33,332 matches
-
privind istoria românilor" de Eudoxiu de Hurmuzaki. Albumele editate de Editura Socec au o deosebită valoare istorică și artistică: "Cusături românești", culese de Elena C, Cornescu n. Manu, "Modele de cusături naționale", "Albumul Armatei române", 1902, "Armata Română" (reproduceri ale tablourilor pictate de Tadeusz Ajdukiewicz) etc. În 1880 Ioan V. Socec editează primul număr din „Calendarul pentru toți”, cea mai populară tipăritură a epocii. Din anul 1885, Ioan V. Socec găzduiește reuniunile Societății „Junimea”, mutată din Iași la București, tipărind și
Socec () [Corola-website/Science/321589_a_322918]
-
o mare personalitate. În cronica intitulată "" Un promițător debut"", Marcel Mureșeanu scria în ziarul ""Zori Noi"": Culoarea este unul din elementele constructive esențiale la Mărioara Pruteanu, devenind când elegantă și solemnă, când aprinsă și fremătătoare, în funcție de sentimentul care a generat tablourile și a rămas înscris pe suprafața lor"". Participă, din 1971, la manifestările "Cenaclului U.A.P. Suceava", la expoziții festive și personale: 1973, 1975, 1978 etc. În 1981 este distinsă cu "Marele premiu "Voroneț" la Festivalul-concurs "Voronețiana""- grafică. Ulterior optează pentru
Marioara Pruteanu-Corduban () [Corola-website/Science/321592_a_322921]
-
Ca plastician lucrează mult și cu patimă, veșnic în criză de timp, veșnic în căutare de subiecte care să-i satisfacă setea de frumos, implicându-se total în actul artistic.Peisajul bucovinean devine o sursă inepuizabila de inspirație.Iau naștere tablouri (în ulei, guașe, tempera, dar mai ales in acuarela), pline de lirism, lucrate într-o manieră post impresionista : ""Iarnă în Suceava", "Peisaj de toamnă", "Livadă în amurg"" s.a.Legat prin toate fibrele ființei sale de orașul în care și-a
Dimitrie Loghin () [Corola-website/Science/321610_a_322939]
-
o mare grijă pentru expresie, recurgând la culoare pentru a fixa atmosferă și stările tensionale ale personajelor.A pictat flori încărcate de o suava gingășie.Este numit de cronicarii de artă ""peisagist", "florist", "portretist"", operă să însumând câteva mii de tablouri. În sculptură, Dimitrie Loghin a lucrat în maniera realistă, folosind lemnul, ghipsul și teracota că materiale de lucru.Portretele și basoreliefurile sale redau cu fidelitate trăsăturile esențiale ale modelului : ""Cântăreața", "Cap de tânăr", "C.Porumbescu", "Portret de familie"" ș.a. ""Fiind
Dimitrie Loghin () [Corola-website/Science/321610_a_322939]
-
un mic atelier, unde poate picta. Acest mic atelier situat în Grez-sur-Loing în apropierea Fontainebleau, a devenit reședința sa și a început să picteze. Grez a fost ca o mică idilă pentru Larsson. Aici pictorul putea găsi ușor motive pentru tablourile sale: grădini, copaci tineri,flori și plante, case vechi și debarcadere, orașe cu terase și jardiniere, un fluviu cu mici cascade, bătrâni în saboți și fete bronzate. Această lumină difuză din nordul Franței i s-a potrivit cu ușurință lui Larsson
Carl Larsson () [Corola-website/Science/321634_a_322963]
-
Larsson. Tratată cu eleganță și adăugând o notă personală picturilor sale, această particularitate a sa a atras imediat atenția observatorilor francezi. Larsson s-a căsătorit în 1883 cu pictorița Karin Bergöo. În urmataorele sale picturi el utilizează portretul soției în tablourile: "Soția" (1883), "Idila din atelier" și "Mica Suzanne" (1885). În anul 1883 el participă la un concurs cu tabloul "Soția" și câștigă premiul trei. În Suedia a locuit temporar între anii 1885-1888 și a descris în tablourile sale viața din
