelui, participă activ la viață artistică venețiana, tablourile sale fiind apreciate de persoanele înstărite din regiune. Moartea, în 1531, a pictorului Vincenzo Catena pune problema administrării moștenirii rămase, fiind înființată o comisie în acest scop. La propunerea breslei pictorilor, alături de Titian, si Lotto devine membru al acestei comisii
Lorenzo Lotto () [Corola-website/Science/320650_a_321979]
-
moștenirii rămase, fiind înființată o comisie în acest scop. La propunerea breslei pictorilor, alături de Titian, si Lotto devine membru al acestei comisii. În Veneția, Lotto mai cunoaște pe arhitectul Giovanni dal Coro (care adeseori îl va ajuta la executarea ramelor tablourilor), iar la Romă pe sculptorul și arhitectul Jacopo Sansovino, care ulterior vine la Veneția devenind arhitectul oficial al Republicii. Sansovino îl ajută pe Lotto în vânzarea tablourilor create și chiar îl sprijină financiar. În anii '30 ai secolului al XVI
Lorenzo Lotto () [Corola-website/Science/320650_a_321979]
-
pe arhitectul Giovanni dal Coro (care adeseori îl va ajuta la executarea ramelor tablourilor), iar la Romă pe sculptorul și arhitectul Jacopo Sansovino, care ulterior vine la Veneția devenind arhitectul oficial al Republicii. Sansovino îl ajută pe Lotto în vânzarea tablourilor create și chiar îl sprijină financiar. În anii '30 ai secolului al XVI-lea, Lotto lucrează prin mai multe orașe din regiunea Marche, pentru ca in 1540 să revină la Veneția. În anii '40, realizările sale sunt puse în umbră de
Lorenzo Lotto () [Corola-website/Science/320650_a_321979]
-
bisericii "Sân Bernardino" din Bergamo. Personajele sunt plasate pe diagonale, în a caror intersecție se află Fecioara Maria cu Pruncul. Culoarea roșie vesmântului ei contrastează puternic cu pânză verde ce acoperă tronul și baldachinul. Cei patru sfinți prezenți în acest tablou de la stânga la dreapta: Interiorul este înfățișat cu o deosebită minuțiozitate, precum în arta pictorilor flămânzi, de care Lotto era foarte interesat. Arhanghelul Mihail ține în mână un crin alb, simbol al castității. Ipostază îngerului este aceea a unui cavaler
Lorenzo Lotto () [Corola-website/Science/320650_a_321979]
-
parte din seria ATP World Tour 250 a circuitului mondial organizat de ATP. Principal favorit al competiției de simplu a fost spaniolul Albert Montañés, câștigătorul ediției anterioare, jucător plasat pe locul 22 în clasamentul ATP dinaintea tragerii la sorți a tabloului principal. 24 de jucători au fost prezenți direct pe tabloul principal, alți patru alăturându-li-se din calificări. Primii patru capi de serie au fost calificați direct în turul secund. Revelația turneului a fost, însă, spaniolul Pablo Andújar, jucător venit
BCR Open România 2010 () [Corola-website/Science/320665_a_321994]
-
organizat de ATP. Principal favorit al competiției de simplu a fost spaniolul Albert Montañés, câștigătorul ediției anterioare, jucător plasat pe locul 22 în clasamentul ATP dinaintea tragerii la sorți a tabloului principal. 24 de jucători au fost prezenți direct pe tabloul principal, alți patru alăturându-li-se din calificări. Primii patru capi de serie au fost calificați direct în turul secund. Revelația turneului a fost, însă, spaniolul Pablo Andújar, jucător venit din calificări și care a ajuns în finală în care
BCR Open România 2010 () [Corola-website/Science/320665_a_321994]
-
a fost pensionat pentru limită de vârstă. A continuat să picteze și să expună. În 1951, pentru a putea fi acceptat la expoziția anuală de la sala Dalles, în plină epocă a realismului socialist, bătrânul Artachino a trebuit să picteze un tablou înfățișând o muncitoare citind ziarul "Scânteia". În anul 1954, pe 9 februarie, a murit subit, la vârsta de 84 de ani. A abordat toate stilurile sfârșitului de secol al XIX-lea, înregistrând influențe din academism, impresionism, postimpresionism ori simbolism, curente
Constantin Artachino () [Corola-website/Science/321563_a_322892]
-
