32,796 matches
-
este un curent maritim situat în Nordland la 30 km est de orașul Bodø, Norvegia. Canalul îngust conectează fiordul Saltfjord cu Skjerstadfjord. Este cel mai puternic curent maritim din lume. Până la 400 milioane m³ (tone) de apă marină își croiesc drum printr-o strâmtoare de 3 km lungime și 150 m lățime la fiecare șase ore, cu viteze, ale apei, care ajung la 22 de noduri (aproximativ 40
Saltstraumen () [Corola-website/Science/320217_a_321546]
-
de Sus, cu care au încheiat un armistițiu timp un an. La expirarea acestui armistițiu în 638 - 639, arabii au invadat Mesopotamia bizantină și Armenia bizantină. În același timp arabii au finalizat cucerirea Palestinei printr-un asalt asupra orașului Caesarea Maritima și capturarea cetății Ascalon. În decembrie 639, musulmanii au părăsit Palestina pentru a invada Egiptul la începutul anului 640. Cuceririle Umayyazilor din Africa de Nord au continuat timp de un secol printr-o expansiune rapidă arabă după moartea lui Muhammad în 632
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
Bellu. Majoritatea asigurau ruta Galați-Constantinopol. Începând cu anul 1859, Unirea principatelor dă naștere pavilionului românesc care este ridicat în locul celui al Țării Românești și Moldovei. Școala Flotilei funcționa la Galați din 1872, înainte de a fi transferată la Constanța ca „Universitate Maritimă”. După anul 1878 (alipirea Dobrogei la România) a fost înființat Serviciul Maritim Român (cu sediul la București, dar baza la Constanța). În anul 1909, anul înființării Școlii Navale Superioare de la Constanța, S.M.R. avea în exploatare o duzină de pacheboturi și
Flota comercială maritimă a României () [Corola-website/Science/320324_a_321653]
-
naștere pavilionului românesc care este ridicat în locul celui al Țării Românești și Moldovei. Școala Flotilei funcționa la Galați din 1872, înainte de a fi transferată la Constanța ca „Universitate Maritimă”. După anul 1878 (alipirea Dobrogei la România) a fost înființat Serviciul Maritim Român (cu sediul la București, dar baza la Constanța). În anul 1909, anul înființării Școlii Navale Superioare de la Constanța, S.M.R. avea în exploatare o duzină de pacheboturi și vreo douăzeci de cargouri și alte nave, la care se adăugau nave
Flota comercială maritimă a României () [Corola-website/Science/320324_a_321653]
-
dar baza la Constanța). În anul 1909, anul înființării Școlii Navale Superioare de la Constanța, S.M.R. avea în exploatare o duzină de pacheboturi și vreo douăzeci de cargouri și alte nave, la care se adăugau nave ale unor companii private. „Serviciul Maritim Român” a fost desființat la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, după ce URSS confiscă cele 16 vase de linie în posesia sa, și înlocuit printr-o întreprindere sovieto-română numită „Sovromtransport”, căreia sovieticii îi atribuiră două din navele confiscate: pachebotul
Flota comercială maritimă a României () [Corola-website/Science/320324_a_321653]
-
în noua companie „Navrom”, înființată prin HCM 368 și aflată sub controlul exclusiv al statului român, cu sigla „NR” în litere roșii peste două benzi orizontale albastre, care mulțumită costrucțiilor navale a navlosit până la treizeci de nave. Până în 1990, flota maritimă comercială a României avea peste 300 de nave, la care se adăugau Flota de pescuit oceanic și cea fluvială. Navrom Constanța deținea toate navele. Apoi, Navrom s-a divizat în trei societăți, toate cu capital integral de stat: Navrom, Romline
Flota comercială maritimă a României () [Corola-website/Science/320324_a_321653]
-
