34,291 matches
-
aparatului copulator. În general sunt hermafrodiți și paraziți (ex. gălbeaza, teniile), dar există și specii care trăiesc liber în apă (ex. planarii). Viermii lați au 3 straturi de celule diferențiate: ectoderm, endoderm și mezoderm și 4 sisteme de organe cu țesuturi slab diferențiate. Plathelminții sunt viermi clasificați ca protostomieni cu simetrie bilaterală, turtiți pe axa dorsoventrală și cu cavitatea corpului de origine blastoceliană. Aceasta este plină cu un parenchim mezenchimatic ce reprezintă mediul intern al viermelui. În această cavitate sunt prezente
Platelminți () [Corola-website/Science/300023_a_301352]
-
doze foarte mari. Prin metoda de evaluare a riscului a fost identificat un nivel de siguranță la doze de până la 1200 mg/zi. Deși CoQ poate fi măsurată în plasmă, aceste măsurători reflectă aportul alimentar, mai degrabă decât prezența în țesut. În prezent, cele mai multe centre clinice măsoară nivelul de CoQ în culturi de fibroblaste de piele, biopsii musculare și celule sanguine mononucleare. Culturile de fibroblaste pot fi utilizate pentru a evalua rata endogenă de biosinteză a CoQ prin măsurarea absorbției de
Coenzima Q10 () [Corola-website/Science/313091_a_314420]
-
crucial deoarece nici o altă moleculă nu poate îndeplini această funcție (Notă: cercetările recente constată că Vitamina K co-îndeplinește acest rol cu CoQ). Astfel CoQ are rolul de sinteză de energie în fiecare celulă a organismului. Biosinteza are loc în cele mai multe țesuturi umane. Există trei etape principale: Primele două reacții au loc în mitocondrii, reticulul endoplasmatic, și peroxizomi, indicând mai multe site-uri de sinteza in celulele animale. O enzimă importantă în această cale este inhibitoare a reductazei HMG-CoA, de obicei, o
Coenzima Q10 () [Corola-website/Science/313091_a_314420]
-
mare radioactivitate în ficat la 2 ore după administrarea pe cale orală, dar este de remarcat faptul că CoQ (cu doar 9 unități de isoprenyl) este principala formă de coenzima Q la șobolani. Se pare că CoQ este metabolizat în toate țesuturile, în timp ce o rută majoră pentru eliminarea acesteia este biliară și excreția fecală. După retragerea de uplimente de CoQ, nivelul revine la normal în decurs de câteva zile, indiferent de tipul de formulă utilizată. Unele rapoarte au fost publicate despre farmacocinetica
Coenzima Q10 () [Corola-website/Science/313091_a_314420]
-
și peștele sunt cele mai bogate surse alimentare de CoQ; concentrații de peste 50 mg/kg pot fi găsite în carne de vită, carne de porc, inimă și ficat de pui. Produsele lactate sunt mai sărace în surse de CoQ în comparație cu țesuturile animale. Uleiurile vegetale sunt, de asemenea, destul de bogate în CoQ. În legume, pătrunjelul și perilla sunt cele mai bogate surse de CoQ, dar în literatura de specialitate se găsesc diferențe semnificative în ceea ce privește concentrația de CoQ10. Broccoli, strugurii și conopida sunt
Coenzima Q10 () [Corola-website/Science/313091_a_314420]
-
și de alte boli. Unii vegetarieni evită de asemenea și produsele ce pot conține ingrediente animale, care nu sunt incluse pe etichetă sau care folosesc preparate animale în fabricarea lor (ex. brânzeturi cu cheaguri animale, gelatină - din piele, oase sau țesuturi ale animalelor, unele feluri de zahăr, ce sunt albite cu măduvă osoasă și alcool purificat cu gelatină sau crustacee sau sturioni pisați). Vegetarienii care mănâncă ouă le preferă pe cele din piața țărănească (și nu cele de la fermele industriale) din
Vegetarianism () [Corola-website/Science/313096_a_314425]
-
