34,178 matches
-
în Drept Canonic. Din octombrie 1960 și tot anul 1961, a fost docent la Seminarul din Brescia și, în același timp, a exercitat și ministerul pastoral, ca vicar cooperator, în parohia Sfântul Benedict, la periferia Bresciei. Chemat în slujba Sfântului Scaun, la 1 iulie 1963 ca atașat la nunțiatura apostolică din Panama, a frecventat cursurile Academiei Diplomatice Pontificale. Începând cu 1967 a fost transferat la reprezentanța pontificală din Iran, unde a rămas până în ianuarie 1971, când a fost chemat să slujească
Giovanni Battista Re () [Corola-website/Science/314767_a_316096]
-
o cameră întunecată, fiind îmbrăcată complet în negru. Interpreta pare să plângă moartea celor doi îndrăgostiți. Sentimentul de singurătate prezent în versurile cântecului este simbolizat în videoclip prin intermediul camerei goale în care se află Anastacia. Ea este înconjurată de câteva scaune din lemn, pe care le distruge ulterior, simbolizând victoria sa în lupta contra cancerului mamar. Prima interpretare a cântecului „Heavy on My Heart” s-a materializat în cadrul concertului caritabil „Women Rock”, organizat de televiziunea Lifetime și a reprezentat prima apariție
Heavy on My Heart () [Corola-website/Science/313502_a_314831]
-
credincioși (care au fugit din calea turcilor, au fost uciși de aceștia în lupte sau au trecut la Islam), însă în ierarhia bisericească bizantină s-a păstrat titlul onorific de episcop al Cezareei Capadociei. Pentru a se perpetua amintirea acestui scaun episcopal străvechi, Sinodul Patriarhiei de la Constantinopol, în timpul patriarhului Sofronie, a decis la data de 10 octombrie 1776, ca mitropolitul Ungrovlahiei (cu reședința la București) să poarte și titlul onorific de „locțiitor al Tronului episcopal din Chesareea (Cezareea) Capadociei”. Din anul
Locțiitor al Tronului Cezareei Capadociei () [Corola-website/Science/313542_a_314871]
-
construite original, folosindu-se fotografii și planuri de la constructorul "Titanicului". "Marea Scară de la clasa I, care iese în evidență încă din scenariu, a fost construită din lemn și distrusă în timpul filmărilor." Camerele, mochetele, designul și culorile, piesele de mobilă, decorațiile, scaunele, pereții, tacâmurile și faianța, cu simbolul White Star Line pe fiecare piesă, tavanele, și costumele erau cele mai apropiate de realitate. Cameron a angajat adițional doi istorici, Don Lynch și Ken Marschall, pentru a autentifica detaliile istorice ale filmului. Filmările
Titanic (film din 1997) () [Corola-website/Science/313501_a_314830]
-
anul 2005, Ana Harlamenco a îndeplinit funcția de redactor-șef al ziarului “Capitala Comrat”. În anul 2007 a fost aleasă drept cel mai bun jurnalist al Republicii Moldova. La alegerile din 16 martie 2008, Ana Harlamenco a candidat ca independentă pentru scaunul de deputat în cadrul Adunării Populare din UTA Găgăuzia, în circumscripția Comrat III, obținând 1.009 voturi în primul tur (adică 43.38%), față de principalul contracandidat, independentul Boris Novac, care a obținut 525 voturi (adică 22.57%). În al doilea tur
Ana Harlamenco () [Corola-website/Science/313572_a_314901]
-
grădina de la Palazzo Grassi. În timpul reprezentației a început o ploaie torențială, iar o parte dintre spectatori au fugit să se adăpostească. Apariția lui Birlic pe scenă în rolul jupânului Canciano a oprit din fugă spectatorii, care s-au reîntors pe scaune, hohotind și aplaudând în delir fiecare replică a lui Birlic, deși nu cunoșteau limba în care se juca piesa. Presa italiană a lăudat reprezentația trupei bucureștene, folosind termeni superlativi. Au fost evidențiate verva, prospețimea și naturalețea jocului actoricesc. După spectacol
Bădăranii (film) () [Corola-website/Science/313565_a_314894]
-
Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou” este o mănăstire ortodoxă din România, construită în perioada 1514-1522 în orașul Suceava. Ea se află situată pe Strada Ion Vodă Viteazul nr. 2, pe drumul spre Cetatea de Scaun a Sucevei. Biserica mănăstirii are hramurile "Sfântul Gheorghe" (sărbătorit în fiecare an pe 23 aprilie) și "Sfântul Ioan cel Nou" (sărbătorit în fiecare an pe 24 iunie). Mănăstirea Sf. Ioan cel Nou a îndeplinit rolul de reședință mitropolitană a Moldovei
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava () [Corola-website/Science/313615_a_314944]
-
Petru Rareș, programul iconografic fiind caracteristic monumentelor realizate în această perioadă. În 1579 mitropolitul Teofan de la Râșca a adăugat exonartexul (pridvorul). În anul 1564, domnitorul Alexandru Lăpușneanu a mutat capitala Principatului Moldovei de la Suceava la Iași, dar cu toate acestea scaunul mitropolitan a rămas în vechea capitală. Viitorii mitropoliți au condus treburile administrative ale Mitropoliei fie din noua capitală, fie din Suceava. Biserica „Sf. Gheorghe” a rămas cu numele de vechea catedrală și era condusă numai de un proistos, care era
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava () [Corola-website/Science/313615_a_314944]
-
Bisericii Ortodoxe din Ucraina. Ca urmare a acestui fapt, la 23 ianuarie același an, mitropolitul primat Filaret Denisenko (astăzi patriarh al unei ramuri schismatice a Bisericii Ucrainene) al Kievului l-a transferat în eparhia de Ivano-Frankivsk. A fost restabilit în scaunul de episcop de Cernăuți la 7 aprilie 1992. Onufrie Berezovski a fost ridicat la rangul de arhiepiscop la 28 iulie 1994 și numit ca membru permanent al Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Ucrainene (Patriarhia Moscovei). A fost ridicat apoi la
Onufrie Berezovski () [Corola-website/Science/313636_a_314965]
-
cu titlul "“Ecumenismul la începutul secolului al ХХI-lea”". Lucrările sale au fost publicate în mai multe reviste ortodoxe și laice. Prin hotărârea Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Ucrainene din 5 noiembrie 1998, PS Pantelimon a fost numit numit în scaunul episcopal de Kirovohrad, cu titlul de Episcop de Kirovohrad și Oleksandriia. Prin redenumirea eparhiei, a purtat titulatura de episcop de Kirovohrad și Novoarhanghelsk (din 27 iulie 2007) și pe cea de episcop de Kirovohrad și Novomîrhorod (din 24 noiembrie 2007
Pantelimon Romanovski () [Corola-website/Science/313658_a_314987]
-
arhiereu - vicar pentru Episcopia Argeșului, primind titulatura "Piteșteanul". Un an mai târziu, la 14 martie 1876 a fost ales episcop eparhiot pentru aceeași eparhie. În data de 18 mai 1893 a fost ales mitropolit primat al Țării Românești, urmând în scaun mitropolitului Iosif Gheorghian (1829-1909) ce se retrăsese din cauza neînțelegerilor cu guvernul conservator ajuns la putere. În acest context, venirea lui Ghenadie pe tronul de mitropolit primat era văzută ca o modalitate eficientă de stingere a conflictului, episcopul de la Argeș fiind
Ghenadie Petrescu () [Corola-website/Science/313662_a_314991]
-
fiind cunoscut ca simpatizant și chiar apropiat al conservatorilor. În anul 1895, în urma alegerilor, guvernul conservator cade, fiind înlocuit cu un guvern liberal condus de Dimitrie A Sturza. În aceste condiții se pune acut problema readucerii lui Iosif Gheorghian pe scaunul de mitropolit primat. Judecat pe 20 mai 1895 pentru acuzații neîntemeiate - inovații în cult, ierosilie, arghirofilie - mitropolitul Ghenadie a fost caterisit și exilat la mănăstirea Căldărușani. Înlăturarea sa a fost primită cu nemulțumire de masele de credincioși. În urma manifestațiilor acestora
Ghenadie Petrescu () [Corola-website/Science/313662_a_314991]
-