și Petromin. După 1989, majoritatea navelor românești au fost privatizate : în 1993, fostul ministru al Transporturilor Paul Teodoru a luat decizia de a transfera navele către privați. Astfel s-au înființat 53 de societăți private cum ar fi „Cosco”, „Levant Maritime”, „Neptun Maritime”, „Octogon”, „Pronav”, „CFR Marfa Feribot”, „Samarina ST”, „Tuaxrom” și altele : nu toate navele lor navighează sub pavilionul românesc, ci sub pavilion de complezență, și nu toți marinarii sunt români; de altfel, mulți ofițeri și marinari români nevighează pe
Flota comercială maritimă a României () [Corola-website/Science/320324_a_321653]
-
După 1989, majoritatea navelor românești au fost privatizate : în 1993, fostul ministru al Transporturilor Paul Teodoru a luat decizia de a transfera navele către privați. Astfel s-au înființat 53 de societăți private cum ar fi „Cosco”, „Levant Maritime”, „Neptun Maritime”, „Octogon”, „Pronav”, „CFR Marfa Feribot”, „Samarina ST”, „Tuaxrom” și altele : nu toate navele lor navighează sub pavilionul românesc, ci sub pavilion de complezență, și nu toți marinarii sunt români; de altfel, mulți ofițeri și marinari români nevighează pe nave străine
Flota comercială maritimă a României () [Corola-website/Science/320324_a_321653]
-
și marinari români nevighează pe nave străine. În februarie 2011, flota mai avea doar cinci nave, celelalte fiind înstrăinate. Cargoul „Albatros”, feriboturile „Eforie”, „Mangalia”, „Samarina A” și „Samarina M” (ultimele două fiind RO-RO-uri rezervate autovehiculelor) erau singurele nave de transport maritim aflate încă sub pavilion românesc. România deținea și o flotă de pescuit oceanic (care număra peste 100 de pescadoare, nave colectoare și 12 nave frigorifice de transport (POLAR)), precum și o flotă fluvială (formată din șlepuri și barje). Din flota de
Flota comercială maritimă a României () [Corola-website/Science/320324_a_321653]
-
desemnează două ansambluri de nave navigând pe mări și oceane sub pavilion românesc : cele dedicate cercetărilor șiințifice, și cele dedicate pescuitului. a.- Stațiunea Zoologică Marină „Ioan Borcea” de la Agigea, moștenire a Institutului Bio-oceanografic ; <br>b.- Stațiunea de Cercetări Maritime și Proiectări Piscicole „Gr. Antipa” (Constanța), deasemenea moștenire a Institutului Bio-oceanografic; <br>c.- Secția de Biologie Marină (Constanța) a Institutului de Biologie „Traian Săvulescu” al Academiei române; <br>d.- Stațiunea Oceanografică „Emil Racoviță” din Constanța, altă moștenire a Institutului Bio-oceanografic
Flota științifică și de pescuit a României () [Corola-website/Science/320325_a_321654]
-
o campanie oceanografică de renume. Institutul Bio-oceanografic din Constanța, întemeiat de același Grigore Antipa în 1932, era dotat de câteva nave moderne pentru vreme, ulterior moștenite, după 1947, de Stațiunea Zoologică Marină „Ion Borcea” la Agigea, de Stațiunea de Cercetări Maritime și Proiectări Piscicole „Gr. Antipa” și de Stațiunea Oceanografică „Emil Racoviță” din Constanța, urmașe ale Institutului Bio-oceanografic; dar, pe măsură ce treceau anii, se învecheau și deveniră inutilizabile. Înființat în 1970, IRCM a fost pus în subordinea succesivă a Consiliului Național de
Flota științifică și de pescuit a României () [Corola-website/Science/320325_a_321654]
-
un pescuit tradițional, odinioară efectuat de pescarii dobrogeni, care a dispărut în anii comunismului, deoarece marea devenise o zonă de fontieră strict păzită unde numai ambarcațiile aparținând cherhanalelor erau autorizate să pătrundă și să pescuiască. Astăzi, flota de pescuit artizanal maritim este extrem de redusă în România. În România, activitatea de pescuit maritim se limitase până în anul 1964 la Marea Neagră, având ca ambarcații mahoanele cherhanalelor și traulerele mici (și învechite) ale „Întreprinderii Piscicole” din Brăila și ale „Întreprinderii de Industrializare și de
