33,912 matches
-
mai auzi. Este o minune a zilei de azi. Însă ecoul glasului ei va dăinui de-a pururi”. Pe parcursul anului 1881, în timp ce concerta în Europa Continentală, Patti primește o ofertă din partea unui impresar american „Colonel” Mapleson pentru a cânta la Academia de Muzică de la New York. Atrasă fiind de potențialele câștiguri materiale, Adelina semnează contractul, iar succesul seriei de concerte scot instituția din situația falimentară în care se afla. Soprana continuă să concerteze la New York, însă de fiecare dată crește onorariul, ajungând
Adelina Patti () [Corola-website/Science/322272_a_323601]
-
A publicat peste 200 de lucrări științifice (citate în monografii și reviste de prestigiu), peste 50 brevete de invenție, 11 cărți, printre care: "N-Ylid Chemistry" (McGrow-Hill, London, U.K., 1972) tradusă apoi și în limba română: "Chimia N-ilidelor" (București, Editura Academiei, 1974, împreună cu I. Zugrăvescu), "Cicloadiții 3+2 dipolare" (București, Editura Academiei, 1984, împreună cu I. Zugrăvescu), "Istoria chimiei" (București, Editura Academiei, 1962, coautor Barbu Herșcovici), "Istoria chimiei în România până la 1944" (Iași, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, 1997, împreună cu Maria Caproșu
Magda Petrovanu () [Corola-website/Science/322302_a_323631]
-
reviste de prestigiu), peste 50 brevete de invenție, 11 cărți, printre care: "N-Ylid Chemistry" (McGrow-Hill, London, U.K., 1972) tradusă apoi și în limba română: "Chimia N-ilidelor" (București, Editura Academiei, 1974, împreună cu I. Zugrăvescu), "Cicloadiții 3+2 dipolare" (București, Editura Academiei, 1984, împreună cu I. Zugrăvescu), "Istoria chimiei" (București, Editura Academiei, 1962, coautor Barbu Herșcovici), "Istoria chimiei în România până la 1944" (Iași, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, 1997, împreună cu Maria Caproșu, Ionel Mangalagiu). După o bogată activitate de peste cinci decenii, Magda Noela
Magda Petrovanu () [Corola-website/Science/322302_a_323631]
-
cărți, printre care: "N-Ylid Chemistry" (McGrow-Hill, London, U.K., 1972) tradusă apoi și în limba română: "Chimia N-ilidelor" (București, Editura Academiei, 1974, împreună cu I. Zugrăvescu), "Cicloadiții 3+2 dipolare" (București, Editura Academiei, 1984, împreună cu I. Zugrăvescu), "Istoria chimiei" (București, Editura Academiei, 1962, coautor Barbu Herșcovici), "Istoria chimiei în România până la 1944" (Iași, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, 1997, împreună cu Maria Caproșu, Ionel Mangalagiu). După o bogată activitate de peste cinci decenii, Magda Noela Petrovanu a trecut în neființă în ziua de 25
Magda Petrovanu () [Corola-website/Science/322302_a_323631]
-
deoarece aceștia combinau, între ele, elemente și poziții diferite. Cel mai faimos reprezentant al acestui curent a fost Cicero. El a preluat, în special în etică să, o mare parte din gândirea stoicistă, dar a inclus și valori susținute de Academia platonica și de școală peripatetica. Termenul este folosit pentru a descrie combinația de elemente într-o singură lucrare din diverse stiluri istorice, mai ales în arhitectură și implicit, în artele plastice și decorative. Termenul mai este uneori folosit pentru a
Eclectism () [Corola-website/Science/322296_a_323625]
-
septembrie 1968) și în URSS (noiembrie 1970). A fost membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România (din 1967) și membru în Fundația Sigismund Toduță din Cluj-Napoca. În anul 2002 Vasile Spătărelu a obținut titlul de doctor în muzică la Academia de Muzică Gheorghe Dima din Cluj-Napoca, susținând teza cu tema "Meditație la Enescu" - un proiect de creație vizând configurarea gândirii muzicale ca sinteză între tradiție și contemporaneitate, conducător științific prof.univ.dr. Valentin Timaru. Lieduri • "Pastel", pentru bariton și pian (versuri de
