34,796 matches
-
exemplificare, în anul 1983, bunurile importate s-au ridicat în jurul valorii de 280 de milioane de dolari, în contrapartida exporturilor a căror valoare a fost de 290 de milioane de dolari. Nici în ultimii ani Hodja nu a renunțat la viziunile sale de factură stalinistă. Aflat în ultima perioadă a vieții, ordonă o ultimă epurare, în anul 1981, prin condamnarea la moarte a o serie de oficiali ai partidului și guvernului; printre aceștia și Mehmet Shehu, primul-ministru, aflat în funcție încă
Enver Hodja () [Corola-website/Science/306843_a_308172]
-
Alături de Michael Walzer, Michael Sandel și Alasdair MacIntyre, Taylor este unul dintre criticii liberalismului occidental, căruia îi reproșează că ignoră semnificația comunității. Principalul punct în care Taylor se află în dezacord cu liberalismul îl constituie concepția cu privire la persoană. Taylor critică viziunea atomistă și instrumentalistă a gânditorilor liberali, care consideră că identitatea omului poate fi detașată de valorile la care aderă acesta. In "Etica autenticității", Taylor consideră că relativismul moral și toleranța, promovate de liberalism, sunt ele însele o parte a unui
Charles Taylor () [Corola-website/Science/306881_a_308210]
-
parțial pe absida altarului. Ea s-a păstrat, cu unele deteriorări, pe fațada sudică și integral pe cea vestică. Pictura exterioară cuprinde scene populate de numeroase personaje în continuă mișcare. Culorile vii, armonios îmbinate, degajă multă căldură. Artistul, cu o viziune nouă față de înaintași, reușește o sinteză îndrăzneață între elementele orientale și occidentale, bine integrată totuși în tradiție. Inovator, pictorul găsește unele soluții proprii de fluidizare a mișcării personajelor, evidente în scena Judecății de Apoi. Se observă și influențe ale picturii
Biserica Arbore () [Corola-website/Science/306902_a_308231]
-
este un grup (constituit in mod neoficial) de membri ai Parlamentului European cu o viziune favorabila trecerii către o unitate de ordin politic în interiorul Comunității Europene, ca urmare firească a demersurilor de unificare economică, aceasta din urmă fiind până atunci singura direcție agreată de toate statele europene occidentale. Altfel spus, acest grup manifesta o pronuntata
Clubul Crocodililor () [Corola-website/Science/306934_a_308263]
-
creat o percepție generală asupra lui Nozick ca fiind un ideolog al liberalismului radical, traseul lui intelectual începe de pe o poziție ideatică de natură socialistă. Cele mai multe discuții din acest interviu sunt purtate, tocmai, despre decizia lui Nozick de a îmbrățișa viziunea libertariană, renunțând la ideile socialiste. Când ajunge la Universitatea din Princeton intrâ în contact cu un student libertarian care îi împrumuta scrierile lui Friedrich Hayek, "Constituția Libertății" și "Individualism" și "Ordinea Economică". Deși inițial Nozick vrea să respingă argumentele libertariene
Robert Nozick () [Corola-website/Science/306925_a_308254]
-
de vedere intelectual. Totuși, influența cea mai puternică a manifestat-o "Anarhie, Stat și Utopie", fiind cartea care l-a propulsat pe Nozick ca filosof pe scena internațională. Cu ajutorul acestei cărți Nozick a reușit să impună în filosofia politică o viziune alternativă la concepția lui Rawls despre dreptate, ceea ce dovedește impicit valoarea și impactul cărții în comunitatea academică. Nozick este interesat în susținerea a ceea ce el numește o teorie istorică a dreptății ca indreptățire, tip de teorii în care dreptatea sau
Robert Nozick () [Corola-website/Science/306925_a_308254]
-
