34,311 matches
-
de mai târziu. "IV" vine de la faptul că el a fost al patrulea care a folosit acest nume, dupa Vladislav I Herman. "I" vine de la faptul că el a restaurat monarhia după perioada de fragmentare de peste un secol. În 1138, Regatul Poloniei, care a crescut în putere sub conducerea Dinastiei Piast, a întâlnit un obstacol care a împiedicat dezvoltarea sa de aproape 200 de ani. Din voința regelui Boleslav al III-lea Gură Strâmbă, Polonia a fost împărțită în cinci provincii
Vladislav I cel Scurt () [Corola-website/Science/330661_a_331990]
-
patru fii ai săi, Boleslav le-a acordat ficăruia câte o provincie, în timp ce Palatinatul Senioral i s-a acordat celui mai mare frate dintre ei. Această decizie a fost menită pentru a preveni certurile dinastice și pentru a preveni dezintegrarea regatului. Cu toate acestea, s-a dovedit a fi inadecvat, ducând la lupte constante și tulburari. Vladislav a reușit să reunească Regatul Poloniei. Vladislav s-a născut în 1260, fiind al treilea fiu a lui Cazimir I de Kujawski, Duce de
Vladislav I cel Scurt () [Corola-website/Science/330661_a_331990]
-
mare frate dintre ei. Această decizie a fost menită pentru a preveni certurile dinastice și pentru a preveni dezintegrarea regatului. Cu toate acestea, s-a dovedit a fi inadecvat, ducând la lupte constante și tulburari. Vladislav a reușit să reunească Regatul Poloniei. Vladislav s-a născut în 1260, fiind al treilea fiu a lui Cazimir I de Kujawski, Duce de Łęczyca, Sieradz și Kuyavia. După moartea tatălui său, el a moștenit regiunea Kuyavia, în timp ce restul de ducate rămase au fost preluate
Vladislav I cel Scurt () [Corola-website/Science/330661_a_331990]
-
moștenit regiunea Kuyavia, în timp ce restul de ducate rămase au fost preluate de frații săi, Leszek al II-lea cel Negru și Ziemomysł. Cu toate acestea, după moartea celor doi frați, întreaga moștenire a trecut la Vladislav, care a început reunirea Regatului Poloniei. Următorul său pas a fost câștigarea Poloniei Mici, pentru care a trebuit să-l conteste pe prințul local, Przemysl al II-lea. După moartea lui Przemysl în 1296, Vladislav s-a proclamat succesorul său și s-a stabilit în
Vladislav I cel Scurt () [Corola-website/Science/330661_a_331990]
-
acordat coroana în cele din urmă lui Vladislav, iar acesta a fost încoronat Rege al Poloniei pe 30 ianuarie 1320, în Cracovia. Încoronarea reprezenta că s-a depașit fragmentarea internă a Poloniei și că țara s-a reunit într-un regat independent, sub conducerea lui. Un război polono-teuton (1326 - 1332) a ocupat ultimii ani ai lui Vladislav. La data de 27 septembrie 1331, el s-a luptat în Bătălia de la Płowce în Kuyavia împotriva unui grup de cavaleri teutoni. Celelalte grupuri
Vladislav I cel Scurt () [Corola-website/Science/330661_a_331990]
-
1333 în Cracovia. Fiul său, Cazimir al III-lea cel Mare, a moștenit Polonia Mică, Ducatul Sandomierz, Polonia Mare, Kuyavia, și ducatele Łęczyca și Sieradz, în timp ce Silezia și Lubusz din vest, Pomerania și Masovia din nord, au rămas în afara granițelor regatului său. Cu toate acestea, domnia lui Vladislav a fost un pas important pe drumul spre restaurarea Regatului Poloniei. În 1293, Vladislav s-a căsătorit cu Hedwig de Kalisz, fiica lui Boleslav al Poloniei Mari și a soției sale, Jolenta de
Vladislav I cel Scurt () [Corola-website/Science/330661_a_331990]
-
Polonia Mare, Kuyavia, și ducatele Łęczyca și Sieradz, în timp ce Silezia și Lubusz din vest, Pomerania și Masovia din nord, au rămas în afara granițelor regatului său. Cu toate acestea, domnia lui Vladislav a fost un pas important pe drumul spre restaurarea Regatului Poloniei. În 1293, Vladislav s-a căsătorit cu Hedwig de Kalisz, fiica lui Boleslav al Poloniei Mari și a soției sale, Jolenta de Ungaria. Ce doi au avut împreună șase copii:
Vladislav I cel Scurt () [Corola-website/Science/330661_a_331990]
-
cazaci și polonezi (adversarii lui August al II-lea), aliații suedezilor, precum și negustori armeni, greci, tătari și evrei. Pentru aproape patru ani cele două așezări de la vest și, respectiv, de la est de Nistru au servit pe post de capitală a Regatului suedez, aici fiind locul unde se afla Regele și tot nucleul administrației naționale. Odată cu sosirea toamnei anului 1712, Ahmed al III-lea, care își asumase personal responsabilitatea pentru afacerile externe ale imperiului său, obosit de așteptarea mult promisei ofensive suedeze
Încăierarea de la Bender () [Corola-website/Science/330674_a_332003]
