373 matches
-
vreo două poezii despre: primăvară, flori și rândunele, versurile de-atunci începură să mă chinuiască, revenindu-mi în minte cu o drăcească îndărătnicie de muște bîzîitoare: "Primăvara a sosit Câmpul tot a înverzit, Plin de flori mirositoare, Ce sânt foarte-mbătătoare!" Mai departe, era foarte natural să aduc vorba și despre păsările călătoare, care se-napoiază-n țară, vestindu-ne statornicirea primăverii pe plaiurile noastre: "Iată, văd o rândunică, Vine din țări depărtate... De-obosită, parcă pică! Trebuie să-i dăm
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Corto își întâlnea seria de ființe care îl precedaseră, însoțit mereu de trupul vegetal și umed al Morganei. Pe jumătate celt, pe jumătate mandinga, Corto urca către locul din care izvora fluviul tuturor zilelor sale. Și nimic nu era mai îmbătător decât această unire trupească ce învingea evurile și abolea bătrânețea, oferindu-i lui Corto deliciile reîntrupării și ale renașterii. Da, da, acum partea ta care ține de noi și de această parte de lume s-a eliberat în sfârșit. Marinarul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ordinei subpământene. Tipică pentru Stâncile fulgerate însă - Rugăciunea de dimineață, cu atmosfera ei de sfârșit de furtună. Și ar trebui o coroană de sălbatice ierburi ca să încunun cu vrednicie pe un Marsyas, înviat în sfârșit de Apolo: pe autorul acelei îmbătătoare Ode sihastre care evoacă toată bogăția și confuziunea pădurii, în egale măsuri de tetracord. Dar elogiul meu absolut se îndreaptă către pictorul Celui din urmă om. Nimeni în poezia noastră nu ne-a dat fiorul unui haos fără posibilități de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
niciodată acele nopți răcoroase pline de farmec...Luna răsărea din locuri pline de taină, la început măreață și roșie ca focul, și pe măsură ce se urca pe bolta necuprinsă prindea a străluci ca un talger de argint abia lustruit...Și miroazna îmbătătoare a fânului!...Noi muritorii,jos pe câmpul cosit, iar Dumnezeu sus, veghind asupra tuturor minunățiilor creației sale!!! Când a terminat de vorbit, i-a scăpat un oftat fără voie. În scurtă vreme însă s-a recules și a venit lângă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
reflexii: Splendidă ocazie să mergem, ca vizită de răspuns, în ospeție la Cetatea furnicilor! glăsuiră chefliii amatori de pleașcă și de pomană, care visau totdeauna, lăsându-le gura apă, la butiile cu înmiresmate vinuri din hrubele adânci, unde se păstrau îmbătătoarele licori. Majoritatea greierilor mustăciră aprobator la ideea alcătuirii unei fastuoase delegații de stat, rânduită să-i reprezinte într-o vizită oficială, și, mișcându-și cu nonșalanță degetele pe corzile ghitarelor lustruite de îndelungă mânuire, acționară pe cea de a șaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
niciodată ce-a precedat-o și nu este nicicând negată de ce o urmează, străbate veacurile cu o deplină seninătate. De aceea Îmi scriu rubaiatele. Știi tu oare ce mă fascinează În științe? Faptul că acolo găsesc poezia supremă: prin matematici, Îmbătătoarea amețeală a numerelor; prin astronomie, enigmaticul murmur al universului. Dar, vă implor, nu-mi vorbiți de adevăr! A tăcut o clipă, dar iată-l că deja continuă: — Mi s-a Întâmplat să mă plimb prin Împrejurimile Samarkandului, am văzut acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
prusacilor, participase de curând la Războiul de Secesiune, fusese rănit la asediul orașului Atlanta. „Puteam să depun mărturie că nici un război nu este o plimbare, istorisea el. Numai că națiunile sunt atât de uituce, praful de pușcă e atât de Îmbătător, Încât m-am ferit să intru În polemică. Nu era un moment potrivit pentru discuții, bărbatul acela nu-mi cerea părerea. Din când În când, slobozea câte un «nu-i așa?» foarte puțin interogativ; răspundeam printr-o aprobatoare clătinare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În aceeași direcție merge și o femeie în vârstă, care pare să știe bine drumul, așa că o urmez pe coridorul spre capelă. În clipa în care intrăm mă cuprinde o senzație incredibilă de sfințenie, aproape euforică. Poate e datorată mirosului îmbătător din aer sau muzicii de orgă, dar categoric simt ceva extraordinar. — Mulțumesc, soră, îi zice femeia în vârstă călugăriței și se îndreaptă spre partea din față a capelei. Eu rămân pe loc, ușor transpusă. Soră. Uau. Sora Rebecca. Și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
