34,311 matches
-
de câteva familii izolate) și starea de sărăcie generală a țării au încetinit mult procesul de formare a unei burghezii citadine evreiești înstărite, precum aceea care a aderat la ideile Haskalei și ale Reformei religioase iudaice din Prusia și alte regate și principate germane. Societatea maghiară rămânea divizată într-o stratificare socială rigidă si bazată pe privilegii de clasă, structură care împiedica în mod aproape inerent mobilitatea socială și fermentarea ideilor. Imparatul a ordonat la vremea respectivă înființarea pentru evrei a
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]
-
mișcării Haskala, care a ființat în armonie cu conducerea religioasă și în sânul acesteia. Totuși, în ciuda relațiilor în principiu normale, a început să se ivească o discrepanță între rabini mai liberali și cei mai conservatori din rândurile obștilor evreiești ale Regatului Ungariei, care a dus în cele din urmă la o schismă. Un reprezentant eminent al primei tendințe, care încă se vedea profund implicat în spiritul tradițional, a fost rabinul Aharon Chorin al Aradului, care a chemat la un avânt de
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]
-
confruntarea dintre modernizatori și tradiționaliști între evreii din Ungaria s-a aprins încă de la începutul secolului al XIX-lea, înainte de ivirea condițiilor sociale prielnice reformelor, și aceasta datorită personalității puternice a celor doi rabini menționați. Iar când situația evreilor din Regatul maghiar s-a ameliorat din punct de vedere economic și al condiției sociale, acest conflict „s-a ascuțit într-o măsură fără precedent”. În anii 1820 a început în Ungaria perioada cunoscută ca Anii de reformă, care s-a însoțit
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]
-
în această direcție a reprezentat ordinul din 1850 de înființare în cadrul comunităților evreiești a unor școli în limba germană, limba oficială a Imperiului Austriei. Influența autorităților nu s-a exercitat însă în mod uniform pe cuprinsul Ungariei: în nord estul regatului maghiar, în zona de așezare pe care evreii o numeau în idiș Unterland (Interland) sau în ebraică Galil tahton,în estul Slovaciei, estul Transcarpației, Maramureș, nordul Transilvaniei, regiuni mai sărace și izolate, reformele aproape că nu s-au făcut simțite
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]
-
se identificau cu pozițiile rabinului Hildesheimer. De aceea rabinul ultraortodox Josef Schlesinger îi poreclise „Shomdey Dat” (Shomdey Das), adică „Trădători ai religiei”. La 25 noiembrie 1867 a fost înaintată în parlamentul maghiar legea pentru egalitatea în drepturi a evreilor din regat și ea a fost adoptată după scurtă vreme. La 28 decembrie 1867 emanciparea evreilor din Ungaria a devenit oficială.. Eötvös a consimțit cu ideea conferinței pe țară. El a invitat 36 delegați evrei să participe la dezbaterile preliminare destinate să
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]
-
a participa la acest demers. Adepții asociației „Shomrey Dat” i-au cerut să le permită să înființeze un organ reprezentativ separat, și la 18 iunie au primit un răspuns pozitiv. După organizarea unor alegeri rapide, 130 delegați ortodocși din întregul regat s-a adunat la Pesta la 9 august 1870. Dezbaterile s-au desfășurat și ele cu repeziciune și s-au încheiat la 24 august. S-a convenit asupra întemeierii unui corp administrativ temporar numit „Comitetul Executiv Autonom al Israeliților credincioși
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]
-
țară) al Israeliților” (Az Izraeliták Országos Irodája), el fiind recunoscut imediat de către guvern. La 15 noiembrie 1871 Pauler a recunoscut și Comitetul Executiv Autonom al Israeliților ortodocși. Schisma în iudaismul din Ungaria a devenit o realitate legală. , Pe tot cuprinsul Regatului Ungar, comunitățile evreiești s-au despărțit în tabere. Practic toate congregațiile dominate de neologi s-au afiliat la Biroul Național. Membrii lor erau cunoscuți drept „congresiști” (Kongresszusi), deși termenul „neologi” - fusese aplicat în limbajul ortodox reformiștilor nu cu multă vreme
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]
-
A compus lucrări simfonice, camerale, vocal-instrumentale (dintre care aproximativ 120 religioase) și 38 de opere. Este cunoscut drept principalul profesor de pian al tânărului Frédéric Chopin. s-a născut în Grottkau, Herzogtum Neisse (Ducatul de Nysa), în apropiere de Breslau, Regatul Prusiei, pe 1 iunie 1769. Tatăl său a fost Franz Xaver Elsner, iar mama lui făcea parte din faimoasa familie Matzke din Glatz, care avea puternice legături cu limba și cultura cehă în Boemia. a fost inițial educat pentru preoție
Józef Elsner () [Corola-website/Science/330742_a_332071]
-