Vasile Spătărelu () [Corola-website/Science/329527_a_330856]
-
alianță cu Petru I, Țarul Rusiei. După înfrângerea armatelor ruso-moldovene la Stănilești(1711), s-a refugiat în Rusia, unde a devenit consilier al lui Petru I. După domnia lui Dimitrie Cantemir începe epoca fanariotă. În 1714 este ales membru al Academiei din Berlin. Personalitate prodigioasă, cu preocupări enciclopedice, poliglot, comparabil cu umaniștii Renașterii, a lansat lucrări de istorie ("Incrementa atque decrementa aulae othomanicae", operă de răsunet european, "Hronicul vechimii a romano-moldo-vlahilor", în care demonstrează romanitatea poporului român, unitatea de origine si
Familia Cantemir () [Corola-website/Science/329584_a_330913]
-
În iulie 1905, Edith a primit gradul “distincție” la examenul de pian la Colegiul de Muzică din Londra. În 1907, tatăl ei a decis că ea ar trebui să își continue studiile la München, unde Edith s-a înscris la Academia de Arte Frumoase și a dezvoltat un interes pentru portret și arta anatomică. Un an mai târziu, ea a început să viziteze cercul artistic la profesorului Moritz Heymann, unde a întâlnit artiști cu afinități apropiate de ale grupului . Lucrările lui
Edith Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329595_a_330924]
-
la profesorului Moritz Heymann, unde a întâlnit artiști cu afinități apropiate de ale grupului . Lucrările lui Edith din această perioadă, precum "Sitzender Halbakt" ("Așezată seminud") sau portretul prietenei sale Eleanor Garrett-Ward, reflectă ambițiile ei de a depăși concepțiile depășite ale academiei. În acestea, precum și în alte lucrări ale sale din această peroadă creativă, apar linii elegante, curgătoare și culori decorative de Art Nouveau. Cu excepția vacanțelor în care se întorcea acasă, ea a petrecut trei ani studiind în München. În 1911, Edith
Edith Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329595_a_330924]
-
Baronul Nikolai Pavlovich Kridener (rusă: "Николай Павлович Криденер") (1811 - 1891) a fost un general de infanterie rusă. A absolvit Academia de Inginerie Nikolayevsk în 1828 și după absolvire a fost numit ofițer. În 1833 a intrat la Academia Militară Imperială, iar după absolvire a devenit general al armatei, unde a fost responsabil de diverse sarcini administrative. În 1848 a preluat
Nikolai Kridener () [Corola-website/Science/329588_a_330917]
-
Baronul Nikolai Pavlovich Kridener (rusă: "Николай Павлович Криденер") (1811 - 1891) a fost un general de infanterie rusă. A absolvit Academia de Inginerie Nikolayevsk în 1828 și după absolvire a fost numit ofițer. În 1833 a intrat la Academia Militară Imperială, iar după absolvire a devenit general al armatei, unde a fost responsabil de diverse sarcini administrative. În 1848 a preluat comanda regimentului Prințul Eugen de Württemberg. În 1858 a fost la comanda regimentului grenadier Keksgolm. Promovat general-maior în
Nikolai Kridener () [Corola-website/Science/329588_a_330917]
-
ale lui Turner, o infleunță vizibilă în lucrările sale inițiale, precum și într-o altă perioadă ulterioară, din 1948. În 1907, tatăl ei a decis că ea ar trebui să își continue studiile la München, unde Edith s-a înscris la Academia de Arte Frumoase. Un an mai târziu, ea a început să viziteze cercul artistic la profesorului Moritz Heymann, unde a întâlnit artiști cu afinități apropiate de ale grupului . Cu excepția vacanțelor în care se întorcea acasă, ea a petrecut trei ani
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
