339 matches
-
și cel neesperimentat și că trebuie să existe norme obiective pentru numirea, înaintarea, întemeiarea corpului judecătoresc. Obiecțiunea principală a adversarilor inamovibilității a fost esprimată numai prin circumscrieri; ei nu găseau cuvântul cu care să însemneze ceea ce lipsește justiției moderne. Ei îmblau împrejurul espresiei fără a o găsi, fără a ști că ceea ce dreptul ca știință admite numai cum grano salis este echitatea, prin care se distinge dreptul ca obicei. Dar echitatea presupune o altă organizare a societății. E evident că cel
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
elemente cu mult mai radicale, calea ce se zărea în fața guvernului de la 1877 a devenit impracticabilă; la luarea altor căi e mai bine ca responsabilitatea să treacă asupra unui om de stat care nu are antecedentele cancelarului. [3 noiembrie 1881 ] ["ÎMBLĂ VORBA... Îmblă vorba că, în ajunul întrunirii Corpurilor legiuitoare, cabinetul va fi supus la schimbări. Ne-am obicinuit atât de mult cu mutațiunile caleidoscopice ale guvernului roșu, am văzut atâtea nulități și atâți gheșeftari perîndîndu-se pe băncile ministeriale încît o
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
mult mai radicale, calea ce se zărea în fața guvernului de la 1877 a devenit impracticabilă; la luarea altor căi e mai bine ca responsabilitatea să treacă asupra unui om de stat care nu are antecedentele cancelarului. [3 noiembrie 1881 ] ["ÎMBLĂ VORBA... Îmblă vorba că, în ajunul întrunirii Corpurilor legiuitoare, cabinetul va fi supus la schimbări. Ne-am obicinuit atât de mult cu mutațiunile caleidoscopice ale guvernului roșu, am văzut atâtea nulități și atâți gheșeftari perîndîndu-se pe băncile ministeriale încît o asemenea eventualitate
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
ceea ce numește "Romînul" puterile vii ale națiunii? Nu numai că ne putem lipsi, dar acest concurs este absolut stricăcios. Ei sunt incapabili de muncă fizică și intelectuală, deci incapabili de-a produce valori adevărate. Aci în țară [î] i vedem îmblînd după slujbe, după mijlociri, după antreprize, spre a le da în subantrepriză adevăratului producător, c-un cuvânt samsarlâcul în mare și în mic, chiar și cel de fete, în vremea rușilor a fost treaba multora din acești patrioți. {EminescuOpXII 491
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
-l verse-n munții turbați! Alte narațiuni prezintă consecințele nerespectării unor interdicții dictate de ursitoare la naștere. Astfel, ursitoarele previn părinții să nu lase fata afară din casă până la 18 ani. Și n a si d e aii d e Îmblat la școlă, să mărgă mvățătoriu acas s-o-mvețe cât eon ceaz două-n zi. Când fata Împlinește 17 ani, se duce la o petrecere În vecini, unde o pețește feciorul unui zmeu; fata moare. Tot despre Încălcarea unei interdicții este vorba
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
satului vămeni, întărește mănăstirii Voroneț braniștea din munții Câmpulungului și interzice vămenilor și câmpulungenilor de a vâna, de a pescui, de a paște oile sau alte animale sau de a cosi: „câmpulungenii sau vămenii sau fiecine vor fi cosând sau îmblând după fiară sau pe vale după pește, să aibă a le lua (paznicii călugări-n.a.) tot ce vor găsi la dânșii. Așișderea de se vor găsi oi sau fiece dobitoc vărând sau tomnând în hotarul mănăstirii să aibă a
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
-l verse-n munții turbați!" [Bârlea, I]. Alte narațiuni prezintă consecințele nerespectării unor interdicții dictate de ursitoare la naștere. Astfel, ursitoarele previn părinții să nu lase fata afară din casă până la 18 ani. "Și n a si de aii de îmblat la școlă, să mărgă mvățătoriu acas s-o-mvețe câte-on ceaz două-n zi." Când fata împlinește 17 ani, se duce la o petrecere în vecini, unde o pețește feciorul unui zmeu; "fata moare." [Bârlea, I]. Tot despre încălcarea unei interdicții este
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
șeptica românească, ce înflăcărați! ce jucam și noi în ora de franceză! faptul vorbirii în clar, halta Pietrișu iarba bine nu încolțită, precipitat de sărăturare alb din arătură, spălări iluviale panta, ogașul în brazdă, cade mintea cu bătaie, șaua, interfluviul îmblă văile adînci și în valuri verzi de grîie, vezi invers tangentele la cer, astea moi îs florale și alea tari, care rezistă, îs lemnoase! așa am auzit și eu! pe deasupra majoritatea nu au nume și prin inflație de nume trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Antioh Cantemir voievod este nevoit să hotărască: „Insă când a fi apă deagiuns să ajungă...morilor mănăstirii Balicăi celor doao roate vechi ce sânt în iazul de sus...câtă apă va prisosi...atâta să să sloboadă pe gârla Silitrei să îmble și celea două mori din gârla Silitrei ș-a Svintei Vineri ș-a Gălății. Iar când va fi apă numai la cele doao roate vechi a morilor Balicăi, numai acelea să îmble.” - Mai departe, domnul Antioh Cantemir le hotărăște cu
