32,428 matches
-
din care respectivul a efectuat 45 de zile de detenție. În timpul executării pedepsei se interziceau, ca și pedeapsă accesorie, automat, toate drepturile prevăzute la art. 64 C. pen., inclusiv cel de a-și exercita drepturile părintești. Cel de al doilea reclamant, Dan Pârcălab, a fost condamnat la plata unei amenzi penale de 50 RON (500.000 ROL). Ambii reclamanți au fost condamnați în solidar la plata sumei de 3000 RON (3.000.000 ROL - echivalentul sumei de 1582 euro), sumă care
Sabău și Pârcălab vs. România () [Corola-website/Science/324994_a_326323]
-
accesorie, automat, toate drepturile prevăzute la art. 64 C. pen., inclusiv cel de a-și exercita drepturile părintești. Cel de al doilea reclamant, Dan Pârcălab, a fost condamnat la plata unei amenzi penale de 50 RON (500.000 ROL). Ambii reclamanți au fost condamnați în solidar la plata sumei de 3000 RON (3.000.000 ROL - echivalentul sumei de 1582 euro), sumă care a fost plătită inițial de către ziarul la care aceștia lucrau, recuperată apoi de ziar de la al doilea reclamant
Sabău și Pârcălab vs. România () [Corola-website/Science/324994_a_326323]
-
reclamanți au fost condamnați în solidar la plata sumei de 3000 RON (3.000.000 ROL - echivalentul sumei de 1582 euro), sumă care a fost plătită inițial de către ziarul la care aceștia lucrau, recuperată apoi de ziar de la al doilea reclamant prin deduceri din salariu. Prin Sentința din 15 decembrie 1997, instanța l-a condamnat pe primul reclamant pentru infracțiunea de calomnie la o pedeapsă de 10 luni de închisoare și la pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 coroborat cu art.
Sabău și Pârcălab vs. România () [Corola-website/Science/324994_a_326323]
-
sumei de 1582 euro), sumă care a fost plătită inițial de către ziarul la care aceștia lucrau, recuperată apoi de ziar de la al doilea reclamant prin deduceri din salariu. Prin Sentința din 15 decembrie 1997, instanța l-a condamnat pe primul reclamant pentru infracțiunea de calomnie la o pedeapsă de 10 luni de închisoare și la pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 coroborat cu art. 64 din Codul penal, și anume interzicerea, pe timpul detenției, a dreptului la exercitarea profesiei, precum și a drepturilor
Sabău și Pârcălab vs. România () [Corola-website/Science/324994_a_326323]
-
de art. 71 coroborat cu art. 64 din Codul penal, și anume interzicerea, pe timpul detenției, a dreptului la exercitarea profesiei, precum și a drepturilor părintești și a celor electorale. Pentru a stabili cuantumul pedepsei, instanța a ținut cont de faptul că reclamantul se afla în stare de recidivă, fiind condamnat de două ori înainte. Prin Decizia din 3 aprilie 1998 Tribunalul Bistrița-Năsăud a respins apelurile și a menținut sentința judecătoriei. El a subliniat că, în conformitate cu art. 207 din Codul penal, pentru ca o
Sabău și Pârcălab vs. România () [Corola-website/Science/324994_a_326323]
-
de răzbunare, chiar dacă faptele la care s-a făcut referire sunt reale. Prin Decizia din 22 septembrie 1998 Tribunalul Maramureș a admis, pentru motive familiale, legate în special de cei trei copii care se aflau în grija sa, cererea primului reclamant de suspendare a executării pedepsei. El a fost pus în libertate la 5 octombrie 1998. La 14 ianuarie 1999, Judecătoria Baia Mare a respins o nouă cerere a reclamantului de suspendare a executării pedepsei. El nu a fost reîncarcerat ca urmare
Sabău și Pârcălab vs. România () [Corola-website/Science/324994_a_326323]
-
de cei trei copii care se aflau în grija sa, cererea primului reclamant de suspendare a executării pedepsei. El a fost pus în libertate la 5 octombrie 1998. La 14 ianuarie 1999, Judecătoria Baia Mare a respins o nouă cerere a reclamantului de suspendare a executării pedepsei. El nu a fost reîncarcerat ca urmare a acestei hotărâri. La 15 ianuarie 1999, reclamantul a început o grevă a foamei și a fost spitalizat datorită stării sale de sănătate. Acesta suferea, de asemenea, de
