33,332 matches
-
succesive, sub controlul unui semnal de ceas. Principala utilizare a acestor dispozitive o constituie senzorii de imagine folosiți în scanere, aparate foto digitale, în telescoape și în diverse alte dispozitive de captat imagini. Un senzor CCD este format dintr-un tablou de diode fotosensibile care captează datele imaginii și un tablou de memorare care le preia, atunci când este cuplat la tabloul de diode. <br>
Dispozitiv cu cuplaj de sarcină () [Corola-website/Science/317287_a_318616]
-
acestor dispozitive o constituie senzorii de imagine folosiți în scanere, aparate foto digitale, în telescoape și în diverse alte dispozitive de captat imagini. Un senzor CCD este format dintr-un tablou de diode fotosensibile care captează datele imaginii și un tablou de memorare care le preia, atunci când este cuplat la tabloul de diode. <br>
Dispozitiv cu cuplaj de sarcină () [Corola-website/Science/317287_a_318616]
-
aparate foto digitale, în telescoape și în diverse alte dispozitive de captat imagini. Un senzor CCD este format dintr-un tablou de diode fotosensibile care captează datele imaginii și un tablou de memorare care le preia, atunci când este cuplat la tabloul de diode. <br>
Dispozitiv cu cuplaj de sarcină () [Corola-website/Science/317287_a_318616]
-
în Costești din cele mai vechi timpuri. Pomelnicul bisericii menționează în anul 1809 un preot cu numele de Vasile ca paroh. Printre preoții care au slujit aici este menționat pr. Costache Neculau, paroh la Costești în perioada 1873-1929, al cărui tablou înrămat se află agățat pe peretele de la intrarea în biserică. În decursul timpului, biserica a fost reparată de mai multe ori: a fost revopsită, s-a tencuit soclul din piatră pentru a-l proteja etc. În anul 1938 a fost
Biserica de lemn din Costești, Iași () [Corola-website/Science/317338_a_318667]
-
se află pe strada Horia. Ea a fost construită în perioada 10 mai - 4 octombrie 1904 în grădina casei lui Peter Pohl. Capela a fost sfințită de către pr. Clemens Swoboda, paroh și decan de Rădăuți. Pe frontispiciul capelei se află tabloul Sfintei Treimi, având la bază inscripția următoare: ""Dreifaltigkeits Kapelle erbaut mit Gottes Hilfe im Jahre 1904"" (în traducere "Capela Treimii construită în anul 1904 cu ajutorul lui Dumnezeu"). Testamentul acestei capele redactat de Peter Pohl este următorul: "“Cu ajutorul lui Dumnezeu! În numele
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Rădăuți () [Corola-website/Science/317356_a_318685]
-
să răscumpere 500 de picturi, din cele peste 2.000 pe care le-a facut tatăl său, cu intenția de a deschide un muzeu. Până la moartea sa, ea nu a primit nici un sprijin din partea autorităților române, ci doar promisiuni. Pe lângă tablourile, grafica și schițele rămase din colecția Lövendal, erau pe cale să se risipească nenumărate documente de epocă, precum și studii de genealogie ale familiei baronului Lövendal. Pentru a salva această valoare națională, Ariadna Avram (n. 2 ianuarie 1964), fiica actriței Irina Dall
George Lövendal () [Corola-website/Science/317346_a_318675]
-
acesta, care îi și inspiră teme pentru pictura sa. Subiectul preferat îl constituie portretele de femei, de care de altfel era atrasă, în poziții lascive, de abandon. Își creează astfel o imagine de “femeie bărbat”, ilustrată între altele și de tabloul său “Autoportret într-un Bugatti verde”. Primește în paralel comenzi de portrete de la diverse personalități artistice sau ale lumii mondene, portrete care constituie o altă latură a operei sale. Felul particular în care realizează aceste portrete, prin deformarea proporțiilor, ii
