34,291 matches
-
celelalte două organe vegetative ale majorității plantelor, dar, prin numărul lor foarte mare, însumează o suprafata uriașă, pentru a-și putea Îndeplini rolurile principale. După apariție, frunzele se maturizează în câteva zile și ating dimensiunile specifice unor frunze mature: toate țesuturile meristematice suferă diferențiere celulară, trec în țesuturi definitive și creșterea încetează. Astfel se explică una dintre proprietățile frunzei, aceea de a prezenta o creștere limitată. Singură excepție este reprezentată de frunză de Welwitschia mirabilis, care crește continuu, pe toată durata
Frunză () [Corola-website/Science/305192_a_306521]
-
dar, prin numărul lor foarte mare, însumează o suprafata uriașă, pentru a-și putea Îndeplini rolurile principale. După apariție, frunzele se maturizează în câteva zile și ating dimensiunile specifice unor frunze mature: toate țesuturile meristematice suferă diferențiere celulară, trec în țesuturi definitive și creșterea încetează. Astfel se explică una dintre proprietățile frunzei, aceea de a prezenta o creștere limitată. Singură excepție este reprezentată de frunză de Welwitschia mirabilis, care crește continuu, pe toată durata de viață a plantei. În dezvoltarea filogenetica
Frunză () [Corola-website/Science/305192_a_306521]
-
care servește la conducerea sevei brute și a celei elaborate spre și dinspre limb. Se aseamănă cu tulpina, dar de obicei este monosimetric, planul de simetrie trecând prin partea de mijloc a feței dorsale și prin cea a feței ventrale. Țesuturile care alcătuiesc pețiolul, observate într-o secțiune transversala, sunt: epiderma, parenchimul fundamental subepidermic și fasciculele conducătoare libero-lemnoase. După formă limbului, frunzele pot fi: După alcătuirea limbului, frunzele pot fi: După marginea limbului ,frunzele pot fi: După dispoziția frunzelor pe tulpina
Frunză () [Corola-website/Science/305192_a_306521]
-
absorbita la nivelul rădăcinii și preluată de vasele conducătoare lemnoase. Ajuns la nivelul frunzelor, excesul de apă este eliminat. Suprafață mare de contact cu atmosfera, stomatele numeroase (mai ales pe epiderma inferioară), mezofilul bogat în cloroplaste și spațiile intercelulare din țesutul lacunar contibuie la o activitate fotosintetica ridicată și, deci, la o transpirație intensă. Transpirația determina absorbția pasivă a apei cu substanțele minerale, asigură circulația ascendentă a acesteia, precum și turgescenta normală a tuturor celulelor și menține constantă temperatura organismului vegetal. În
Frunză () [Corola-website/Science/305192_a_306521]
-
centrală denumită istm. Are 15-25 g. Reglarea tiroidei. Neurogena: prin act TRH. Feedback negativ: efectul inhibitor al T3 și T4 asupra secreției de TSH. Autoreglare - excesul de iod scade efectul TSH asupra receptorilor. Efectele hormonilor tiroidieni. Calorigen, diferențierea și proliferarea țesuturilor, rol metabolic - tendința la hiperglicemie, stimulează lipoliza, cresc catabolismul proteic, hipersudorație, cresc viteza de conducere la nivelul mușchilor netezi și striați și viteza de conducere nervoasă, accelerează tranzitul intestinal. Explorarea tiroidei. 1. Dozări hormonale. Statice. Dozarea T3 și T4 din
Hipofiză () [Corola-website/Science/306082_a_307411]
-
valorilor maxime admise pentru cadmiu, cupru și plumb, metale grele ce pot fi un pericol la adresa sănătății umane dacă este consumată apa direct din râu sau dacă se consumă pește în mod excesiv, deoarece acestea tind să se acumuleze în țesuturile animale, ajungând în final în organismul uman. În prezent, calitatea apei din salba de lacuri a râului Colentina este necorespunzătoare. Aceasta se datorează deversării direct în râul Colentina de către unitățile industriale și populație a apelor uzate rezultate în amonte de
