1,512 matches
-
Și cred că totul a început acum mulți ani, cînd s-a apucat, de unul singur, să reconstruiască clădirea teatrului. Abia după aceea a cerut ajutor la specialiști și la fonduri importante. Absența lui Ștefan Iordache am încercat să o îmblînzim prin vocea lui, prin fotografii superbe, imense, în alb și negru, din toată cariera lui. O expoziție emoționantă. Ca și cariera acestui mare actor, un spirit liber, fragil și, în același timp, îngrozitor de puternic. Marius a găsit imagini cu totul
Promisiunea (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5508_a_6833]
-
depoziții parțiale), ultimul e de o vehemență translucidă: „«ce așteptați de la cântecul meu, acum când nu mă mai tem,/ iar glasul cetății îmi pare guler de marmoră limpezindumi trupul?»/ «de unde mă întorc, auzindu-vă cum plângeți cu lacrimi/ de pământ,/ îmblânzind animalele acestea de apă ce-mi par ochii voștri/ înzăpezite vizuini de fiare eu nu știu și mă întorc fără de drum,/ eu nu știu și voi îmi sărutați pumnii cu nerăbdătoare săbii, o/ dacă i-aș desface, un adevăr negru
Florin Iaru și nenumăratele sale unelte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3322_a_4647]
-
și numai pentru a depăși reducționismul perspectivei. Pe firul cronicilor și al documentelor vechi, Mircea Anghelescu coboară în timp pînă la domnitorul renascentist Petru Cercel; un personaj spectaculos, dar puțin cunoscut, este și logofătul brâncovenesc Vlad Boțulescu, care și-a „îmblînzit” prin intermediul scrisului singurătatea celor 18 ani de temniță. Alte exemple, colaterale, sunt desprinse din cronicile lui Muste și ale lui Radu Popescu sau reproduc documente din arhive mănăstirești descoperite de N. Iorga și scrise de diverși deținuți cvasianonimi. Istoricul literar
Literatura română și închisoarea by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3445_a_4770]
-
Grecia maternă și România paterna. De altfel, natura orientala este mereu prezentă în casa de pe Avenue Hoche din Paris, în saloanele căreia se puteau admira „ portrete de strămoși purtând sceptre și coroane. Strămoși din partea tatei, domnitori peste Dunăre și Carpați, îmblânziți de sângele mai plăpând al mamelor și șotiilor lor grecoaice .” ( v. Anna Brâncoveanu de Noailles - Cartea vieții mele, Marcel Proust - Scrisori către Anna Brâncoveanu de Noailles, Argument, cronologie și versiune românească de Virgil Bulat, București, Univers, 1986, p. 32.). Autoarea
De la obsesia dezrădăcinării la visul Europei Unite by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/3539_a_4864]
-
că "Justificarea propunerii e, în aceste condiții, o improvizație ridicolă: daca un șef de stat n-ar mai putea fi, după încheierea mandatului, membru de partid sau candidat, el ar fi neutru câtă vreme e în funcție. Pe scurt: viitorul îmblânzește prezentul".