invocă un vechi obicei al țării prin care domnii care vor întării averea mănăstiri se bucură la rândul lor de binefaceri spirituale "„și să se chiame și domnia lui ctitor nou la mănăstire”". Mănăstirea domnească stătea sub directa ascultare a scaunului de domnie, de unde erau numiți sau confirmați egumenii mănăstirii. Domnii țării, în succesiunea lor, erau de drept considerați patroni și protectori precum și proprietarii de facto ai mănăstirii. Din punct de vedere religios, mănăstirea era subordonată mitropoliei Țării Românești și ierarhiei
Mănăstirea Strehaia () [Corola-website/Science/313665_a_314994]
-
organelor școlare maghiare comitatense. Autoritățile maghiare în frunte cu ministrul Bánffy Dezső, reușesc în 15 septembrie 1895 să scoată școlile de sub jurisdicția CAFS și să le transforme în școli comunale, desființând eforiile școlare, locul lor fiind luat de așa zisele „scaune școlastice comunale”. Astfel, școala din Racovița a fost penultima școală grănicerească predată organelor comunale, drept dovadă stând „Protocolul” întocmit la data de 27 aprilie 1896. Prin acest act, școala a intrat într-un important declin generalizat atât de politica de
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
doar teritoriul Angliei iar mai târziu a inclus și Țara Galilor. Richard I al Angliei a făcut regatul un vasal al Sfântului Imperiu Roman, iar fratele său, Ioan al Angliei a transformat regatul într-un vasal plătitor de tribut al Sfântului Scaun. Regatul și-a recăpătat suveranitatea în secolul al XIV-lea când a refuzat supremația Sfântului Scaun. Inițial, reședința regală principală era situată la Winchester, în Hampshire, dar Londrei și Gloucesterului le-au fost acordate un statut asemănător. Londra, sau mai
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
regatul un vasal al Sfântului Imperiu Roman, iar fratele său, Ioan al Angliei a transformat regatul într-un vasal plătitor de tribut al Sfântului Scaun. Regatul și-a recăpătat suveranitatea în secolul al XIV-lea când a refuzat supremația Sfântului Scaun. Inițial, reședința regală principală era situată la Winchester, în Hampshire, dar Londrei și Gloucesterului le-au fost acordate un statut asemănător. Londra, sau mai exact Westminster, a devenit capitala de facto a regatului. Londra a fost capitala statelor succesive care
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
în timpul domniei lui Henric al II-lea. Inspirat după dreptul canonic, noul sistem înlocuia vechiul principiu corporatist al jurisdicției cu principiul teritorial, toți ce locuiau în cuprinsul regatului, fiind considerați supușii regelui. După încoronarea sa, William i-a înlăturat din scaunele episcopale pe toți prelații ostili, înlocuindu-i cu persoane devotate. A combătut simonia și nicolaismul, a pus capăt abuzurilor și a ridicat nivelul spiritual al clerului. A scos clerul de sub tutela aristocrației laice. Papalitatea l-a lăsat pe rege să
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
din sectorul Târnăuca- Cârlani, care la 1420 era parte componentă a moșiei boierului Oană Vornicul din Tutora, primită din mâinile domnitorului Alexandru cel Bun pentru slujbă devotată, fapt consemnat în diploma domnească din 25 aprilie 1420, scrisă în cetatea de scaun de la Sucava, iar la moment, probabil, reprezenta o donație mănăstirii din partea lui Oană Vornicul, efectuată până la moartea sa în 1425. Probabil în baza acestui document, Enciclopedia Sovietică Moldovenească atestează satul Cârlani cu anul 1470. Cităm: „Stejăreni (până in 1965 Cârlani
Stejăreni, Strășeni () [Corola-website/Science/313732_a_315061]
-
până în 1641, când părăsește definitiv Constantinopolul, fiind înscăunat de către patriarhul Parthenius I mitropolit de Arta și Naupactos. Ca urmare a unei campanii de denigrare condusă de Meletios Syrigos, acuzat de a fi răspândit idei de orientare calvinistă, este suspendat din scaun și se stabilește la Atena, unde continuă să predea filosofia până la moarte. Vreme de aproape două veacuri, de la 1615 la 1780, lucrările filosofice ale lui Korydalleus au constituit unicul învățământ filosofic în școlile superioare grecești și în bună parte din