2. Un individ care dobândește o proprietate conform principiului dreptății in transfer, de la altcineva indreptățit la acea proprietate, este indreptățit la acea proprietate. 3. Nimeni nu este indreptățit la o proprietate decât prin aplicări (repetate) ale 1 si 2.” În viziunea lui Nozick, avem astfel o condiție suficientă pentru dreptatea unei distribuții de bunuri și posesiuni, asupra cărora fiecare este indreptățit să le dețină. În teoriile istorice ale dreptății rolul central este ocupat de principiul dreptății în achiziție, căci principiul dreptății
Robert Nozick () [Corola-website/Science/306925_a_308254]
-
se numără Michael Walzer și Alasdair MacIntyre. Principala critică pe care o aduce comunitarianismul liberalismului este ignorarea semnificației pe care o are comunitatea pentru individ. Teoria dreptății descrisă de John Rawls propune o nouă abordare a contractului social, o nouă viziune liberală care a reușit să se constituie în cea mai reprezentativă paradigmă a filosofiei politice contemporane. Articolul de față are intenția de comenta critic conceptul introdus de Rawls, de dreptate ca fairness, încercând totodată să aducă în discuție principalele contra-argumente
Comunitarianism () [Corola-website/Science/306935_a_308264]
-
și unde instituțiile sociale de bază satisfac principiile pe care se susține dreptatea. Această societate este denumită de Rawls bine-ordonată (a well ordered society) și prezintă următoarele trăsături fundamentale: dreptatea primează asupra intereselor și scopurilor individuale, iar indivizii împărtășesc o viziune comună asupra ei, creând în acest fel o prietenie civică (civic friendship) „între indivizi cu obiective și scopuri diferite, unde dorința generală pentru dreptate limitează încercarea de urmărire a altor scopuri”2. Dreptatea trebuie să vizeze, conform lui Rawls, structura
Comunitarianism () [Corola-website/Science/306935_a_308264]
-
Suntem, ca atare, perfect responsabili pentru fiecare din alegerile vieții noastre, având totdeauna posibilitatea alegerii, iar punctul de vedere contrar, al permanentelor justificări și contextualizări, este punctul de vedere al relei-credințe.) Din noțiunile de libertate și responsabilitate (condiții necesare în viziunea lui J. P. Sartre pentru ceea ce el numește, în "Existentialismul este un umanism" , „o existență autentică”) decurg unele directive morale. Însă conștiința unei vieți autentice este posibilă pe măsură ce ne detașăm de definirea noastră ca identitate prin ochii celorlalți. Astfel se
Libertate (filozofie) () [Corola-website/Science/306944_a_308273]
-
Mircea Bradu a folosit timpul restriștei pentru a ne înfățișa un Vlad Țepeș mai uman decât bănuiam și mai crud decât știam(...)Inteligent, înzestrat cu un ochi vrăjit de frumusețea lumii, cu o uluitoare nostalgie a copilăriei, Vlad Țepeș, în viziunea lui Mircea Bradu, si-a sacrificat cu bună-știință sufletul și și-a construit un altul mai pe măsura nevoilor țării.”, Teodor Mazilu, Hotărârea, Teatru comentat, Mircea Bradu, Editura Eminescu, București, 1983 • Noapte albă, Teatrul de Stat Arad, 15 mai 1975
Mircea Bradu () [Corola-website/Science/307793_a_309122]
-
poporului român în Apullum sau Noaptea albă se reconstituie prin acțiuni istorice luminate de mit și legendă, de vechi ritual, de caractere morale și moralizatoare, ce urmăresc tradiția și continuitatea spiritualității românilor în istorică devenire.”, Ion Toboșaru, Hotărârea, Teatru comentat, Viziuni și artă în teatrul istoric contemporan, Mircea Bradu, Editura Eminescu, București,1983. • Inima, Teatrul de Stat Oradea, 24 martie 1979 „Apelând adeseori la document - în primul rând scrisorile lui Lucaciu, discursuri sau depoziții - Mircea Bradu nu încearcă o piesă document
Mircea Bradu () [Corola-website/Science/307793_a_309122]
-