Tamara de Lempicka () [Corola-website/Science/317354_a_318683]
-
reprezentantă de vârf a acestui curent. A murit pe 18 martie 1980 la Cuernavaca, în Mexic unde se retrăsese în ultimul timp. Tamara de Lempicka ocupă un loc aparte în arta secolului XX: în ciuda unei opere restrânse (circa 150 de tablouri în perioada sa cea mai fertilă, 1925-1935), tablourile sale sunt cel mai adesea chemate să ilustreze "lumea nebună" a anilor interbelici. Modelele sale se caracterizează prin priviri interogative și senzuale, buze cărnoase la femei și ascuțite la bărbați,culori puține
Tamara de Lempicka () [Corola-website/Science/317354_a_318683]
-
pe 18 martie 1980 la Cuernavaca, în Mexic unde se retrăsese în ultimul timp. Tamara de Lempicka ocupă un loc aparte în arta secolului XX: în ciuda unei opere restrânse (circa 150 de tablouri în perioada sa cea mai fertilă, 1925-1935), tablourile sale sunt cel mai adesea chemate să ilustreze "lumea nebună" a anilor interbelici. Modelele sale se caracterizează prin priviri interogative și senzuale, buze cărnoase la femei și ascuțite la bărbați,culori puține dar vii, puse în valoare de fondurile gri
Tamara de Lempicka () [Corola-website/Science/317354_a_318683]
-
interbelici. Modelele sale se caracterizează prin priviri interogative și senzuale, buze cărnoase la femei și ascuțite la bărbați,culori puține dar vii, puse în valoare de fondurile gri sau negre. În spatele unui aspect neo-cubist care le încadrează perfect în epocă, tablourile sale respectă întrutotul rețetele magistrale de compoziție trasate de marii maeștri ai Renașterii.
Tamara de Lempicka () [Corola-website/Science/317354_a_318683]
-
Reb Baruch Hager (din dinastia hasidică de Vijnița). Rabinul Freifeld a studiat la Basel (1905-1909) și a fost rabin la Nové Mesto (Slovacia), înainte de a fi chemat la Siret, unde a murit subit în 1930. În clădirea templului există două tablouri pe care sunt inscripționate numele a 400 de evrei din Siret decedați în Transnistria. are aspectul unei cladiri obișnuite, cu ferestre ușor arcuite. Interiorul clădirii este decorat cu pricepere și sensibilitate artistică. În lista sinagogilor din România publicată în lucrarea
Templul Mare din Siret () [Corola-website/Science/317396_a_318725]
-
mai era în funcțiune. Muzeul acoperă o lungă perioadă a istoriei evreilor din România. Expoziția include o colecție vastă de cărți scrise, publicate, ilustrate sau traduse de evreii din România; o arhivă importantă a istoriei evreilor români; o colecție de tablouri pictate de evrei români care, deși este mică, constă din lucrări de o valoare comparabilă cu cea a unui mare muzeu de artă (multe din lucrările acestor artiști sunt expuse în Muzeul Național de Artă al României); obiecte din patromoniul
Templul Unirea Sfântă din București () [Corola-website/Science/317424_a_318753]
-
Sanguis martyrum semen christianorum» (Sângele martirilor, sămânța creștinilor). Prin asemenea oameni sfinți Biserica a rămas curajoasă și consecventă în acele timpuri grele, purtată de suflul Spiritului Sfânt cunoscând o pace mai înaltă decât violențele la care a fost supusă. Completând tabloul martirilor alături de ierarhii Bisericii Române Unite, a confraților preoți și a multor credincioși care și-au încheiat pelerinajul pământesc în celule de închisori, neîndreptățiți, batjocoriți, prigoniți- de care lumea nu era vrednică - părintele Ilie Borz a împlinit până la capăt cuvântul
Ilie Borz () [Corola-website/Science/317439_a_318768]
-
