36,388 matches
-
James Lawrence Levine (se pronunță: lɨˈvaɪn ; n. 23 iunie 1943) este un dirijor și pianist american, de origine evreu. Din anul 1975 este directorul muzical al Operei Metropolitan din New York, de asemenea este directorul Orchestrei Simfonice din Boston. Figură centrală a scenei operaice din vremea lui, sub conducerea să, Metropolitan Opera din New York a cunoscut de mai multe decenii o renaștere unanim recunoscută. În anul
James Levine () [Corola-website/Science/318782_a_320111]
-
cunoscut de mai multe decenii o renaștere unanim recunoscută. În anul 1997 i s-a acordat Medalia Națională pentru Arte a SUA. S-a născut la Cincinnati, Ohio,ca cel dintâi dintre cei trei copii ai unei familii cu preocupări muzicale și artistice. Străbunicul sau din partea mamei, Moritz Goldstein a fost cantor de sinagoga (hazan) într-o mică localitate din Ungaria, tatăl său, Larry (Lawrence) Levine, comerciant în domeniul îmbrăcăminții, a fost un timp și violonist și dirijor al unei orchestre
James Levine () [Corola-website/Science/318782_a_320111]
-
că solist în cadrul unui program pentru tineret al Orchestrei Simfonice din Cincinnati Concertul nr. 2 pentru pian de Mendelssohn. De asemenea arătat un interes deosebit pentru opere, de mic învățându-le ariile și studiindu-le partiturile Levine a făcut studii muzicale cu Walter Levin, prim-violonistul cvartetului LaSalle, iar în anul 1956 a luat lecții de pian cu Rudolf Serkin la Marlboro Music School în Vermont. În anul următor a început să învețe cu Rosina Lhevinne la Școala de muzică Aspen
James Levine () [Corola-website/Science/318782_a_320111]
-
de vară al acesteia la Robin Hood Dell. Tot atunci a debutat și cu Orchestră Națională Velșă și la Operă din Sân Francisco. a avut o lungă colaborare cu Orchestră Simfonica Chicago și între anii 1973-1993 a servit ca director muzical al Festivalului Ravinia în Parcul Ravinia din statul Illinois. În anul 1999 la cererea lui Roy E.Disney Levine a făcut aranajamentul muzicii și a dirijat Orchestră Simfonica Chicago pentru bandă muzicală a filmului de animație Fantasia 2000 realizat de
James Levine () [Corola-website/Science/318782_a_320111]
-
și între anii 1973-1993 a servit ca director muzical al Festivalului Ravinia în Parcul Ravinia din statul Illinois. În anul 1999 la cererea lui Roy E.Disney Levine a făcut aranajamentul muzicii și a dirijat Orchestră Simfonica Chicago pentru bandă muzicală a filmului de animație Fantasia 2000 realizat de studiourile Walt Disney. Între anii 1974-1978 a fost și directorul muzical al Festivalului de Mai din Cincinnati. Levine a debutat la Metropolitan Opera la 27 ani, în iunie 1971 cu o punere
James Levine () [Corola-website/Science/318782_a_320111]
-
anul 1999 la cererea lui Roy E.Disney Levine a făcut aranajamentul muzicii și a dirijat Orchestră Simfonica Chicago pentru bandă muzicală a filmului de animație Fantasia 2000 realizat de studiourile Walt Disney. Între anii 1974-1978 a fost și directorul muzical al Festivalului de Mai din Cincinnati. Levine a debutat la Metropolitan Opera la 27 ani, în iunie 1971 cu o punere în scenă memorabilă a operei Țoșca de Puccini, cu ocazia unui festival. În urmă succesului de care s-a
James Levine () [Corola-website/Science/318782_a_320111]
-
la 27 ani, în iunie 1971 cu o punere în scenă memorabilă a operei Țoșca de Puccini, cu ocazia unui festival. În urmă succesului de care s-a bucurat a fost invitat în rânduri repetate la pupitrul orchestrei acestei instituții muzicale și în cele din urmă a fost angajat că dirijor principal al operei în anul 1973. Din 1976 a fost numit director muzical al operei.Intre anii 1986-2004 a deținut funcția, inexistentă înaintea lui, de director artistic al Operei. În
James Levine () [Corola-website/Science/318782_a_320111]
-
succesului de care s-a bucurat a fost invitat în rânduri repetate la pupitrul orchestrei acestei instituții muzicale și în cele din urmă a fost angajat că dirijor principal al operei în anul 1973. Din 1976 a fost numit director muzical al operei.Intre anii 1986-2004 a deținut funcția, inexistentă înaintea lui, de director artistic al Operei. În momentul în care a ajuns la conducerea Operei Metropolitan aceasta se află într-o criză atât din punctul de vedere al nivelului artistic
James Levine () [Corola-website/Science/318782_a_320111]
-
care a ajuns la conducerea Operei Metropolitan aceasta se află într-o criză atât din punctul de vedere al nivelului artistic cât și financiar, la capătul epocii risipitoare a lui Rudolf Bing și după demisia rapidă a recentului numit director muzical,Rafael Kubelik. Levine s-a distins, în afară talentului sau de dirijor, prin selectarea judicioasa a cântareților precum și a instrumentiștilor orchestrei. Între cântăreții pe care i-a descoperit în rândurile talentelor din țară să, s-au numărat James Morris, care
