33,332 matches
-
câmpuri private: câmpul tab conține referință la tabloul de elemente, iar câmpul lungime conține numărul de elemente existente efectiv în lista. În limbajul Java nu este necesar să rezervam un câmp special pentru capacitatea listei, deoarece aceasta este chiar lungimea tabloului tab, adică tab.length. Constructorul listei primește ca argument capacitatea acesteia și aloca în memorie un tablou tab cu număr de elemente corespunzător, după care pune câmpul lungime la valoarea 0; Clasa conține metode pentru principalele operații asupra listei: adăugare
Listă (structură de date) () [Corola-website/Science/316957_a_318286]
-
existente efectiv în lista. În limbajul Java nu este necesar să rezervam un câmp special pentru capacitatea listei, deoarece aceasta este chiar lungimea tabloului tab, adică tab.length. Constructorul listei primește ca argument capacitatea acesteia și aloca în memorie un tablou tab cu număr de elemente corespunzător, după care pune câmpul lungime la valoarea 0; Clasa conține metode pentru principalele operații asupra listei: adăugare de elemente, inserare, eliminare, înlocuire, căutare. A fost, de asemenea, redefinita metodă toString din clasa Object, astfel încât
Listă (structură de date) () [Corola-website/Science/316957_a_318286]
-
sau ținuți în pielea goală, în frig. Arestații au fost așezați în poziții incomode, obositoare și dureroase: siliți să stea într-un picior (uneori, supravegheați de un câine-lup), pe vine, să țină un creion cu bărbia, să sprijine cu nasul tabloul lui Ceaușescu, să facă genoflexiuni, să stea într-o mână sau să sară ca broasca. Organele lovite în mod constant de torționari erau capul, ficatul, rinichii, testiculele și stomacul. Anchetatorii au folosit procedee din anii '50, precum ancheta nocturnă și
Revolta de la Brașov () [Corola-website/Science/316961_a_318290]
-
un remarcabil simt plastic. Își descria cu naivitatea lui gravă, uimitor de sugestiv, un ansamblu de culori pe o pânză, sau un motiv de pictură. Cu aceeași voce șoptita, isi confia emoțiile unei cromatici imaginare sau amănuntele picturale ale unui tablou visat. Te despărțeai de el cu gândul la paletă, grăbit să ajungi mai repede la tine în atelier. La instinctul sau i se mai adăugau virtuțile meșteșugarului avizat ce desena cu trăsături de impecabil caligraf. Linia să nu avea ezitări
Nicolae Popa (pictor și grafician) () [Corola-website/Science/316980_a_318309]
-
a fost realizată după anul 1530, asemănându-se din punct de vedere iconografic și stilistic cu cea a Bisericii "Sf. Gheorghe" din Suceava. Frescele cele mai bine păstrate se află în pridvor. Pictura bisericii din Părhăuți are trei aspecte distinctive: tabloul votiv, scena "Pieta" din firida proscomidiarului și îmbrăcămintea sfinților. Picturile din pronaos sunt rău păstrate și retușate; este de menționat icoana Maicii Domnului (Vlacherniotissa) de pe bolta pronaosului. Icoanele pictate în naos se disting destul de greu; pe calota bolții este Iisus
Biserica Duminica Tuturor Sfinților din Părhăuți () [Corola-website/Science/316972_a_318301]
-
pictate în naos se disting destul de greu; pe calota bolții este Iisus Pantocrator, iar pe pandantivi cei patru Evangheliști, pe pereții laterali sunt două rânduri de picturi ale mucenicilor. În stânga intrării se află Sfinții Constantin și Elena, iar în dreapta este tabloul votiv. Spre deosebire de alte tablouri votive, în cel de la biserica din Părhăuți ctitorul nu ține în mână chivotul bisericii, ci este condus de Maica Domnului înaintea tronului Mântuitorului Iisus Hristos. Fața logofătului a fost reînnoită cu tencuială, iar îmbrăcămintea sa reflectă