și a fost fiul meșterului de dulapuri și inventatorului Johann Gottlieb Sockl și al lui Sophie, născută Shurer von Waldheim (printre rudele lui apropiate se află și sora sa, scriitoarea , născută Sockl). În anii 1834 - 1836, Sockl a studiat la Academia de Arte Frumoase din Viena, mai întâi ca student la sculptură, apoi devenind tot mai interesat de pictură. În 1841, a pictat portretul fratelui său mai tânăr Hermann Karl Sockl când acesta avea 16 ani (pictură pierdută) și în 1843
Theodor Sockl () [Corola-website/Science/329619_a_330948]
-
atunci când primul teatru stabil de expresie română în Basarabia a fost înființat din inițiativa unui grup de fruntași ai vieții publice locale de epocă în frunte cu Sergiu T. Niță, ministru al Basarabiei în guvernul României, Ștefan Ciobanu, membru al academiei Române, scriitorii: Nicolae N. Beldiceanu, Nicolae Beldiman, Leon Donici și regizorul Gheorghe Mitu Dumitriu. Denumirea legată de numele lui Mihai Eminescu îi este oferită din anul 1988, iar din iulie 1994, în urma unui concurs de creație, este oficializat ca Teatru
Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Chișinău () [Corola-website/Science/329653_a_330982]
-
de teatru din Moscova, Tbilisi, Iași, Chișinău. Clădirea Teatrului Național "Mihai Eminescu" are statulul de monument de artă, arhitectură și istorie de însemnătate națională și a fost introdusă în Registrul monumentelor de istorie și cultură a municipiului Chișinău la inițiativa Academiei de Științe din Moldova. Prima încercare de construcție a acestei clădiri a fost la începutul anilor 30 ai secolului al XX-lea în stil neoclasic, dar în legătură cu depresia economică, construcția lui a fost conservată. În anii 1949-1953 a fost finisat
Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Chișinău () [Corola-website/Science/329653_a_330982]
-
Cehă) este un astronom ceh. Kohoutek s-a interesat de astronomie încă din liceu. A studiat fizica și astronomia la universitățile din Brno și din Praga, studii terminate în 1958. Apoi a început să lucreze la "Institutul de Astronomie al Academiei Cehoslovace de Științe", unde a publicat un catalog, citat adesea: „Catalog al nebuloaselor planetare galactice” (1967) (titlul original, în engleză: "Catalogue of Galactic Planetary Nebulae", 1967). Kohoutek a obținut un post permanent la observatorul din Hamburg-Bergedorf. După înăbușirea Primăverii de la
Luboš Kohoutek () [Corola-website/Science/329663_a_330992]
-
cu profil real din Saratov unde talentele sale artistice au fost descoperite de profesorii Fedor Vasiliev și Konovalov. S-a înscris la Școala de Pictură, Sculptură și Arhitectură din Moscova în 1890 iar în anul următor a fost transferat la Academia Imperială de Arte din Sankt Petersburg unde a fost elevul lui Pavel Chistyakov. Clima umedă din Sankt Petersburg nu era benefică pentru sănătatea lui Victor iar în 1893 a fost forțat să se întoarcă în Moscova și s-a reînscris
Victor Borisov-Musatov () [Corola-website/Science/329681_a_331010]
-
a mutat la Berlin în 1869 pentru a studia pianul cu Eduard Franck, compoziție cu Friedrich Kiel, apoi, schimbând școala, a studiat pianul cu Richard Wüerst și orchestrație cu Heinrich Dorn. Mai târziu a acceptat propunerea de a preda la academia de muzică. De asemenea el era și un bun violonist, cântând chiar și în orchestră la vioară. În 1873 și-a făcut prima apariție apreciată ca pianist, iar curând a început turnee prin orașele din împrejurimi pentru a căpăta experiență
Moritz Moszkowski () [Corola-website/Science/329729_a_331058]
-
profesor de muzică pe maestrul Marius Cuteanu. Încă din primii ani s-a îndreptat spre Școala Populară de Artă, unde a studiat flautul cu profesorul Torok Bella, prim flautist la opera maghiară din Cluj. Știința dirijatului a dobândit-o în Academia de Muzică Gheorghe Dima din Cluj-Napoca, unde l-a avut ca profesor de dirijat pe marele maestru Dorin Pop. În timpul studenției din cadrul Conservatorului a avut parte de o adevărată pleiadă de maeștrii: Iuliu Silaghi și Constantin Rîpă la solfegiu-dicteu, Vasile