Carl Larsson () [Corola-website/Science/321634_a_322963]
-
observatorilor francezi. Larsson s-a căsătorit în 1883 cu pictorița Karin Bergöo. În urmataorele sale picturi el utilizează portretul soției în tablourile: "Soția" (1883), "Idila din atelier" și "Mica Suzanne" (1885). În anul 1883 el participă la un concurs cu tabloul "Soția" și câștigă premiul trei. În Suedia a locuit temporar între anii 1885-1888 și a descris în tablourile sale viața din sudul Stockholmului, a făcut studii în natură, și-a petrecut timpul în lumina nordului alături de flori și pomi fructiferi
Carl Larsson () [Corola-website/Science/321634_a_322963]
-
portretul soției în tablourile: "Soția" (1883), "Idila din atelier" și "Mica Suzanne" (1885). În anul 1883 el participă la un concurs cu tabloul "Soția" și câștigă premiul trei. În Suedia a locuit temporar între anii 1885-1888 și a descris în tablourile sale viața din sudul Stockholmului, a făcut studii în natură, și-a petrecut timpul în lumina nordului alături de flori și pomi fructiferi. A pictat fete tinere îmbrăcate în alb și peisaje de iarnă. În anul 1886 el a acceptat funcția
Carl Larsson () [Corola-website/Science/321634_a_322963]
-
27 martie 1486 a murit Maria, sora lui Ștefan cel Mare și văduva lui Șendrea - portarul Sucevei -, și a fost înmormântată în biserica din Dolheștii Mari. Primul hram al bisericii din Dolheștii Mari a fost Sfântul Nicolae (după cum reiese din tabloul votiv), ca și al Bisericii "Sf. Nicolae" din Rădăuți. În decursul timpului, probabil în vremea lui Vasile Lupu (1634-1653) care a adus moaștele Sfintei Parascheva la Iași, el a fost schimbat în cel al Cuvioasei Parascheva. Biserica avea inițial trei
Biserica Cuvioasa Parascheva din Dolheștii Mari () [Corola-website/Science/321650_a_322979]
-
moldovenească , fiind legată stilistic de picturile din biserica domnească de la Curtea de Argeș, realizate în secolul al XIV-lea. Frizele cu figuri au proporții diferite, iar în rândul de jos personajele sunt redate în întregime. Pe peretele vestic al pronaosului se află tabloul votiv care înfățișează un bărbat îmbrăcat cu o mantie de brocart albastru, ornată cu fire de aur, care poartă pe cap o beretă roșie brodată cu fir de aur. Soția sa poartă o tunică strânsă la mâneci și brodată cu
Biserica Cuvioasa Parascheva din Dolheștii Mari () [Corola-website/Science/321650_a_322979]
-
brodată cu perle, un mantou bleu, fără mâneci, ornat cu motive roșii și aur, iar pe cap o pălărie mică de culoare roșie, cu marginile ridicate în sus, așezată peste un voal de mătase brodat cu aur și roș. În tablou mai sunt reprezentați trei copii, dintre care unul poartă o bonetă roșie și un mantou acoperit cu aur, de brandenburg albastru, având mâinile strânse în rugăciune. Primul personaj, condus de Sfântul Nicolae, oferă biserica Mântuitorului Iisus Hristos care stă pe
Biserica Cuvioasa Parascheva din Dolheștii Mari () [Corola-website/Science/321650_a_322979]
-
