32,971 matches
-
al lui Antonín Dvořák a fost ultimul concert solo al compozitorului și a fost compus pentru prietenul său, violoncelistul Hanuš Wihan, deși violoncelistul englez Leo Stern a fost cel care a interpretat la premieră. Este una dintre cele mai cunoscute compoziții ale lui Dvořák precum și una dintre cele mai importante lucrări din repertoriul pentru violoncel și orchestră. Concertul este orchestrat pentru două flauturi (al doilea dublează piculina), două oboaie, două clarinete, doi fagoți, trei corni, două trompete, trei tromboni, tubă, timpane
Concertul pentru violoncel (Dvořák) () [Corola-website/Science/330022_a_331351]
-
și compozitor român de origine romă, care s-a impus printr-o manieră deosebită de interpretare a vechilor piese muzicale din repertoriul lăutăresc, prin sobrietatea stilului său individual și prin tehnica instrumentală excepțională. Este cunoscut în toată lumea mai ales pentru compoziția sa din 1906, "Hora staccato". Alte compoziții cunoscute ale sale sunt: "Hora mărțișorului", "Ceasornicul" și "Căruța poștei". Violonistul Jascha Heifetz afirma despre Dinicu că este cel mai bun violonist pe care l-a ascultat vreodată. s-a născut la 3
Grigoraș Dinicu () [Corola-website/Science/330041_a_331370]
-
s-a impus printr-o manieră deosebită de interpretare a vechilor piese muzicale din repertoriul lăutăresc, prin sobrietatea stilului său individual și prin tehnica instrumentală excepțională. Este cunoscut în toată lumea mai ales pentru compoziția sa din 1906, "Hora staccato". Alte compoziții cunoscute ale sale sunt: "Hora mărțișorului", "Ceasornicul" și "Căruța poștei". Violonistul Jascha Heifetz afirma despre Dinicu că este cel mai bun violonist pe care l-a ascultat vreodată. s-a născut la 3 aprilie 1889 în cartierul „Scaune” al lăutarilor
Grigoraș Dinicu () [Corola-website/Science/330041_a_331370]
-
lume”, „Arde foc la București” și chiar „Ciocârlia”. Muzică la gramofon a ascultat pentru prima oară, când avea 13 ani, în casa din București a muzicianului german Rudolf Malcher. La Conservatorul de muzică din București, unde a studiat vioara și compoziția în anii 1902-1906, a fost admis după ce s-a pregătit cu cunoscutul pedagog Carl Flesch. Pentru a-și câștiga existența, a început să cânte la diferite manifestări ocazionale, precum tradiționalul „târg al moșilor” și prin localurile de la „Șosea”. În 1906
Grigoraș Dinicu () [Corola-website/Science/330041_a_331370]
-
și-a dat examenul de absolvent al Conservatoriului pe scena Ateneului Român, interepretând partea solistică a Concertului nr. 1 pentru vioară și orchestră de Niccolo Paganini, pentru care i s-a acordat Premiul I. Printre „bisurile” executate, a strecurat și compoziția proprie „Hora staccato”, care i-a adus nemurirea. După doi ani de practică în Orchestra Simfonică a Ministerului Instrucțiunii Publice, Grigoraș Dinicu a apărut ca solist al acestei formații. Deși dornic să-și continue studiile de muzică cultă, cu micul
Grigoraș Dinicu () [Corola-website/Science/330041_a_331370]
-
players and his band" anunța melodiile ce urmau să fie prezentate publicului englez. De la Londra, Dinicu va pleca la Monte Carlo unde, în vestitul "Empire", se va întâlni cu George Enescu, iar peste câteva zile cu Fritz Kreisler, ale cărui compoziții pentru vioară figurau în repertoriul său. Urmează lunile petrecute la Paris cu un contract la "Ambassadeur", cel mai mare restaurant parizian, unde „Ciocârlia” fascinează un public cosmopolit. Aici se întâlnește cu vestitul muzician și violonist Jascha Heifetz, care îi cere
Grigoraș Dinicu () [Corola-website/Science/330041_a_331370]
-
