33,912 matches
-
bani, Dapontes copia cărți pentru boieri și lua în pensiune alți elevi în cămăruța sa. Din acești ani provine singurul portret în culori al scriitorului, păstrat la mănăstirea Xiropotamou și datat (probabil greșit) „la București, în anul Mântuirii 1730”. La Academia Domnească, l-a avut ca profesor, printre alții, pe eruditul Gheorghe Hrisogon, grec originar din Trapezunt (Trebizonda), pentru care nutrea o imensă admirație și cu care a întreținut ulterior o lungă relație epistolară până la moartea acestuia. Invitat - încă din timpul
Constantin Dapontes () [Corola-website/Science/328317_a_329646]
-
(n. 1915, Lehliu Gară, județul Călărași - m. 1978, Târgu Neamț),nepot dupa mamă al pictorului Nicolae Grigorescu, cel mai mic dintre cei trei copii ai lui Tudor Ghițescu și ai Luciei Grigorescu. Absolvent al Academiei de Arte Frumoase și al Facultății de Filosofie, Doctor în medicină. Profesor de Anatomie Artistică la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, București (1945-1978). Decan al Facultății de Arte Decorative (1952 1954). Șef de catedră al disciplinelor tehnico teoretice (1964
Gheorghe Ghițescu () [Corola-website/Science/328350_a_329679]
-
sale artistice și al completării educației familiale, o etapă superioară. Urmează orașul Blaj, simbol cultural și istoric al României postbelice, care va reprezenta pentru Gheorghe Ghițescu universul devenirii sale muzicale și spirituale iar Bucureștiul, spațiul desăvârșirii sale academice. Student al Academiei de Arte Frumoase din 1932, clasa maestrului Camil Ressu și atras fiind de admirația pentru Tudor Vianu, s-a înscris și la Facultatea de Filosofie și Litere, secția Estetică - Istoria Artelor, pe care a frecventat-o, concomitent cu Academia de
Gheorghe Ghițescu () [Corola-website/Science/328350_a_329679]
-
al Academiei de Arte Frumoase din 1932, clasa maestrului Camil Ressu și atras fiind de admirația pentru Tudor Vianu, s-a înscris și la Facultatea de Filosofie și Litere, secția Estetică - Istoria Artelor, pe care a frecventat-o, concomitent cu Academia de Arte Frumoase. Printre marii dascăli pe care i-a avut în timpul studenției se numără: Camil Ressu, Frederic Storck, Oscar Han, George Oprescu, Alexandru Tzigara-Samurcaș, Francisc Iosif Rainer, Tudor Vianu. De asemenea, întâlnirile și prietenia cu poetul Tudor Arghezi, pe
Gheorghe Ghițescu () [Corola-website/Science/328350_a_329679]
-
Ulterior, Gheorghe Ghițescu a absolvit Facultatea de Medicină, obținând titlul de doctor în cardiologie. A parcurs această instituție împreună cu viitoarea sa soție, dr. Iulia Aurora Ghițescu - Istrati, sora pictorului Alexandru Istrati, colegul și prietenul său nedespărțit din anii studenției la Academia de Arte Frumoase. Printre profesorii iluștri ai Facultații de Medicină, care l-au ajutat să descifreze tainele anatomiei umane, îi menționează pe George Emil Palade, Ernest Juvara și Francisc Rainer. Dar Gheorghe Ghițescu nu a fost însă atras de patologia
Gheorghe Ghițescu () [Corola-website/Science/328350_a_329679]
-
care și-l dorise și care avea să-i asocieze numele cu cea mai valoroasă operă a sa, Anatomia Artistică. În 1943, a câștigat concursul pentru Catredra de Anatomie Artistică, cu felicitări din partea pictorului Eustațiu Stoenescu, rectorul de atunci al Academiei de Arte Frumoase, post pe care avea să-l ocupe doi ani mai târziu. În 1952, după aproape 10 ani de studiu și cercetare în noul domeniu pe care îl fundamentase, cel al Anatomiei Artistice, Gheorghe Ghițescu devine licențiat al
Gheorghe Ghițescu () [Corola-website/Science/328350_a_329679]
-