James Levine () [Corola-website/Science/318782_a_320111]
-
James Morris, care s-a distins în rolul lui Wotan din Inelul Niebelungilor, Kathleen Battle (evidențiata în opere de Mozart și Richard Strauss), Aprile Millo, devenită faimoasa în rolurile Carmen și Salomea, soprana Leona Mitchell etc. Dotat cu un simț muzical rămas în legendă, admirator al lui Herbert von Karajan și al lui Arturo Toscanini, Levine a consacrat lucrului cu ansamblul operei circa șapte luni pe an spre deosebire de alti dirijori și directori muzicali. Alte două personalități care i-au servit drept
James Levine () [Corola-website/Science/318782_a_320111]
-
soprana Leona Mitchell etc. Dotat cu un simț muzical rămas în legendă, admirator al lui Herbert von Karajan și al lui Arturo Toscanini, Levine a consacrat lucrului cu ansamblul operei circa șapte luni pe an spre deosebire de alti dirijori și directori muzicali. Alte două personalități care i-au servit drept model în activitatea să operaica au fost, după propria să mărturie, soprana Maria Callas și regizorul festivalurilor de la Bayreuth ,Wieland Wagner. Cu orchestră și corul MET a participat la realizarea adaptării cinematografice
James Levine () [Corola-website/Science/318782_a_320111]
-
concerte regulate, simfonice și de cameră la Carnegie Hall. Contractul sau cu Opera MET se va încheia în 2011, dar noul director general al operei, Peter Gelb, a anunțat că Levine va putea rămâne cât timp va voi la conducerea muzicală a operei La Metropolitan Opera Levine a condus noi producții ale unor opere de Mozart, Verdi, Wagner, Richard Strauss, Arnold Schoenberg, Igor Stravinsky, Kurt Weill, Claude Debussy, Alban Berg și George Gershwin. În timpul sau Opera MET a pus în scenă
James Levine () [Corola-website/Science/318782_a_320111]
-
în 1987-1989. După 1996 Levine a însoțit turneul prin lume al „celor Trei Tenori”:Luciano Pavarotti, Plácido Domingo și José Carreras. Levine a dirijat prima oara Orchestră Simfonica Boston în aprilie 1972. Din 22 octombrie 2004 îndeplinește funcția de director muzical al acesteia, devenind cel dintâi dirijor născut în SUA, căruia i s-a încredințat acest post. La concertul festiv cu această ocazie a dirijat Simfonia celor 1000 de Mahler. De asemenea Levine a realizat un precedent deosebit prin conducerea simultană
James Levine () [Corola-website/Science/318782_a_320111]
-
la Festivalul de la Salzburg (începând din 1975) de la Verbier în Elveția etc. Pe data pe 9 ianuarie 1997 își dă debutul la pupitrul Orchestrei Filarmonice din München care după moartea lui Sergiu Celibidache în 14 august 1996 era fără director muzical. În 1999 Levine accepta postul de dirijor șef al orchestrei, pe care îl va deține până în 2004. În această perioadă orchestră devine una dintre cele mai căutate orchestre din Germania cu pește 250.000 de spectatori, inclusiv 17.000 de
James Levine () [Corola-website/Science/318782_a_320111]
-
din Germania va acorda premiul pentru cel mai bun program de concert. În 2000 Levine dirijează în renumitul Concertgebouw din Amsterdam, iar în septembrie 2002 debutează cu orchestră la festivalul The Proms din Londra. În afara activității dirijorale și de conducere muzicală, James Levine a participat și la numeroase concerte de muzică de cameră și s-a făcut cunoscut și prin aranjamentele unor lieduri și acompanierea la pian a unora din interpreții acestui gen vocal. După retragerea lui Von Karajan de la conducerea
James Levine () [Corola-website/Science/318782_a_320111]
-
în fruntea orchestrei din Boston la Tanglewood la 7 iulie 2006. Since 2005 Levine hâș also served aș Music Director of the Tanglewood Music Center, a summer academy of the Boston Symphony Orchestră Din anul 2005 Levine este și director muzical al Centrului de Muzică Tanglewood, o academie de vară a Orchestrei Simfonice din Boston. În acest cadru, dar nu numai, James Levine a încurajat talentele tinere din rândul dirijorilor, fiind, între altele, mentor muzical al unor șefi de orchestră că
James Levine () [Corola-website/Science/318782_a_320111]
-
anul 2005 Levine este și director muzical al Centrului de Muzică Tanglewood, o academie de vară a Orchestrei Simfonice din Boston. În acest cadru, dar nu numai, James Levine a încurajat talentele tinere din rândul dirijorilor, fiind, între altele, mentor muzical al unor șefi de orchestră că Marco Armiliato, James Conlon, John Keenan, Jens Georg Bachmann. Locuitor al Manhattan-ului, din 1971 partenera să de viață este manechina și fosta oboista Sue Thompson.
