33,219 matches
-
la un azil de boli mintale din Dalldorf (acum Wittenau, în Reinickendorf), unde a rămas timp de 2 ani. Avea cicatrici pe cap și pe corp și vorbea germana cu un accent descris ca fiind „rusesc”. La începutul lui 1922, Clara Peuthert, pacientă a azilului, a susținut că femeia necunoscută era Marea Ducesă Tatiana a Rusiei, una dintre fiicele țarului Nicolae al II-lea. Ieșită din azil, Peuthert i-a povestit căpitanului rus Nicolas von Schwabe că ar fi văzut-o
Anna Anderson () [Corola-website/Science/322209_a_323538]
-
viața în atenția publică. Mărturii contradictorii și dovezi fizice, precum comparația trăsăturilor faciale, care ba susțineau, ba contraziceau versiunea Annei, au fost folosite atât pentru cât și împotriva ideii cum că ea ar fi fost Anastasia. În absența unor documente clare și a unor dovezi fizice solide, era la latitudinea fiecăruia să creadă sau nu că Anderson este Anastasia. Tribunalele germane nu au reușit să confirme sau să infirme povestea ei nici după 40 de ani de deliberare. De-abia după
Anna Anderson () [Corola-website/Science/322209_a_323538]
-
o legătură între cei trei suspecți din Hamburg, este afirmația FBI-ului, că există o conexiune”. Cu toate acestea, în octombrie 2006, a apărut un videoclip, arătându-I pe Atta și pe Jarrah împreună în Afghanistan, Jarrah fiind, în mod clar, conectat la membrii celulei Hamburg. Jarrah mai apare și într-un videoclip la o nuntă, cu alți teroriști, la o moschee în Hamburg. Comisia 9/11 a concluzionat, fără calificare, că Jarrah a fost un terrorist și s-a aflat
Ziad Jarrah () [Corola-website/Science/322238_a_323567]
-
în lucrarea cunoscută sub numele latin "De radiis stellarum", susține că "orice lucru din univers emite raze în toate direcțiile, raze care se răspândesc în întreaga lume". Această teorie, a rolului activ jucat de radiația luminoasă, a avut o influență clară asupra unor savanți de mai târziu ca: Alhazen, Robert Grosseteste, Roger Bacon. Matematicianul persan Ibn Sahl (c. 940-1000), într-un tratat despre oglinzi curbe și lentile, enunță legea refracției cu peste șase secole înaintea lui Snellius. În scrierile sale referitoare
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
crepisculis", tratează refracția atmosferică și mecanismul formării luminii crepusculare. Deduce valoarea unghiului sub care sunt vizibile razele solare ca fiind 18°, foarte asemăntor cu valoare acceptată în epoca modernă. Un alt mare învățat persan, Al-Farisi (1267 - 1320), dă o explicație clară pentru formarea curcubeului și studiază și camera obscură ajungând la concluzia că orificiul optim este cel cu diametrul minim. Robert Grosseteste (c. 1175-1253) realizează studii asupra luminii din mai multe perspective: epistemologică, metafizică, cosmogonică, etiologică și chiar teologică. Acesta subliniază
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
adevăratul scop al acestor chitare era producerea sunetului prin intermediul undelor de sunet electrice. Acest lucru a fost posibil prin folosirea unei doze Charlie Christian, o doză magnetică ce permitea sunetului produs de chitară să fie amplificat prin intermediul curentului electric. Sunetul clar produs de aceste doze au făcut chitarele ES populare aproape imediat în rândul muzicienilor de jazz. Prima chitară semi-acustică este adesea considerată ca fiind un punct important în evoluția de la chitara acustică la chitara electrică. Totuși, modelul ES-150 al celor
Chitară semi-acustică () [Corola-website/Science/329591_a_330920]
-
Albrichtsfeld, care a născut patru copii (doi au supraviețuit copilăriei). Aceasta a murit de tuberculoză în 1819. În 1820, s-a căsătorit cu Johanna Justine Conrad, cu care a avut opt copii (șapte au supraviețuit copilăriei, notabili între ei fiind Clara Adelheid și Albert Conrad). Johann Michael a murit în Sibiu, în 1838, la vârsta de 63 de ani, ca urmare a unui sindrom respirator acut. Clara Adelheid s-a născut pe 5 noiembrie 1822, al doilea copil al lui Johann
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
cu care a avut opt copii (șapte au supraviețuit copilăriei, notabili între ei fiind Clara Adelheid și Albert Conrad). Johann Michael a murit în Sibiu, în 1838, la vârsta de 63 de ani, ca urmare a unui sindrom respirator acut. Clara Adelheid s-a născut pe 5 noiembrie 1822, al doilea copil al lui Johann Michael cel tânăr și al celei de-a doua soții a lui, Johanna Justine. Ea manifesta un vizibil talent artistic, pictorul Theodor Glatz lăudând-o într-
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