Armata Roșie, el a luptat împotriva partizanii țărani răsculați ai lui Nestor Mahno. În următorul an a devenit membru al Partidului Comunist și a servit în poziții de comandant de rang inferior. Începând din 1926 și-a început studiile în Academia Militară Frunze și la Academia pentru ofițerii de stat major. Marea Epurare din 1937-1938 în rândul comandamentului militar sovietic i-a deschis calea spre promovare. În 1938 a primit rangul de comandant de divizie în Districtul militar special Kiev. În
Nikolai Vatutin () [Corola-website/Science/328370_a_329699]
-
împotriva partizanii țărani răsculați ai lui Nestor Mahno. În următorul an a devenit membru al Partidului Comunist și a servit în poziții de comandant de rang inferior. Începând din 1926 și-a început studiile în Academia Militară Frunze și la Academia pentru ofițerii de stat major. Marea Epurare din 1937-1938 în rândul comandamentului militar sovietic i-a deschis calea spre promovare. În 1938 a primit rangul de comandant de divizie în Districtul militar special Kiev. În 1939 Vatutin a planificat operațiunea
Nikolai Vatutin () [Corola-website/Science/328370_a_329699]
-
ochi. s-a născut la Brandenburg într-o familie prusacă cu tradiții militare. Tatăl său, Kurt Hausser, a fost maior în Armata Imperială. Hausser s-a înrolat în armată în 1892, fiind cadet până în 1896, de unde a fost admis la Academia de cadeți din Berlin-Lichterfelde, pe care a absolvit-o cu succes în 1899. În martie 1899 a fost promovat locotenent și mutat la Regimentul de infanterie 155. În 1 octombrie 1903 a fost avansat la gradul de maior la batalionul
Paul Hausser () [Corola-website/Science/328371_a_329700]
-
absolvit-o cu succes în 1899. În martie 1899 a fost promovat locotenent și mutat la Regimentul de infanterie 155. În 1 octombrie 1903 a fost avansat la gradul de maior la batalionul 2 al regimentului. A fost admis la Academia Militară Prusacă din Berlin din octombrie 1908, absolvind academia în 21 iulie 1911. După absolvire a servit în Reichswehr foarte redus după Primul Război Mondial până în 1927, având gradul de colonel. La 1 februarie 1931 a fost avansat la gradul
Paul Hausser () [Corola-website/Science/328371_a_329700]
-
a fost promovat locotenent și mutat la Regimentul de infanterie 155. În 1 octombrie 1903 a fost avansat la gradul de maior la batalionul 2 al regimentului. A fost admis la Academia Militară Prusacă din Berlin din octombrie 1908, absolvind academia în 21 iulie 1911. După absolvire a servit în Reichswehr foarte redus după Primul Război Mondial până în 1927, având gradul de colonel. La 1 februarie 1931 a fost avansat la gradul de general-maior. S-a retras din Reichswehr la 31
Paul Hausser () [Corola-website/Science/328371_a_329700]
-
1989), Mexic (1980), Portugalia (1986). A fost membru al Consiliului Național pentru Știință și Tehnologie, responsabil în comisia teritorială (CNST) pentru coordonarea activității de cercetare științifică pentru Horticultură din Transilvania, membru al prezidiului și președinte al secției de horticultură a Academiei de Științe Agricole și Silvice, membru al Oficiului Național al Viei și Vinului și al Societății Naționale de Horticultură, membru al Oficiului Internațional al Viei și Vinului (OIV), membru al grupului de experți OIV pentru genetică și ameliorarea viței de
Ștefan Oprea (agronom) () [Corola-website/Science/328393_a_329722]
-