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
atâta să să sloboadă pe gârla Silitrei să îmble și celea două mori din gârla Silitrei ș-a Svintei Vineri ș-a Gălății. Iar când va fi apă numai la cele doao roate vechi a morilor Balicăi, numai acelea să îmble.” - Mai departe, domnul Antioh Cantemir le hotărăște cu tărie celor de la Galata ca nu care cumva „să sloboază” - pe ascuns - apa din iazul morilor Balicăi „pe gârlă la morile Gălății.” - Auzi colo! „Să sloboază apa pe ascuns ziua sau noaptea
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
vorbesc încă numeroase zapise domnești. - Intre zapisele domnești pe care le-am citit, mărite Spirit, am găsit pe cel din 16 nov. 1742 (7251), care spune: „Facem știre cu această carte a domnii meli dumneavoastră boieri și slujitori carii viți îmbla cu slujbili domniii meli la ținutul Ieșului că, fiind mănăstire săracă am făcut danie mea osăbită milă cu dânsa, să găsească egumenul păr-la 30 de oameni, să fie oameni streini, ca să fie poslușnici de slujba mănăstirii... Insă pără a strânge
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Aron Vodă, care a jăluit „că danie ce-au avut de la măriia sa le-au luat-o călugării de la Sventâi Ioan cu asupreală.” Și „Călugării de Sventâi Ioan tăgăduia ispisocul Ducăi vodă și nu vrea să-l areate...Si ei îmblând să cuprindă acel loc cu meșterșug (viclenie),au fostu împresurat și locul Prisăcilor.” De aici înainte, pretențiile Zlataustului se măresc: „Acmu iarăși, de iznoavă (din nou), epitropul lui Sventâi Ioan scornind pâră au cerut și locul Prisăcilor de la mănăstire Aron
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
viu tainele adânci ale naturii, nu l-a mai putut nimeni opri sau întoarce de la ele: Codrule, codruțule,/ Ce mai faci, drăguțule,/ Că de când nu ne-am văzut/ Multă vreme au trecut/ Și de când m-am depărtat,/ Multă lume am îmblat 25. Numai la vremea când cutreiera pădurile Baisei, Mihai a putut să trăiască raiul de basme pădurii: pe frunze-uscate sau prin naltul ierbii/ Părea c-aud venind în cete cerbii 26. Povestea-i poveste și e repetabilă prin definiție, trăirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
conține, într-o transpunere plastic-hiperbolizantă, un posibil ecou al acestei stări de lucruri consemnate lapidar în însemnarea de arhivă: Părintele era cam nalt de boiul [lui], nu-i vorbă, dar i se ședea, ca popă. Trecea stânjenul și mai bine, îmbla țapăn, din care cauză reaua omenire îi pusese numele: popa Melesteu. Avea părul și barba roșie și arăta mai mult a tâlhar decât a popă, dar ce are a face? Cele mai [mari] merite ale părintelui erau că se prinsese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și căpătase și bătaie de la oameni pentru scandalul ce-l făcea... s-ar fi lăsat și bucuros de palamarie, da de colaci nu. În taină o putem comunica că-i plăcea și coliva; să-l fi văzut pe mândrul Nicodim îmblând pe la prohoade și pe la pomene cu Basaltirea și cu Vanghelia (așa-i zicea el) după părintele și luând acel aer de seriozitate și mândrie care-i ședea atât de bine, mai ales când era cu ciubote lungi. Era un spectacol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
fiecare clipă sentimentele umane și expresia lor. Poezia i le restituie 105. În unii din noi, copilul nu moare niciodată, iar aleșilor le este hărăzit să audă clopoțelul argintiu al acelor vremi aurite care trebuie primite ca atare: Ah! îmi îmblă adesea prin gând/ O cântare veche./ Parcă-mi țiue-aiurind/ Dulce în ureche:/ Lume, lume și iar lume!106 Ce simțăminte va fi trăit Mihai, fugar peste noapte în codrii Baisei, nu se va ști niciodată. Se poate intui doar că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ei se iubesc fără s-o știe... formele sunt virgine și necoapte... în espresia feței am pus duioșie și nu pasiune, este un idil liniștit și candid între doi oameni ce n-au conștiința frumuseței, nici a goliciunei lor. Ei îmblă-mbrățișați sub umbra unui șir de arbori, dinaintea lor o turmă de miei158. În proza Umbra mea acest amor apare pacific și dulce ca ideea eternității, fără nici o cugetare or o dorință nevergină, acest amor era aerul vieței noastre, sărutarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