Cristi Preda a găsit justificarea Constituției PNL by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/37338_a_38663]
-
Trecuse de miezul nopții și am ieșit afară. Era o noapte de vară caldă, cu cer albastru fără urmă de nor, pe care sclipeau feeric stelele. — Îți plac stelele, băiete dragă? am auzit glasul doamnei Maria Tănase În spatele meu. A Îmblânzit apelativul „băiete”, adăugând cuvântul dragă. Am simțit vorba ei ca o mângâiere. — Îmi plac stelele, doamnă. și cerul este atât de frumos. Privindu-l mi-au venit În minte versurile lui George Coșbuc din Faptul zile. și am recitat: „Ca
Cum am cunoscut-o pe Maria Tănase. In: Editura Destine Literare by Herman Victorov () [Corola-journal/Journalistic/99_a_399]
-
București IV, cod 70 526]. * BARTOLOMEU VALERIU ANANIA ARHIEPISCOPUL CLUJULUI Băile Felix, 26 iunie 1993 Iubite domnule Marin Bucur, Mă aflu și eu într-un fel de concediu, și anume în cursul anualului meu tratament balnear, cu care încerc să îmblânzesc câte ceva din trezirile iernatice ale vechilor mele reumatisme. Mă bucur că vă ocupați de uitata poetă Zorica Lațcu 7, dar, din păcate, nu sunt în situația de a vă furniza datele ce vă interesează. Eu am pomenit-o în cartea
Întregiri la biografia lui Valeriu Anania by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5213_a_6538]
-
Covrig Roxana Radu Mazăre a comentat, miercuri, modificările Codului Rutier. Primarul Constanței a declarat că este împotriva regulilor și a sancțiunilor și dacă va trece Serviciul Poliției Rutiere la administrația locală, va îmblânzi legea. ”Eu sunt împotriva înăspririi oricăror reguli. Cred că România, dacă reușește să facă ceva, trebuie să fie puțin altfel decât restul Europei care merge în genunchi. Nu vreau reguli și sancțiuni ca în Europa. (...) Sunt împotrivă (...). Pentru că toți în
Ce spune Radu Mazăre despre Codul Rutier by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/35025_a_36350]
-
altfel decât restul Europei care merge în genunchi. Nu vreau reguli și sancțiuni ca în Europa. (...) Sunt împotrivă (...). Pentru că toți în Europa sunt disperați, de la reguli financiare până la reguli rutiere”, a afirmat Radu Mazăre, potrivit Agerpres. Dacă e lege... o îmblânzesc El a adăugat că ” Orice străin, când ajunge în România, spune că la noi încă se poate trăi. Ar fi trebuit să profităm de lucrul ăsta, că încă se poate trăi”. Cu privire la trecerea Serviciului Poliției Rutiere în subordinea administrației locale
Ce spune Radu Mazăre despre Codul Rutier by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/35025_a_36350]
-
să profităm de lucrul ăsta, că încă se poate trăi”. Cu privire la trecerea Serviciului Poliției Rutiere în subordinea administrației locale, Radu Mazăre a subliniat că ” Dacă e lege, e lege.(...) Dar, tot ce aș putea să fac prin Consiliul Local ca să îmblânzesc, am să fac. În măsura în care consiliul poate să facă, fac orice pentru a nu fi atât de multă strictețe ca în Europa de Vest și, în special, de Nord, unde nu poți să faci nimic”.
Ce spune Radu Mazăre despre Codul Rutier by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/35025_a_36350]
-
romantic în fond, dar unul de stirpe heliadescă, construind mari panorame, Liviu Georgescu investește poezia cu o misiune care nu e lipsită de o miză aproape mistică. Imaginarul acestei poezii - terifiant o bună bucată de vreme, iluminator spre final - se îmblînzește, în el făcîndu-și loc, mai mult parcă decît altădată, subiectul. Bună observația lui Al. Cistelecan care constata la un moment dat că peisajul de convulsii din imaginarul lui Liviu Georgescu, înregistrat deopotrivă în real și în himeric, cere, de obicei
Proiectul unificator by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3500_a_4825]
-
combătând plăcerile și arătând deșertăciunea lucrurilor de aici. Memoriul în care se cerea clemența împăratului a fost alcătuit de însuși Sfântul Ioan Gură de Aur17. Desigur, acest memoriu de o frumusețe clasică, precum și cuvântările sale celebre au avut darul să îmblânzească și să potolească mânia împăratului, determinându-l să acorde grațierea solicitată. Omilia a 21-a, {\footnote 16 Pr. Prof. Sp. Cîndea, Sfântul Ioan Gură de Aur ca păstor de suflete, în rev. Biserica Ortodoxă Română, Anul LXXV (1957), Nr. 10