Sabău și Pârcălab vs. România () [Corola-website/Science/324994_a_326323]
-
fost pus în libertate la 5 octombrie 1998. La 14 ianuarie 1999, Judecătoria Baia Mare a respins o nouă cerere a reclamantului de suspendare a executării pedepsei. El nu a fost reîncarcerat ca urmare a acestei hotărâri. La 15 ianuarie 1999, reclamantul a început o grevă a foamei și a fost spitalizat datorită stării sale de sănătate. Acesta suferea, de asemenea, de tuberculoză. La 19 ianuarie 1999, el a solicitat Președintelui grațierea, care i-a fost acordată prin Decretul nr. 52 din
Sabău și Pârcălab vs. România () [Corola-website/Science/324994_a_326323]
-
stării sale de sănătate. Acesta suferea, de asemenea, de tuberculoză. La 19 ianuarie 1999, el a solicitat Președintelui grațierea, care i-a fost acordată prin Decretul nr. 52 din 2 februarie 1999. La 31 mai 2002, ziarul a plătit, în locul reclamanților, despăgubirile acordate lui M.I. Cel de-al doilea reclamant a rambursat ulterior această sumă, prin deduceri lunare din salariu. Curtea a decis cu unanimitate de voturi că în această speță au fost încălcate articolele 10 (Libertatea de exprimare), 8 (Dreptul
Sabău și Pârcălab vs. România () [Corola-website/Science/324994_a_326323]
-
tuberculoză. La 19 ianuarie 1999, el a solicitat Președintelui grațierea, care i-a fost acordată prin Decretul nr. 52 din 2 februarie 1999. La 31 mai 2002, ziarul a plătit, în locul reclamanților, despăgubirile acordate lui M.I. Cel de-al doilea reclamant a rambursat ulterior această sumă, prin deduceri lunare din salariu. Curtea a decis cu unanimitate de voturi că în această speță au fost încălcate articolele 10 (Libertatea de exprimare), 8 (Dreptul la respectarea vieții private și de familie) și 13
Sabău și Pârcălab vs. România () [Corola-website/Science/324994_a_326323]
-
în această speță au fost încălcate articolele 10 (Libertatea de exprimare), 8 (Dreptul la respectarea vieții private și de familie) și 13 (Dreptul la un recurs efectiv) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. : Curtea a considerat că această condamnare a reclamanților era disproporționată față de scopul legitim urmărit și că autoritățile naționale nu au oferit motive pertinente și suficiente pentru a o justifica. Așadar, art. 10 a fost încălcat Reprezentantul Guvernului României, a precizat că ingerința viza protejarea siguranței, a moralității și
Sabău și Pârcălab vs. România () [Corola-website/Science/324994_a_326323]
-
a o justifica. Așadar, art. 10 a fost încălcat Reprezentantul Guvernului României, a precizat că ingerința viza protejarea siguranței, a moralității și a educației minorilor, însă, în cauza respectivă, curtea a reținut că infracțiunea de calomnie care a determinat condamnarea reclamantului a fost absolut independentă de aspecte legate de autoritatea părintească, ne-reproșându-i-se reclamantului lipsa îngrijirii copiilor sau relele tratamente aplicate acestora. În acest context, Curtea a constatat că infracțiunea pentru care reclamantul a fost condamnat este complet străină de chestiunile legate
Sabău și Pârcălab vs. România () [Corola-website/Science/324994_a_326323]
-
a precizat că ingerința viza protejarea siguranței, a moralității și a educației minorilor, însă, în cauza respectivă, curtea a reținut că infracțiunea de calomnie care a determinat condamnarea reclamantului a fost absolut independentă de aspecte legate de autoritatea părintească, ne-reproșându-i-se reclamantului lipsa îngrijirii copiilor sau relele tratamente aplicate acestora. În acest context, Curtea a constatat că infracțiunea pentru care reclamantul a fost condamnat este complet străină de chestiunile legate de autoritatea părintească. În plus, Curtea a constatat că, prin aplicarea automată
Sabău și Pârcălab vs. România () [Corola-website/Science/324994_a_326323]
