33,140 matches
-
persoanele de (bună) condiție” în timpul ceremoniilor excepționale care marcau istoria abației. Tot acolo erau înhumați capelanii sau persoanele de vază. Starețele erau înmormântate în cor (acoperite cu var, în sarcofage de piatră, sub o dală de marmură neagră), călugărițele în mănăstire, sub fațada de Sud a bisericii, domnișoarele de la pension și călugărițele portărese în cimitirul interior, la căpătâiul abațialei. „În piața din fața abațialei intrând în numita biserică, menționează inventarul, se află o cușcă de lemn cu frânghii pentru a ridica, la
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
două reșouri de fier portabile, 7 tablouri vechi, două stingătoare de lumânări, 2 cărți de rugăciuni. Foarte devreme, Doamna de Livron restabilise timpul de rugăciune care trebuia să ritmeze viața monahiilor, și, încă înainte de 1616, ea interzisese vizitele: „intrarea în mănăstire nu era permisă nici măcar femeilor decât atunci când aveau ru[be]denii apropiate în Comunitate,” și cu condiția „de a fi exceptate orele slujbelor care se făceau la ore precise.” Cele 12 ore din zi sau cele 12 ore din noapte
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
a repara, a întări și a construi : Montmédy, Marville și Saint-Jean, Jametz, Louppy și Hugnes, Juvigny și Stenayerau pline de șantiere. Este probabil că stareța a ales meșterul-zidar, Guyot Roussel, pentru realizarea lucrărilor care trebuiau să renoveze în totalitate vechea mănăstire de la Juvigny. Acest antreprenor lucra atunci la construcția bisericii din Jametz, în 1608 ; el fortifica orașul Stenay, îi construia citadela, între 1600 și 1635, construia mănăstirea minimilor, din 1617 până în 1619 ; în plus, la cerearea lui Simon de Pouilly, zidarii
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
ales meșterul-zidar, Guyot Roussel, pentru realizarea lucrărilor care trebuiau să renoveze în totalitate vechea mănăstire de la Juvigny. Acest antreprenor lucra atunci la construcția bisericii din Jametz, în 1608 ; el fortifica orașul Stenay, îi construia citadela, între 1600 și 1635, construia mănăstirea minimilor, din 1617 până în 1619 ; în plus, la cerearea lui Simon de Pouilly, zidarii săi ridicau, în aceeași perioadă, castelul atât de remarcabil de la Louppy, în timp ce casa întărită de la Hugnes se moderniza și ea. Accesul îm mănăstire se făcea printr-
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
și 1635, construia mănăstirea minimilor, din 1617 până în 1619 ; în plus, la cerearea lui Simon de Pouilly, zidarii săi ridicau, în aceeași perioadă, castelul atât de remarcabil de la Louppy, în timp ce casa întărită de la Hugnes se moderniza și ea. Accesul îm mănăstire se făcea printr-o poartă fortificată enormă (în care se deschidea o poartă mare cu două canaturi, pentru vehicule, alături de o portiță pentru pietoni) trecând pe sub bolta unei intrări păzite de un portar-sacristier, găzduit aici, într-unul din cele 2
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
alta, clădirile de serviciu se aliniau spre portalul de intrare ajungând până acolo. Și, chiar în față, se înălța fațada de Nord a impozantei biserici abațiale. Construită pe locul cel mai înalt, locuința abațială era clădirea cea mai remarcabilă a mănăstirii: parterul nu era decât o galerie cu arcade, care oferea o trecere deschisă și acoperită între biserică și clădirea oaspeților... și care sta aplecată peste un unic etaj unde se alinia o serie de ferestre cu cercevele și vitralii, sprijinându-se
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