tânăr și al celei de-a doua soții a lui, Johanna Justine. Ea manifesta un vizibil talent artistic, pictorul Theodor Glatz lăudând-o într-o scrisoare către Anton Kurz de pe 16 mai 1847, publicată în revista "Siebenbürgischer Volksfreund" ("Prietenul Transilvănenilor"). Clara frecventa Galeria de Artă Brukenthal din Sibiu, unde putea studia pictura. Aici l-a întâlnit pe artistul Theodor Sockl care preda pictura. După multă împotrivire din partea mamei văduve a Clarei, lui Theodor i s-a dat voie să picteze un
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
16 mai 1847, publicată în revista "Siebenbürgischer Volksfreund" ("Prietenul Transilvănenilor"). Clara frecventa Galeria de Artă Brukenthal din Sibiu, unde putea studia pictura. Aici l-a întâlnit pe artistul Theodor Sockl care preda pictura. După multă împotrivire din partea mamei văduve a Clarei, lui Theodor i s-a dat voie să picteze un portret al Clarei, în 1847. Clara și Theodor au început ulterior să trăiască împreună necununați, spre marea supărare a mamei și a restului familiei. În ciuda rezistenței din partea familiei, care avea
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
de Artă Brukenthal din Sibiu, unde putea studia pictura. Aici l-a întâlnit pe artistul Theodor Sockl care preda pictura. După multă împotrivire din partea mamei văduve a Clarei, lui Theodor i s-a dat voie să picteze un portret al Clarei, în 1847. Clara și Theodor au început ulterior să trăiască împreună necununați, spre marea supărare a mamei și a restului familiei. În ciuda rezistenței din partea familiei, care avea îndoieli în privința acordării consimțământului pentru căsătorie, ca urmare a situației financiare nesigure a
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
din Sibiu, unde putea studia pictura. Aici l-a întâlnit pe artistul Theodor Sockl care preda pictura. După multă împotrivire din partea mamei văduve a Clarei, lui Theodor i s-a dat voie să picteze un portret al Clarei, în 1847. Clara și Theodor au început ulterior să trăiască împreună necununați, spre marea supărare a mamei și a restului familiei. În ciuda rezistenței din partea familiei, care avea îndoieli în privința acordării consimțământului pentru căsătorie, ca urmare a situației financiare nesigure a lui Theodor, dar
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
dar și ca urmare a diferențelor religioase și de statut, ei s-au căsătorit pe 12 august 1847. Au plecat apoi din Sibiu și au trăit în Graz și Viena în Austria până în 1850, când s-au întors la Sibiu. Clara, acum mamă, își câștiga existența dând lecții de pictură și desen. În acea perioadă a pictat portretele lui Dr. Gottfried Teilmann și al lui (Tafelrichter) Adolf Spech. A mai pictat de asemenea o serie de 20 de portrete ale unor
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
serie de 20 de portrete ale unor nobili transilvăneni. Soțul ei a continuat și el să picteze, însă a început să se ocupe și cu meseria de fotograf. În primăvara lui 1854, ei au deschis la Sibiu un studio fotografic, Clara pictând unele dintre fotografii, după cum era atunci moda acestei forme artistice în evoluție. În octombrie 1857, familia s-a mutat înapoi la Viena, unde au continuat să picteze și să fotografieze. Clara, care suferea de o boală de plămâni, a
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
ei au deschis la Sibiu un studio fotografic, Clara pictând unele dintre fotografii, după cum era atunci moda acestei forme artistice în evoluție. În octombrie 1857, familia s-a mutat înapoi la Viena, unde au continuat să picteze și să fotografieze. Clara, care suferea de o boală de plămâni, a murit pe 25 iulie 1861, la vârsta de 38 de ani. Peste câteva luni, pe 25 decembrie, Theodor, la 46 de ani, a urmat-o în mormânt. Pentru a acoperi cheltuielile de
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
au avut patru copii, între care trei au supraviețuit copilăriei. Printre aceștia, Victor Franz Theodor Sockl a creat și condus in Anglia o firma de succes care se ocupa cu producerea și vânzarea de cărți poștale ilustrate (Sockl and Nathan). Clara este inclusă în și biografia ei este detaliată în publicația din 1970 a lui Dr. Julius Bieltz despre artiștii sibieni din jurul anilor 1850. Albert Conrad Soterius von Sachsenheim s-a născut pe 7 mai 1824. După ce a absolvit gimnaziul din
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
Confundând tatăl și soțul, Sylvia Plath indică egalitatea emoțională în viața ei; un complex Electra nerezolvat. Debutul trupei Tool offshot band este marcat de albumul A perfect Circle, Mer de Noms și include o piesă Orestes care face o referire clară la mitul Electrei. În cadrul albumului You´re awful, I love you, trupa alternativă Ludo cuprinde o piesă intitulată Complexul Electrei.