-
al III-lea, care își asumase personal responsabilitatea pentru afacerile externe ale imperiului său, obosit de așteptarea mult promisei ofensive suedeze împotriva Rusiei, i-a sugerat Regelui Suediei că venise deja timpul pentru ca el să se întoarcă în propriul său regat, idee împărtășită și de către o bună parte a supușilor Regelui. Dar Carol a rămas surd la aceste solicitări și rugăminți, până când în cele din urmă, seraskierul Benderului nu a poruncit ca încăpățânatul monarh să fie arestat (cu condiția să nu
Încăierarea de la Bender () [Corola-website/Science/330674_a_332003]
-
devine hotar între statul Moldav și cel Polon, autoritatea domnilor de la răsărit de Carpați s-a făcut adesea simțită și la est de Nistru, mai ales în perioadele de tulburare a relațiilor dintre principalii actori de pe scena politică regională, precum Regatul Polono-Lituanian, Hanatul Crimeei, Imperiul Otoman. La 25 mai 1455 orășenii din Cetatea Albă nemulțumiți de acțiunile piraterești ale genovezilor din cetatea Lerici de la gurile Niprului pun stăpânire pe această fortificație și îi trimit captivi domnitorului Petru Aron pe conducătorii cetății
Istoria Transnistriei () [Corola-website/Science/330667_a_331996]
-
din "Ajunul Zilei de Zece Tevet" înainte de amurg. Postul comemorează Asediul Ierusalimului de Nebucadnețar ÎI un împărat babilonian, eveniment care a început în această dată și a culminat în final cu distrugerea Templului lui Solomon (a Primului Templu) și cucerirea Regatului Iuda (astăzi Iudea și Samaria în partea de Sud). în anul 588 î.Hr., a început înconjurarea Ierusalimului de oștiri babiloniene, un eveniment care a condus la spargerea zidului cetății în ziua a XVII-a din luna Tammuz (eveniment numit în
Asara B'Tevet () [Corola-website/Science/330687_a_332016]
-
a unit Polonia și Lituania, denumită "Republica celor Două Națiuni". Sigismund a murit la iubita lui, Knyszyn pe 06 iulie 1572, la vârsta de 51 de ani. În 1573, Henric al III-lea de Valois a fost ales Rege al regatului polono-lituanian pentru câteva luni, apoi s-a întors în Franța, unde a fost încoronat sub numele de Henric al III-lea al Franței. La scurt timp după aceea, sora lui Sigismund, Ana de Polonia, s-a căsătorit cu Ștefan Báthory
Sigismund al II-lea August () [Corola-website/Science/330688_a_332017]
-
și când a ajuns în Vilnius în 1440, a fost proclamat Mare Duce al Lituaniei pe 29 iunie 1440, de către Consiliul Lorzilor, contrar dorințelor lorzilor polonezi - un act susținut și coordonat de nobilul Jonas Goštautas. Când vestea a ajuns în Regatul Poloniei, a fost întâmpinată cu ostilitate, chiar până la punctul de amenințare militară împotriva Lituaniei. În timp ce Marele Duce era minor, consiliul suprem asupra Marelui Ducat al Lituaniei a fost în mâinile Consiliului Lorzilor, prezidat de Jonas Goštautas. Cazimir a învățat limba
Cazimir al IV-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330683_a_332012]
-
domniei sale, drepturile lituaniene a nobililor - duci, magnați și boieri, indiferent de religie sau etnie - au fost puși pe picior de egalitate cu nobilii polonezi. În plus, Cazimir a promis să protejeze granițele Marelui Ducat și să nu desemneze persoane din Regatul Poloniei la birourile Marelui Ducat. A acceptat ca deciziile cu privire la chestiunile referitoare la Marele Ducat să nu se facă fără acordul Cosiliului Lorzilor. Cazimir a fost singurul domnitor al Lituaniei care a fost botezat la naștere, devenind primul Mare Duce
Cazimir al IV-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330683_a_332012]
-
pe Cazimir în contradicție cu Sfântul Împărat Roman prin rivalitatea internă a Habsburgilor. În acelasi an, Cazimir a fost abordat de către Confederația Prusacă pentru a-i ajuta împotriva Ordinului Teutonic, care a promis, prin separarea regiunilor prusace, să fie protejat Regatul polonez. Cu toate acestea, când orașele Statului Teuton Monastic din Prusia s-au răzvrătit împotriva Ordinului, aceștia au rezistat cu o putere mai mare decât era de așteptat, urmând Războiul de 13 ani (1454 - 1466). Cazimir și Confederația prusacă i-
Cazimir al IV-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330683_a_332012]
-
Prusia, transformat în 1525 într-un ducat, denumit Ducatul Prusia. Singurul frate al Elisabetei, Ladislau, rege al Boemiei și Ungariei, a murit în 1457, iar interesele dinastice ale lui Cazimir și ale Elisabetei au fost direcționate, de asemenea, în fostele regate ale fratelui ei.