inventar). „Durata tulburărilor epuizând întregul venit, [Madame de Livron] s-a aflat obligată să întemeieze o altă menajerie pe unul din pământurile sale care este aproape de Verdun,” la Bezonvaux, deoarece trupele, aflate în garnizoană în clădirile "Curții de Păsări" a mănăstirii, devoraseră tot! Este singura clădire care nu a fost construită de Doamna de Livron. În secolul al XVIII-lea, ca măsură de siguranță, fără îndoială, Doamna Alexis-Madeleine de Vassinhac-Imécourt a întreprins construirea acestui edificiu, de la care rămân mai multe fotografii
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
sunt interesați de relatările lui Fărâmă despre uriașa Oana și căsătoria ei cu un profesor estonian. Interesele celor doi par a nu fi pur literare. Economu urmărește rămășițele tezaurului polonez ce fuseseră îngropate în toamna anului 1939 în pădurea de lângă Mănăstirea Pasărea și pe care încearcă să le transporte într-o noapte în pivnița casei sale din strada Calomfirescu (aflată în cartierul Mântuleasa). Acțiunea este descoperită, Economu se sinucide, iar Anca Vogel, care pare a fi implicată și ea în această
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
strada Mântuleasa...” „pentru splendoarea lor ambiguă și plină de poezie mai degrabă decât pentru cine știe ce savant ascunse scenarii mitice”. Comentând scrierile lui Mircea Eliade, eseistul Nicolae Steinhardt (1912-1989), un evreu convertit în închisoare la Ortodoxie și devenit ulterior monah la Mănăstirea Rohia, a scris în volumul "Jurnalul fericirii" (Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1991) că nuvelele „La țigănci”, „Adio!...” și „Pe strada Mântuleasa...” sunt „trei perfecțiuni”. Nuvela „Pe strada Mântuleasa...” a fost tradusă în mai multe limbi străine: franceză („Le vieil homme et
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
La sfîrșitul lunii octombrie, comandantul „Grupului Oituz” a hotărît regruparea forțelor și mijloacelor, constituind șase detașamente tactice ("Slănic", "Cernica", "Oituz", "Stăneica", "Măguricea" și "Cașin"), corespunzătoare direcțiilor de interzis din fâșia de apărare, iar ca rezervă, în raionul localităților Grozești și Mănăstirea Cașin, a păstrat patru batalioane de infanterie și Brigada 4 Cavalerie. Comandantul Armatei de Nord a trimis ca întărire Diviziei 15 Infanterie, Regimentul 29 Infanterie din Divizia 8 Infanterie, cu mențiunea de a fi folosit doar „în caz de mare
A doua bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335716_a_337045]
-
, cunoscută de localnici sub denumirea de Biserica Paterilor, este situată pe strada Vasile Alecsandri nr. 1, în municipiul Făgăraș, din județul Brașov. Complexul format din mănăstire, biserică și claustru (cloașter) constituie un ansamblu de monumente istorice, care au codurile următoare: Mănăstirea franciscană are codul BV-II-a-B-11676, Biserica franciscană are codul BV-II-m-B-11676.01, iar claustrul are codul BV-II-m-B-11676.02. Biserica are hramul Sfânta Treime. Prin secolul al XV
Biserica Franciscană din Făgăraș () [Corola-website/Science/335731_a_337060]
-
cunoscută de localnici sub denumirea de Biserica Paterilor, este situată pe strada Vasile Alecsandri nr. 1, în municipiul Făgăraș, din județul Brașov. Complexul format din mănăstire, biserică și claustru (cloașter) constituie un ansamblu de monumente istorice, care au codurile următoare: Mănăstirea franciscană are codul BV-II-a-B-11676, Biserica franciscană are codul BV-II-m-B-11676.01, iar claustrul are codul BV-II-m-B-11676.02. Biserica are hramul Sfânta Treime. Prin secolul al XV-lea funcționa o mănăstire cu biserică romano-catolică, fiind situată pe actuala stradă Doamna Stanca. Mănăstirea