Complexul Electra () [Corola-website/Science/329605_a_330934]
-
un păcat, după care începe să țipe. Isabella le explică lui Ben și lui David că a suferit un avort cu ani în urmă, însă mama ei nu avea de unde ști. În ciuda faptului că Biserica nu autorizează exorcismul fără dovezi clare că pacientul e posedat, cei doi preoți încep exorcizarea Mariei. În acest timp, Maria menționează că știe date despre trecutul lui Ben, se eliberează și îl izbește pe acesta de perete. Doctorii pătrund în sală și instaurează ordinea. După ce analizează
Diavolul din tine () [Corola-website/Science/329616_a_330945]
-
în Transilvania, apărând în cercul artistic al lui Theodor Glatz, care îl recomandă pe plan local ca un pictor talentat. Predă pictura în Sibiu, la Galeriile de Artă Brukenthal, unde în 1847 o întâlnește, ca studentă, pe viitoarea sa soție, Clara Adelheid Soterius von Sachsenheim. Portretul ei, pictat în acel an, e considerat reprezentativ pentru perioada Biedermeier în Transilvania, exprimând pe un fond bucolic personalitatea modelului, cromatica și eleganța discretă a îmbrăcăminții. Originalul este pierdut în Anglia, din fericire, o copie
Theodor Sockl () [Corola-website/Science/329619_a_330948]
-
Anglia, din fericire, o copie a fost comandată de către nepotul lui Theodor, Arthur Soterius von Sachsenheim, înainte de a duce pictura originală fiilor lui Theodor în Anglia în 1905. Copia se află acum la Muzeul de Artă din Brașov. Theodor și Clara au început să trăiască împreună necununați, spre marea supărare a mamei văduve a Clarei și a restului familiei (care o considerau oaia neagră a familiei). În ciuda rezistenței din partea familiei, care avea îndoieli în privința acordării consimțământului pentru căsătorie, ca urmare a
Theodor Sockl () [Corola-website/Science/329619_a_330948]
-
von Sachsenheim, înainte de a duce pictura originală fiilor lui Theodor în Anglia în 1905. Copia se află acum la Muzeul de Artă din Brașov. Theodor și Clara au început să trăiască împreună necununați, spre marea supărare a mamei văduve a Clarei și a restului familiei (care o considerau oaia neagră a familiei). În ciuda rezistenței din partea familiei, care avea îndoieli în privința acordării consimțământului pentru căsătorie, ca urmare a situației financiare nesigure a lui Theodor, dar și ca urmare a diferențelor religioase și
Theodor Sockl () [Corola-website/Science/329619_a_330948]
-
Sophie i-a invalidat argumentele într-o altă scrisoare publică ulterioară. În vara lui 1850, împreună cu soția și fiul lor, s-a întors la Sibiu, unde au stat în casa familiei Soterius. Aici li s-a născut o fiică, Ottilie Clara Sophie, în 1851. În această perioadă Theodor a pictat un alt portret al Clarei Adelheid, precum și a altor membri ai familiei Soterius von Sachsenheim. A pictat de asemenea: În calendarul popular Benignis din 1853 se găsește o reclamă pentru ‘, pictor
Theodor Sockl () [Corola-website/Science/329619_a_330948]
-
1850, împreună cu soția și fiul lor, s-a întors la Sibiu, unde au stat în casa familiei Soterius. Aici li s-a născut o fiică, Ottilie Clara Sophie, în 1851. În această perioadă Theodor a pictat un alt portret al Clarei Adelheid, precum și a altor membri ai familiei Soterius von Sachsenheim. A pictat de asemenea: În calendarul popular Benignis din 1853 se găsește o reclamă pentru ‘, pictor istoric și portretist academic în Fleischergasse no.110.’ Însă contextul economic și social lăsat
Theodor Sockl () [Corola-website/Science/329619_a_330948]
-
de către revoluțiile din 1848-1849 în Europa au creat un mediu dificil în care Theodor să își poată câștiga existența. Astfel, el a fost forțat pentru o vreme să aibă un stil de viață rătăcitor în căutare de lucru. Între timp Clara a dat lecții de pictură și desen. În 1853, în București, Sockl cumpără un echipament fotografic, încercând să își câștige existenta cu această noutate a acelor timpuri. În 1854, își mută studioul fotografic la Sibiu, Clara pictând unele dintre fotografii
Theodor Sockl () [Corola-website/Science/329619_a_330948]
-
de lucru. Între timp Clara a dat lecții de pictură și desen. În 1853, în București, Sockl cumpără un echipament fotografic, încercând să își câștige existenta cu această noutate a acelor timpuri. În 1854, își mută studioul fotografic la Sibiu, Clara pictând unele dintre fotografii, după cum era atunci moda acestei forme artistice în evoluție. Însă în următorii ani ei au trebuit să călătorească prin toată țara ca să își poată câștiga existența din fotografii. În 1857, când trăiau la Oravița, în Banat
Theodor Sockl () [Corola-website/Science/329619_a_330948]