c-un fir de păr și curios ca un motan, el își crease multe plăceri domestici, cari altfel nu supărau pe nimenea. Dușmănia lui cu gânsacii și cu gâștele cu pui, amicia intimă cu Șoltuz, cânele de la stână, pe care îmbla și călare, puii de gâscă mici pe care-i închidea în cușcă ca să vadă de-or cânta cum canarii, în fine stima ce-o avea pentru moș Miron prisacarul, care-i spunea povești și-l ținea pe genunchi, sunt amănunțimi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de mândrie , rochia de lână verde cu piepții strânși îi da un fel de mlădioasă grație, pestelca era albă ca omătul, iar mânecele totdeuna suflecite trădau niște brațe de alabastru . Pe piept cădeau șiruri de hurmuz sur ca mărgăritarul. Astfel îmbla 293. Când amintirile-n trecut/ Încearcă să îl cheme, chipul lui Ilie revine în Geniu pustiu așa cum îi revine în realitate: Ce frumos era el în acea sară ... mi-aduc aminte ca acu. Cu țundra îndoită pe grumaz și dinainte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
un păr castaniu împletit cu multă măiestrie și unit dinapoia capul[ui] cu un pieptene de aur, mânele dulci și pline, cu degete lungărețe, ea se primbla totdeuna gătită, când prin grădină, când pin odăi, fără a vorbi nici un cuvânt. Îmbla cu acea superbă maiestate în salele nalte ale casei sale, ca acele regine din epopeele nordice cari cu voința lor țin mărirea casei și a neamului. Ea era de o blândețe rară, însă niciodată întratâta încât să nu ramâie mândră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
-l împresoare cu o dragoste din care nu reiese întotdeauna limpede cât îi aparține mamei și cât iubitei 313. Mai mult decât atât, Ieronim se familiariză [...] cu micul imperiu, era ca acasă (s.n.), îngrijea de straturile grădinei și de stupi, îmbla ca o căprioară sălbatecă prin tufăriile și ierburile insulei 314. Nostalgia copilăriei revine obsedant în opera lui Eminescu tocmai din neputința de a retrăi nu numai entuziasmul, cât mai ales întreaga sa credință în iubirea nealterată de complicitățile îndoielnice manifestate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ordinii-mbrăcate/ Cu-a lui Dumnezeu numire-astăzi toate-s îndreptate/Contra inimei murinde” (M.Eminescu, I, p. 52); • circumstanțial: „Deasupra criptei negre a sfântului mormânt/Se scutură salcâmii de toamnă și de vânt.” (M. Eminescu, I, p. 129), „Naintea nopții noastre îmblă/Crăiasa dulcii dimineți.” (M. Eminescu, I, p. 204) Observații: Sensurile condiționate de funcții sintactice realizate în sintagme verbale sunt dezvoltate și de genitivul impus de prepoziții (locuțiuni prepoziționale) în sintagme nominale: „Apoi revoluțiile. În tot anul o revoluțiune contra aristocrației
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se realizează prin: • substantive (termeni substantivizați): „Dacă nu obțin certitudinea prin senzații o obțin poate prin percepții.” (C. Noica, 20), „Străbat cărarea, șesul, cucuruzul; Te caut cu vederea, cu auzul.” (T. Arghezi, 364) • pronume: „De unde ai calul dumitale, cu care îmbli la vânat?” (M. Eminescu, P.L., 14) • forme verbal-nominale (gerunziu): „Dl. Sanchez cheamă fluierând câinii.” (T. Arghezi, IX, 61) b. propozițional (circumstanțiala instrumentală): „Niculae se uita și el la acești oameni care încercau să prindă pe pânză, prin ceea ce se vedea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
minte atunci; el era bu n domn. — Bun și nu prea. A omorât doi bunătate de boieri, pentru că-l da pe foaie și nu-l lasă să și facă mendr ile; dar așa a fost de când e țara noastră. Dreptul îmblă totdeauna cu capul spart. — Poate; însă mi se pare, moșule, că nu pre a veți dre ptate a vă plânge tot de domni și nu și de boierii care înc ungiură pre domni. — Acei doi pre care i-a tăiat
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
iubiri ce se află pe patul de moarte, juri (la rugămințile ei insistente) să-ți refaci viața și "o refaci", dar nimic nu te salvează din solitudine și ți se întâmplă cum zicea Eminescu: "De-atunci, ca-n somn eu îmblu ziua", cine să mai vadă-n sufletul tău abisal? Întreaga viață a creatorului e teribilă, dar în primul rând el trebuie să apere fragilitatea ființei sale. Iată de ce, indiferent cum apar eu în ochii unora sau altora, nu vreau să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]