din Bucovina, denumită „Prietenii Artei”, și participă la prima Expoziție de Toamnă vernisată sub auspiciile acestei societăți. În 1932, e prezent cu lucrări în Expoziția pictorilor moldoveni, organizată sub egida Academiei de Belle-Arte din Iași. În 1933, expune 89 de tablouri la Palatul Național din Cernăuți. 1934 Obține un succes triumfal la Timișoara, cu decorurile operetei Țara surâsului de Franz Lehár. În semn de omagiu, autoritățile orașului îi dăruiesc una dintre ghiulelele conservate în Muzeul de Istorie al Banatului - mărturie a
George Löwendal () [Corola-website/Science/321554_a_322883]
-
dintre ghiulelele conservate în Muzeul de Istorie al Banatului - mărturie a participării strămoșului său, Ulrich Frederik Voldemar conte de Løvendal, la eliberarea Timișoarei de sub ocupația turcă (1716). 1935-1940 "Septembrie-octombrie 1935": prima expoziție personală de anvergură la Sala Mozart din București (tablouri în ulei, desene, acuarele). Critica de specialitate îl consacră ca reprezentant de seamă al artei plastice românești. În 1936, Leo van Puyvelde, președintele Comitetului Internațional de Istoria Artei, îi achiziționează tabloul "Țăranul cu pălăria ruptă" (1935) pentru Muzeul de Artă
George Löwendal () [Corola-website/Science/321554_a_322883]
-
expoziție personală de anvergură la Sala Mozart din București (tablouri în ulei, desene, acuarele). Critica de specialitate îl consacră ca reprezentant de seamă al artei plastice românești. În 1936, Leo van Puyvelde, președintele Comitetului Internațional de Istoria Artei, îi achiziționează tabloul "Țăranul cu pălăria ruptă" (1935) pentru Muzeul de Artă Modernă din Bruxelles. Organizează o expoziție de pictură la Vatra Dornei. În toamna aceluiași an, expune 141 de lucrări la Muzeul Carol al II-lea din Cernăuți, eveniment cu remarcabile ecouri
George Löwendal () [Corola-website/Science/321554_a_322883]
-
Studioul Teatral Evreiesc din București (BITS). 1942-1943 O scurtă perioadă, activează ca scenograf la Teatrul Național din Craiova. În 1943, pictează în Bucovina și apoi deschide expoziția de mare succes găzduită la Sala Universul din București. Toate cele 80 de tablouri expuse au fost vândute. Participă la o expoziție de artă românească organizată la Veneția. 1944-1945 Colaborează pentru prima dată cu Opera Națională din București (semnează decoruri pentru Tosca de Giacomo Puccini și Casanova, operă comică de Mihail Daia). 1945-1946 Contribuie
George Löwendal () [Corola-website/Science/321554_a_322883]
-
descoperite, ulterioare etapei inițiale a monumentului - că se confirmă arheologic datarea propusă pe baza analizei caracteristicilor arhitectonice și a picturii precum și a datelor documentare, la sfârșitul sec. XIV. O problemă interesantă este cea pe care o ridică reprezentarea bisericii din tabloul votiv zugrăvit pe peretele de nord al naosului, în care lăcașul este reprezentat având la vest un turn cu două deschideri în partea superioară și cu o intrare. Aceasta a dus la îndreptățita presupunere că și biserica din Leșnic ar
Biserica Sfântul Nicolae din Leșnic () [Corola-website/Science/321573_a_322902]
-
existența unei clopotnițe de lemn la vest de naos care să fi fost reprezentată într-o formă asemănătoare turnurilor cunoscute. De altfel un caz de neconcordanță perfectă între reprezentarea pictată și edificiul existent în realitate este întâlnit la Streisângeorgiu, în tabloul votiv din 1408, unde biserica este înfățișată cu un turn la vest de naos, deși de fapt turnul, sprijinit parțial pe pilaștri de piatră, se află în interiorul acestui compartiment. În faza sa inițială, biserica din Leșnic își găsește cea mai
Biserica Sfântul Nicolae din Leșnic () [Corola-website/Science/321573_a_322902]
-
inteligent din această eră a anxietății”. Don Guzman de la "Los Angeles Times" a admirat romanul pentru suspans, înțelepciune și frumusețe, comparând rolul de scriitor al lui Clarke cu acela al unui artist, „un maestru al limbii vorbite, un pictor de tablouri în culori futuriste, un Chesley Bonestell care folosește cuvinte”. Criticul Groff Conklin de la "Galaxy" a numit romanul „un lucru extrem de impresionant, [...], un caleidoscop impresionant al neașteptatului”. Anthony Boucher și J. Francis McComas au fost mai sceptici și au criticat romanul
Sfârșitul copilăriei () [Corola-website/Science/321576_a_322905]