1,610 matches
-
care le tot descoperea În orașul său. Mintea Îi Înregistra orice amănunt. Avea să Întocmească un raport precis pentru Comună, spre a pune frâu acelei decadențe. Se ridicase iarăși ceața, sufocantă. Când ajunse la biserică, se simțea obosit, cu hainele Îmbibate de sudoare. Edificiul era cufundat În noapte, o mare masă Întunecată ce abia se distingea prin Întunericul de la țară. Doar turnul se deslușea, lămurit, peste discul lunar. Își deschise drum printre dărâmăturile de dinaintea pragului. Înainta pe bâjbâite, prin bezna abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
din preajmă nu părea să se deosebească prea mult de creditorii care Îl chinuiau. Iată, pentru domnia voastră, messere! Glasul cârciumarului Îl distrase de la gândurile lui. Acesta Îi depusese În față un platou din lemn, acoperit cu felii de pâine neagră, Îmbibate Într-o zeamă roșiatică. Deasupra se aflau două felii de brânză, cu o coajă groasă, atacată deja de mucegai. — Și iacătă și vinul, adevărat nectar al sfântului Dionisie! exclamă adăugând o carafă de teracotă ieftină și umedă. — Dionisos, murmură Dante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Îi Întinse mâna pe care, până În clipa aceea, o ținuse ascunsă la spate. — Înăuntru, chiar În vin, era asta. Dante Înșfăcă obiectul, aproape smulgându-i-l din mână. Părea un săculeț din pânză, căptușit cu ceva moale. Țesătura era Încă Îmbibată de vin și un miros puternic invadase chilia. După ce examină scurt exteriorul, luă daga și Începu să taie o fâșie de țesătură. — Oare e un blestem, priorule? O faptă de magie neagră? Întrebă agitată căpetenia gărzilor. Fără să răspundă, Dante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
a lungul axei longitudinale a construcției, pe o lungime de cel puțin optzeci de coți, dintr-o parte În cealaltă se Întindea o serie deasă de frânghii, de care erau atârnate sute de țesături multicolore. O atmosferă densă și umedă, Îmbibată de miasmele coloranților, satura spațiul, făcând aerul imposibil de respirat. Era un uscător, un depozit Încăpător, În care vopsitorii aduceau la uscat pânzele tratate, În urma procesului de colorare. Dante fu cuprins de o bruscă senzație de greață, În timp ce Își recăpăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Oare nu cu privirea Își Îngheață prada vasiliscul? Oare mai putea scăpa de ritul acelei preotese infernale cu chipul de aramă? Își afundă față În mănunchiul de veșminte pe care Îl apucase, respirând adânc acea mireasmă. Poate că veșmintele erau Îmbibate cu cine știe ce poțiune magică, Își zise el cu ceea ce-i mai rămăsese din conștiință. Simți cum simțurile pierdeau bătălia cu mirajul. Apoi, dintr-o dată, ceva Îl readuse brusc la realitate, dându-i puterea de a se smulge din acea frenezie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Nu reușesc să intru niciodată În pielea personajului, să fiu la Înălțime, cum se spune. Ucid cu milă și frică. Mă paralizează conștiința păcatului. Și totuși persist, inventez trucuri, găsesc metode, Îi scot din cotloane cu mătura sau cu cîrpa Îmbibată de apă, născocesc incendii, uragane, revărsări, Îi silesc să se apere, Îi aduc În cîmp deschis și lovesc. CÎtă viață zemuind sub pantoful meu. Pentru ce o fi fost zămislită și spre ce aspira În ciclurile ei de creștere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de la o pubelă la alta. Se apleacă mult deasupra marginilor pînă cînd partea de sus a trupului Îi dispare cu totul În pîntecele acelea burdușite cu resturi de tot felul. Caută mîncare. Își Înfige mîinile negre În miezuri de pîine Îmbibate În zoaie, În viermuiala puturoasă a cartofilor, În masa aceea putredă, zemuitoare, stoarce Între degete toate deliciile descompunerii, grohăie, linge, Înghite. E un copil, un mic animal Înfometat, ascuns sub o platoșă de murdărie. De ce n-am Înțeles În clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
până la culcare ronțăiau pe inima goală câte un cățel din producția anuală. Între timp, bărbații jucau șah. Acolo am auzit odată zicala „cade în picioare ca pisica“. Prin urmare, pisicile rămâneau pe acoperiș până bine după asfințit, pentru că smoala se îmbiba de căldură. Când se ridicau să plece, numai ce nu le pleoscăia sub picioare. Stăteam pe trepte așteptând să se însereze și să vină în pod. Aveau voie să urce pe acolo, ca locatarii, pentru că ele stârpeau șobolanii. Pe prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