Cazimir al IV-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330683_a_332012]
-
fost regina a Poloniei din 1575 până în 1586. A fost fiica regelui polonez Sigismund I cel Bătrân, și soția lui Ștefan Báthory, rege ales al Poloniei. A fost aleasă regina, împreună cu logodnicul ei, Ștefan, iar cei doi au condus împreună regatul Poloniei până la moartea lui Báthory. Ana s-a născut în 1523, fiind fiica regelui polonez, Sigismund I cel Bătrân și a reginei poloneze Bonă Sforza. Viața ei timpurile a fost una normală. Broda vesminte bisericești, a fost implicată în lucrări
Anna Jagiello () [Corola-website/Science/330690_a_332019]
-
a înlăturat că monarh de la tronul polonez în mai 1575. În a doua alegere, Ana și-a asumat titlul politic important de infanta, reflectând obiceiul spaniol și subliniind statutul ei dinastic. Titul regal era: "Ana, din mila lui Dumnezeu, Infanta Regatului Polonia". În toamna anului 1575, un nou candidat a fost oferit alegătorilor din Republică, Ștefan Báthory, principe al Transilvaniei. Ștefan a trebuit să fie de acord și a respectat condiția de a se căsători cu Ana. La data de 15
Anna Jagiello () [Corola-website/Science/330690_a_332019]
-
Maria, fiica unui conducător puternic, l-a ridicat și mai mult în rang pe Włostowic, și a primit rangul de voievod ("Palatine" sau "vine Palatinus") de la Bolesław. La acea vreme voievodul a fost una dintre cele mai importante poziții din Regatul Polonia: el poruncea armatei când regele era absent, prezida în instanțele de judecată, în absența regelui, a fost responsabil de ordine și de securitate a instanței, și în cazul în care regele nu era adult, voievodul devenea regent. Câțiva ani
Piotr Włostowic () [Corola-website/Science/330692_a_332021]
-
face simțită și în Capitală, unde în octombrie ucide mai multe sute de oameni, dintre care unii chiar cu funcții înalte. Prima mențiune scrisă a acestei epidemii aparține unui italian, Polydore Vergilio: ""În 1485 o boală nouă a bântuit tot regatul... o molimă cu adevărat oribilă... dintr-o dată o sudoare fatală atacă trupul care este chinuit de dureri de cap și de stomac, la care se adaugă o senzație cumplită de fierbințeală. De aceea pacienții își aruncă de pe ei cuverturile chiar
Sudoarea engleză () [Corola-website/Science/330711_a_332040]
-
Lupta de la Tighina a avut loc între 20 ianuarie și 25 ianuarie 1918, și s-a dat între forțele armate ale Regatului României și cele ale RUMCEROD-ului, precum și voluntari dezertați din fosta Armată Imperială Rusă și bolșevici. Avansarea trupelor române pe teritoriul Republicii Democratice Moldovenești a început după ce Sfatul Țării a votat în favoarea unirii cu România, cu toate acestea armata română
Lupta de la Tighina (1918) () [Corola-website/Science/330695_a_332024]
-
(în ebraică:הקרע ביהדות הונגריה, în maghiară: Az ortodox-neológ szakadás, în idiș: די טיילונג אין אונגארן ,Di Taylung in Ungarn) a fost procesul de sciziune din rândurile colectivității evreiești din Regatul Ungariei (atunci parte a Imperiului Austro-Ungar) între anii 1869-1871, în urma încercării nereușite de întemeiere a unei organizații reprezentative a tuturor evreilor, care să fie recunoscută ca atare de către autorități. Congresul de întemeiere a noii organizații s-a întrunit în umbra
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]
-
ale colectivității evreilor maghiarofoni de la începutul anilor 1870 și până la catastrofa iudaismului maghiar în Holocaustul din anii celui de al doilea război mondial. După 1918 cele trei tipuri de comunități evreiești au continuat să existe și în teritoriile din fostul Regat al Ungariei care au fost alipite la România, Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, Austria și Cehoslovacia. Schimbările care au zguduit structura societății evreiești tradiționale în provinciile ținând de Domeniul habsburgic în urma cartei de toleranță a lui Iosif al II-lea
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]
-
până la catastrofa iudaismului maghiar în Holocaustul din anii celui de al doilea război mondial. După 1918 cele trei tipuri de comunități evreiești au continuat să existe și în teritoriile din fostul Regat al Ungariei care au fost alipite la România, Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, Austria și Cehoslovacia. Schimbările care au zguduit structura societății evreiești tradiționale în provinciile ținând de Domeniul habsburgic în urma cartei de toleranță a lui Iosif al II-lea și procesul de schimbări consecutive au ajuns și în
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]
-
Sârbilor, Croaților și Slovenilor, Austria și Cehoslovacia. Schimbările care au zguduit structura societății evreiești tradiționale în provinciile ținând de Domeniul habsburgic în urma cartei de toleranță a lui Iosif al II-lea și procesul de schimbări consecutive au ajuns și în Regatul Ungariei, care se afla și el sub dominație habsburgică, dar s-au desfășurat aici într-un ritm lent. Autonomia largă de care beneficia nobilimea l-a împiedicat pe împărat să-și pună aici în practică reformele în toate domeniile. Asa
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]