3,716 matches
-
numai că nu se mai poate scrie, dar nici n-ar mai trebui încercat. Revista propune o temă: cum îl citim astăzi pe Caragiale. Eu îl citesc ca de când mă știu. Caragiale este dintre cei, foarte puțini, care n-au îmbătrânit. Decât că e adevărat ce spune directorul României literare. Lui Caragiale i-a lipsit un bun autocontrol. De aceea, din ce a scris el multe lucruri cad, dar nu fiindcă s-au perimat. Erau căzute din capul locului. Aș adăuga
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4271_a_5596]
-
a altui timp, ce face eforturi să mai privească/ înainte de a se instaura subteranele...” Înăuntrul lor își va face sălaș „un om bătrîn”, ocupînd treptat „toate cotloanele trupului”. Pe măsură ce bătrînul crește înlăuntrul poetului, în acel negru pe negru, tot universul îmbătrînește. Îmbătrînesc orele, secundele, veacurile. Îmbătrînesc timpul și spațiul, și cuvintele care le definesc pe amîndouă: „se instalează în mine un om bătrîn [...] el crește din lucrurile la care renunț, în anumite momente,/ cînd limbajul însuși are umbră, aud răsuflări obosite
Negru pe negru și negru pe alb by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/4299_a_5624]
-
altui timp, ce face eforturi să mai privească/ înainte de a se instaura subteranele...” Înăuntrul lor își va face sălaș „un om bătrîn”, ocupînd treptat „toate cotloanele trupului”. Pe măsură ce bătrînul crește înlăuntrul poetului, în acel negru pe negru, tot universul îmbătrînește. Îmbătrînesc orele, secundele, veacurile. Îmbătrînesc timpul și spațiul, și cuvintele care le definesc pe amîndouă: „se instalează în mine un om bătrîn [...] el crește din lucrurile la care renunț, în anumite momente,/ cînd limbajul însuși are umbră, aud răsuflări obosite/ și
Negru pe negru și negru pe alb by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/4299_a_5624]
-
eforturi să mai privească/ înainte de a se instaura subteranele...” Înăuntrul lor își va face sălaș „un om bătrîn”, ocupînd treptat „toate cotloanele trupului”. Pe măsură ce bătrînul crește înlăuntrul poetului, în acel negru pe negru, tot universul îmbătrînește. Îmbătrînesc orele, secundele, veacurile. Îmbătrînesc timpul și spațiul, și cuvintele care le definesc pe amîndouă: „se instalează în mine un om bătrîn [...] el crește din lucrurile la care renunț, în anumite momente,/ cînd limbajul însuși are umbră, aud răsuflări obosite/ și atunci spun: Dumnezeul meu
Negru pe negru și negru pe alb by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/4299_a_5624]
-
rău sărmana. Alina începu să plângă, o luă pe bunică-sa de mână, implorând-o să nu mai strige, că se teme. Se apropie și Lucica, îi șopti ceva soacră-sii, apoi plecară afară amândouă, urmate de cei mici. Am îmbătrânit, Petrache. E greu, dacă nici pe mama nu o mai pot lămuri... Câteodată aș pleca de nebun, să uit de toate, de toți... Nu am mințit-o, în primăvară bagă buldozerele în sat. Încep cu biserica, pentru a-i convinge
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Elena, cuprinzând-o de după umeri. După câteva minute, se ridică și începu să străbată încăperea, apoi se opri în fața primarului. Îl bătu încet pe umăr, iar Dumbrăveanu tresări și se trezi bolborosind: Mama ta știe ce spune, nu degeaba a îmbătrânit... E pedeapsa Celui de Sus. Au distrus bisericile, iar oamenii i-au blestemat... S-a dus totul dracului... Totul! Bine măcar că a luat puterea Iliescu, altfel ar fi fost război civil. Este un om deștept, știe că milioane de oameni
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
mine, dar la asta făceam față cu brio. În locul replicilor tensionate, al mingilor ridicate la fileu și al concluziilor-sentință preferam să tac. Acum însă era supărat cu motiv. Conducea nervos, cu mâinile încleștate pe volan, privind numai drumul din față. Îmbătrânise un pic. Probabil, exact cât mine. Era mai slab și nu-mi amintesc să-i fi știut vreun fir de păr alb. Încercam să-i ghicesc începuturi sau finaluri de poveste în privire, dar nu-i mai recunoșteam nici ochii
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Aveam pielea foarte albă și foarte pis truiată, iar la soare pistruii păreau să se înmulțească îngrijorător. Crema promitea uniformizarea tenului și, mai mult de atât, un efect de botox fără neajunsurile provocate îndeobște de acesta expresiei faciale. Iar eu îmbătrânisem. Necunoscuții începuseră să-mi spună „săru mâna“ și „doamnă“, iar copiii, „tanti“. Simplul fapt de a ieși din casă și a lua un taxi sau de a mă plimba prin parc devenise o provocare și, de la un moment dat, o