dreptul polonez de autonomie și a permis formarea Comitetului Național polonez, care a sprijinit partea rusească. În 1916, încercarea de a câștiga srijinul polonez a Puterilor Centrale și să ridice o armată poloneză, germanii și austriecii au declarat un nou Regat al Poloniei (1916-1918). Noul regat a constat într-o mică parte a vechii Comunități, adică pe teritoriul Congresului Poloniei, deși au fost făcute unele promisiuni cu privire la o viitoare incorporare a orașelor Vilnius și Minsk. Regatul a fost condus de trei
Polonia în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/330746_a_332075]
-
a permis formarea Comitetului Național polonez, care a sprijinit partea rusească. În 1916, încercarea de a câștiga srijinul polonez a Puterilor Centrale și să ridice o armată poloneză, germanii și austriecii au declarat un nou Regat al Poloniei (1916-1918). Noul regat a constat într-o mică parte a vechii Comunități, adică pe teritoriul Congresului Poloniei, deși au fost făcute unele promisiuni cu privire la o viitoare incorporare a orașelor Vilnius și Minsk. Regatul a fost condus de trei regenți, posedă un Parlament și
Polonia în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/330746_a_332075]
-
austriecii au declarat un nou Regat al Poloniei (1916-1918). Noul regat a constat într-o mică parte a vechii Comunități, adică pe teritoriul Congresului Poloniei, deși au fost făcute unele promisiuni cu privire la o viitoare incorporare a orașelor Vilnius și Minsk. Regatul a fost condus de trei regenți, posedă un Parlament și un Guvern, o mică armata și propria moneda (marca poloneză). Regaul Poloniei a fost al patrulea și ultima monarhie din istoria Poloniei. Pe masura ce războiul a stabilit un lung impas, problema
Polonia în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/330746_a_332075]
-
Polonia, i-a făcut pe aceștia să-și diminueze simpatia fără de ruși. În 1916, în încercarea de a crește sprijinul polonezilor pentru Puterile Centrale și pentru a ridica o armată poloneză, germanii și austriecii au declarat un nou stat numit Regatul Poloniei. Nou Regat, în realitatea, a fost doar un stat client sub armata militară și economică și era controlului politic al Reich-ului german, teritoriul său având să fie creat după război și avea să cuprindă doar o mică parte din
Polonia în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/330746_a_332075]
-
făcut pe aceștia să-și diminueze simpatia fără de ruși. În 1916, în încercarea de a crește sprijinul polonezilor pentru Puterile Centrale și pentru a ridica o armată poloneză, germanii și austriecii au declarat un nou stat numit Regatul Poloniei. Nou Regat, în realitatea, a fost doar un stat client sub armata militară și economică și era controlului politic al Reich-ului german, teritoriul său având să fie creat după război și avea să cuprindă doar o mică parte din vechea Comunitatea, de
Polonia în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/330746_a_332075]
-
Brest-Litovsk în care ceda toate terenurile poloneze către Puterea Centrală. După ce cuceririle din est au fost asigurate, Germania și Austro-Ungaria a început o politică de creare a unei "Europe Centrale" și în 5 noiembrie 1917, a promis să creeze un regat al Poloniei după război. Dezertarea Rusiei din coaliția aliata a dat frâu liber la chemarea lui Woodrow Wilson, președintele american, pentru a trasnforma războiul într-o cruciada pentru restăpânirea democrației și eliberarea polonezilor și a altor popoare din suzeranitatea Puterilor
Polonia în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/330746_a_332075]
-
german s-a prăbușit. În octombrie 1918, autoritățile poloneze au preluat Galiția și Cieszyn Silezia. În noiembrie 1918, Piłsudski a fost eliberat de către revoluționari și s-a întors în Varșovia. La sosirea sa, pe 11 noiembrie 1918, Consiliul Regent al Regatului Poloniei i-a cedat toate responsabilitățile iar Piłsudski a preluat controlul asupra statului nou creat, ca șef provizoriu de stat. În curând, toate guvernele locale care fuseseră create în ultimele luni ale războiului au promis supunere în fața guvernului central de la
Polonia în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/330746_a_332075]
-
restaurarea independenței poloneze s-au menținut de-a lungul secolului al XIX-lea prin evenimentele din interiorul și exteriorul teritoriilor poloneze. Localizarea Poloniei față de Europa de Nord a devenit deosebit de importantă într-o perioadă când vecinii săi care doreau să se extindă, Regatul Prusiei și Rusia țaristă, au fost intens implicați în rivalități și alianțe, când a început modernizarea națiunilor europene pe întregul continent. La începutul secolului al XIX-lea, Europa a început să simtă impactul mișcărilor politice și intelectuale, ceea ce însemna că
Istoria Poloniei (1795-1918) () [Corola-website/Science/330745_a_332074]
-
dreptul polonez de autonomie și a permis formarea Comitetului Național polonez, care a sprijinit partea rusească. În 1916, încercarea de a câștiga srijinul polonez a Puterilor Centrale și să ridice o armata poloneză, germanii și austriecii au declarat un nou Regat al Poloniei (1916-1918). Noul regat a constat într-o mică parte a vechii Comunități, adică pe teritoriul Congresului Poloniei, deși au fost făcute unele promisiuni cu privire la o viitoare încorporare a orașelor Vilnius și Minsk. Regatul a fost condus de trei