Biserica Duminica Tuturor Sfinților din Părhăuți () [Corola-website/Science/316972_a_318301]
-
disting destul de greu; pe calota bolții este Iisus Pantocrator, iar pe pandantivi cei patru Evangheliști, pe pereții laterali sunt două rânduri de picturi ale mucenicilor. În stânga intrării se află Sfinții Constantin și Elena, iar în dreapta este tabloul votiv. Spre deosebire de alte tablouri votive, în cel de la biserica din Părhăuți ctitorul nu ține în mână chivotul bisericii, ci este condus de Maica Domnului înaintea tronului Mântuitorului Iisus Hristos. Fața logofătului a fost reînnoită cu tencuială, iar îmbrăcămintea sa reflectă hainele de la curtea suceveană
Biserica Duminica Tuturor Sfinților din Părhăuți () [Corola-website/Science/316972_a_318301]
-
comoară mare, ascunsă de regina Maria Antoaneta. În încercarea de a fura crucifixul aflat la Luvru, Lupin se confruntă cu Beaumagnan, partener al monarhiștilor, care râvnește și el comoara. Beaumagnan îi arată lui Arsène că Joséphine apare în mai multe tablouri din epoci diferite, avertizându-l că aceasta își urmărește doar propriul interes și va scăpa de aliați după atingerea scopurilor sale. În plus, el îi spune că contesa și un complice se află în spatele morții tatălui său. Urmează apoi un
Arsène Lupin (film din 2004) () [Corola-website/Science/325371_a_326700]
-
a bibliotecii. Unele dintre artefactele de care este responsabil Carsen sunt Cutia Pandorei, Raza mortală a lui Tesla, Sfântul Graal, corpul transmutat al regelui Midas, Chivotul Legământului, Lâna de Aur, un inorog viu, gâsca cu ouă de aur, sabia Excalibur, tabloul original "Mona Lisa" (versiunea de la Muzeul Luvru fiind considerată o copie), prototipul original al bombei atomice "Little Boy", un reactor dorsal funcțional, Covorul zburător al lui Ali Baba și Lancea Destinului. Carsen constată că serviciul său presupune mai mult decât
Bibliotecarul: Comoara din spatele cărților () [Corola-website/Science/325398_a_326727]
-
" " este un tablou de Pisanello reprezentând o tânără femeie văzută din profil, a cărei siluetă se detașează pe un fond de flori și de fluturi. Tabloul este păstrat la Muzeul Luvru din Paris. Tabloul are dimensiunile de 43 cm × 30 cm, tempera pe
Portretul unei prințese d'Este () [Corola-website/Science/325876_a_327205]
-
" " este un tablou de Pisanello reprezentând o tânără femeie văzută din profil, a cărei siluetă se detașează pe un fond de flori și de fluturi. Tabloul este păstrat la Muzeul Luvru din Paris. Tabloul are dimensiunile de 43 cm × 30 cm, tempera pe lemn. Tabloul a fost achiziționat prin 1860 de consulul german la Paris, "Felix Bamberg". "Charles Picard" l-a vândut Muzeului Luvru, în 1893
Portretul unei prințese d'Este () [Corola-website/Science/325876_a_327205]
-
" " este un tablou de Pisanello reprezentând o tânără femeie văzută din profil, a cărei siluetă se detașează pe un fond de flori și de fluturi. Tabloul este păstrat la Muzeul Luvru din Paris. Tabloul are dimensiunile de 43 cm × 30 cm, tempera pe lemn. Tabloul a fost achiziționat prin 1860 de consulul german la Paris, "Felix Bamberg". "Charles Picard" l-a vândut Muzeului Luvru, în 1893, pentru suma de treizeci de mii de franci
Portretul unei prințese d'Este () [Corola-website/Science/325876_a_327205]
-
Pisanello reprezentând o tânără femeie văzută din profil, a cărei siluetă se detașează pe un fond de flori și de fluturi. Tabloul este păstrat la Muzeul Luvru din Paris. Tabloul are dimensiunile de 43 cm × 30 cm, tempera pe lemn. Tabloul a fost achiziționat prin 1860 de consulul german la Paris, "Felix Bamberg". "Charles Picard" l-a vândut Muzeului Luvru, în 1893, pentru suma de treizeci de mii de franci. Mai întâi, a fost considerat ca fiind o operă a pictorului