Biserica Franciscană din Făgăraș () [Corola-website/Science/335731_a_337060]
-
cloașter) constituie un ansamblu de monumente istorice, care au codurile următoare: Mănăstirea franciscană are codul BV-II-a-B-11676, Biserica franciscană are codul BV-II-m-B-11676.01, iar claustrul are codul BV-II-m-B-11676.02. Biserica are hramul Sfânta Treime. Prin secolul al XV-lea funcționa o mănăstire cu biserică romano-catolică, fiind situată pe actuala stradă Doamna Stanca. Mănăstirea și biserica au fost distruse în contextul Reformei Protestante din secolul al XVI-lea. Mai târziu, în 1736, romano-catolicii din Făgăraș au primit terenul și aprobarea construirii unui nou
Biserica Franciscană din Făgăraș () [Corola-website/Science/335731_a_337060]
-
Mănăstirea franciscană are codul BV-II-a-B-11676, Biserica franciscană are codul BV-II-m-B-11676.01, iar claustrul are codul BV-II-m-B-11676.02. Biserica are hramul Sfânta Treime. Prin secolul al XV-lea funcționa o mănăstire cu biserică romano-catolică, fiind situată pe actuala stradă Doamna Stanca. Mănăstirea și biserica au fost distruse în contextul Reformei Protestante din secolul al XVI-lea. Mai târziu, în 1736, romano-catolicii din Făgăraș au primit terenul și aprobarea construirii unui nou sanctuar. Construirea noii bisericii și a mănăstirii a început la 22
Biserica Franciscană din Făgăraș () [Corola-website/Science/335731_a_337060]
-
actuala stradă Doamna Stanca. Mănăstirea și biserica au fost distruse în contextul Reformei Protestante din secolul al XVI-lea. Mai târziu, în 1736, romano-catolicii din Făgăraș au primit terenul și aprobarea construirii unui nou sanctuar. Construirea noii bisericii și a mănăstirii a început la 22 aprilie 1737. Construcția bisericii a fost terminată în anul 1742, iar parterul mănăstirii în anul 1752. Curând după încheierea construcției bisericii, mai precis la 31 mai 1760, în Făgăraș a izbucnit un incendiu foarte puternic care
Biserica Franciscană din Făgăraș () [Corola-website/Science/335731_a_337060]
-
XVI-lea. Mai târziu, în 1736, romano-catolicii din Făgăraș au primit terenul și aprobarea construirii unui nou sanctuar. Construirea noii bisericii și a mănăstirii a început la 22 aprilie 1737. Construcția bisericii a fost terminată în anul 1742, iar parterul mănăstirii în anul 1752. Curând după încheierea construcției bisericii, mai precis la 31 mai 1760, în Făgăraș a izbucnit un incendiu foarte puternic care a mistuit aproape întregul oraș, iar în acest incendiu a ars și acoperișul bisericii franciscane. Biserica a
Biserica Franciscană din Făgăraș () [Corola-website/Science/335731_a_337060]
-
mai precis la 31 mai 1760, în Făgăraș a izbucnit un incendiu foarte puternic care a mistuit aproape întregul oraș, iar în acest incendiu a ars și acoperișul bisericii franciscane. Biserica a fost refăcută în stil rococo, în anul următor. Mănăstirea este edificată în același stil cu biserica. Are parter și etaj. La 26 septembrie 1782 a fost sfințită și a primit hramul „Sfinta Treime". În biserică este montată o orgă cu marca Angster (1895), având două manuale și 16 registre
Biserica Franciscană din Făgăraș () [Corola-website/Science/335731_a_337060]
-
1895), având două manuale și 16 registre. Aceasta a fost realizată la Pécs de "Angster Jozsef". Două ceasuri solare care arată orele de la 8 la 15 se află în curtea interioară. Începând din 1747 a funcționat și o școală pe lângă mănăstire.