duc la obținerea unei paste cremoase. Abia atunci se pot adăuga parfumurile și coloranții naturali. Crema de săpun este apoi întinsă pe o suprafață netedă și lăsată la răcit pentru o perioadă mai mică sau mai mare de timp, în funcție de compoziție. În alte situații, săpunul se lasă sub soare, în aer liber, pentru ca apa din compoziție să se evapore mai repede. Săpunarii îl taie apoi în forma dorită, dreptunghiulară de obicei. Bucățile dreptunghiulare pot fi vândute ca atare sau pot merge
Săpunul tradițional libanez () [Corola-website/Science/330049_a_331378]
-
Crema de săpun este apoi întinsă pe o suprafață netedă și lăsată la răcit pentru o perioadă mai mică sau mai mare de timp, în funcție de compoziție. În alte situații, săpunul se lasă sub soare, în aer liber, pentru ca apa din compoziție să se evapore mai repede. Săpunarii îl taie apoi în forma dorită, dreptunghiulară de obicei. Bucățile dreptunghiulare pot fi vândute ca atare sau pot merge mai departe la sculptare și modelare - partea cea mai dificilă din întreg procesul de producere
Săpunul tradițional libanez () [Corola-website/Science/330049_a_331378]
-
într-o manieră de-acum proprie pictorului. Înclinat spre cercetare și experiment și-a asumat condiția artistului independent, în afara oricărui curent, dar atent la spiritul epocii, la noutățile manifestate în perioada interbelică. Criticul de artă Maria Stoica afirmă: ""Rigoarea impusă compoziției prin ritmuri liniare verticale, susținută de pensulația sever direcționată, atenuată de orchestrarea culorii modulate într-un registru intens de lumină, fac din Gh. Naum un pictor reprezentativ în istoria artei românești."" Pictor și gravor de mare forță expresivă, Gheorghe Naum
Gheorghe Naum () [Corola-website/Science/330090_a_331419]
-
de clădiri (chilii), realizate în diferite perioade istorice. Pe latura de vest incinta este închisă cu zid de piatră datând din perioada construcției ansamblului (1640-1646). Biserica mănăstirii este realizată pe un plan cu influență sârbească, care urmează, prin proporții și compoziția volumelor, tradiția bizantină. Biserica din Plătărești se înscrie astfel într-o cuprinzătoare categorie de ctitorii ale lui Matei Basarab construite în acest stil, cum ar fi: Arnota (1633), Brebu (1650) sau Gura Motrului (1653). Trăsătura comună cea mai semnificativă a
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
unor sonate pentru pian compuse de diferiți compozitori contemporani (Raupach, Honauer, Schobert, Eckart, C.P.E. Bach). Există și trei concerte nenumerotate, K. 107, care sunt adaptate după sonatele pentru pian compuse de Johann Christian Bach. Concertele nr. 7 și 10 sunt compoziții pentru trei, respectiv două piane. Restul de 21 sunt compoziții originale pentru pian solo și orchestră. Dintre acestea, 15 au fost compuse între 1782 și 1786 iar în ultimii cinci ani de viață Mozart a mai compus doar două concerte
Lista compozițiilor de Wolfgang Amadeus Mozart () [Corola-website/Science/330135_a_331464]
-
Honauer, Schobert, Eckart, C.P.E. Bach). Există și trei concerte nenumerotate, K. 107, care sunt adaptate după sonatele pentru pian compuse de Johann Christian Bach. Concertele nr. 7 și 10 sunt compoziții pentru trei, respectiv două piane. Restul de 21 sunt compoziții originale pentru pian solo și orchestră. Dintre acestea, 15 au fost compuse între 1782 și 1786 iar în ultimii cinci ani de viață Mozart a mai compus doar două concerte pentru pian. Cele cinci concerte pentru vioară ale lui Mozart
Lista compozițiilor de Wolfgang Amadeus Mozart () [Corola-website/Science/330135_a_331464]
-
Concertele pentru corn sunt caracterizate prin dialogul elegant și umoristic dintre solist și orchestră. Acestea nu au fost singurele încercări ale lui Mozart în gen. În această perioadă a mai compus alte lucrări dar nu au fost niciodată terminate. Primele compoziții ale lui Mozart sunt sonatele pentru pian și alte lucrări pentru pian deoarece acesta este instrumentul cu care a avut loc educația sa muzicală. Aproape tot ce a compus pentru pian era destinat pentru a fi interpretat de el însuși