Portretul unei prințese d'Este () [Corola-website/Science/325876_a_327205]
-
Picard" l-a vândut Muzeului Luvru, în 1893, pentru suma de treizeci de mii de franci. Mai întâi, a fost considerat ca fiind o operă a pictorului Piero della Francesca. Adolfo Venturi a fost primul, în 1889, care a publicat tabloul ca fiind o operă a lui Pisanello. Această atribuire este unanimă, în prezent. Vederea din profil, proprie reprezentărilor medievale a figurilor nobililor, este utilizată pentru această figură care va fi identificată ca una din prințesele timpului atât pentru subiect cât
Portretul unei prințese d'Este () [Corola-website/Science/325876_a_327205]
-
Este. Printre fiicele lui Niccolò al III-lea, două nume revin mai des, Lucia d’Este (1419-1437) și sora sa geamănă, Ginevra d’Este (1419-1440). Pentru a sprijini ipoteza Luciei d’Este, putem să ne bazăm pe asemănarea între modelul tabloului lui Pisanello și portretul Luciei d’Este aflat pe o miniatură care îi reprezintă pe fiecare din membrii "casei d’Este". Partizanii Ginevrei d’Este amintesc de o rămurică de ienupăr pictată pe răscroiala gulerului rochiei, și care ar trimite
Portretul unei prințese d'Este () [Corola-website/Science/325876_a_327205]
-
până în 1440. Ienupărul poate și ei să-i fie asociat. Ea și-a făcut intrarea în Ferrara, pe o alee acoperită cu ienuperi plantați. Pe de altă parte, culorile hainelor sunt cele ale "casei de Gonzaga": alb, roșu, verde. Probabil, tabloul i-a fost comandat lui Pisanello la moartea modelului, fie că este vorba de "Lucia d’Este", decedată în 1437, de "Ginevra d’Este", decedată în 1440 (se pare că tânăra femeie, măritată la 14 ani cu Sigismondo Malatesta, senior
Portretul unei prințese d'Este () [Corola-website/Science/325876_a_327205]
-
vârstă de 11 ani, este admis la "Royal Academy of Arts" din Londra, pe care a absolvă în anul 1847. Un an mai târziu, împreună cu Dante Gabriel Rossetti și William Holman Hunt, înființează confreria prerafaelită. În 1849 expune primul său tablou în stil prerafaelit, "Lorenzo și Isabella", inspirat după un poem de John Keats. Tabloul întitulat "Christos în casa părintească", expus în anul 1850, stârnește o furtună de proteste. Reacții la fel de furioase provoacă și lucrările expuse în anul următor. Când Millais
John Everett Millais () [Corola-website/Science/325891_a_327220]
-
care a absolvă în anul 1847. Un an mai târziu, împreună cu Dante Gabriel Rossetti și William Holman Hunt, înființează confreria prerafaelită. În 1849 expune primul său tablou în stil prerafaelit, "Lorenzo și Isabella", inspirat după un poem de John Keats. Tabloul întitulat "Christos în casa părintească", expus în anul 1850, stârnește o furtună de proteste. Reacții la fel de furioase provoacă și lucrările expuse în anul următor. Când Millais expune în 1852 tabloul "Ofelia", totul se schimbă însă după intervenția celebrului critic de
John Everett Millais () [Corola-website/Science/325891_a_327220]
-
Lorenzo și Isabella", inspirat după un poem de John Keats. Tabloul întitulat "Christos în casa părintească", expus în anul 1850, stârnește o furtună de proteste. Reacții la fel de furioase provoacă și lucrările expuse în anul următor. Când Millais expune în 1852 tabloul "Ofelia", totul se schimbă însă după intervenția celebrului critic de artă John Ruskin în favoarea operelor pictorilor prerafaeliți. Millais repurtează un succes imens. Se împrietenește cu Ruskin, în 1853 petrec împreună vacanța în Scoția. Ruskin este însoțit de soția sa, Effie