joritatea celor care cutează să‐și pună gândul pe hârtia atât de îngăduitoare la orice încercare. Referințe critice: În esența lor, iubirea și femeia - la Mihu Dragomir - sunt sinonime, semne ale purității, ale albului de zăpadă, ale vinului aromat și îmbătător, ale primăverii, ale poeziei, vehicule spre nemurire.” Aurel Martin Prefață la „Dor” poezii de dragoste”, Editura tineretului, 1969 MAMA Mama - i bătrână. și plânge ades. Câte leagăne ochii mamei țes pentru fratele meu - mort în război, fărâmițat în așchii de
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
care mai de care principese, toate vreți să fiți regine? Nicio femeie simplă de la țară? Nu, vrem să fim fete de oraș, damele tale de companie, ne cosmetizăm cu alifii care ne mătăsează pielea, încât atunci când suntem citite, emanăm amintiri îmbătătoare care îl tulbură pe cititor și din clipa în care ne gustă, ne dorește și a doua zi, ca pe un drog și nu poate trăi fără noi, viața noastră să fie a lui și el, robul nostru! Vă vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
frumoase, voalurile transparente le dezveleau sânii opulenți, le urmăream de la etajul 100 al clădirii, vorbeam cu vântul să le spulbere transparentele mătăsuri, eșarfele zburau pe fereastră, mi se lipeau de față, cădeau moi la picioare, împiedicându-mă, amețit de parfumul îmbătător al zeițelor, să văd visul materializat, în sfârșit, defilând într-o somptuoasă frumusețe prin fața obositei mele existențe, reci, precum problemele de fizică, precum soluțiile chimice din mojarul tinereților uitate, parc-ar fi fost trăite de altcineva da, așa trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
trebuiau copacii să aibă trunchiul maro, când puteau să-l aibă mov, culoarea care-mi plăcea mie? Și de ce florile trebuiau să fie atât de mici, când puteau să adăpostească o casă mare sub ele, inundând-o cu mirosul lor îmbătător. Era minunat! Era. Am deschis ochii și am dat de realitatea în care mă aflam acum. Nu mai era lumea mea în care să mă refugiez. Nu mai erau legi care să controleze universul meu după bunul meu plac. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
elegant pământul, asemeni unui fulg plimbat de adierea rece a vântului... Durere! O durere m-a săgetat în acel moment în frunte. M-am dat câțiva pași în spate. Noaptea răcoroasă mi se dezvălui în toată măreția sa, iar mirosul îmbătător al florilor de seară mă cuprinse iarăși. În fața mea, Vladimir stătea încruntat și cu ochii închiși, concentrându-se. Ce curioși suntem noi, spuse el cu dinții încleștați, furios, deschizând încet ochii. Era prima dată când îl văzusem într-atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
gangul care făcea legătura dintre curtea interioară și grădinile liceului. Acesta era mai liber, căci, în încercarea de a intra în școală, toți s-au îngrămădit la intrare și nici unul nu a așteptat liniștit în imensele grădini ale instituției. Mirosul îmbătător al florilor îmi inunda corpul și simțeam o stare de euforie inexplicabilă. Era frumos să stai să te plimbi prin grădina liceului. Era împărțită în segmente și fiecare conținea diferite tipuri de flori sau era diferit aranjat, asemeni unei grădini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și curioasă din fire, dar o curiozitate izvorâtă din dragostea adâncă ce ne-o purta. În sufletul ei bun, am rămas niște copii nevinovați cărora trebuia să le poarte cineva de grijă. Am intrat În hol și În afară de un miros Îmbătător de friptură, sărmăluțe și plăcintă cu mere... se părea că nimic nu tulbură liniștea ce devenise parcă singura stăpână. Hei! E cineva acasă? am strigat aproape la unison, În timp ce ne scoteam hainele și căutam din priviri un loc pe unde
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Dar pentru mine era necesar să-i pot arăta ei, învățătoarei mele din copilărie, că totuși se alesese ceva de mine, că învinsesem greutățile și că, în final, eram un învingător. Și atunci am fost cuprins de o îngâmfare îngrozitoare, îmbătătoare. în beția mea bruscă, am arătat spre mica placă de metal de sub un tablou, spunând: Aici, pe această placă, se poate citi următorul text: Iosif se face cunoscut fraților săi. Pictură de Bernardo Cavallino, Neapole, mijlocul secolului al XVII-lea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
deja erau răsărite și încântătoarele flori primăvăratice. Mestecenii și plopii își desfăceau frunzulițele cleioase și înmiresmate, pe ramurile teilor plesneau mugurii plini de sevă. Rândunelele, vrăbiile și porumbeii își clădeau voios cuiburile, gâzele mărunte pretutindeni bâzâiau necontenit, iar priveliștea lor îmbătătoare își revărsa tot farmecul în sufletul omului. Pentru cel aflat în permanente și în chinuitoare tulburări interioare, în totală tristețe și în deznădejde grea, așa un mediu este cel mai potrivit mijloc de îndreptare, pentru a te vindeca pe deplin