Lista compozițiilor de Wolfgang Amadeus Mozart () [Corola-website/Science/330135_a_331464]
-
mai mare realizare a lui Mozart în domeniul muzicii de cameră este grupul de cvintet de coarde cu două viole". Mozart a compus numeroase dansuri pentru orchestră, inclusiv aparținând genului menuet (peste 100), contradans și alemandă (sau Dansuri Germane). În compoziția menuetelor Mozart a urmat în general exemplul lui Haydn, preferând caracterul lent al dansului. Alemandele (56, compuse între 1787 și 1791) erau compuse în special pentru balurile publice din Viena. Lucrările religioase ale lui Mozart sunt în principal vocale dar
Lista compozițiilor de Wolfgang Amadeus Mozart () [Corola-website/Science/330135_a_331464]
-
Conservatorul de muzică din Cernăuți a studiat pianul cu Titus Tarnavski (1941-1943). Între 1947 și 1956 a urmat cursurile Academiei Regale de Muzică și Arte Dramatice din București (ulterior denumită Conservatorul Ciprian Porumbescu) unde a studiat pian cu Florica Musicescu, compoziție cu Leon Klepper, armonie cu Paul Constantinescu și orchestrație cu Theodor Rogalski. a fost lector (1954-1963) și ulterior conferențiar (1963-1996) la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București. Radu Paladi a fost membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din
Radu Paladi () [Corola-website/Science/330167_a_331496]
-
lucrări cu Orchestra Națională Radio. Radu Paladi a deținut funcțiile de director și dirijor al Orchestrei filarmonice din Botoșani (1969-1972), a fost conducător a numeroase formații corale de amatori din România, și a fost membru în jurii la concursuri de compoziție, de interpretare corală sau instrumentală. Muzică de scenă Muzică de film Muzică corală Muzică vocală Piese pentru pian solo Muzică de cameră Muzică simfonică și vocal-simfonică Muzică concertantă DISCOGRAFIE TIPARITURI
Radu Paladi () [Corola-website/Science/330167_a_331496]
-
Oratoriul de Crăciun (Germană: Weihnachtsoratorium), BWV 248, este un oratoriu compus de Johann Sebastian Bach pentru a fi interpretat în biserică pe perioada Crăciunului. A fost compus pentru Crăciunul din 1734 și incorporează muzică din compoziții mai vechi, inclusiv trei cantate seculare compuse în 1733 și 1734 și o cantată de biserică (BWV 248a), acum pierdută. Data este confirmată de Bach în manuscris. În afară de 1734, lucrarea nu a mai fost interpretată până în 1857 când a fost
Oratoriul de Crăciun (Bach) () [Corola-website/Science/330209_a_331538]
-
Picander). Lucrarea aparține unui grup de trei oratorii compuse spre sfârșitul carierei lui Bach în 1734 și 1735 pentru sărbători importante, celelalte două fiind "Oratoriul de Înălțare" (BWV 11) și "Oratoriul de Paști" (BWV 249). Toate sunt parodii ale unor compoziții mai vechi, deși "Oratoriul de Crăciun" este de departe cea mai lungă și complexă lucrare. Oratoriul este structurat în șase părți, fiecare parte fiind compusă pentru interpretare la una din evenimentele importante din perioada Crăciunului. Lucrarea este adesea interpretată integral
Oratoriul de Crăciun (Bach) () [Corola-website/Science/330209_a_331538]
-
compus lucrări aparținând multor genuri, inclusiv opere, balete, simfonii, concerte, muzică de cameră și muzică de film. Pe lângă activitatea sa de compozitor, Vaughan Williams a fost și un culegător de cântece folclorice engleze, cântece care i-au influențat multe dintre compozițiile sale proprii. s-a născut pe 12 octombrie 1872 în Down Ampney, Gloucestershire unde tatăl său, Arthur Vaughan Williams (1834-1875) era pastor. După moartea tatălui său în 1875 Vaughan Williams a fost luat în grija mamei sale Margaret Susan (născută