culorilor. Nolde rămâne însă un solitar, trăind când în Berlin, când pe insula Alsen din Marea Baltică. După un an părăsește grupul „Die Brücke" și intră în legătură cu membrii grupului „Neue Sezession” din Berlin, iar mai apoi cu „Der Blaue Reiter”. Temele tablourilor sale evoluează, el abordează subiecte religioase, folosind aceiași tehnică a culorilor pure (de ex.: "Das Leben Christi", 1911-1912, în 9 tablouri de altar). Nolden petrece multe ore în Muzeul de Etnografie din Berlin, desenând sculpturile și măștile culturilor primitive. În
Emil Nolde () [Corola-website/Science/321726_a_323055]
-
Die Brücke" și intră în legătură cu membrii grupului „Neue Sezession” din Berlin, iar mai apoi cu „Der Blaue Reiter”. Temele tablourilor sale evoluează, el abordează subiecte religioase, folosind aceiași tehnică a culorilor pure (de ex.: "Das Leben Christi", 1911-1912, în 9 tablouri de altar). Nolden petrece multe ore în Muzeul de Etnografie din Berlin, desenând sculpturile și măștile culturilor primitive. În anul 1913, va participa la o expediție în insulele din oceanul Pacific, unde realizează numeroase schițe și acuarele. La întoarcere își
Emil Nolde () [Corola-website/Science/321726_a_323055]
-
cumpără un teren de partea germană a graniței în apropiere de Neukirchen (Wiedingharde), pe care îl denumește "Seebüll", și construiește o casă care îi va servi ca locuință și, în același timp, ca atelier împreună cu o sală de expunere a tablourilor („Bildersaal”). „"Haus Seebüll"" este în prezent un muzeu (Fundația „Ada și ”), unde anual se organizează o expoziție retrospectivă cu operele lui Emil Nolde. Cu toate că simpatizează cu național-socialismul, va cădea în disgrație - ca de altfel toți ceilalți artiști expresioniști - operele sale
Emil Nolde () [Corola-website/Science/321726_a_323055]
-
sale sunt expuse în expoziția „Arta degenerată”. În 1937, peste o mie din lucrările sale sunt scoase din muzeele germane, autoritățile interzicându-i să mai picteze. În această perioadă realizează pe ascuns o serie de acuarele, pe care le denumește „tablourile mele ne-pictate”. După 1945, Emil Nolde obține numeroase distincții și onoruri. Pictează peste o sută de tablouri în ulei și numeroase acuarele. Participă la "documenta I" (1955), operele lui sunt expuse apoi "postum" la "documenta II" (1959) și "documenta
Emil Nolde () [Corola-website/Science/321726_a_323055]
-
muzeele germane, autoritățile interzicându-i să mai picteze. În această perioadă realizează pe ascuns o serie de acuarele, pe care le denumește „tablourile mele ne-pictate”. După 1945, Emil Nolde obține numeroase distincții și onoruri. Pictează peste o sută de tablouri în ulei și numeroase acuarele. Participă la "documenta I" (1955), operele lui sunt expuse apoi "postum" la "documenta II" (1959) și "documenta III" în anul 1964 la Kassel. Emil Nolde moare în ziua de 13 aprilie 1956 în Seebüll. În
Emil Nolde () [Corola-website/Science/321726_a_323055]
-
a unor tonuri foarte vii. În portrete, dar mai ales în peisaje, atmosfera nocturnă, tenebroasă, definește expresionismul tipic pentru spațiul nordic ("Peisaj cu mlaștine", 1916; "Barcă de pescuit", 1946). Uneori sentimentul este al unor cataclisme iminente, și nu întâmplător unele tablouri tratează motive biblice, apocaliptice. Pictorul simplifică trăsăturile personajelor, reduce la esențial elementele unui peisaj, păstrează lumina în formele ei pure în reprezentarea florilor.