Sfântul Ioan Hrisostom - păstor de suflete. In: Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
din piesa lui Cehov. Altfel decît în Trei surori, Un american la Chișinău problematizează acut identitatea provincială, fără a avansa vreo teză sau alta. În fața potentului american, frumoasele locului cedează exasperant, iar autoritățile publice, în egală măsură cu interlopii, se îmblînzesc servil; pe de altă parte, loserul Anton e disprețuit ca venetic de unii brașoveni și privit chiorîș chiar și de consătenii care-i privesc cu respect succesul literar, fără a înțelege ce-i cu el. Tribulațiile poetice ale protagoniștilor (există
Picaresc pe axa Brașov-Chișinău by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3411_a_4736]
-
Mircea Eliade, Imagini și simboluri. Eseu despre simbolismul magico-religios, prefață de Georges Dumézil, trad. din franceză de Alexandra Beldescu, Edit. Humanitas, 2013, 212 pag. La Eliade viciul cantității își găsește remediul în limpezimea distincț iilor, predilecția pentru detalii savante fiind îmblînzită de o viziune clară. De aceea, pe cît de monstruos e în erudiție, pe atît de atent e să nu se lase înghițit de ea. La mijloc e un imbold de a compensa luxurianța unor detalii de un exotism cras
Scara și cochilia by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3112_a_4437]
-
bigot” și, alte asemenea etichete-ciocan. Or, ce a făcut Tudor Popescu pentru a salva lavrele monahale precum cele de la Văratec și Agapia? Nu s-a mulțumit doar să lucreze cu mintea sa dreaptă și competență întocmind Hotărâri de Guvern și îmblânzind zbiri ideologici plin de zel și nerăbdători să nu mai vadă în fața ochilor „negrul mănăstirilor”, ci, știind ce reprezintă exemplul curajos, a decis, și s-a ținut de cuvânt, să locuiască, două trei luni de vară, timp de 60 de
Însemnări despre erudiția Maicii Iosefina Giosanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3094_a_4419]
-
un turn de veghe par să fi rămas încremenite, iar timpul să fi înghețat pe cadran. Un castel, într-un vârf de munte golaș, este acum identic cu cel de atunci. Doar pantele abrupte ale muntelui stâncos s-au mai îmblânzit și vegetația l-a luat cu asalt. Alteori, diferențele sunt dramatice. Un palat, devenit inutil și-a ruinat coloanele și acoperișul, dar nici acestuia nu i se poate pune pecetea morții, pentru că efectele timpului ar putea fi întoarse din drum
Timp fotografiat by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/2943_a_4268]
-
fotografic, aflat sub amprenta statică și derularea unei agresivități naturale ce nu este întotdeauna în defavoarea lui. Undeva, o carieră de piatră, ce păstrează urmele agresivității umane, va fi luată în primire de ape și brutalitatea șocantă a primei fotograme se îmblânzește, devenind, dacă se poate spune așa, pitorească. Sunt și așezări omenești încremenite, iar acolo unde timpul se exprimă prin acțiunea umană, natura se contemporaneizează, făcând un transfer fulgerător, ca și când un veac și jumătate ar curge brusc în prezent. Spuneam la
Timp fotografiat by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/2943_a_4268]
-
extraterestru apare de nicăieri în deșert), pentru că te învață despre dragoste („Numai timpul petrecut cu floarea ta face ca floarea ta să fie atât de prețioasă”), despre prietenie și responsabilitate („Nu cunoaștem cu adevărat decât lucrurile pe care le-am îmblânzit. Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Cumpără lucruri gata făcute de la negustori.”). Pentru că are umor și e critică și te face să-ți pui întrebări cu privire la copilul care nu mai ești și la inocența ta pierdută. Și pentru că
Micul Prinț by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2946_a_4271]
-