prin intermediul unui ac). Utilizarea „pungilor de urină” pentru recoltarea probelor nu este aprobată de către Organizația Mondială a Sănătății din cauza riscului crescut de contaminare când se efectuează urocultura, iar la pacienții care nu pot folosi toaleta se preferă cateterizarea. Unii, precum Academia Americană de Pediatrie (American Academy of Pediatrics) recomandă ecografia renală și cistouretrografia micțională (vizualizarea radiografică a uretrei și vezicii urinare în timp real, în timp ce persoana respectivă urinează) la toți copiii cu vârsta sub doi ani care au avut o infecție
Infecție de tract urinar () [Corola-website/Science/328390_a_329719]
-
(n. 1 iulie 1962, Câmpia Turzii, România) este un politician român, membru al Parlamentului României. A fost ales senator la alegerile legsilative din 2008, din partea Partidului Social Democrat. a absolvit Academia de Studii Economice din București, în anul 1990, iar în 1997 a devenit licențiat al Facultății de Drept din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. A obținut mai multe diplome și atestate la cursuri de management și comerț internațional. A publicat 25
Alexandru Cordoș () [Corola-website/Science/327527_a_328856]
-
Arad este un poet român care publică și sub pseudonimele Alina Iliescu și Dan Patriu. După școala primară și gimnaziul absolvite la Curtici a urmat Liceul Teoretic nr. 3 Arad și Școala Poligrafică București. A absolvit apoi cursuri Postliceale la Academia Ștefan Gheorghiu din București. Până în 1990 a lucrat ca tipograf la Tipografia Gutenberg Arad și la secția culturală a județului UTC Arad. În februarie 1990, a înființat prima publicație independentă de după Revoluție din Vestul României, „Litera de tipar“ nume dat
Petre Don () [Corola-website/Science/327531_a_328860]
-
Enrico Mainardi (1897-1976, violoncelist și compozitor italian) în vara anului 1969, în cadrul Festivalului Muzical Internațional de la Taormina (Italia). Albert Guttman a beneficiat în 1970-1971 și 1971-1972 de o altă bursă oferită de guvernul italian, la un curs de perfecționare în cadrul Academiei Santa Cecilia din Roma, tot sub îndrumarea lui Guido Agosti. Pianistul a obținut la finalul cursului calificativul maxim - „10 Magna cum laude“. În aprilie 1972, Albert Guttman a fost numit asistent oficial pentru muzică de cameră la Academia Santa Cecilia
Albert Guttman () [Corola-website/Science/327540_a_328869]
-
perfecționare în cadrul Academiei Santa Cecilia din Roma, tot sub îndrumarea lui Guido Agosti. Pianistul a obținut la finalul cursului calificativul maxim - „10 Magna cum laude“. În aprilie 1972, Albert Guttman a fost numit asistent oficial pentru muzică de cameră la Academia Santa Cecilia. Colaborarea sa a fost solicitată pentru cursurile de perfecționare de vioară susținute de Pina Carmirelli (cu care a și colaborat ca pianist), și violoncel, cu Amedeo Baldovino. Din 1973 a activat în cadrul catedrei de muzică de cameră a
Albert Guttman () [Corola-website/Science/327540_a_328869]
-
de cameră între 27 iulie - 10 august 1977. În 1982 are loc un moment important în cariera pedagogică a pianistului datează din 1982. „Domnul profesor Albert Guttman, născut pe 12.10.1937 în România, pianist renumit, a fost angajat la Academia internațională de muzică Menuhin pentru anul școlar 1982/1983“. Numirea ca pianist al Academiei de vară de la Gstaad (Elveția) a avut loc în urma obținerii „Premiului internațional Hephzibah Menuhin pentru pian“ (Paris, 1981). În data de 10 august 1982, Guttman a
Albert Guttman () [Corola-website/Science/327540_a_328869]
-
important în cariera pedagogică a pianistului datează din 1982. „Domnul profesor Albert Guttman, născut pe 12.10.1937 în România, pianist renumit, a fost angajat la Academia internațională de muzică Menuhin pentru anul școlar 1982/1983“. Numirea ca pianist al Academiei de vară de la Gstaad (Elveția) a avut loc în urma obținerii „Premiului internațional Hephzibah Menuhin pentru pian“ (Paris, 1981). În data de 10 august 1982, Guttman a susținut un master-class alături de Yehudi Menuhin (program: Sonata nr.3 op.108 pentru vioară