nouă cu o altă folie de aluminiu. Era noiembrie, frig crâncen, respirația mea scotea aburi eleganți în aer. Fațada casei era acoperită de o pânză încâlcită de crengi, ca un șal aruncat lejer peste umeri. Frunzele moarte de pe jos erau îmbibate de ploaie, întunecate și triste, fără pic de roșu în ele. Nu m-am gândit niciodată că toamna putea fi atât de cuminte și palidă. Mi-am spus cu hotărâre că dacă m-aș duce acasă, probabil m-aș îmbăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
albe, atunci ea însăși unde era până la urmă? Pe tâmpla ei se vedea o vânătaie imensă, întunecată și adâncă, din care cursese puțin sânge. Hainele ei, odată impecabile, erau pătate cu iarbă verde, cu noroi maro, iar părul ei era îmbibat de rouă. Arăta ca propria ei stafie. 4tc "4" Nu era nevoie să mă uit peste meniu. Știam deja ce voiam. Aș dori o porție de ciuperci pane cu garnitură de orez și sos tartar, i-am spus chelneriței, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
sânge. La urmă și-a luat pălăria neagră și trusa și a dispărut. Puterile mă părăsiseră, simțeam cum curgea sângele fără oprire, pendulam între o stare nebuloasă, șoptind: ăsta trebuie să fie sfârșitul. M-am revăzut pe masă, lângă badnaje îmbibate de sânge, aerul era greu. Doream să dorm, măcar puțin, dar nu reușeam. Ceva se petrecuse cu mine, mă trezisem deodată pe un țărm, lângă mare. Am văzut valuri mari legănându-se în sus și-n jos, într-un ritm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
își trase gluga peste cap și închise fermoarul până la gât. Praful de pe drum se transformase într-un noroi moale ce se lipea de tălpi. Ținea lanterna tot mai mult aprinsă, ca să poată ocoli apa adunată în făgașe. Hainele deja se îmbibaseră de apă și picături mari i se scurgeau de pe glugă pe față. Muntele era tăcut și nu se auzea decât zgomotul pașilor săi și al ploii căzând pe frunzele copacilor. Acum urca panta pieptiș ca să treacă peste muncelul dinainte de intrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
auzi strigăte sfîșietoare are cereau Îndurare, apoi cîteva Împușcături răzlețe, erau lichidați copiii. După care se va lăsa o liniște grea, ca și noaptea siberiană. Cadavrele, calde Încă, vor fi duse În taină Într-o pădure apropiată, unde vor fi Îmbibate cu acid sulfuric, apoi stropite cu benzină și apoi arse. Această Înfiorătoare mixtură fetidă de rămășițe pămîntești, de cioturi de oase arse și bijuterii, de epidermă purulentă În care străluceau diamantele, va fi la repezeală aruncată Într-o mină părăsită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
fund și laterale. Aceste eroziuni duc la supraînălțarea șesurilor de pe văile pâraielor, provoacă însemnate pagube în agricultură și alte sectoare ale economiei, prin accentuarea instabilității versanților, distrugând culturile, așezările umane și căile de comunicație. în satul Lunca, datorită instabilității solului îmbibat de apa ploilor, s-a produs o alunecare de teren în 23 martie 1970, cu urmări nu numai asupra solului, ci și a oamenilor, rămași fără locuințe și cu avutul pierdut. Fenomenul a fost descris cu lux de amănunte de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cu ochi buni școala, era o cheltuială în plus. Cea mai veche corespondență de la această școală datează din 1877, cum rezultă dintr-un procesverbal, prin care învățătorul Gheorghe Mircea predă zestrea școlară învățătorului Gheorghe Pastoiu, în anul 1890. în mirosul îmbibat de rachiu, tutun și pește sărat, la care se adăuga mirosul înțepător de la vitele din jurul școlii, au învățat elevii cu primul învățător, Vichentie Gavrilescu, absolvent al Școlii Normale din București, care a fost urmat, un an mai târziu, de Gheorghe
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
stătu inima În loc cînd Întrezării o duzină de ochi albaștri și stacojii Înaintînd dinspre fundul coridorului. Pisicile Bernardei mă cunoșteau prea bine și Îmi tolerau prezența. M-au Înconjurat, mieunînd suav, iar cînd și-au dat seama că hainele mele Îmbibate de ploaie nu degajau căldura dorită, m-au abandonat indiferente. Camera Clarei era situată În celălalt capăt al apartamentului, lîngă bibliotecă și sala de muzică. Pașii invizibili ai pisicilor mă urmau de-a lungul coridorului, În expectativă. În semiîntunericul intermitent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Eseu despre luciditate Lui Pilar, zilele toate. Lui Manuel Vásquez Montalbán, în viață „Să urlăm, spuse câinele“. Cartea glasurilor Rea vreme pentru votare, se plânse președintele prezidiului adunării electorale numărul paisprezece după ce închise cu violență umbrela îmbibată cu apă și dezbrăcă un pardesiu care nui folosise prea mult de-a lungul celor patruzeci de metri de trap gâfâit, din locul unde lăsase mașina până la ușa pe care, cu sufletul la gură, tocmai intra. Sper că nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