și mai ales al sistemului imunitar. În 1882 renunță la funcția sa de la Universitatea din Odessa și pune bazele unui laborator în Messina pentru a studia embriologia comparată, unde descoperă fagocitoza, în urma experiențelor efectuate pe larvele stelelor de mare. În țesutul intestinului unei anemone de mare, descoperă celule care secretă un colorant ciudat. Mecinikv își dă seama că este vorba de lupta împotriva agentului patogen. Propune introduce termenul de "macrofage" pentru celulele care le distrug pe cele străine ce patrund în
Ilia Ilici Mecinikov () [Corola-website/Science/313150_a_314479]
-
compoziția cromatică și ornamentală. În totalitatea lor, ele reprezintă zestrea cea mai bogată a creației artistice racovicene, oglinda vie a simțului și gustului pentru frumos al colectivității. Diversitatea și bogăția lor artistică rezultă atât din folosirea unor tehnici diferite de țesut, mereu mai evoluate și perfecționate, cât și din natura și structura materialelor folosite. Un plus de strălucire, deloc neglijabil, îl conferă acestora și cromatica, mereu mai vie după primul război mondial, când alături de culorile de bază ca: roșul, negrul, albastrul
Arta populară a comunei Racovița () [Corola-website/Science/313186_a_314515]
-
ul (abreviat = LS) este o tumoră malignă a țesuturilor moi, ale cărei celule tind să se diferențieze în lipoblasti și lipocite. Frecvență: LS este considerat cel mai frecvent sarcom al țesuturilor moi și al adultului, chiar dacă incidența lui actuala s-a redus datorită clasificării multor LS de altădată că
Liposarcom () [Corola-website/Science/313188_a_314517]
-
ul (abreviat = LS) este o tumoră malignă a țesuturilor moi, ale cărei celule tind să se diferențieze în lipoblasti și lipocite. Frecvență: LS este considerat cel mai frecvent sarcom al țesuturilor moi și al adultului, chiar dacă incidența lui actuala s-a redus datorită clasificării multor LS de altădată că histiocitoame fibroase maligne. Sex: LS afectează aproape în mod egal ambele sexe deși unele studii indică o foarte ușoară predominantă masculină. Vîrstă
Liposarcom () [Corola-website/Science/313188_a_314517]
-
foarte ușoară predominantă masculină. Vîrstă: LS este o tumoră a adultului și vîrstnicului, cu o incidență maximă între 50-60 ani. În copilărie, LS apare excepțional iar înainte de 20 de ani este întîlnit foarte rar. LS este localizat cu precădere în țesuturile moi profunde muscular sau fibroadipos. LS cu originea în țesutul subcutanat este foarte rar. Localizările cele mai frecvente sînt următoarele: coapsă (în special spațiul popliteu și mușchiul quadriceps), spațiul retroperitoneal, gamba, umărul și brațul. LS este întîlnit rareori la nivelul
Liposarcom () [Corola-website/Science/313188_a_314517]
-
adultului și vîrstnicului, cu o incidență maximă între 50-60 ani. În copilărie, LS apare excepțional iar înainte de 20 de ani este întîlnit foarte rar. LS este localizat cu precădere în țesuturile moi profunde muscular sau fibroadipos. LS cu originea în țesutul subcutanat este foarte rar. Localizările cele mai frecvente sînt următoarele: coapsă (în special spațiul popliteu și mușchiul quadriceps), spațiul retroperitoneal, gamba, umărul și brațul. LS este întîlnit rareori la nivelul mîinii și piciorului. 1)" Masă tumorala:" crește în profunzime și
Liposarcom () [Corola-website/Science/313188_a_314517]
-
fi prezentă atunci cînd tumoră comprima un trunchi nervos. 3)" Edemul unui membru:" apare atunci cînd tumoră comprima trunchiuri venoase. În general, radioopacitatea unui LS este similară cu aceea a unui mușchi. Cu cît tumoră este mai bine diferențiată în țesutul adipos matur, cu atît este mai radiotransparenta. Pe masura ce LS evoluează, pot fi întîlnite în aceeași tumoră arii de radioopacitate associate altora de radiotransparenta. A. Macroscopic: LS sînt de obicei tumori mari, cele vechi sînt chiar enorme, în special în localizările