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ar fi pierdut viața - însă spionii prea puțin inteligenți ai împăratului au catalogat-o drept orgie. Asemenea vești îi linișteau pe Tiberius și pe senatori. Vioiciunea acelei curți deveni repede cunoscută la Roma, la fel ca datoriile lui Herodes și îmbătătoarele experiențe ale lui Gajus, fiindcă unele bârfe au ajuns și în scrierile austere ale istoricilor. Statuia din cuarț roz Explorând regala domus a Antoniei, Gajus descoperi într-o mică încăpere un templu domestic, un lararium, așa cum se obișnuia la Roma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
că ar fi îndeplinit orice dorință persoanelor care aveau intenții într-adevăr speciale. Acest copac se afla însă într-un codru ale cărui împrejurimi erau foarte înspăimântătoare, cu lacuri locuite de șerpi imenși și balauri înfricoșători. Doar frumusețea și mireasma îmbătătoare a copacului înveseleau împrejurimile acelea‚ iar lungimea crengilor lui îți mai dădea speranța că poți face față provocărilor doar pentru o singură dorință. Foarte mulți tineri curajoși au încercat să pătrundă în acest codru sumbru, însă nimeni nu s-a
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Știind că acolo nu erau șerpi veninoși, închise ochii și ațipi iar. Era prea istovit, ca să-l mai poată îmbia șerpii. Somnul începea să-l moaie, răspîndindu-se în tot trupul lui ca o căldură amețitoare. Mirosul lanului de grâu era îmbătător. Aerul stătea nemișcat. Era curat și plăcut. Dar alt foșnet se auzi mult mai aproape. Auta deschise ochii. Întâi nu văzu nimic, decât un fel de umbră rotundă. Se uită mai bine și deodată zări doi ochi arzători care, apropiindu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
public ușurința cu care se mișca Fred Astair... Fiindcă mă întrerupsesem și nu mai puteam să plec din această propoziție, simt nevoia să vă spun, de pe acum... că visurile mele de viitor sânt ștrasate, multicolore, nestemate. Că ne așteaptă vremuri îmbătătoare, PRIETENI! Pentru că fete au fost și s-au mai născut în maternitățile noastre, de când discutăm noi aici (puși pe glume și șotii)... Și dacă m-aș vedea nevoit să scot carnețelul, ați vedea voi: Ce 16 bebelușe s-au născut
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Alastair Cobbold, tocmai m-a lăudat pentru felul În care am Înțeles problemele integrării europene. Aici, sus, În camera de consiliu de la etajul șaptesprezece, cu Londra desfășurată ca un set din piese Lego la picioarele mele, preț de câteva clipe Îmbătătoare m-am simțit stăpâna a tot ce vedeam. Tocmai mă apropii de Încheierea prezentării, când cineva tușește lângă ușă. Privesc Într-acolo și o văd pe Celia Harmsworth dând târcoale În modul acela de-abia simțit, care parcă spune „vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
sclipinde cură În adâncile dumbrave printre țărmii plini de flori - Astea numai le cunosc ei. - Coamele flutur-c-argintul, Ca la lebede se-ndoaie gâtul lor, iară pământul Abia-atins e de picioare potcovite cu-aur roș; Colo-n umbra îndulcită de miroase-mbătătoare, Capul mic ei și-l ridică nări îmflînd spre depărtare Și urechia ascuțind-o glas de-aud prin arbori groși. Luntrea cea de lebezi trasă, mai departe, mai departe Fuge pe-albele oglinde ale apei și se-mparte Sub a
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ca ceara în lungi bolte se îmbin. Pe-a ferestrelor mari laturi sunt lăsate largi perdele, Mreje lungi de aur rumăn - au țesut ani mulți la ele Mînile surorei albe. Aeru-i de diamant, El plutește-n unde grele de miroase-mbătătoare Peste văile ca râuri desfășurate sub soare, Pe dumbrăvi cu rodii de-aur, peste fluvii de briliant. Și oștiri de flori pe straturi par a fi stele topite Fluturi ard, sclipesc în soare, orbind ochii ce îi vede, Ca idei
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
moară cum a murit”2, notează G. Călinescu În Istoria... sa. Dacă o supradoză de morfină Îl va purta pe Odobescu spre alte lumi, după o lungă agonie, tot astfel se va fi lăsat purtat spre moarte, amețit de parfumul Îmbătător, dar inofensiv, al rozelor, un alt scriitor român care-ar putea intra, fie și pieziș, În galeria dandy-lor: Alexandru Macedonski. High life În București tc "High life În București " Dar până să-l descriem pe autorul Nopții de Decemvrie ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]