licărirea unui incendiu, S-a întâmplat, e în stație, se gândi el. Aruncase șervețelul când își dăduse seama că ținându-și mâna apăsată pe față și îngreuna mișcările, acum sângele îi cobora liber pe față și pe gât și se îmbiba în guler. Întrebându-se în sinea lui dacă serviciul mai funcționa, se opri un moment ca să formeze numărul de telefon de la urgență, dar agitația din vocea care-i răspunse dovedea că știrea era deja cunoscută pe acolo. Vorbește primarul, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
rezista. Comisarul rămase nemișcat uitându-se la robot și apoi, încet, ca unul care își ia rămas-bun de la cineva care pleacă departe, întinse mâna și apăsă pe butonul de ștergere. După aceea, intră în bucătărie, scoase plicul din buzunar, îl îmbibă în alcool și, îndoindu-l în formă de V întors în chiuvetă, îi dădu foc. Un jet de apă luă cu el cenușa pe canalul de scurgere. După ce făcu treaba asta, se întoarse în living, aprinse toate luminile și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
sub soarele care urcase binișor pe cer. De acolo, se Îndreptaseră către albia râului, care curgea la vreo două leghe, nevăzut printre stufărișuri și printre hățișurile de baltă. Scurta coloană se târa de mai bine de două ceasuri pe terenul Îmbibat cu apă, Împiedicându-se În armurile grele și străduindu-se să Înainteze printre băltoace. Dante Alighieri, purtând Însemnele prioratului, mergea Înaintea grupului, la vreo douăzeci de pași. - Priorule, așteaptă, mergi mai Încet. De ce atâta grabă? horcăi bargello, șeful poliției, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Între un dulap și o ușiță. Sacul zăcea acolo, Încă legat. - Nu m-am atins de nimic, după ordinul străjerilor, răspunse meșterul Alberto. Dar, orice s-ar afla Înăuntru, ar fi bine să fie scos cât mai iute. Pânza e Îmbibată cu apă. Poetul desfăcu grabnic șireturile și se apucă să scoată fragmentele, trecându-i-le omului, care le rânduia pe bancul de lucru. Pe măsură ce elementele mașinăriei Îi treceau printre degete, pe chip Îi sporea o expresie de stupoare. Dante Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
agitații: prins Între paletele ultimei mori, se vedea un trup omenesc care continua să iasă la suprafață la fiecare Învârtire a roții: ca o macabră zeitate fluvială, se arăta În toată fragilitatea sa dramatică În punctul de sus al rotației, Îmbibat de apă scânteietoare, iar apoi se scufunda din nou, adâncindu-se În mormântul său lichid. Era ceva ieșit din comun, se gândi poetul, În acea alegorie a unei Învieri neîmplinite. Ca și cum mortul ar fi refuzat să coboare În groapă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
toate mădularele Îl dureau din pricina căderii. În câteva ceasuri, mandatul său avea să se Încheie: trebuia să se Întoarcă la San Piero și să pregătească transmiterea consemnelor către noii priori. Însă, mai Întâi, voia să repună ordinea În acele ruine Îmbibate de sânge. Începând cu trupul lui Arrigo, pentru ca acesta să nu Împărtășească soarta sinucigașilor. Avea să răspândească zvonul unei boli incurabile a filosofului, aflat pe drumul unei salvări imposibile În pelerinajul spre Roma. Oricum, idiotul acela de medic șef n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mergea la muncă. Era conțopist la poliție. Și astăzi face același lucru, doar că e cu douăzeci de ani mai în vârstă și are craniul neted ca o banchiză. Nu e mai deloc greu un trup de zece ani, pe deasupra îmbibat de apă, iarna. Berfuche a tras de un colț al păturii, apoi și-a suflat în palme pentru a se încălzi. Se ivi chipul lui Belle de jour. Câțiva corbi au trecut fără nici un zgomot. Semăna cu o prințesă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
din prima zi, dar în tonuri de toamnă și de pădure, tivită cu o dantelă de Bruges care-i dădea o gravitate religioasă. Primarul se împotmolea în nămolul de pe străzi. Dar ea, ea pășea cu picioarele ei micuțe pe pământul îmbibat de apă, ocolea bălțile și rigolele. Ai fi putut spune că se juca, sărind ușor, trasând în noroi urmele unui animal blând, iar sub trăsăturile ei netede, de femeie tânără ghiceai copilul jucăuș care trebuie să fi fost până nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]