Ralph Vaughan Williams () [Corola-website/Science/330247_a_331576]
-
sub îndrumarea lui Charles Villiers Stanford. În același timp a studiat istoria și muzica la Trinity College, Cambridge unde printre colegii săi s-au numărat filosofii George Edward Moore și Bertrand Russell. A revenit apoi la RCM unde a studiat compoziție cu Hubert Parry, cu care mai târziu a devenit prieten. Unul dintre colegii săi la RCM a fost viitorul dirijor Leopold Stokowski iar în 1896 amândoi au studiat orga sub îndrumarea lui Sir Walter Parratt. Mai târziu Stokowski va interpreta
Ralph Vaughan Williams () [Corola-website/Science/330247_a_331576]
-
cei doi întâlnindu-se prima dată în 1895. Activitatea de compozitor a lui Vaughan Williams s-a dezvoltat lent iar prima sa lucrare, cântecul "Linden Lea", a fost publicată la vârsta de 30 de ani. În această perioadă a combinat compoziția cu dirijatul, predatul și editarea muzicii altor compozitori, precum Henry Purcell. Deja a luat lecții cu Max Bruch la Berlin în 1897 iar în 1907-1908 a studiat timp de trei luni la Paris cu Maurice Ravel, studii care au fost
Ralph Vaughan Williams () [Corola-website/Science/330247_a_331576]
-
una din ideile fundamentale care au condus la ceea ce astăzi este cunoscut sub numele de tonalitate. Prin incorporarea acestor noi aspecte compoziționale, Claudio Monteverdi a promovat și mai mult trecerea de la renascentism la baroc. A dezvoltat două stiluri individuale de compoziție - polifonia renascentistă (prima pratica) și noua tehnică barocă de basso continuo (seconda pratica). Prin operele "L'Orfeo" și "L'incoronazione di Poppea", printre altele, Monteverdi a adus în centrul atenției noul gen al operei. Heinrich Schütz a fost cel mai
Barocul în muzică () [Corola-website/Science/330258_a_331587]
-
aspect a fost evident în lucrările lui Jean-Philippe Rameau, care l-a înlocuit pe Lully drept cel mai important compozitor de operă francez. În același timp, prin lucrările lui Johann Fux, stilul renascentist al polifoniei a devenit bază pentru studiul compoziției. Combinația dintre contrapunctul modal și logica tonală a cadențelor creau impresia că există două stiluri de compoziție - compoziția omofonă dominată de considerații verticale și polifonia dominată de imitație și considerații contrapunctuale. Formele care s-au dezvoltat în barocul mijlociu au
Barocul în muzică () [Corola-website/Science/330258_a_331587]
-
mai important compozitor de operă francez. În același timp, prin lucrările lui Johann Fux, stilul renascentist al polifoniei a devenit bază pentru studiul compoziției. Combinația dintre contrapunctul modal și logica tonală a cadențelor creau impresia că există două stiluri de compoziție - compoziția omofonă dominată de considerații verticale și polifonia dominată de imitație și considerații contrapunctuale. Formele care s-au dezvoltat în barocul mijlociu au înflorit și au devenit tot mai diverse. Concertele, suitele, sonatele, concerto grosso, oratoriile, opera și baletele s-
Barocul în muzică () [Corola-website/Science/330258_a_331587]
-
important compozitor de operă francez. În același timp, prin lucrările lui Johann Fux, stilul renascentist al polifoniei a devenit bază pentru studiul compoziției. Combinația dintre contrapunctul modal și logica tonală a cadențelor creau impresia că există două stiluri de compoziție - compoziția omofonă dominată de considerații verticale și polifonia dominată de imitație și considerații contrapunctuale. Formele care s-au dezvoltat în barocul mijlociu au înflorit și au devenit tot mai diverse. Concertele, suitele, sonatele, concerto grosso, oratoriile, opera și baletele s-au
Barocul în muzică () [Corola-website/Science/330258_a_331587]