sunt Chiorpec ciubotarul, moș Bodrângă și acele femei bătrâne care vindecă prin leacuri băbești. Descrierea de către Ion Creangă a vieții de la seminar și a metodelor pedagogice au fost la rândul lor plasate de criticii literari în legătură cu aspecte mai complexe ale viziunii sale despre lume. Zigu Ornea consideră că imprecațiile naratorului împotriva practicilor educaționale sunt de pus în legătură cu inovațiile produse de Creangă în cursul propriei sale cariere de învățător, și mai ales cu susținerea acordată de către acesta teoriilor lui Titu Maiorescu privind
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
realizare tehnică. Opera este construită în jurul unei figuri feminine, Lisi, care nu trebuie însă identificată cu o femeie reală, ci cu un arhetip al femeii. Remarcabile sunt și sonetele sale metafizice, precum și psalmii, unde poetul și-a exprimat disperarea existențială. Viziunea sa este una pesimistă, tipică pentru epoca sa, și care are unele trăsături preexistențialiste. Vena satirică a lui Quevedo se exprimă în primul rând prin intermediul a două creații lirice specifice literaturii spaniole : „"romance"”(compoziție lirică spaniolă caracterizată prin repetiția la
Francisco de Quevedo () [Corola-website/Science/307850_a_309179]
-
-i-se foarte mult. În acest film el se lupta cu Spiridușul Verde(Harry Osborn), Sandman și Venom(Eddie Brock). În "Uimitorul Om-Păianjen" povestea clasică prinde viață printr-un nou Peter Parker interpretat de Andrew Garfield, oferind publicului o nouă viziune asupra personalității protagonistului. Peter este o fire rebelă, fiind retras și distant față de ceilalți. Pe parcursul acțiunii acesta încearcă să găsească un răspuns misterului ce învăluie identitatea părinților săi. El o cunoaște pe Gwen Sacy și se îndrăgostește de ea. Apoi
Omul Păianjen () [Corola-website/Science/307957_a_309286]
-
în simboluri care consideră Imaginația ca “trupul lui Dumnezeu” sau “existență umană în sine”. Pentru Blake Imaginația nu este sinonimă imaginarului în înțelesul obișnuit al cuvântului, care înseamnă ceva nereal, dimpotrivă, la fel ca și la Coleridge, reprezintă realitatea supremă, viziunea divină sau putere creatoare a lui Dumnezeu. "Blake a ajuns sa fie considerat una dintre primele și cele mai mari figuri ale Romantismului, unul dintre cele mai mari genii ale lumii moderne. A fost ignorant însă în mare măsură de
William Blake () [Corola-website/Science/307949_a_309278]
-
Artei.Postul și celelalte , toate sunt Arta. Ceremoniile exterioare sunt Antichristul. Arta este Copacul Vieții, Dumnezeu este Iisus. (Laocoon)" Blake este și creatorul sintagmei "Toate religiile sunt Una"(""), titlul unei serii de aforisme filozofice reprezentative. Este deasemenea renumit și pentru viziunile sale cu Dumnezeu, îngeri și demoni sau personalități ce au murit. Într-un sondaj de opinie organizat de BBC în anul 2002, Blake a fost votat al 38-lea pe o listă conținând 100 dintre cei mai importanți britanici ai
William Blake () [Corola-website/Science/307949_a_309278]
-
de către băieții de la Școala Westminster, unul dinte ei chinuindu-l într-o după-amiază atât de mult încât i-a altoit o scaltoacă, trimițându-l la sol , “asupra căruia s-a aruncat apoi cu teribilă Violență”. Blake a avut mai multe viziuni la Catedrală a unor procesiuni de calugări și preoți, în timp ce auzea “ cântece liturgice și corale.” Pe 8 Octombrie 1779, Blake este admis ca student la Royal Academy din Old Somerset House, lângă Strand, după ce prezintă mai multe lucrări prin care
William Blake () [Corola-website/Science/307949_a_309278]
-
care o considera o ipocrizie. Împotriva picturii în ulei la modă a lui Reynolds, Blake preferă precizia clasică a primelor sale influențe, Michelangelo și Rafael. David Bindman sugerează că antagonismul lui Blake față de Reynolds s-a născut nu atât din viziunea președintelui Academiei în privința picturii(ca și Blake considera pictura istorică mai valoaroasă decât peisajele sau portretele) cât mai ales împotriva “ipocriziei sale de a nu pune în practică idealurile sale.” Cu sigurață Blake nu avea nici o aversiune să își expună