Liposarcom () [Corola-website/Science/313188_a_314517]
-
A. Macroscopic: LS sînt de obicei tumori mari, cele vechi sînt chiar enorme, în special în localizările retroperitoneale. Pot fi tumori multilobate, delimitate adesea de o pseudocapsula. Delimitarea este de fapt o iluzie pentru că pseudocapsula este histologic un strat de țesut reactiv peritumoral comprimat și degenerat, penetrat de celule sarcomatoase ce pot forma tumori satelite. Pseudocapsula este subțire și discontinua. LS este de cele mai multe ori o tumoră moale a cărei aspect și culoare depind de structură histologica: - în formele mixoide aspectul
Liposarcom () [Corola-website/Science/313188_a_314517]
-
în special din lipocite mature grupate în cîmpuri de mărimi diferite prin septuri colagene. Printre lipocite există și lipoblasti cu nuclei hipercromici și pleiomorfi. De aceea, în cazul lipoamelor profunde este important să fie recoltat cît mai multe fragmente de țesut pentru excluderea celulelor atipice. În situația în care în LS de tip lipom este întîlnită o componentă inflamatorie ce pare să fie dominantă, se poate vorbi de o varietate inflamatorie de LS bine-diferentiat, asemănător țesutului fibro-adipos flogistic. "LS bine-diferentiat sclerozant
Liposarcom () [Corola-website/Science/313188_a_314517]
-
cît mai multe fragmente de țesut pentru excluderea celulelor atipice. În situația în care în LS de tip lipom este întîlnită o componentă inflamatorie ce pare să fie dominantă, se poate vorbi de o varietate inflamatorie de LS bine-diferentiat, asemănător țesutului fibro-adipos flogistic. "LS bine-diferentiat sclerozant:" este mai puțin frecvent în țesuturile moi ale membrelor decît în retroperitoneu și în regiunea inghino-scrotala. Lipoblastii și lipocitele se asociază cu o rețea abundență de fibre colagene ce poate lua cu timpul și aspect
Liposarcom () [Corola-website/Science/313188_a_314517]
-
situația în care în LS de tip lipom este întîlnită o componentă inflamatorie ce pare să fie dominantă, se poate vorbi de o varietate inflamatorie de LS bine-diferentiat, asemănător țesutului fibro-adipos flogistic. "LS bine-diferentiat sclerozant:" este mai puțin frecvent în țesuturile moi ale membrelor decît în retroperitoneu și în regiunea inghino-scrotala. Lipoblastii și lipocitele se asociază cu o rețea abundență de fibre colagene ce poate lua cu timpul și aspect mixoid. Atît lipocitele cît și lipoblastii sau fibroblastii pot avea aspecte
Liposarcom () [Corola-website/Science/313188_a_314517]
-
celule bine-diferentiate și arii de sarcom nediferențiat sau de histiocitom fibros malign (gradele 3 și 4). Astfel de evoluții severe ale malignității au fost observate în recurentele locale și în metastaze. 2) LS mixoid: este cel mai frecvent LS al țesuturilor moi de la nivelul membrelor (30-40%). LS mixoid este mai degrabă celular, constituit din celule aflate în stadii diverse de diferențiere lipoblastica. Activitate lor mitotica este redusă. Printre celule se gaseste din abundență substanță mixoida ce poate formă chiar lacuri, putînd
Liposarcom () [Corola-website/Science/313188_a_314517]
-
ani de la excizie iar metastazele sînt frecvente și apar relativ timpuriu. "Metastazarea" se produce pe cale hematogena în plămîni, schelet și alte organe interne. Metastazele în nodulii limfatici regionali apar foarte rar. Pot apărea, nu foarte rar, metastaze multiple în alte țesuturi moi, cum sînt retroperitoneul sau celălalt membru. Excizia marginala a tumorii: este o tehnică chirurgicală ce trebuie evitată pentru că este urmată de o rată înaltă de recurenta locală, chiar dacă tumoră este de dimensiuni mici. Excizia largă a tumorii: este tehnică