Albert Guttman () [Corola-website/Science/327540_a_328869]
-
în cantonul elvețian Berna. El se angajează prin contract să predea 20 de ore pe săptămână și să activeze aici pentru cel puțin trei ani. În paralel devine, în 1984, profesor pentru cursul numit „corepetiție și citire de partituri“ la Academia de muzică din Basel, după câștigarea concursului pentru ocuparea acestui post în fața a doi muzicieni din Elveția și Germania. Albert Guttman a înființat la Basel o nouă catedră, cea de acompaniament și a rămas activ în cadrul acestei instituții până la data
Albert Guttman () [Corola-website/Science/327540_a_328869]
-
un decret din 1808 se prevedea înființarea de școli normale și se stabilea organizarea lor pe lângă institutele academice sau în cadrul lor. Prima școală normală a fost înființată în 1810 la Strasbourg, unde prefectul de Strasbourg l-a autorizat pe rectorul Academiei din acest centru să înființeze o școală normală în care să fie pregătiți 60 de tineri. În acest context, împăratul Francisc I l-a numit la 12 februarie 1810 pe agentul de curte Uros Nestorovici inspector al tuturor școlilor confesionale
Preparandia Română () [Corola-website/Science/327548_a_328877]
-
de ajutoare financiare. De asemenea, asociația arădeană a sprijinit puternic fundația „România Jună” și ASTRA pentru înființarea unei catedre de limba română la Universitatea din Viena. În anii 1870 - 1871 asociația arădeană a sprijinit acțiunea ASTREI de înființare a unei Academii juridice românești în Transilvania, mobilizând prin intermediul colectorilor săi strângerea de fonduri bănești din Banat și Crișana. Mai mult, Vicențiu Babeș trimitea memorii lui I.C. Brătianu solicitând acordarea de fonduri bănești pe seama asociației, care să-i permită acesteia susținerea mai eficientă
Asociația națională arădană pentru cultura poporului român () [Corola-website/Science/327602_a_328931]
-
medic. Ana a fost nevoită să se căsătorească la presiunea tatălui ei cu un bărbat pe care nu-l iubea și cu care a plecat în America. Aceste secvențe proveneau dintr-un film care era realizat de doi studenți la Academia de Film, scenarista Tina (Cătălina Mustață) și regizorul Paul (Marius Stănescu). Ei sosesc în satul Lunga, vizitează castelul ducesei Nako și vor să facă un film despre Ana Cumpănaș, o femeie care se născuse în acel sat și plecase în
Femeia în roșu (film din 1997) () [Corola-website/Science/327593_a_328922]
-
(n. 25 septembrie 1875, Târgu Frumos, județul Iași - d. 9 ianuarie 1950, București) a fost un medic român, prima femeie chirurg din România, membră a Academiei de Medicină din România. Marta Trancu s-a născut în 1875 în orașul Târgu Frumos, în familia negustorilor armeni Lazăr Trancu și Ana, născută Ciomac. Fratele său mai mare, Grigore Trancu-Iași, a devenit un cunoscut om politic, profesor universitar, scriitor
Marta Trancu-Rainer () [Corola-website/Science/327617_a_328946]
-
regal din Calea Victoriei (la cererea Reginei Maria) și spitalul de la Școala de Poduri și Șosele, organizat de Societatea pentru Profilaxia Tuberculozei - unde operează soldații răniți. După război își continuă activitatea profesională și cercetările alături de soțul său. Este aleasă membru a Academiei de Medicină din România (1935) și membru de onoare a Societății de Biologie din București.
Marta Trancu-Rainer () [Corola-website/Science/327617_a_328946]