Râul Colentina () [Corola-website/Science/306083_a_307412]
-
în principiu același rol că meningele cerebral, și aici se poate distinge stratul exterior dura mater, stratul mijlociu arahnoida și stratul alipit de măduvă pia mater. În comparație cu meningele cerebral sunt anumite diferențe că: dura mater nu este strâns lipit de țesutul osos al vertebrelor ci între ele se află un spațiu (important pentru injecții epidurale) epidural sau peridural căptușit cu un strat conjunctiv și adipos.Altă diferența este existența ligamentelor din pia și dura mater "Ligamentum denticulatum" aceste spații fiind umplute
Măduva spinării () [Corola-website/Science/304739_a_306068]
-
1130 - 1173) a semnalat prezența unor comunități evreiești în Corfu, Arta, Afilon, Patras, Corint, Teba, Salonic și Drama. Cea mai numeroasă comunitate de evrei a găsit-o în Teba, cu cca. 2000 de membri. Aceștia se ocupau cu precădere cu țesutul, cu vopsirea țesăturilor și cu producția de mătăsuri. Încă de atunci, erau cunoscuți sub numele de romanioți. În insula Creta, evreii se ocupau mai ales cu transportul de mărfuri. Romanioții aveau obiceiuri și un ritual religios deosebite de cele ale
Romanioți () [Corola-website/Science/304752_a_306081]
-
iar hipodermul are variații mari regionale. "Elasticitatea" pielii se datorează, în primul rând sistemului fibrilar dermic și mai ales fibrelor elastice. Datorită lor pielea e depresibilă. La elasticitatea ei contribuie și paniculul adipos, ai cărui lobuli grăsoși, înveliți într-un țesut conjunctivo-elastic, funcționează ca niște mingi minuscule de cauciuc ce se deprimă la apăsare, după care însă revin la forma anterioară. Elasticitatea scade cu vârsta și dispare în stările edematoase sau de scleroză cutanată. Datorită elasticității, plăgile devin mai mari decât
Piele (anatomie) () [Corola-website/Science/304767_a_306096]
-
le (, greaca veche: αἷμα, "ema") este o substanță lichidă de culoare roșie, compusă din plasmă și din globule (albe și roșii), care circulă prin vene și artere, asigurând nutriția și oxigenarea organismului la animalele superioare. le este un țesut special sub formă lichidă care, prin intermediul aparatului circulator, alcătuit din inimă și vasele sanguine, transportă nutrienții și oxigenul la nivelul țesuturilor corpului, de unde preia bioxidul de carbon și produșii de catabolism tisular, transportându-i la nivelul organelor de eliminare. În
Sânge () [Corola-website/Science/304787_a_306116]
-
și roșii), care circulă prin vene și artere, asigurând nutriția și oxigenarea organismului la animalele superioare. le este un țesut special sub formă lichidă care, prin intermediul aparatului circulator, alcătuit din inimă și vasele sanguine, transportă nutrienții și oxigenul la nivelul țesuturilor corpului, de unde preia bioxidul de carbon și produșii de catabolism tisular, transportându-i la nivelul organelor de eliminare. În medicină, disciplina care se ocupă cu studiul sângelui se numește hematologie. Sângele este alcătuit dintr-o parte lichidă, plasma sanguină, în
Sânge () [Corola-website/Science/304787_a_306116]
-
serie de celule specifice sângelui. Circulația sângelui este asigurată în primul rând prin contracțiile mușchiului cardiac, ajutat de valvulele venoase în combinație cu contracțiile mușchilor scheletici.În general vasele de sânge bogate în oxigen care pornind de la inimă și irigă țesuturile se numesc "artere" iar cele care sosesc la inimă și transportă produsele de catabolism de la țesuturi încărcate cu bioxid de carbon se numesc "vene". Fiecare celulă pentru a supraviețui este nevoită să recurgă la o serie de schimburi de substanțe
Sânge () [Corola-website/Science/304787_a_306116]
-