viață al unei epoci dominate de hedonism și erotism. Talentul multilateral al artistului transpare din opere dintre cele mai variate. Boucher a fost un creator de scene pastorale, a realizat un număr mare de peisaje, scene de viață, portrete și tablouri cu tematică mitologică, a proiectat tapiserii, decoruri de teatrale și figurine de porțelan. Provenind dintr-un mediu social modest, Boucher a reușit să facă o carieră extraordinară: a lucrat pentru regele Ludovic al XV-lea, pentru metresa acestuia, marchiza de
François Boucher () [Corola-website/Science/317451_a_318780]
-
Provenind dintr-un mediu social modest, Boucher a reușit să facă o carieră extraordinară: a lucrat pentru regele Ludovic al XV-lea, pentru metresa acestuia, marchiza de Pompadour, pentru manufacturile regale, pentru curțile regale ale altor țări, pentru colecționari particulari, tablourile sale fiind primite cu entuziasm de public și de critici. Părinții lui , născut la Paris în ziua de 29 septembrie 1703, au fost Nicolas Boucher - pictor la academia Saint-Luc și proiectant de modele pentru broderii - și Elisabeth Lemesle. În anul
François Boucher () [Corola-website/Science/317451_a_318780]
-
ales gravurii și desenului. În anul 1735 execută desene pentru un număr de treizeci și trei de gravuri menite să ilustreze o nouă ediție a operelor lui Molière. La solicitarea avocatului Derbais, realizează câteva compoziții de format mare, printre care primul său tablou cu semnătură - "Venus și Vulcan". La 21 aprilie 1733 se căsătorește cu Marie-Jeanne Buseau, cu care va avea trei copii. În anul 1734, Boucher repurtează primele succese cu adevărat importante. La 30 ianuarie a prezentat juriului tabloul "Rinaldo și Armida
François Boucher () [Corola-website/Science/317451_a_318780]
-
care primul său tablou cu semnătură - "Venus și Vulcan". La 21 aprilie 1733 se căsătorește cu Marie-Jeanne Buseau, cu care va avea trei copii. În anul 1734, Boucher repurtează primele succese cu adevărat importante. La 30 ianuarie a prezentat juriului tabloul "Rinaldo și Armida" și a fost primit în Academie ca pictor de scene istorice, gen considerat de cea mai prestigioasă categorie. În același an conducerea și administrarea manufacturilor de postavuri din Beauvais este preluată de pictorul Jean-Baptiste Oudry (1686-1755). La
François Boucher () [Corola-website/Science/317451_a_318780]
-
în care excelează. Pe 3 august 1739 primește vizita contelui Carl Gustav Tessin, ambasadorul Suediei în Franța. Acesta vine însoțit de pictorul Gustav Lundberg (1695-1786), care - în 1742 - va picta portretul lui Boucher. În numele principesei Luiza Ulrika, ambasadorul comandă un tablou cu tema "Triumful lui Venus". Acest tablou, înainte de a fi expediat la în Suedia, repurtează un cucces răsunător la Salon. Tema zeiței Venus respiră exuberanță și are calitatea de a fi integrată pe fundaluri din cele mai variate, ea oferă
François Boucher () [Corola-website/Science/317451_a_318780]
-
primește vizita contelui Carl Gustav Tessin, ambasadorul Suediei în Franța. Acesta vine însoțit de pictorul Gustav Lundberg (1695-1786), care - în 1742 - va picta portretul lui Boucher. În numele principesei Luiza Ulrika, ambasadorul comandă un tablou cu tema "Triumful lui Venus". Acest tablou, înainte de a fi expediat la în Suedia, repurtează un cucces răsunător la Salon. Tema zeiței Venus respiră exuberanță și are calitatea de a fi integrată pe fundaluri din cele mai variate, ea oferă în același timp artistului prilejul de a
François Boucher () [Corola-website/Science/317451_a_318780]
-