Istoria Poloniei (1795-1918) () [Corola-website/Science/330745_a_332074]
-
a permis formarea Comitetului Național polonez, care a sprijinit partea rusească. În 1916, încercarea de a câștiga srijinul polonez a Puterilor Centrale și să ridice o armata poloneză, germanii și austriecii au declarat un nou Regat al Poloniei (1916-1918). Noul regat a constat într-o mică parte a vechii Comunități, adică pe teritoriul Congresului Poloniei, deși au fost făcute unele promisiuni cu privire la o viitoare încorporare a orașelor Vilnius și Minsk. Regatul a fost condus de trei regenți, poseda un Parlament și
Istoria Poloniei (1795-1918) () [Corola-website/Science/330745_a_332074]
-
austriecii au declarat un nou Regat al Poloniei (1916-1918). Noul regat a constat într-o mică parte a vechii Comunități, adică pe teritoriul Congresului Poloniei, deși au fost făcute unele promisiuni cu privire la o viitoare încorporare a orașelor Vilnius și Minsk. Regatul a fost condus de trei regenți, poseda un Parlament și un Guvern, o mică armată și propria monedă (marca poloneză). Regaul Poloniei a fost al patrulea și ultima monarhie din istoria Poloniei. Pe măsură ce războiul a stabilit un lung impas, problema
Istoria Poloniei (1795-1918) () [Corola-website/Science/330745_a_332074]
-
Brest-Litovsk în care ceda toate terenurile poloneze către Puterea Centrală. După ce cuceririle din est au fost asigurate, Germania și Austro-Ungaria a început o politică de creare a unei "Europe Centrale" și în 5 noiembrie 1917, a promis să creeze un regat al Poloniei după război. Dezertarea Rusiei din coaliția aliată a dat frâu liber la chemarea lui Woodrow Wilson, președintele american, pentru a trasnforma războiul într-o cruciadă pentru restăpânirea democrației și eliberarea polonezilor și a altor popoare din suzeranitatea Puterilor
Istoria Poloniei (1795-1918) () [Corola-website/Science/330745_a_332074]
-
german s-a prăbușit. În octombrie 1918, autoritățile poloneze au preluat Galiția și Cieszyn Silezia. În noiembrie 1918, Piłsudski a fost eliberat de către revoluționari și s-a întors în Varșovia. La sosirea sa, pe 11 noiembrie 1918, Consiliul Regent al Regatului Poloniei i-a cedat toate responsabilitățile iar Piłsudski a preluat controlul asupra statului nou creat, ca șef provizoriu de stat. În curând, toate guvernele locale care fuseseră create în ultimele luni ale războiului au promis supunere în fața guvernului central de la
Istoria Poloniei (1795-1918) () [Corola-website/Science/330745_a_332074]
-
Richelieu în "Mémoires" scrie: "Concini avea ca scop principal mărirea averii sale și obținerea de titluri care să-l facă să devină un gentilom, pe locul doi era grandoarea regelui și a statului, iar pe locul trei coborârea mai marilor regatului". Este cert că îi ura pe parizieni care îi jefuiseră casa în 1616: "dacă ei nu mă iubesc, vor învăța să se teamă de mine", spune în februarie 1617, când a împânzit orașul cu furci. Originile sale, puterea și bogățiile
Concino Concini () [Corola-website/Science/330761_a_332090]
-
al III-lea, au dus mai departe dezintegrarea Comunității. Statul polono-lituanian a fost dominat de Imperiul Rus din vremea lui Petru cel Mare. Acest control străin a atins apogeul sub Ecaterina cea Mare și a implicat la acel moment și Regatul Prusiei, cât și monarhia habsburgică austriacă. În ultima parte a secolului al XVIII-lea, Comunitatea s-a recuperat din punct de vedere economic și cultural, și a încercat reformele interne fundamentale. Activitatea de reformă a provocat reacția ostilă și în
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
vulnerabilă la interferențele externe. La sfârșitul secolului al XVII-lea, Polonia și Lituania au încetat să mai funcționeze ca un stat coerent și cu adevărat independent. În timpul secolului al XVIII-lea, Comunitatea polono-lituaniană a devenit obiectul manipulărilor de către Suedia, Rusia, Regatul Prusiei, Franța și Austria. Slăbiciunea Poloniei a fost exacerbată de o regulă parlamentară inaplicabilă care a permis fiecărui deputat din Seim, să folosească puterea veto pentru a opri alte proceduri parlamentare pentru redarea succesiunii. Acest lucru a slăbit foarte mult
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
puteri care și-au permis să se stabilească în mod pașnic la periferia Europei, Polonia a suferit un declin la intersecția stategică a continentului. Lipsiți de conducere centrală și neputincioși în relațiile externe, Comunitatea polono-lituaniana a devenit un sclav al regatelor ambițioase care înconjurau țara. În timpul domniei lui Petru cel Mare (1682-1725), Comunitatea a căzut sub dominația Rusiei, iar de la mijlocul secolului al XVIII-lea, Polono-lituanienii au fost făcuți un protectorat virtual a vecinului din est, păstrând doar un drept teoretic
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]