James Levine () [Corola-website/Science/318782_a_320111]
-
se numește o compoziție muzicală pentru un număr restrâns de instrumente, care a apărut odată cu Renașterea, ca formă a muzicii culte, și se execută fără dirijor. Conceptul de muzică de cameră a evoluat de-alungul timpului. În secolul al XVI-lea, termenul cuprindea toate lucrările muzicale
Muzică de cameră () [Corola-website/Science/318787_a_320116]
-
muzicală pentru un număr restrâns de instrumente, care a apărut odată cu Renașterea, ca formă a muzicii culte, și se execută fără dirijor. Conceptul de muzică de cameră a evoluat de-alungul timpului. În secolul al XVI-lea, termenul cuprindea toate lucrările muzicale laice ("da camera") spre a le deosebi de cele religioase ("da chiesa"). În secolul al XVII-lea, termenul "camera" însemna apartamentele personale ale regelui, iar muzica de cameră era muzica interpretată la curtea regelui. Muzica de cameră a evoluat apoi
Muzică de cameră () [Corola-website/Science/318787_a_320116]
-
an. Este primul album pe care apare vocea lui Cătălin Mocan, care însoțise trupa în noiembrie 2005, la câteva luni după plecarea lui Dan Byron, și avea să fie considerat drept cel mai îndrăzneț album Kumm din punct de vedere muzical de până atunci. Chitaristul formației, Oigăn, îl descria în 2006 drept cel mai bine închegat album al formației, cu o atmosferă introvertită și cu o tematică referitoare la relațiile umane, nu neapărat povești de dragoste. „Este cel mai cald, sincer
Different Parties () [Corola-website/Science/318861_a_320190]
-
modalitatea interpretării. În 2006 apare și EP-ul "Curaj (Remix)" - un material scos de rapper alături de Dj Swamp care promovează albumul "Curaj" alături de mixtape-ul " Evident" lansat în 2007 cu același colaborator. În 2007, Grasu XXL a înființat casa de producție muzicală Okapi Sound împreună cu cei de la Agresiv, Guess Who, Paco, Maximilian, Spike și Tranda. Tot în 2007, mai exact în vara acestuia, artistul pleacă cu Laura Andreșan (el fiind bănuit spre sfârșitul anului 2007 că ar avea o relație cu ea
Grasu XXL () [Corola-website/Science/318843_a_320172]
-
în 2007 cu același Dj. Cel din urmă conține piese remixate de Swamp, Agresiv, Motzu și Villy și anunță viitorul album al rapperului, "Oameni", care va fi lansat abia în 2010. În 2007, Grasu XXL a înființat casa de producție muzicală Okapi Sound împreună cu cei de la Agresiv, Guess Who, Paco, Maximilian, Spike și Tranda. Cel de-a lK XXL k oilea album solo al rapperului ar fi trebuit să apară în 2007, deși managementul de proastă calitate a făcut albumul să
Grasu XXL () [Corola-website/Science/318843_a_320172]
-
situație asemănătoare și în viața reală. Artistul susține că ideea colaborării cu Sandra i-a venit după ce a cunoscut-o pe actriță la un eveniment, iar cea care le-a făcut cunoștință a fost Laura Andreșan. Grasu XXL aparține genului muzical hip-hop, deși în familia lui se asculta muzică de altă factură (jazz, funk), tatăl său fiind un cunoscător al bass-ului. Din această cauză, artiștii preferați ai lui Dragoș sunt Stevie Wonder, George Benson, Chick Corea, Timpuri Noi și mulți
Grasu XXL () [Corola-website/Science/318843_a_320172]
-
(din italiană "concert mare", pl. concerti grossi) este o formă de muzică barocă în care materialul muzical este "pasat" între un mic grup de soliști și orchestră mare. Forma s-a dezvoltat la sfârșitul secolului XVII-lea, deși acest nume nu a fost folosit de la început. Se pare ca Alessandro Stradella a compus prima muzică în care
Concerto grosso () [Corola-website/Science/318888_a_320217]
-
muzica tonală. În general, relațiile matematice dintre intervale exprimă o formă exterioară abstractă de echilibru și moderație, care poate fi recreată prin muzica vocală sau instrumentală și care are un analog în caracterul uman . Din punctul de vedere al tradiției muzicale inspirate de Grecia Antică, muzica (în sensul modern al cuvântului) este o formă de legătură între armonia matematică universală și cea umană. Relațiile de mai sus, exacte în intonația naturală, sunt numai aproximativ corecte în temperamentul egal. De exemplu, M3
Interval (muzică) () [Corola-website/Science/316025_a_317354]