33,140 matches
-
Maestrul s-a născut în localitatea Xianyou, Provincia Fujian în anul 1966. A început viața sa monastică în Mănăstirea Guanghua, localitatea Putian, Provincia Fujian în anul 1982 și mai târziu a primit hirotonisisrea (inițierea) de la Maestrul Dinghai. După aceasta, l-a urmat pe Maestrul Yuanzhuo pentru a învăța despre budism. În 1991, a obținut o diplomă de master în cadrul
Xuecheng () [Corola-website/Science/335301_a_336630]
-
Sangha. Maestrul este în prezent Președintele Asociației Budismului din China(ABC), Președintele Academiei Budiste din China, Director adjunct al Comitetului de Îndrumare al Lucrărilor academice ale Budismului tibetan, editor șef la Vocea Dharmei, ziarul Asociației Budiste din China, stareț al mănăstirilor Guanghua (Putian, Fujian), Famen (Fufeng, Shaanxi) și Longquan (Beijing), secretar-general al Comitetului de religie și pace al Chinei, Vicepreședinte al Institutului pentru Științe Umaniste Avansate și Religie la Universitatea Normală din Beijing, membru în Comitetul Național Permanent al poporului chinez
Xuecheng () [Corola-website/Science/335301_a_336630]
-
promovarea celor 8 secte ale budismului han, făcând eforturi să construiască o învățare modernă și un sistem de practicare al limbii chineze pentru budism. El a adus și a implementat o învățare a budismului și un principiu practic în care “mănăstirea devine academică, academicul devine monastic, învățatul și practica se integreaza și managementul (conducerea) devine științific” și pune mai înainte ideea construirii budismului cu “credința că rădăcina, eliberarea de existența ciclică ca scop, educația ca un scop și cultura ca o
Xuecheng () [Corola-website/Science/335301_a_336630]
-
Cea mai bogată zonă din Gorj din punct de vedere muzical este cea a teritoriului Tismanei. Situat pe Valea râului Tismana, în nordul județului, orașul este foarte cunoscut mai ales pentru principala sa atracție turistică - Mănăstirea Tismana. La începuturi, au cântat vocal, la vioară și bas, în formații restrânse numeric, numai bărbații, baladele fiind nelipsite din repertoriul lor. Ulterior, după Primul Război Mondial, au dispărut prejudecățile și obișnuințele locului, și pentru prima dată au apărut cântând
Lăutarii de pe Valea Tismanei () [Corola-website/Science/335339_a_336668]
-
a fost tratat cu obrăznicie de un boier tânăr, afirmând că "„decât un bonjurist c-o mână de învățătură, mai bine un țăran cu un car de minte!”" Vornicul Alecu Forăscu a decedat în 1869, fiind înmormântat în cimitirul de la Mănăstirea Neamț. Soția sa a decedat în 1875 și a fost înmormântată tot acolo. Mai târziu, fiica lor, Natalia Vârnav (1847-1937), ce era soția deputatului Gheorghe (Iorgu) Vârnav, a așezat o piatră funerară deasupra mormintelor părinților ei. Un portret în cărbune
Alecu Botez-Forăscu () [Corola-website/Science/335327_a_336656]
-
plecat și la Gundeshapur împreună cu filozofii păgâni ce au fost izgoniți de la Atena de către Iustinian în anul 529. Împreună au pus bazele unei școli de cercetare în domenii importante precum matematică, astronomie sau medicină. De asemenea, în Gundeshapur exista o mănăstire creștină (viitor lăcaș nestorian) încă din anul 367 și o episcopie, primul episcop de Gundeshapur fiind Demetrius din Antiohia. Sub patronajul șahului Khosrau I (531-579), toți învățații nestorieni și păgâni plecați din Imperiul Bizantin din cauza persecuțiilor au fost chemați la
Gundeshapur () [Corola-website/Science/335361_a_336690]
-