ajutat de valvulele venoase în combinație cu contracțiile mușchilor scheletici.În general vasele de sânge bogate în oxigen care pornind de la inimă și irigă țesuturile se numesc "artere" iar cele care sosesc la inimă și transportă produsele de catabolism de la țesuturi încărcate cu bioxid de carbon se numesc "vene". Fiecare celulă pentru a supraviețui este nevoită să recurgă la o serie de schimburi de substanțe cu mediul în care se află.Prin procesele de evoluție apar organismele pluricelulare, prin această formă
Sânge () [Corola-website/Science/304787_a_306116]
-
complexă, iar funcțiile și posibilitățile de menținere a compoziției sale cresc. La animalele vertebrate este un sistem circulator închis, lichidul de circulație fiind numit sânge. Deoarece sistemul circulator este închis, sângele nu mai vine în contact direct cu celulele diferitor țesuturi, așa cum are loc în cazul hemolimfei. Schimbul diferitor substanțe se face prin intermediul lichidului extracelular (plasma interstițială). Acest lichid este drenat din spațiile intercelulare de sistemul limfatic și devine limfă. Sângele este un țesut lichid de origine mezenchimală, format dintr-o
Sânge () [Corola-website/Science/304787_a_306116]
-
vine în contact direct cu celulele diferitor țesuturi, așa cum are loc în cazul hemolimfei. Schimbul diferitor substanțe se face prin intermediul lichidului extracelular (plasma interstițială). Acest lichid este drenat din spațiile intercelulare de sistemul limfatic și devine limfă. Sângele este un țesut lichid de origine mezenchimală, format dintr-o substanță fundamentală interstițială, plasma, în care se găsesc elementele figurate. Raportul dintre volumul plasmei și cel al elementelor figurate se determină cu ajutorul hematocritului. În practică, termenul de hematocrit exprimă relația procentuală dintre volumul
Sânge () [Corola-website/Science/304787_a_306116]
-
hemoragii. În general, volumul sângelui se menține constant prin mecanisme compensatorii de trecere a apei din sânge în lichidul interstițial și invers. Astfel, dacă volumul de sânge crește (ingestie de lichide, formare de apă metabolică), surplusul de apă trece la țesuturi (mușchi), și apoi se elimină prin rinichi. Dacă volumul sanguin scade, apa din spațiile interstițiale trece în sânge. În urma hemoragiilor, volumul plasmatic se reface mai repede decât cel al elementelor figurate. Hemoragiile bruște sunt periculoare din cauza hipotensiunii accentuate. Boala cardiovasculara
Sânge () [Corola-website/Science/304787_a_306116]
-
cel al elementelor figurate. Hemoragiile bruște sunt periculoare din cauza hipotensiunii accentuate. Boala cardiovasculara se numește cleovastita oviraptori. Rolul sângelui este cel de a transporta substanțele nutritive prin corp, dar în el se pot transporta și trombocitele ce ajută la reparearea țesutului (plăgii). Sângele este compus din elemente celulare (ca.44 %) și plasmă (ca. 55 %), care conține (90 % apă), proteine, săruri minerale și substanțe cu molecule mici ca monozaharide, hormoni, gaze dizolvate, și substanțe nutritive (glucide, lipide, vitamine), mai conțin produse de
Sânge () [Corola-website/Science/304787_a_306116]
-
avusese o hemoragie digestivă în Iugoslavia (...). În august 1966, hemoragia s-a repetat. A fost internat la Elias. L-a operat profesorul Ion Făgărășanu. Și, când l-a operat, i-a găsit un ulcer sângerând. Probabil că a suturat un țesut inflamator care s-a deschis și bolnavul a făcut peritonită. Și, pe urmă, a fost o evoluție de peritonită cu insuficiență organică multiplă care s-a terminat catastrofal (...) nu știu nimic despre o posibilă ciroză. I-am văzut ficatul, nu
Leontin Sălăjan () [Corola-website/Science/304808_a_306137]
-