Flota științifică și de pescuit a României () [Corola-website/Science/320325_a_321654]
-
în anii comunismului, deoarece marea devenise o zonă de fontieră strict păzită unde numai ambarcațiile aparținând cherhanalelor erau autorizate să pătrundă și să pescuiască. Astăzi, flota de pescuit artizanal maritim este extrem de redusă în România. În România, activitatea de pescuit maritim se limitase până în anul 1964 la Marea Neagră, având ca ambarcații mahoanele cherhanalelor și traulerele mici (și învechite) ale „Întreprinderii Piscicole” din Brăila și ale „Întreprinderii de Industrializare și de Desfacere a Peștelui” din Tulcea, care aduceau la mal tonaje mici
Flota științifică și de pescuit a României () [Corola-website/Science/320325_a_321654]
-
este un grup industrial diversificat din Norvegia. Grupul a fost format în anul 2001, prin fuziunea companiilor Aker Maritime și Kvaerner Oil & Gas și s-a numit Aker Kvaerner până în anul 2008. Grupul norvegian are activități foarte diverse, de la construcția de platforme petroliere gigant, până la construcția de nave în șantiere navale în Finlanda, Germania și Statele Unite. Compania Kvaerner a
Aker Solutions () [Corola-website/Science/321039_a_322368]
-
SC TMC SA este o companie de transport maritim din România. A fost înființată în anul 2007, printr-o hotărâre de guvern, ca filială a CFR Marfă. Firma deține două nave ferry-boat, respectiv Eforie și Mangalia, construite în 1991 și 1988 pentru a asigura transportul vagoanelor, containerelor și camioanelor
CFR Ferry-Boat () [Corola-website/Science/321120_a_322449]
-
de funcțiune, având statut de „dotări strategice din punct de vedere militar”. În prezent feriboturile sunt ținute în stare de conservare și au fost scose la mezat. Număr de angajați în 2010: 95 La începutul lui 2011 CN Administrația Porturilor Maritime SA a decis să preia CFR Ferry Boat.
CFR Ferry-Boat () [Corola-website/Science/321120_a_322449]
-
Anjou i se va oferi de ales între întreg Imperiul Spaniol și nimic; dacă refuza, întreaga moștenire ar fi mers la fratele mai mic al lui Anjou, Carol, duce de Berry sau la arhiducelui Carol al Austriei. Știind că puterile maritime (Anglia și Provinciile Unite) nu vor fi de partea Franței într-o luptă pentru a impune tratatul de împărțire austriecilor și spaniolilor, Ludovic s-a hotărât să accepte moștenirea nepotului său. Carol al II-lea a murit la 1 noiembrie
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
34 KST (05:34 UTC) pe 23 noiembrie 2010, când artileria nord-coreeană a început să bombardeze insula sud-coreeană Yeonpyeong, deși agenția oficială de știri a Coreei de Nord, KCNA a acuzat Coreea de Sud „că ea a tras prima în teritoriul nostru maritim.” Încă de la semnarea armistițiului dintre Organizația Națiunilor Unite și Coreea de Nord, nord-coreenii sunt în litigiu cu Coreea de Sud în privința frontierei maritime de vest care este susținută de Sud. Guvernul Coreei de Nord nu recunoaște așa-numita Northern Limit Line (linia de demarcație
Bombardarea insulei Yeonpyeong () [Corola-website/Science/321330_a_322659]
-
deși agenția oficială de știri a Coreei de Nord, KCNA a acuzat Coreea de Sud „că ea a tras prima în teritoriul nostru maritim.” Încă de la semnarea armistițiului dintre Organizația Națiunilor Unite și Coreea de Nord, nord-coreenii sunt în litigiu cu Coreea de Sud în privința frontierei maritime de vest care este susținută de Sud. Guvernul Coreei de Nord nu recunoaște așa-numita Northern Limit Line (linia de demarcație maritimă dintre cele două Corei), cerând o frontieră mai la sud, care cuprinde niște locuri de pescuit și mai