Teophilos Korydalleus () [Corola-website/Science/313751_a_315080]
-
1937) și Petrov (pseudonimul lui Evghenii Petrovici Kataev, , , 13 decembrie 1903-2 iulie 1942) au fost doi scriitori ruși satirici, care au colaborat la o serie de romane, povestiri, foiletoane și schițe satirice. În cele mai valoroase scrieri ale lor — "Douăsprezece scaune" (în , 1928) și "Vițelul de aur" (în , 1931) — ei critică birocrația, lăcomia, noii profitori din perioada NEP-ului. Cei doi au scris mult împreună, fiind aproape mereu menționați sub numele de "". Amândoi s-au născut în Odessa. În urma unei călătorii
Ilf și Petrov () [Corola-website/Science/314037_a_315366]
-
care promovează în prezent scrierile celor "doi tați ai ei" este fiica lui Ilf, Alexandra, care lucrează la o editură, traducând în limba engleză texte. De exemplu, datorită ei s-a publicat o ediție completă foarte apreciată a romanului "Douăsprezece scaune". Ostap Bender, cu patronimul improbabil Ibraghimovici, este personajul principal al celor două romane. Un cetățean de vreo 28 de ani ("Douăsprezece scaune") sau cam 30 de ani (începutul romanului "Vițelul de aur"; de unde se induce ideea acțiunii în timp real
Ilf și Petrov () [Corola-website/Science/314037_a_315366]
-
limba engleză texte. De exemplu, datorită ei s-a publicat o ediție completă foarte apreciată a romanului "Douăsprezece scaune". Ostap Bender, cu patronimul improbabil Ibraghimovici, este personajul principal al celor două romane. Un cetățean de vreo 28 de ani ("Douăsprezece scaune") sau cam 30 de ani (începutul romanului "Vițelul de aur"; de unde se induce ideea acțiunii în timp real), ajuns la vârsta lui Iisus Hristos (cum îi declara personajului Zoia Sinițkaia spre sfârșitul cărții a doua), cu oarecari antecedente penale, fără
Ilf și Petrov () [Corola-website/Science/314037_a_315366]
-
cu oarecari antecedente penale, fără ocupație și fără familie („-Semăn eu a om care poate să aibă rude?”), Ostap este „Mare Maestru al Combinațiilor”, „Comandor”, „Medic activist pe tarâm social”, sau chiar “Grossmeister” de șah Ostap Bender colindă în "Douăsprezece scaune" mari întinderi ale spațiului sovietic, alături de fostul mareșal al nobilimii Kisa Vorobianinov (în căutarea fericirii în sumă de una sută cincizeci mii ruble zero zero kopeici). Este ucis, apoi învie în urma unui evocat remarcabil efort medical în al doilea roman
Ilf și Petrov () [Corola-website/Science/314037_a_315366]
-
lui Tudor Mușatescu este cea folosită în majoritatea editărilor. Textele publicate de către Editura Polirom sunt revizuite de Ana-Maria Brezuleanu. Culegerea "1001 de zile sau Noua Șeherezadă" (Polirom) conține texte traduse de Adriana Liciu, cea căreia îi aparțin și notele. "Douăsprezece scaune" și "Vițelul de aur" au fost publicate de Editura Univers în Colecția Romanul Secolului XX în 1971. "Atitudine disprețuitoare față de stomac", Editura Univers, 1979, cuprinde povestiri scrise de Ilia Ilf, povestiri de Evgheni Petrov, primele încercări de scriere împreună, caietele
Ilf și Petrov () [Corola-website/Science/314037_a_315366]
-
Petrov, primele încercări de scriere împreună, caietele de notițe ale lui Ilf, Petrov, Ilf și Petrov, povestirea "O personalitate luminoasă (Funcționarul invizibil)" și nuvela "1001 de zile sau Noua Șeherezadă". În anul 1993, Editura Point din Târgu Jiu editează "Douăsprezece scaune" și "Vițelul de aur" (ISBN 973-96201-0-8, respectiv 973-96201-1-6). Editura Rao scoate în 2006 "Douăsprezece scaune" (ISBN 9789735766726) și "Vițelul de aur" (ISBN 9789735766733) în ediție de lux, în colecția "Opere XX". Editura Polirom publică în 2010 "America fără etaje" (ISBN
Ilf și Petrov () [Corola-website/Science/314037_a_315366]