Emil Nolde () [Corola-website/Science/321726_a_323055]
-
a opus cu dârzenie istoriografiei oficiale sovietice, prin formularea și promovarea consecventă a concepției privind autohtonia populației românești în spațiul pruto-nistrean și continuitatea acesteia pe parcursule evului mediu timpuriu. Or, activitatea științifică a dlui Ion Hîncu nu se înscria în tabloul general al istoriografiei sovietice, plasându-l pe cercetător în rândurile dizidenților din știința academică a fostei URSS. În anii 1975-1977, în calitate de Șef al Sectorului Arheologie din cadrul Academiei de Științe a RSSM, Ion Hîncu, a operat schimbări cardinale în programul cercetărilor
Ion Hîncu () [Corola-website/Science/321748_a_323077]
-
doua jumătate a secolului trecut, numărul familiilor monoparentale a început să crească, pe fondul destructurării modelului tradițional de familie, a apariției formelor alternative de familie. În momentul de față, se acreditează chiar posibilitatea unei crize a familiei. România prezintă un tablou aparte, cu o rată înaltă a căsătoriilor, cu o divorțialitate scăzută. Fenomenul mai frecvent, care conduce la familia monoparentală este separarea, fapt mai greu de surprins în studiile sociologice. De asemenea, numărul mare de copii în afara căsătoriei, explică existența acestui
Familie monoparentală () [Corola-website/Science/321764_a_323093]
-
Moldovei. Cu acest prilej, Nicolae Iorga a plantat un brad argintiu în fața bisericii. În 1944, biserica a fost vandalizată de armatele sovietice care au ocupat România. Soldații sovietici au tras cu pistoalele în pieptul Regelui Carol al II-lea (din tabloul pictat pe pereții bisericii), precum și în candela din fața altarului. În anul 2008, preotul paroh afirma că biserica are nevoie de restaurare, pereții săi fiind crăpați foarte rău într-o parte din cauza alunecărilor de teren. De asemenea, pictura începea să se
Biserica Sfinții Voievozi din Ipotești () [Corola-website/Science/320902_a_322231]
-
ele sunt utilizate de programele 3dimensionale, programe pentru montare video, animație, etc. Prezentarea la calculator a imaginii de tip Raster se face în baza segmentării unei suprafețe cu ajutorul unor pătrățele mici care se numesc pixeli. O imagine rastru este un tablou format din mai multi pixeli. Cu cât mai mulți pixeli avem în imagine cu atât calitatea detaliilor e mai înaltă. Acest tip de grafică permite să cream și să reproducem oricare imagine cu multitudinea de efecte și subtilități, indiferent de
Grafică digitală () [Corola-website/Science/320985_a_322314]
-
fost doar un paravan pentru adevărații cârmuitori: mama sa, frumoasa împărăteasă-regentă Maria de Antiochia, și favoritul acesteia, protosebastosul Alexie Comnenul, nepotul basileului defunct. Potrivit mărturiei lui Niketas Choniates, domnia tânărului împărat, care avea nevoie de educatori și dădace, prezenta un tablou puțin îmbucurător: "Occidentaliștii" Maria și Alexie protosebastul nu știau măsura în simpatiile lor politice și, prin favorizarea străinilor în dauna intereselor Bizanțului, provocau mânia legitimă a acelei părți a societății, care era în stare să judece. În fruntea opoziției din
Alexie al II-lea Comnenul () [Corola-website/Science/315308_a_316637]
-
Istoricul de artă a susținut o serie de comunicări pe teme de artă în diverse muzee și galerii printre care amintim: Muzeul Național de artă, Muzeul Cotroceni, Muzeul Peleș, dar și în Paris, Munchen ,Viena (1968). Dintre comunicări amintim: „Un tablou necunoscut de Constantin Lecca în Republică Socialistă Bulgaria”(1966), „Identificarea unui tablou necunoscut de Martin Maingaud în Muzeul de Artă al Republicii Socialiste România, București” (1974) sau „Sculptură Franceză în România” (1998) A publicat de asemenea cronici de artă în
Beatrice Bednarik () [Corola-website/Science/315315_a_316644]
-
artă în diverse muzee și galerii printre care amintim: Muzeul Național de artă, Muzeul Cotroceni, Muzeul Peleș, dar și în Paris, Munchen ,Viena (1968). Dintre comunicări amintim: „Un tablou necunoscut de Constantin Lecca în Republică Socialistă Bulgaria”(1966), „Identificarea unui tablou necunoscut de Martin Maingaud în Muzeul de Artă al Republicii Socialiste România, București” (1974) sau „Sculptură Franceză în România” (1998) A publicat de asemenea cronici de artă în reviste și ziare printre care : Informația Bucureștiului, Gândirea, Contemporanul, Revista Muzeului Național
Beatrice Bednarik () [Corola-website/Science/315315_a_316644]
-
stringentă, ferme de servere fiind platformă de bază. Google utilizează software tolerant la defecte pentru a trata elegant defecțiunile hardware, și lucrează la conceptul de ferme de servere decuplabile. În secolul al XXI-lea, au apărut pe piață microprocesoarele multinucleu. Tablourile de celule de memorare din semiconductori sunt des întâlnite. După ce memoriile cu semiconductoare au devenit omniprezente, dezvoltarea de software s-a simplificat și codurile sursă ale programelor au devenit mai ușor de înțeles. Programarea unei memorii cu tamburi impunea programatorului
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]