Bombardarea insulei Yeonpyeong () [Corola-website/Science/321330_a_322659]
-
Încă de la semnarea armistițiului dintre Organizația Națiunilor Unite și Coreea de Nord, nord-coreenii sunt în litigiu cu Coreea de Sud în privința frontierei maritime de vest care este susținută de Sud. Guvernul Coreei de Nord nu recunoaște așa-numita Northern Limit Line (linia de demarcație maritimă dintre cele două Corei), cerând o frontieră mai la sud, care cuprinde niște locuri de pescuit și mai multe insule sud-coreene, inclusiv Yeonpyeong. Într-un efort de a-și afirma pretențiile teritoriale, Coreea de Nord la finalul anilor '90 și la începutul
Bombardarea insulei Yeonpyeong () [Corola-website/Science/321330_a_322659]
-
Din scrierile lui Thales din Milet rezultă că europenii cunoșteau încă cu 600 de ani î.Hr. că prin frecare chihlimbarul (în greacă, "elektron") se electrizează. În 1088, chinezul Shen Kuo descrie acul magnetic utilizat la busolă pentru orientare în cadrul navigației maritime. Prin secolul al XIII-lea, Pierre de Maricourt ("Petrus Peregrinus") efectuează experiențe cu magneți și descrie proprietățile acestora, realizând în premieră o hartă a liniilor câmpului magnetic. Girolamo Cardano, în lucrarea "De subtilitate", apărută în 1550, face distincția dintre forțele
Istoria electricității () [Corola-website/Science/320539_a_321868]
-
în 1903. La începutul anilor 1900, rapoarte de exploatare scandaloase și încălcări ale drepturilor omului au condus la proteste internaționale. Campania care a examinat regimul lui Leopold a fost condusă de diplomatul britanic Roger Casement și fostul functionar de transport maritim E.D. Morel și a devenit prima mișcare a drepturilor omului. În cele din urmă, în 1908, Parlamentul belgian a obligat pe rege să cedeze Statul Independent Congo statului belgian. Leopold al II-lea este încă o figură controversată în Republica
Leopold al II-lea al Belgiei () [Corola-website/Science/320553_a_321882]
-
elene din Constantinopol, așa-numiții fanarioți, (care și-au primit numele de la cartierul Fanar) au reușit să câștige controlul asupra politicii externe turce și mai apoi asupra întregului sistem birocratic otoman. O importanța deosebită a avut în această perioadă tradițiile maritime puternice ale locuitorilor insulelor din Marea Egee, laolaltă cu apariția începând din secolul al XVIII-lea a unei puternice clase a negustorilor, a căror bogăție a permis fundarea de școli, biblioteci și finanțarea studiilor tinerilor greci în universități occidentale. Studenții greci
Megali Idea () [Corola-website/Science/320575_a_321904]
-
cu aburi HMS Nelson împrumutate de la Marina Regală, trei canoniere mai mici și cinci vedete torpiloare. Noul Wales de Sud a format o Brigadă Navală în 1863 iar până la finalul secolului avea două vedete torpiloare mici și o corvetă. Forța Maritimă de Apărare Queensland a fost înființată în 1885 în vreme ce Australia de Sud opera o singură navă, HMCS "Protector". Tasmania avea și ea un mic corp de vedete torpiloare iar singura navă defensivă a Australiei de Vest forma Fremantle Naval Artillery
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
în luptă; 3.486 au fost uciși și mai multe sute au fost luați prizonieri. Aviatorii din bombardierele ușoare și escadrilele de vânătoare au participat de asemenea la eliberarea Europei de Vest în anii 1944 și 1945 iar două escadrile maritime RAAF de patrulare au luat parte la bătălia Atlanticului. Ca urmare a accentului pus pe colaborarea cu Marea Britanie, relativ puține unități militare au fost păstrate în Australia și în regiunea Asia-Pacific. Au fost luate măsuri pentru îmbunătățirea apărării australiene pe măsură ce
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]