demnitatea unui canonic de onoare. Curând după preluarea conducerii parohiei de la Malè, s-a dedicat studiului de botanică aprofundând cunoștințele sale despre mușchi și licheni, apoi a început studiul ciupercilor sub impulsul părintelui Giovanella da Cembra, unui călugăr capucin din mănăstirea Malè, căruia ia dedicat ulterior o nouă specie de bureți, "Omphalia giovanellae", sin. "Clitopilus giovanellae" (Bres.) Sing. După pensionarea sa în 1910, Bresadola a continuat activitatea de micolog. S-a ocupat cu lucrările lui Gustavo Venturi (1830-1898) și Carlo Vittadini
Giacomo Bresadola () [Corola-website/Science/335403_a_336732]
-
materiale artiști plastici, instituții de învățământ și de cult, între care Eforia Școalelor Centrale Ortodoxe Române de la Brașov, Școala centrală comercială superioară din Brașov, catedrala ortodoxă din Orăștie, ridicarea monumentul soldatului necunoscut de la Săcele, ca și restaurarea patrimoniului istoric incluzând Mănăstirile de la Curtea de Argeș și Aninoasa sau ansamblul arhitectural de la Golești. Ion I. Lapedatu a fost ales, alături de Valeriu Braniște, Ioan Lupaș, Octavian Goga și Ion Agârbiceanu, în epitropia „Fundațiunii pentru ajutorarea ziariștilor români" înființată în 1911 de dr. Ioan Mihu. El
Ion I. Lapedatu () [Corola-website/Science/335360_a_336689]
-
anul 988, a mers la Roma. I-a expus papei Ioan al XV-lea dificultățile sale, a pus în mâinile sale misiunea de episcop și a obținut permisiunea să se retragă în viața monastică. Mai înainte de a se retrage în mănăstire, a întreprins un pelerinaj în Țara Sfântă. Prima oprire a fost la Monte Cassino și apoi în cenobiul din Valleluce, unde l-a întâlnit pe celebrul abate sfântul Nil, un mare învățător oriental. Nil aparținea ritului grec și, împreună cu călugării
Adalbert de Praga () [Corola-website/Science/331540_a_332869]
-
celebrul abate sfântul Nil, un mare învățător oriental. Nil aparținea ritului grec și, împreună cu călugării săi, fugise din Calabria pentru a se sustrage din calea arabilor din Sicilia și fusese primit de călugării de la Montecassino, care i-au dat împrumut mănăstirea din Valleluce aproape de Cassino. O dată cu trecerea timpului, nu putea să-și permită să ia în ordinul său un episcop de rit latin. Atunci, a scris o scrisoare și l-a sfătuit pe Adalbert să renunțe la ideea pelerinajului la Locurile
Adalbert de Praga () [Corola-website/Science/331540_a_332869]
-
în ordinul său un episcop de rit latin. Atunci, a scris o scrisoare și l-a sfătuit pe Adalbert să renunțe la ideea pelerinajului la Locurile Sfinte și să se întoarcă imediat la Roma pentru a se prezenta abatelui de la Mănăstirea Sant-Alessi. Aici ar fi găsit același stil de viață monastică, dar sub protecția directă a papei, și nimeni nu ar fi avut curajul să-l critice. După ce a învățat multe de la Nil, Adalbert a plecat de la Roma cu un grup
Adalbert de Praga () [Corola-website/Science/331540_a_332869]
-
Între timp Otto al III-lea, ajuns la Roma pentru a fi încoronat împărat, l-a cunoscut pe Adalbert și a rămas impresionat de cultura și sfințenia sa. Un om de acel calibru nu putea să rămână “înmormântat” într-o mănăstire romană. Între timp, arhiepiscopul de Mainz se întorcea din nou la muncă, cerând papei și împăratului să-l trimită din nou pe Adalbert la Praga, ca fiind singura persoană potrivită pentru acea dificilă misiune. În timpul călătoriei a aflat că cei
Adalbert de Praga () [Corola-website/Science/331540_a_332869]
-
se află la intrarea în Peștera Ialomiței, din Munții Bucegi, în localitatea Moroieni, județul Dâmbovița, pe Muntele Bătrâna, la circa 10 km de izvoarele râului Ialomița, la o altitudine de 1.530 m. Prima mănăstire a fost ridicată în secolul al XVI-lea (1508-1509), ctitorită de voievodul Țării Românești, Mihnea cel Rău. Construcția din lemn de la intrarea în Peștera Ialomiței a ars în 1818. Mănăstirea a fost reconstruită în 1819 de preotul Gheorghe Ion Baltag