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
trist pe mine și un gol mare în stomac. Adrian Jugaru Planeta de damă Începuse să plouă și era frig. Poșta nu era prea departe. Mereu mi-a plăcut ploaia și copacii cu crengi goale, dar acum începuseră parcă să îmbătrânească. Sim țeam nevoia de căldură. Înăuntru era bine. Pe băn cile grele, de lemn, oamenii așteptau să se elibereze cabinele telefonice. Pe o masă de sticlă, un papagal stă tea la locul lui, pe băț, și privea în jur. Am
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
constitui un program național de televiziune. Ce vreau să spun cu asta, știți. Ceva mai aerisit, dar nu foarte, este TVR 2. Unde sunt vedetele cele adevărate care să evolueze neîntrerupt pe programele naționale?! Și avem o grămadă, care au Îmbătrânit așteptând să le solicitați sau tinere talente care șomează În așteptarea minunii de a fi descoperite și de a se reproduce În fața celui mai sever critic spectatorul și telespectatorul. Unde sunt toate filmele și piesele românești pe care cei tineri
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
iernii. Încordarea lui era atât de mare, că-și auzea nervii trosnind și-ntinzându-se-n el. Ca și cum ar fi primit un pumn în stomac, sughiță, apoi icni în gol. Nici vorbă, era Tom. Tom în carne și oase. Mai slab, dar Tom. Îmbătrânise și poate din cauza luminii sau a depărtării avea obrazul alb, ca dat cu talc, dar era Tom, îmbrăcat militar. Fuma fuma încă din liceu împrăștiind fumul cu mâna, și, când ofițerii se dădură în lături, să-i facă loc, Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
poate și cu el, răzbunându-se pentru acea scurtă fericire de-o vară. Vru să-i surprindă privirea și, dacă i-ar fi surprins-o, i-ar fi făcut semn să-l scoată din mulțime. Părea mai palid și mai îmbătrânit din pricina bărbii, avea un aer de suferință. El!? De ce, când el era șeful? Iuda trădătorul, înconjurat de opulența mărinimiei gratuite și zadarnice, știind că burta nefericitului oraș flămând nu se alină cu un ceai. Îl strigă pe nume: Tudore! Privirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Se plâng guvernului, celor de dincolo de hotare, iar în ultimă instanță, lui Dumnezeu. Uneori se hotărăsc să plece. De multe ori, unii nu se mai întorc, iar cei care o fac, revin doar cu o fărâmă de fericire, în sufletele îmbătrânite înainte de vreme. Dar tu, tu cui să te plângi pentru tot ce ți-au făcut? Pentru nepăsarea cu care mai scot, în fiecare zi, ceva din tine, la mezat? Pentru indiferența cu care, sub impulsul lăcomiei, ți-au știrbit farmecul
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
care nu trăiește în trecut și nu iartă, ci practică o intransigență verticală: Contemplu pe cineva ruinat, în oglindă, cu un vag lustru de duioșie, fiindu-mi cunoscut, un cunoscut pentru care altădată aș fi sărit și în foc: am îmbătrânit, nu glumă. (Aplauze) Amintirea este o prezență absolută. Se știe, doar, poezia este "fiica memoriei"39 și mama vitregă a viitorului. Cum să ne împăcăm cu puterea deformatoare a oglinzii, a amintirii? Iată ce povestește Ileana Mălăncioiu, dintr-o vizită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
și din vorbă în vorbă cu o evreică căreia îi văruia în prăvălie (că evreul era mare negustor, deținea cea mai mare brutărie din Iași și era plecat de ceva timp după negustorii), Rarița s-a plâns că iaca a îmbătrânit și nu a făcut și ea o fată ca să o ajute la bătrânețe, că are numai băieți. Evreica avea o fată a unui evreu de prin părțile Romanului, care era vânzătoare în prăvălie și care născuse de vreo trei luni
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
că-l jelea pe Constatin. Nora Zavastiei s-a mutat între timp la casa ei cu tot cu fată, adică cu nepoata Zavastiei. Astfel, Zavastia a rămas singură în căsuța ei, cu paie și stuf. Anii au trecut și cum toți oamenii îmbătrânesc, a îmbătrânit și ea. Între timp, în satul ce astăzi dăinuie pe cele două coline, uitat de lume, și-a făcut apariția ca din senin o babă voinică, înaltă, cu fața senină și albă, nici prea grasă, nici prea slabă
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