-
reținut că infracțiunea de calomnie care a determinat condamnarea reclamantului a fost absolut independentă de aspecte legate de autoritatea părintească, ne-reproșându-i-se reclamantului lipsa îngrijirii copiilor sau relele tratamente aplicate acestora. În acest context, Curtea a constatat că infracțiunea pentru care reclamantul a fost condamnat este complet străină de chestiunile legate de autoritatea părintească. În plus, Curtea a constatat că, prin aplicarea automată a sancțiunii, ea are ca scop pedepsirea inculpatului, iar nu protecția minorului. Cum interesul acestuia este primordial, Curtea a
Sabău și Pârcălab vs. România () [Corola-website/Science/324994_a_326323]
-
primului reclamant corespundea unei necesități primordiale privind interesele copilului și că, în consecință, urmărea un scop legitim, anume protecția sănătății, moralei sau a educației minorilor. În consecință, art. 8 din Convenție a fost încălcat în ceea ce îl privește pe primul reclamant. Curtea a considerat că posibilitatea reclamantului de a ridica excepția de neconstituționalitate a art. 64 și 71 din Codul penal și de a solicita examinarea acesteia de către Curtea Constituțională nu constituia un recurs efectiv care să ofere o reparație adecvată
Sabău și Pârcălab vs. România () [Corola-website/Science/324994_a_326323]
-
privind interesele copilului și că, în consecință, urmărea un scop legitim, anume protecția sănătății, moralei sau a educației minorilor. În consecință, art. 8 din Convenție a fost încălcat în ceea ce îl privește pe primul reclamant. Curtea a considerat că posibilitatea reclamantului de a ridica excepția de neconstituționalitate a art. 64 și 71 din Codul penal și de a solicita examinarea acesteia de către Curtea Constituțională nu constituia un recurs efectiv care să ofere o reparație adecvată pentru cererea întemeiată pe art. 8
Sabău și Pârcălab vs. România () [Corola-website/Science/324994_a_326323]
-
Curtea Constituțională nu constituia un recurs efectiv care să ofere o reparație adecvată pentru cererea întemeiată pe art. 8 din Convenție. În consecință, art. 13 coroborat cu art. 8 din Convenție a fost încălcat în ceea ce îl privește pe primul reclamant.
Sabău și Pârcălab vs. România () [Corola-website/Science/324994_a_326323]
-
judecată. Persoanele care au un litigiu cu privire la un drept pentru rezolvarea căruia este necesar să se adreseze instanței de judecată se numesc părți. Litigiul presupune existența a cel puțin două părți cu interese contrarii și anume, una care formulează pretenții - reclamantul și alta împotriva căreia se formulează pretenția - pârâtul. Dacă persoana care se adresează instanței nu are o pretenție față de altă persoană atunci aceasta are o cerere care urmează să se soluționeze pe cale necontencioasă. Denumirea de părți este folosită atât pentru
Justițiabil () [Corola-website/Science/323711_a_325040]
-
cum ar fi vânzarea, donația, care afectează patrimoniul minorului sub 14 ani sau a celui care are între 14 și 18 ani este necesară autorizarea specială a organului competent, de regulă, autoritatea tutelară. Când într-un proces sunt mai mulți reclamanți și mai mulți pârâți această situație se numește de coparticipare procesuală ori tovărășie procesuală. Coparticiparea procesuală asigură evitarea unor hotărâri contradictorii și contribuie la economisirea de timp și de cheltuieli. Coparticiparea este facultativă atunci când, de exemplu, o persoană a încălcat
Justițiabil () [Corola-website/Science/323711_a_325040]
-
de l'Homme Conseil de l'Europe F.67075 STRASBOURG CEDEX". Răspunsul la cerere sau la transmiterea unui document atașat unui dosar se transmite de Grefă prin poștă, cu confirmare de primire a cererii. La primirea primei cereri, Grefa comunică reclamantului (petentului) că s-a deschis în numele său un dosar al cărui număr trebuie să-l menționeze în orice corespondență ulterioară.