Ioan Chezan () [Corola-website/Science/329762_a_331091]
-
va pleca la Viena pentru a studia la școala profesorului Frölich. La această școală nu va poposi foarte mult deoarece va întreprinde alte deplasări prin Italia, Germania și Elveția. Fiind atras de reputația Parisului, Ioan Sima se va înscrie la Academia ,De la Grande Chaumiere”. Acumulările făcute până în acest moment îl determină să acorde o și mai mare parte din timpul său liber picturii. În 1935 Ioan Sima a organizat prima expoziție personală în Sala de Sticlă a Prefecturii din Cluj, împreună cu
Ioan Sima () [Corola-website/Science/329796_a_331125]
-
grup la Iași, iar una personală la Ateneul Român în 1919. Între anii 1919 și 1922 revine în Belgia și termină studiile de chimie și de arte frumoase. Va face studii de specializare pentru lucrul în frescă la Paris, la Academia Baudoin. Are expoziții personale la Paris (1928), New York (1924), participă la expoziția mondială de la New York din 1939. Înainte de cel de al doilea război mondial pictează în frescă cele două săli ale Palatului Sfântului Sinod, sala de ședințe a Primăriei de
Olga Greceanu () [Corola-website/Science/329828_a_331157]
-
1975. Și-a început activitatea de muncă în calitate de învățător în satul Bărboieni, raionul Nisporeni. După susținerea doctoratului, a fost lector superior, apoi docent la Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău. În anii 1993-1997, a activat în cadrul Institutului de Istorie al Academiei de Științe a Republicii Moldova. Din 2001, a revenit la cariera profesorală în învățămîntul superior, de astă dată la Universitatea de Stat a Moldovei, unde a predat cîteva cursuri de istorie și de filozofie a istoriei. În timpul restructurării inițiate de M.
Ion Țurcanu () [Corola-website/Science/329852_a_331181]
-
cu acest simbol național. În paralel, a declanșat o critică vehementă și judicios documentată a istoriografiei sovietice care falsifica grosolan trecutul Basarabiei și al neamului românesc. Astfel și-a atras nemulțumirea autorităților comuniste și a slujitorilor credincioși ai acesteia din Academie, din presă și din universități. La alegerile democratice din februarie 1990, a fost ales deputat în Sovietul Suprem al Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești, iar după deschidrea lucrărilor acestui legislativ a fost ales în una din funcțiile de conducere ale acestuia
Ion Țurcanu () [Corola-website/Science/329852_a_331181]
-
din Anglia, University Gallery din Pilsen, Cehia, MUWA Graz din Austria, Museo CAMEC din La Spezia, Italia, Galerie der Künstler din München sau Neuer Berliner Kunstverein din Berlin. Între 1992 și 2005 Diet Sayler a fost profesor de pictură la Academia de Arte Frumoase din Nürenberg. În 1995 a fost profesor invitat la Statens Kunstakademi din Oslo. Ca profesor emerit, a fost numit în 2006 director al celei de a XIII-a ediții a Academiei Internaționale de Vară din Plauen. Tânărul
Diet Sayler () [Corola-website/Science/329872_a_331201]
-
a fost profesor de pictură la Academia de Arte Frumoase din Nürenberg. În 1995 a fost profesor invitat la Statens Kunstakademi din Oslo. Ca profesor emerit, a fost numit în 2006 director al celei de a XIII-a ediții a Academiei Internaționale de Vară din Plauen. Tânărul Diet Sayler a admirat artă lui Brâncuși și mai ales a lui Malevici. La începuturile carierei a fost influențat de suprematismul rus și de generația artiștilor Revoluției Ruse. A studiat artiștii și teoriile grupate
Diet Sayler () [Corola-website/Science/329872_a_331201]