în Rusia există o limită de 10 ppb de niobiu în apă potabilă. Autorii Schroeder și Balassa au considerat niobiul ca fiind un element neglijat din punct de vedere biologic, afirmând acest lucru pe baza analizei nivelului de niobiu din țesuturile umane, precum și din cele animale (din sălbăticie și mediul domestic, precum și cele de laborator). Analizele au arătat urme de niobiu comparabile cu nivelul de cupru din țesuturi, fiind depășite de fier, zinc și rubidiu. Cantitatea de niobiu întâlnită în țesut
Niobiu () [Corola-website/Science/304786_a_306115]
-
de vedere biologic, afirmând acest lucru pe baza analizei nivelului de niobiu din țesuturile umane, precum și din cele animale (din sălbăticie și mediul domestic, precum și cele de laborator). Analizele au arătat urme de niobiu comparabile cu nivelul de cupru din țesuturi, fiind depășite de fier, zinc și rubidiu. Cantitatea de niobiu întâlnită în țesut proaspăt a fost de 0.5-3.0 micrograme/g țesut. Astfel, s-a sugerat un aport zilnic mai mare de 600 micrograme, dintre care aproximativ jumătate e
Niobiu () [Corola-website/Science/304786_a_306115]
-
țesuturile umane, precum și din cele animale (din sălbăticie și mediul domestic, precum și cele de laborator). Analizele au arătat urme de niobiu comparabile cu nivelul de cupru din țesuturi, fiind depășite de fier, zinc și rubidiu. Cantitatea de niobiu întâlnită în țesut proaspăt a fost de 0.5-3.0 micrograme/g țesut. Astfel, s-a sugerat un aport zilnic mai mare de 600 micrograme, dintre care aproximativ jumătate e absorbit și excretat prin urină. Raporturi ulterioare au determinat valori opuse (microgram per
Niobiu () [Corola-website/Science/304786_a_306115]
-
domestic, precum și cele de laborator). Analizele au arătat urme de niobiu comparabile cu nivelul de cupru din țesuturi, fiind depășite de fier, zinc și rubidiu. Cantitatea de niobiu întâlnită în țesut proaspăt a fost de 0.5-3.0 micrograme/g țesut. Astfel, s-a sugerat un aport zilnic mai mare de 600 micrograme, dintre care aproximativ jumătate e absorbit și excretat prin urină. Raporturi ulterioare au determinat valori opuse (microgram per gram de țesut): sânge 0.004±0.0005; rinichi 0
Niobiu () [Corola-website/Science/304786_a_306115]
-
fost de 0.5-3.0 micrograme/g țesut. Astfel, s-a sugerat un aport zilnic mai mare de 600 micrograme, dintre care aproximativ jumătate e absorbit și excretat prin urină. Raporturi ulterioare au determinat valori opuse (microgram per gram de țesut): sânge 0.004±0.0005; rinichi 0.01±0.004; ficat 0.004±0.009; plămâni 0.02±0.0001; ganglioni limfatici 0.06±0.007; mușchi 0.03±0.008; testicule 0.009±0.04. Oasele conțineau mai puțin
Niobiu () [Corola-website/Science/304786_a_306115]
-
protrombin). Niobiul inhalat este reținut în plămân, iar o doză zilnică de nitrit de niobiu inhalat, într-o concentrație de 40mg/m3 poate conduce în câteva luni la semne de pneumoconioza; septul interalveolar este îngustat, fibre colagenoase se dezvoltă în țesutul peribronhial și perivascular și are loc descuamarea tesului bronhial. Schimbări similare intervin și în cazul în care praful pătrunde în organism pe cale intratraheala, fiind întâlnit în nodulii limfatici. Niobiul cationic este cu mult mai toxic decât niobatii administrați parenteral, deoarece
Niobiu () [Corola-website/Science/304786_a_306115]
-
hidrolizează și formează compuși coloidali. Blocajul hepatic și renal reprezintă efectul toxic major al acestui metal. Administrarea parenterala a pentaclorurii de niobiu conduce la respirație încetinita, letargie și, în cele din urmă, la deces. Deoarece niobiul este aproape inert în interiorul țesutului uman și fluidelor umane, practicele standard de igienă ar trebui respectate pentru a limita expunerea. În cazul contactului cu ochii, persoana intoxicata trebuie să se spele cu apa din abundență. Nici un protocol medical specific nu a fost realizat pentru această
Niobiu () [Corola-website/Science/304786_a_306115]