Mănăstirea Ialomiței () [Corola-website/Science/331545_a_332874]
-
râului Ialomița, la o altitudine de 1.530 m. Prima mănăstire a fost ridicată în secolul al XVI-lea (1508-1509), ctitorită de voievodul Țării Românești, Mihnea cel Rău. Construcția din lemn de la intrarea în Peștera Ialomiței a ars în 1818. Mănăstirea a fost reconstruită în 1819 de preotul Gheorghe Ion Baltag și ieromonahul Gherontie din Petroșița, cu mai multe chilii pentru călugări. Actualul schit, aflat la 300 m depărtare de gura peșterii, a fost ridicat în anul 1901, de mai mulți
Mănăstirea Ialomiței () [Corola-website/Science/331545_a_332874]
-
cu mai multe chilii pentru călugări. Actualul schit, aflat la 300 m depărtare de gura peșterii, a fost ridicat în anul 1901, de mai mulți ctitori, cu participarea ciobanilor din zonă, biserica fiind sfințită în 1911 de starețul Dionisie al mănăstirii Sinaia. Biserica a fost distrusă din nou de foc în 1961 și a fost restaurată prin grija Patriarhului Justinian. Piatra de temelie a noului așezământ a fost așezată de ÎPS Vasile Costin, Arhiepiscopul Târgoviștei, în 1993. În 1994 s-a
Mănăstirea Ialomiței () [Corola-website/Science/331545_a_332874]
-
castele au fost construite în această perioada, dar fiind depășite că număr de biserici. Cele mai largi grupuri de edificii romanice ce au supraviețuit timpului se găsesc în sudul Franței, nordul Spaniei și în Italia rurală, constând în case, palate, mănăstiri. Conform dicționarului englez Oxford, cuvântul "romanic" semnifică "de proveniență romană" fiind utilizat în engleză pentru a denumi limbile roanice. Termenul francez "romane" a fost utilizat în sens arhitectural de arheologul Charles de Gerville în scrisoarea din 18 decembrie 1818 transmisă
Arhitectură medievală () [Corola-website/Science/331552_a_332881]
-
din secolele VIII-X din peninsula iberică, precum și clădirilor din nordul Italiei și Spaniei, influențând și Biserica de la Cluny din Franța. Clădirile construite după stil romanic erau clădiri domestice, case elegante, palate mari, clădiri civile sau comerciale, ziduri, castele, poduri, biserici, mănăstiri și catedrale. Clădirile comerciale și domestice sunt rare, foarte puține supraviețuind în Anglia sau Franța. Multe castele au rezistat, chiar dacă sunt alterate sau au ajuns în stadiul de ruine. Cele mai multe clădiri ce au supraviețuit sunt bisericile, capelele și catedralele masive
Arhitectură medievală () [Corola-website/Science/331552_a_332881]
-
de Veturia care a muncit aproape 20 de ani la finalizarea lucrării. În 1939, după moartea soțului său, Veturia Goga a adus la Ciucea un monument de arhitectură românească, biserica din lemn din comuna sălăjeană Gălpâia și a înființat o mănăstire de maici care a funcționat până în 1947 și și-a reluat activitatea în 1994. În 1946 a fost condamnată de Tribunalul Poporului (care o cercetase ca vicepreședintă a Consiliului de Patronaj al Operelor Sociale înființat de Ion Antonescu, soție de
Veturia Goga () [Corola-website/Science/331550_a_332879]
-
prima dată în 976 din terenurile care au aparținut odată Marcăi de Panonia în era Carolingiană. Cea mai veche atestare datează din 996, unde numele "ostarrichi" apare într-un document de transfer de terenuri din Austria de astăzi către o mănăstire din Bavaria. În 1156, Privilegium Minus a ridicat Marca Austriei la rangul de ducat, independent de Ducatul Bavariei. După moartea lui Frederick, succesiunea Ducatului a fost disputată între diverși pretendenți: În 1278, Rudolf I, regele Germaniei l-a învins pe