jelea pe Constatin. Nora Zavastiei s-a mutat între timp la casa ei cu tot cu fată, adică cu nepoata Zavastiei. Astfel, Zavastia a rămas singură în căsuța ei, cu paie și stuf. Anii au trecut și cum toți oamenii îmbătrânesc, a îmbătrânit și ea. Între timp, în satul ce astăzi dăinuie pe cele două coline, uitat de lume, și-a făcut apariția ca din senin o babă voinică, înaltă, cu fața senină și albă, nici prea grasă, nici prea slabă și bătea
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
să dea socoteală pentru tot ce a făcut. Au venit bătrânețile, a venit și cooperativizarea agriculturii și l-a deposedat și pe el de agoniseala pe care a strâns-o. A venit timpul când toți apropiații lui l-au părăsit. Îmbătrânind, a rămas numai cu cea de a treia nevastă, care era din Țibănești, o femeie voinică și cu ochii albaștri ca două văpăi. Mereu m-am întrebat ce a găsit acea femeie la acel monstru? Căderea lui la boală a
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Wilhelm al II lea, în care fiecare soldat avea o cruce la gât pe care scria Gott mit uns. RELIGIE Prima funcție a unei religii reale este consolatoare, fiindcă fără religie am lătra precum câinii. Ne naștem, trăim, ne îmbolnăvim, îmbătrânim și murim. Și întreg peisajul speciei om culminează în cimitir. Destinul uman nu e o invitație la fericirea de-a trăi. Singurul mod de a evita neliniștea metafizică a cimitirelor este religia. Cu religia intri în cimitir în plimbare. Cu
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
văzuse că s-a făcut timpul, trăsese draperia În lături și un soare strălucitor izbi fața Andreei. Tânăra fată tresărise În primul moment dar zâmbise mamei, care o Îndemna să se pregătească de masă. Destul cu lenevitul. Se cunoaște că Îmbătrânești, tu nu mai ai somn? Bombănea Andrea Îndreptându-se spre baie. Visam așa de frumos... În scurt timp Teia și Andreea se Îndreptau spre sala de mese. Jos În hol Îl văzură pe Silviu. Acesta le căuta cu privirea peste
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
interes când aveam vreo 25-30 de ani. Cât de greu învață omul să depășească relativismul și toate limitările subiective în înțelegerea celuilalt!... Își dă seama mereu prea târziu că viața este atât de scurtă încât nu are vreme nici ca să îmbătrânească! Și cu cât se apropie de sfârșit, cu atât mai mult simte că ar mai avea foarte mult de învățat, de trăit, de iubit... Și aici, ca și în alte cazuri, ideea naturalistului Häckel se adeverește: ontogenia repetă filogenia. Nici
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Însă, poate că la un moment s-a îndoit de „potențialul” lui fertil după ce, la capătul unei lungi perioade, nu a rămas gravidă niciodată. Deci avea tot dreptul să-l vadă ca pe un „bărbat uzat”, nutrit cu cărți și îmbătrânit la masa de lucru. Profesorului R. îi vine în minte un episod pe care Teodora l-a relatat zâmbind, parcă pentru a-l pune la încercare: în drumul ei de la serviciu spre casă a fost urmărită de câteva ori de
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Astfel, binele și răul sunt categorii relaționate la copilărie, tinerețe, bătrânețe, făcîndu-se abstracție de diferențele ce țin de caracter, de cultură și de educație. Se știe că există tineri bătrânicioși și bătrâni capabili să se avânte în proiecte tinerești. „Omul îmbătrânește, dar inima rămâne tânără” - spunea cândva o frumoasă bunică din Schinenii Vasluiului. Sau, cum se mai zice azi, ai vârsta pe care o simți, nu pe care o citești în acte. Domnul R. ar dori să nu i se „interprezete
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
mult, am convingerea că Ulise nu se rătăcise deloc, ci fugea mâncând pământul de Pene lopa lui casnică, spre o Circe mult mai exotică și mai sumar îmbrăcată. De altfel, el nu s-a întors în patrie decât atunci când a îmbătrânit. Ocazional, îmi verific cele trei (patru, de curând au devenit patru) inbox-uri în care nu se întâmplă nimic. Îmi trăiesc voluptuos existențele imaginare. În gând, m-am apucat de fumat. În gând, m-am lăsat de băut. În gând, nu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
David știe că o să apară. Toate se vor schimba. Transpirația nocturnă se permanentizează. Poate că ar trebui să vă luați un concediu. Poate. Poate un concediu ar fi cea mai bună idee. Să plece de-aici. Să schimbe peisajul. — Poate îmbătrânești. Ada. Ada ironică, agresivă sub scutul glumei inocente, acu zatoare în spatele zâmbetului rece. Poartă ochelari cu rame subțiri, de plastic. — Poftim. E pentru anxietate. A cincea pastilă. Din nou analize. Intermitente dureri de stomac. Să nu faci ulcer, măi! Păi
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]