misterele ținutului Yoknapatawpha. E,desigur, o carte despre marele prozator, despre un ținut, o lume. Despre misterele acelei lumi. Dar titlul, dar verticala studiului este întrebarea: Ce rămâne. Ce rămâne din lumea lui Faulkner. O întrebare de o șocantă ambiguitate, îmblânzită de subtitlul care ne atrage atenția că despre Faulkner este vorba. Și, așa cum știm cu toții, opera lui Faulkner rămâne. Ar trebui să mai scriem că Mircea Mihăieș lucrează la cartea despre Faulkner încă din anii în care se entuziasma, cu
Mircea Mihăieș și devenirea optzecistă by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/2903_a_4228]
-
parabolă, cu un naufragiat adolescent silit să confrunte nu numai intemperiile, ci și sălbăticia pură sub forma unui tigru bengalez. Și aici, dificultățile concrete care solicită tot curajul, energia, intrepiditatea și inteligența eroinei îi redau dorința de a trăi, și îmblânzesc trauma, ajută rănii să se cicatrizeze. Am remarcat în aceste filme cu naufragiați moștenirea pe care strămoșul Robinson Crusoe o lasă tuturor naufragiaților din viitor, un spirit bricoleur, spiritul unui tâmplar talentat capabil ca din resturi să înjghebe ceva, să
Zero și infinitul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2906_a_4231]
-
Gabriel Dimisianu A apărut nu demult, la Polirom, volumul V al seriei de Opere ale lui Radu Cosașu. Conține Logica, a treia piesă din ciclul Supraviețuirilor. Opere I (2008) cuprindeau: Maimuțele personale, Povești pentru a-mi îmblânzi iubita, Alți doi ani pe un bloc de gheață; Opere II (2009): O viețuire cu Stan și Bran, Sonatine; Opere III (2009): Cinci ani cu Belphegor, Mătușile din Tel Aviv; Opere IV (2011): Supraviețuirile, Rădăcinile mic-burgheze, Armata mea de cavalerie
O carte a cărților by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3218_a_4543]
-
iarnă), culoarea roșieviolacee a mîinilor lui semiînghețate, chiuveta fără scurgere în care se spăla (de fapt o improvizație de căzănele și lighenașe) și frigul pătrunzător din baia de la parterul cabanei, pe care, din spirit de economie, nu lăsa să-l îmblînzim nici cu un încălzitor electric de ocazie. Nu ne venea să credem că un om ca el, obnubilat de cărți și de speranță, a trebuit să ispășească zece ani de domiciliu obligatoriu și cinci ani de pușcărie. A fost marea
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3026_a_4351]
-
cel puțin a treia carte tradusă. Prăvălia de miracole de Jorge Amado construiește două vieți ale aceluiași personaj - un scriitor din Bahia, redescoperit de un savant american. Povestea Bernardei Soledade aduce pasiune, lăcomie și nebunie, prin ambiția eroinei de a îmblânzi caii și bărbații. Dar revelația prozei braziliene este Alberto Mussa, din familia spirituală borgesiană: Bărbatul din stânga aruncă în joc arhetipuri și mituri: prostituata, gemenii și androginia, tuneluri secrete și partea stângă a lucrurilor. Editura Curtea Veche mizează pe literatura cehă
Atracții noi la Gaudeamus 2013 by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3041_a_4366]
-
Mihai Rădulescu. I-am cerut, printr-un prieten comun, să-mi împrumute ediția Diels-Kranz a Presocraticilor — era singurul care o avea, o adusese cu el din Germania — și mi-a trimis vorbă să nu-l caut. Între timp s-a îmblînzit, îi mai duc cărți și, nu-ți ascund, îi dau din cînd în cînd la citit cîte un capitol din ce scriu, pentru că, fiind rău în judecățile lui, îmi este foarte util. Ți-a citit de altfel cartea și are
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
Pentru că se transmitea prin ochi, pentru că devenea vizibilă, gîndirea lui avea ceva neliniștitor și sălbatic. Dragomir semăna teribil cu un „animal care gîndește“, cu un șarpe sau cu o felină gînditoare. Senzația aceasta dispărea cu desăvîrșire și privirea i se îmblînzea brusc cînd ieșea din lumea raționamentului său, cel mai adesea „deconstruindu-l“ cu o glumă sau spunînd că ceea ce construise el era la îndemîna oricui este dispus să se concentreze — așa cum tocmai o făcuse el — pe direcția (unică) a gîndului. O
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]