Admisibilitatea cererilor la CEDO () [Corola-website/Science/323754_a_325083]
-
(petiția nr 41615/07, hotărârea din 6 iulie 2010) este o cauză judecată la Curtea Europeană a Drepturilor Omului reclamanții, mamă și fiu, s-au plâns de violarea art. 8 din Convenție („Dreptul la respectarea vieții private și de familie”), determinată de hotărârea judecătorească pronunțată de instanțele din statul pârât (Elveția) cuprinzând ordinul de returnare a reclamantului minor în Israel
Neulinger și Shuruk vs. Elveția () [Corola-website/Science/323864_a_325193]
-
a Drepturilor Omului reclamanții, mamă și fiu, s-au plâns de violarea art. 8 din Convenție („Dreptul la respectarea vieții private și de familie”), determinată de hotărârea judecătorească pronunțată de instanțele din statul pârât (Elveția) cuprinzând ordinul de returnare a reclamantului minor în Israel, de unde fusese adus în mod ilicit de reclamantă pe teritoriul statului pârât, în contextul divorțului dintre reclamantă și tatăl copilului, încredințării copilului reclamantei și stabilirii unei interdicții de părăsire a teritoriului israelian de către minor, până la majoratul acestuia
Neulinger și Shuruk vs. Elveția () [Corola-website/Science/323864_a_325193]
-
CEDO și care au stat la baza condamnării statului român. CEDO a trimis, prin fax, agentului guvernamental CEDO al Guvernului României o explicație a termenului „acces efectiv”, subliniind faptul că acesta presupune, „având în vedere volumul important de documente”, dreptul reclamanților „de a obține copii după documentele pertinente pentru prezentarea plângerii lor în fața Curții.” Această interpretare este a cenzurat politica de boicot a Parchetului Parchetul general care a susținut constantă că nu poate elibera copii după dosar și că „acces efectiv
Asociația quot;21 Decembriequot; vs. România () [Corola-website/Science/323225_a_324554]
-
nu poate obține o balanță corectă a intereselor părților". Domnul Sahin a depus o plângere a Curtea Europeană, privind, printre alte lucruri, procedura prin care dreptul sau de acces a fost suspendat. Plângerea a vizat instanțelor germane de a acorda reclamantului dreptul de a-și vizita copilul născut în afara căsătoriei. În baza legii aplicabile la acel moment dat, părinții naturali nu puteau să obțină un drept de vizită decât dacă instanța considera că acest lucru este în interesul superior al copilului
Sahin vs. Germania () [Corola-website/Science/324018_a_325347]
-
întrebarea pusă curții Curții, relativ la faptul dacă legea a fost aplicată în așa fel încât să conducă la o diferență nejustificată de tratament între solicitant și părinții divorțați instanța a găsit o violare a convenției CEDO: Deși convinse de afecțiunea reclamantului față de fiica sa, instanțele germane au arătat că doar circumstanțe speciale ar putea justifica presupunerea aceste contacte personale tată-fiică ar avea efecte benefice asupra bunăstării copilului. În opinia CEDO, instanțele naționale au pus o sarcină a probei mult mai grea
Sahin vs. Germania () [Corola-website/Science/324018_a_325347]