Biserica Franciscană din Făgăraș () [Corola-website/Science/335731_a_337060]
-
sud de el Cartierul negustorilor de mătase (Harat al-Kazaz), locuit de evrei, apoi la nord-vest Cartierul Șeicului (Harat ash Ash-Sheikh) iar mai departe, la nord Cartierul cel dens (Harat al-Harba).Wilson a menționat o altă distribuție de cartiere:Cartierul Porții Mănăstirii (Harat Bab al-Zawiye), Cartierul Sanctuarului (Harat al-Haram) la sud-est. În 1855 noul guvernator otoman al sangeacului Ierusalim Kıbrıslı Mehmed Kamil Pașa a încercat să pacifice spiritul rebel al Hebronului. În fruntea unei trupe de soldați a mărșăluit spre Hebron în
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
O mică parte a tezaurului polonez a rămas totuși în România. În vara anului 1944, acea mică parte de 3 tone a tezaurului polonez s-a alăturat celor 242 de tone de aur ale tezaurului Băncii Naționale a României care a luat drumul Mănăstirii Tismana, spre vest, pentru a fi protejat de invazia sovietică. Operațiunea a avut ca nume de cod "Neptun" și a ajuns în cel mai mare secret într-o peșteră de lângă mănăstire. În 1947, aurul Băncii Naționale a României s-a întors la București
Evacuarea Tezaurului național polonez în timpul celui de-al doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/335728_a_337057]
-
de aur ale tezaurului Băncii Naționale a României care a luat drumul Mănăstirii Tismana, spre vest, pentru a fi protejat de invazia sovietică. Operațiunea a avut ca nume de cod "Neptun" și a ajuns în cel mai mare secret într-o peșteră de lângă mănăstire. În 1947, aurul Băncii Naționale a României s-a întors la București, iar cele 3 tone ale tezaurului polonez au fost înapoiate proprietarului său de drept. Operațiunea de evacuare a tezaurului polonez prin România a fost transpusă într-o coproducție polono-română din 1986
Evacuarea Tezaurului național polonez în timpul celui de-al doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/335728_a_337057]
-
Bank of Montreald in Ottawa, unde urmau să fie adăpostite în seifurile acesteia. Printre valorile evacuate s-au numărat Sabia de încoronare și Biblia Gutenberg, considerate două dintre cele mai valoroase piese ale colecției. Alte opt transporturi au fost trimise Mănăstirea Sângelui Neprețuit din Ottawa. Restul de bunuri (douăzeci și patru de transporturi) au fost trimise la o mănăstire din Sainte-Anne-de-Beaupre, de lângă Quebec. Cei trei au hotărât să lase câteva bunuri ale colecției în depozitele Fermei Experimentale, în sperața că așa îi vor
Evacuarea Tezaurului național polonez în timpul celui de-al doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/335728_a_337057]
-
s-au numărat Sabia de încoronare și Biblia Gutenberg, considerate două dintre cele mai valoroase piese ale colecției. Alte opt transporturi au fost trimise Mănăstirea Sângelui Neprețuit din Ottawa. Restul de bunuri (douăzeci și patru de transporturi) au fost trimise la o mănăstire din Sainte-Anne-de-Beaupre, de lângă Quebec. Cei trei au hotărât să lase câteva bunuri ale colecției în depozitele Fermei Experimentale, în sperața că așa îi vor putea păcăli pe sovietici că toatte valorile s-ar mai afla încă acolo Un reprezentant al
Evacuarea Tezaurului național polonez în timpul celui de-al doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/335728_a_337057]
-
destinație de pelerinaj din Austria și unul dintre cele mai vizitate sanctuare din Europa, alături de Fatima, Lourdes, Loretto, Altötting și Czestochowa. Biserica adăpostește o mică statuie din lemn a Fecioarei Maria, frumos înveșmântată. Teritoriul din jurul orășelului Mariazell a fost dat Mănăstirii Sf. Lambertus în jurul anului 1103, iar călugării au construit acolo chilii. Potrivit legendelor, ziua fondatoare a orașului este 21 decembrie 1157, dar prima sa atestare documentară datează din 1243. Călugărul Magnus este considerat ca fondator al sanctuarului, el fiind trimis
Bazilica Nașterea Sfintei Fecioare Maria de la Mariazell () [Corola-website/Science/335826_a_337155]
-
1103, iar călugării au construit acolo chilii. Potrivit legendelor, ziua fondatoare a orașului este 21 decembrie 1157, dar prima sa atestare documentară datează din 1243. Călugărul Magnus este considerat ca fondator al sanctuarului, el fiind trimis de superiorul său de la Mănăstirea Sf. Lambertus pentru a predica evanghelia în aceste locuri. Magnus a ajuns în anul 1157 pe valea râului Salza din partea de nord a Stiriei (la 143 km nord de Graz), construind o capelă în care a amplasat o statuie din
Bazilica Nașterea Sfintei Fecioare Maria de la Mariazell () [Corola-website/Science/335826_a_337155]