John Everett Millais () [Corola-website/Science/325891_a_327220]
-
convențională. Această alegere îl îndepărtează definitiv de estetica prerafaelită a tinereții sale. În 1863 devine membru în "Royal Academy". În anul 1885 este înnobilat cu titlul de baronet. "Grosvenor Gallery" îi organizează în anul 1886 o expziție retrospectivă cu 159 tablouri. Mai târziu operele sale sunt expuse și în "Institute of the Fine Arts" din Glasgow. În 1889 participă la înființarea "National Portrait Gallery" din Londra. Cu câteva luni înainte de a muri, "Royal Academy" îl alege președinte. Millais moare la 13
John Everett Millais () [Corola-website/Science/325891_a_327220]
-
expuse și în "Institute of the Fine Arts" din Glasgow. În 1889 participă la înființarea "National Portrait Gallery" din Londra. Cu câteva luni înainte de a muri, "Royal Academy" îl alege președinte. Millais moare la 13 august 1896 la Londra. În tabloul "Christos în casa părintească", Millais zugrăvește o temă biblică, prezentând oameni simpli într-un atelier de dulgherie, ale cărui detalii le redă cu acurateță. Millais atrage astfel atenția asupra originii simple a "Sfintei Familii". Acest realism descriptiv aplicat la o
John Everett Millais () [Corola-website/Science/325891_a_327220]
-
John Ruskin s-a ridicat în apărarea prerafaeliților. Lucrarea cucerește aprecieri elogioase din partea criticilor și a publicului. Pentru obținerea luminozității nuanțelor, Millais folosește metoda pictării pe fond încă umed. "Fata oarbă" și "Frunziș de toamnă" sunt printre cele mai reușite tablouri pictate de Millais. Sunt exemple caracteristice pentru noua metodă pe care artistul o aplică începând din a doua jumătate a anilor cincizeci. Este perioada în care pictorul schimbă tematica lucrărilor sale, ca și stilul său. Renunță la temele literare, narative
John Everett Millais () [Corola-website/Science/325891_a_327220]
-
artistul o aplică începând din a doua jumătate a anilor cincizeci. Este perioada în care pictorul schimbă tematica lucrărilor sale, ca și stilul său. Renunță la temele literare, narative, își schimbă metoda foarte minuțioasă și riguros realistă și își simplifică tablourile, îmbogățind în aceleși timp efectele lor cromatice. Tablourile "Jefta", "Tinerețea lui Raleigh" și "Portretul lui Effie Millais" sunt exemple pentru trecerea lui Millais la academism.
John Everett Millais () [Corola-website/Science/325891_a_327220]
-
a anilor cincizeci. Este perioada în care pictorul schimbă tematica lucrărilor sale, ca și stilul său. Renunță la temele literare, narative, își schimbă metoda foarte minuțioasă și riguros realistă și își simplifică tablourile, îmbogățind în aceleși timp efectele lor cromatice. Tablourile "Jefta", "Tinerețea lui Raleigh" și "Portretul lui Effie Millais" sunt exemple pentru trecerea lui Millais la academism.
John Everett Millais () [Corola-website/Science/325891_a_327220]
-
de expoziții personale la Sibiu, Brașov și Sighișoara. Are contacte multiple cu mulți artiști transilvăneni și lucrează alături de Friedrich Mieß în atelierul său din Brașov. Fondează, în anul 1903, împreună cu Adolf Meschendörfer și Ernst Kühlbrandt, Societatea Prietenilor Artei. Tot acum, tabloul „"Țărănci din Țara Bârsei"” este achiziționat de către Muzeul Brukenthal din Sibiu. În 1904 publică articolul „"Arta noastră plastică"” (în ) și începe cu Octavian Smigelschi colaborarea la realizarea iconostasului și a picturii murale a catedralei ortodoxe din Sibiu. Athur Coulin se
Arthur Coulin () [Corola-website/Science/325898_a_327227]