bibelouri de porțelan neemailate, produse de manufacturile de la Sèvres. Începând din anul 1759, comentariile criticilor devin mai aspre. Cele mai înverșunate atacuri provin din partea filosofului Diderot, care preferă stilul neoclasic. În anul 1763 prezintă la Salon un număr de unsprezece tablouri, care vor avea un răsunet nefavorabil. Regele Ludovic al XV-lea își menține bunăvoința față de pictor și-i încredințează decorația palatului de la Crécy. În anul 1766, inspectorul general al finanțelor, Randon de Boisset - colecționar al operelor lui Boucher - îl ia
François Boucher () [Corola-website/Science/317451_a_318780]
-
inspectorul general al finanțelor, Randon de Boisset - colecționar al operelor lui Boucher - îl ia pe pictor cu sine în Olanda. Boucher resimte efectele vârstei. În august 1768 renunță la funcția de director al Academiei. Anul următor va mai prezenta un tablou la Salon. Moare pe 30 mai 1770 în apartamentul său de la Louvre. Teme mitologice și alegorice Portrete Teme erotice Peisaje
François Boucher () [Corola-website/Science/317451_a_318780]
-
primise de la boierul Alexandru Sturza, cu care se afla în relații de prietenie. Biserica a fost acoperită inițial cu draniță și avea un turn în formă de bulb de ceapă. Pereții interiori nu erau pictați, fiind împodobiți cu icoane și tablourile ctitorilor. În pronaosul acestei biserici a fost înmormântat în 1873 arhiereul Filaret Scriban, după dorința exprimată în testamentul său. În aceeași criptă a fost îngropat în 1884 și fratele său, arhiereul Neofit Scriban. Biserica a fost ridicată în 1886 la
Biserica Sfânta Treime din Suceava () [Corola-website/Science/317467_a_318796]
-
de ceapă și acoperindu-se lăcașul de cult cu tablă zincată. După cum relatează Elena Costache Găinariu în ""Monografia comunei Burdujeni, plasa Bosancea, județul Suceava"" (București, 1936), în perioada interbelică pe pereții interiori ai bisericii se aflau față în față două tablouri înrămate, de aceeași mărime, pe care erau înscrise numele eroilor locali căzuți în Războiul de Independență al României (1877-1878). Pe tabloul din dreapta erau scrise următoarele: ""În amintirea vitejilor: Munteanu Gheorghe, soldat Reg. 17 Călărași; Pâslariu Ilie, sold. Reg. 5 Linie
Biserica Sfânta Treime din Suceava () [Corola-website/Science/317467_a_318796]
-
Bosancea, județul Suceava"" (București, 1936), în perioada interbelică pe pereții interiori ai bisericii se aflau față în față două tablouri înrămate, de aceeași mărime, pe care erau înscrise numele eroilor locali căzuți în Războiul de Independență al României (1877-1878). Pe tabloul din dreapta erau scrise următoarele: ""În amintirea vitejilor: Munteanu Gheorghe, soldat Reg. 17 Călărași; Pâslariu Ilie, sold. Reg. 5 Linie; Rotariu Costache, sold. Reg. 18 Linie, din comuna Burdujeni-Sat, județul Botoșani. Morți pentru țară în războiul de neatârnare din 1877-78. Patria
Biserica Sfânta Treime din Suceava () [Corola-website/Science/317467_a_318796]
-
scrise următoarele: ""În amintirea vitejilor: Munteanu Gheorghe, soldat Reg. 17 Călărași; Pâslariu Ilie, sold. Reg. 5 Linie; Rotariu Costache, sold. Reg. 18 Linie, din comuna Burdujeni-Sat, județul Botoșani. Morți pentru țară în războiul de neatârnare din 1877-78. Patria recunoscătoare"". Pe tabloul din stânga erau scrise următoarele: ""În amintirea vitejilor: Corman Vasile, soldat Reg. 5 linie; Dan Alexandru, sold. Reg. 16 Dorob.; Ichim Dumitru, soldat, Reg. 16 Dorob., Magazin Gheorghe, soldat, Reg. 3 Art. din comuna Burdujeni-Sat, județul Botoșani. Morți pentru țară în
Biserica Sfânta Treime din Suceava () [Corola-website/Science/317467_a_318796]