Liposarcom () [Corola-website/Science/313188_a_314517]
-
plămânii acționează ca o simplă glandă. Dar domeniul de cercetare care i-a adus Premiul Nobel a fost cel referitor la circulația capilară. Krogh a demonstrat că tensiunea musculară este ușor mai scăzută decât cea din capilare, chiar și atunci când țesutul muscular își desfășoară activitatea, explicând astfel modul cum este mărit aportul de oxigen în țesutul respectiv. Cercetările lui Krogh privind schimbul de gaze la nivel pulmonar și circulația capilară au condus la îmbunătățirea metodelor chirurgicale în cadrul intervențiilor pe cord deschis
August Krogh () [Corola-website/Science/313236_a_314565]
-
Nobel a fost cel referitor la circulația capilară. Krogh a demonstrat că tensiunea musculară este ușor mai scăzută decât cea din capilare, chiar și atunci când țesutul muscular își desfășoară activitatea, explicând astfel modul cum este mărit aportul de oxigen în țesutul respectiv. Cercetările lui Krogh privind schimbul de gaze la nivel pulmonar și circulația capilară au condus la îmbunătățirea metodelor chirurgicale în cadrul intervențiilor pe cord deschis. În 1922, Krogh devine interesat de studiul insulinei, care fusese descoperită cu un an înainte de
August Krogh () [Corola-website/Science/313236_a_314565]
-
(1884 - 1951) a fost un medic și biochimist evreu, născut în Germania și naturalizat american. A devenit celebru prin cercetările sale în glicoliză (Calea Embden-Meyerhoff-Parnas) și, împreună cu Archibald Vivian Hill, asupra schimbului de substanță din țesutul muscular, motiv pentru care ambilor savanți li s-a decernat, în 1922, Premiul Nobel pentru Medicină. s-a născut în aprilie 1884 la Hanovra, în casa comerciantului Felix Meyerhof, o familie înstărită de evrei care, la scurt timp după nașterea
Otto Fritz Meyerhof () [Corola-website/Science/313256_a_314585]
-
inițial, Meyerhof se orientase către psihiatrie, sub influența profesorului Otto Heinrich Warburg, laureat al Premiului Nobel în 1931 pentru descoperirea enzimelor respiratorii, se îndreaptă către fiziologie. Principala sa temă de cercetare a constituit-o studiul schimbului de substanță la nivelul țesutului muscular. Împreună cu Gustav Embden și Jakub Karol Parnas, Meyerhof reușește să explice mecanismul glicolizei. Principala sa contribuție, pentru care a obținut și Premiul Nobel, a fost stabilirea legăturii dintre consumul de oxigen și formarea acidului lactic, la nivelul celulei musculare
Otto Fritz Meyerhof () [Corola-website/Science/313256_a_314585]
-
a efectuat-o asupra plantelor. Opera sa va servi drept model pentru studiul botanicii secole de-a rândul. Astfel, Teofrast descrie amănunțit înmulțirea sexuată la plantele superioare și introduce termenii de "carp" pentru fructe și "pericarp" pentru vasele conducătoare din țesutul vegetal. De asemenea, Plinius cel Batrân s-a făcut remarcat pentru cunoștintele sale privind plantele și animalele, fiind considerat unul dintre cei mai prolifici compilatori în domeniul zoologiei. În perioada elenistică, Herophilos din Calcedonia și Erasistrate din Keos, efectuând disecții
Istoria biologiei () [Corola-website/Science/314484_a_315813]
-
folosirea simultană a mai multor tehnici, care se realizează manual sau industrial. Golurile dantelei sînt formate prin scoaterea firelor din țesătura de bază pe care s-a brodat cu fir textil, dar mai adesea sînt realizate ca spații goale în țesutul efectiv al dantelei. ria este un meșteșug antic. Dantela autentică este formată cînd un fir se împletește cu altele fără o anumită stofă de fundal. Ochiurile care formează ornamentul pot fi obținute prin împletirea și/sau înnodarea unui fir cu
Dantelă () [Corola-website/Science/314645_a_315974]