William Blake () [Corola-website/Science/307949_a_309278]
-
dar era disperat de ascensiunea lui Robespierre și a Regatului Terorii din Franța. În 1784 Blake a compus manuscrisul neterminat "O insulă pe lună". Blake ilustrează "Original Stories from Real Life" (1788; 1791) de Mary Wollstonecraft. Se pare că aveau viziuni comune în privința egalității sexuale și instituției căsătoriei, dar nu există o dovadă concretă că s-au întalnit. În 1793 în "Viziunile Fiicelor Albionului", Blake condamnă absurditatea crudă a castității impuse și a căsătoriei fără iubire, apărând drepturile femeilor la realizare
William Blake () [Corola-website/Science/307949_a_309278]
-
insulă pe lună". Blake ilustrează "Original Stories from Real Life" (1788; 1791) de Mary Wollstonecraft. Se pare că aveau viziuni comune în privința egalității sexuale și instituției căsătoriei, dar nu există o dovadă concretă că s-au întalnit. În 1793 în "Viziunile Fiicelor Albionului", Blake condamnă absurditatea crudă a castității impuse și a căsătoriei fără iubire, apărând drepturile femeilor la realizare de sine. În 1800 Blake se mută într-o casă din Felpfam, Sussex(astăzi West Sussex) răspunzând astfel invitației lui William
William Blake () [Corola-website/Science/307949_a_309278]
-
Mihna” (“ Testare” în limba arabă), prin care cei care se împotriveau proclamației sale din 827, referitoare la creația Qu’ran-ului, puteau fi executați ori arestați. Prin Mihna Al Mă’mun a pus la încercare loialitatea învățaților musulmani, încercând să impună viziunea mu’tazilită prin autoritatea să califală. Mu’taziliții erau adepții unei filozofii teologice influențate de raționalismul grecesc, si considerau că problemele legate de religia Islamică și de aplicarea acesteia trebuie analizate din perspectiva rațională. Deasemenea mu’taziliții considerau Qu’ran-ul
Al-Mamun () [Corola-website/Science/307959_a_309288]
-
aplicare în Bagdad de șeful poliției Ishaq Ibn Ibrahim, care a început un proces de testare al qadi-urilor ( judecători islamici) și al învățaților islamici (ulema). Cei care afirmau creația Qu’ran-ului erau lăsați liberi, pe când cei care se opuneau acestei viziuni erau închiși și chiar executați uneori. Printre cei care s-au opus concepției mu’tazilite impuse de Al Mă’mun a fost și Ahmad Ibn Hanbal, fondatorul școlii Hanbalite de interpretare a legii islamice. Mihna avea să continue chiar și
Al-Mamun () [Corola-website/Science/307959_a_309288]
-
sceptru în mână, între profeții care au prevestit-o. În ultimul registru este reprezentată Răstignirea la care asistă, de o parte și de alta a crucii, Maica Domnului și apostolul Ioan. Principalele piese de mobilier din biserică sunt integrate unei viziuni artistice unitare, folosind, la rândul lor, elemente de morfologie barocă. Ușile împărătești sunt construite în ajur, pe suportul unor linii șerpuite, pe care se înfășoară vrejuri cu frunze, iar ușile diaconești sunt decupate după forma siluetelor arhanghelilor Mihail și Gavril
Biserica de lemn din Bârsana () [Corola-website/Science/307971_a_309300]
-
înmormântarea să, dintre care doi de culoare, cel mai probabil foști sclavi. Oratorul și scriitorul Rober G.Ingersoll a scris: Biograful Eric Foner observa o temă utopica în gândirea lui Pâine, afirmând că "prin acest limbaj inovativ construiește o nouă viziune - imaginea utopica a unei societăți republicane, egalitariste". Utopismul lui Pâine constă din principii republicane, credința că societatea și știința vor progresa inevitabil și susținerea ideii de piață liberă și libertate generală. Numeroasele surse ale teoriei sale politice indică o societate
Thomas Paine () [Corola-website/Science/308310_a_309639]