Listă de monarhi ai Austriei () [Corola-website/Science/331551_a_332880]
-
și o versiune "internațională" care-l cuprinde alături de continuarea "" într-un singur film cu o durată de cca. 130 de minute. Arn Magnusson este un membru al puternicei dinastii Folkung din mijlocul secolului al XII-lea. El crește într-o mănăstire care aparține Cistercianilor. El este instruit în trasul cu arcul, echitație și lupta cu sabia de un fost cavaler templier, fratele Guilbert, care locuiește în mănăstire. Arn este ambidextru. Într-o zi, în timp ce colinda pădurile Arn întâlnește trei oameni care
Arn: Cavalerul templier () [Corola-website/Science/331592_a_332921]
-
al puternicei dinastii Folkung din mijlocul secolului al XII-lea. El crește într-o mănăstire care aparține Cistercianilor. El este instruit în trasul cu arcul, echitație și lupta cu sabia de un fost cavaler templier, fratele Guilbert, care locuiește în mănăstire. Arn este ambidextru. Într-o zi, în timp ce colinda pădurile Arn întâlnește trei oameni care încearcă să forțeze o tânără fată să se căsătorească. Când fata îl imploră Arn s-o ajute doi dintre oameni îl atacă pe Arn, care-i
Arn: Cavalerul templier () [Corola-website/Science/331592_a_332921]
-
nu a făcut nimic greșit, ei pun întrebări fratelui Guilbert despre antrenamentul lui Arn ca luptător. Guilbert răspunde că Arn nu este menit să fie un călugăr, ci este destinat să fie un soldat al lui Dumnezeu. După ce Arn părăsește mănăstirea și se întoarce la familia sa, el este atras în curând în lupta dintre familiile puternice pentru coroana länului Västra Götaland. El îl ajută pe prietenul său Knut Eriksson să-l ucidă pe vechiul rege Karl Sverkersson. Acest lucru duce
Arn: Cavalerul templier () [Corola-website/Science/331592_a_332921]
-
la război între cele două tabere, iar Arn și logodnica sa Cecilia Algotsdotter sunt excomunicați pentru relații pre-maritale (în realitate un complot pentru a-l răni pe Knut) și sunt condamnați la douăzeci de ani de penitență, Cecilia într-o mănăstire și Arn ca un Cavaler Templier în Țara Sfântă pentru a lupta împotriva sarazinilor. În timp ce urmărește o bandă de hoți, Arn intră în contact cu inamicul întregii creștinătăți, Saladin, și-i salvează viața. Saladin, pentru a-i mulțumi lui Arn
Arn: Cavalerul templier () [Corola-website/Science/331592_a_332921]
-
dar Saladin îl recunoaște și-l scapă de execuție. Arn se trezește în Damasc, cu rănile tratate; apoi Saladin îl trimite acasă promițându-i prietenie, apoi Saladin se pregătește să cucerească Ierusalimul. În sfârșit, Ceciliei i se permite să părăsească mănăstirea, unde a făcut o penitență de douăzeci de ani, și se întâlnește cu fiul ei Magnus pentru prima oară. Curând ea aude de căderea Ierusalimului și distrugerea templierilor și, crezând că Arn este mort, decide să devină călugăriță pentru tot
Arn: Cavalerul templier 2 () [Corola-website/Science/331594_a_332923]
-
distrugerea templierilor și, crezând că Arn este mort, decide să devină călugăriță pentru tot restul vieții sale, deoarece tocmai ce i-a fost oferit postul de stareță a clanului Folkung. Arn o întâlnește când era pe cale de a intra în mănăstire și se căsătoresc în cele din urmă. Ei își construirea o locuință, Forsvik, unde Arn a adunat meșteri din toată Europa și din Țara Sfântă. Arn îl cunoaște și pe fiul său Magnus, născut în lipsa sa și după o perioadă
Arn: Cavalerul templier 2 () [Corola-website/Science/331594_a_332923]