463 matches
-
zăbovi cu capul afară. — De ce nu te duci să-ți iei locul printre spectatori? încearcă să-l momească instructorul. O să mai fie vânători de animale sălbatice și după-amiază. Tânărul își coboară capul și trage chepengul la loc. Rufus îl mai îmboldește o dată. — Hai, du te! Călărețul refuză cu îndărătnicie. — Ah! Înțeleg, zâmbește atunci răutăcios, ție-ți plac specta colele deprimante, fără vlagă, care moleșesc și slăbesc vigoarea băr bătească. O dresură, de exemplu... Încruntat, germanul nu dă semne că pricepe gluma
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
al șaptelea. Pe nesimțite, înverșunarea din el devine tristețe. Și Mariamne respecta sabatul, de parcă ar fi fost cine știe ce aniversare divină, și se lăsa cuprinsă de o nepăsare prostească. Degeaba îi scutura mâna moartă, îi făcea în taină cu ochiul, o îmboldea din coate sau o trăgea de haină. Zadarnic. Alerga desculță să sărbătorească împreună cu coreligionarii ei Ziua Domnului. Tot ce plănuiseră să facă împreună rămânea pe altădată. Înghite cu greutate nodul de amărăciune din gât. Chiar trecând peste împotrivirea familiei, cum
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ochii cât cepele. Să fie siguri că oamenii nu se înfruptă din părțile destinate zeului. În entuziasmul mulțimii dezlănțuite, Velleius Paterculus este unul dintre puținii care observă că o fărâmă de carne a alunecat și a căzut pe jos. Îl îmboldește și pe Nero, ca să-l facă atent. Amândoi văd cum flaminul lui Marte arată iute cu mâna unor slujitori să ridice bucata și să o arunce la loc în oală. Prea târziu, însă. — Ghinion! îi scapă lui Plautius Silvanus. — Mânia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Fabiilor. Își croiesc cu greu drum printre oameni. Duc pe umeri o băncuță de două locuri, acoperită cu un baldachin ar cuit. Marcia Medullina se asigură că în jurul lor nu se află decât Tiberius și tânărul său protejat și-și îmboldește bărbatul din umăr. Acesta ezită, apoi șoptește repede către împărat: — Am primit o scrisoare... — De la cine? întreabă Augustus plictisit. Femeia apucă iute de sub mantaua scurtă de pe umeri un pa pirus rulat și i-l întinde împăratului. — De la cine? repetă cezarul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
imposibilitate empirică. Oximoronica, la o contradicție În termeni”. „Mai vedem. Dar ce anume pusesem la Oximoronică? Iată. Instituții de Revoluție, Dinamică Parmenidică, Statică Heracliteană, Spartanică Sibaritică, Instituții de Oligarhie Populară, Istoria Tradițiilor Inovatoare, Dialectică Tautologică, Eristică Booleană...” Acum mă simțeam Îmboldit să arăt și eu ce-mi poate pielea: „Pot să vă sugerez o Gramatică a Devianței?” „Frumos, frumos!” ziseră amândoi, și se apucară să noteze. „E totuși un pont”, zisei eu. „Care?” „Dacă faceți public proiectul, o să se prezinte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
că În casă se află o celebritate decît dacă mi-ar atrage ele atenția. Ușa se deschide și sîntem purtate Înăuntru de un val de căldură, zgomot și agitație. Fran și Marcus ne salută amical, ne iau hainele și ne Îmboldesc către bucătărie, unde Încercăm să ne reluăm conversația În șoapte grăbite, În vreme ce hainele noastre sînt puse la cuier. — Deci, ăsta cine mai e? — Nu-mi spune că n-ai văzut Șoapte În Întuneric, spune Sally, dîndu-și ochii peste cap. Sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
inima întreagă... Bologa mai încercă să se împotrivească. Zadarnic. Căpitanul părea că simte o nevoie nebiruită de a-și crea un prieten cu care să împartă o povară sufletească. Neîncrederea locotenentului îl făcea să șovăie, și totuși înfricoșarea singurătății îl îmboldea mereu să se apropie. Astfel îi spuse cum a aflat aseară, de la un căpitan ungur, că Bologa e român, dar ofițer model și patriot incomparabil. Atunci s-a întristat, crezând că lacrimile au fost înșelătoare. A cunoscut mulți ofițeri români
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
caz: nimeni nu ne voia țară mai mare și mai puternică, el a pierdut Transnistria, Iliescu putea pierde Ardealul. După alegerile din Parlamentul de la Chișinău (30 august 1991) am fost primul corespondent de presă care l-am intervievat, în spatele meu, îmboldindu-mă, fiind cei de la BBC. Cu câteva ore înainte filmasem pe Igor Smirnov, cu țăcălia lui, ieșit val-vârtej de la dezbaterile foarte APRINSE și jignirile din plenul Parlamentului. ,,S-a deschis o nouă eră în istoria Republicii Moldova... am ales drumul către
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
spunându-mi-se, de către lideri de partide, că localele sunt un barometru foarte bun pentru generale. Și mă întreb de ce. Răspunsul îl avem tocmai în anonimatul în care se ascund candidații de la locale. Nu vin cu soluții simple, care să îmboldească omul să-i voteze. Vin cu promisiuni vagi, lipsite de vigoare și culoare locală, lăsând practic decizia votului tot pe umerii partidelor. Nu votăm oameni, ci votăm în funcție de preferințele politice. Și asta nu pentru că noi, electoratul, n-am vrea să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
să mărturisesc totul... pe onoarea mea! Vă rog să-mi Înapoiați fotografiile... N-au nici o legătură cu domnul Nemuro, sînt doar niște fleacuri care mă fac să mă simt și mai rușinat. Nu i-am răspuns. VÎrtejurile de oameni erau Îmboldite de ținte nevăzute sub cerul Întunecat, În noapte... neonul prinse să ofteze... o sărbătoare a Întunericului pentru fugari prefăcuți care, oricît și-ar calcula viteza, tot n-ar reuși să se Îndepărteze cu mai mult de trei metri de străinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cât mai mult public în sălile de cinema, astea care există, sau să mizezi pe indicele de satisfacție al spectatorului, care după ce vede un film și este realmente impresionat și sedus de film va povesti și altora și-i va îmboldi pe ceilalți să se ducă să-l vadă cât mai repede. Cred că, în mod natural, această a doua categorie este cea care se potrivește filmului meu, cel puțin pe asta aș miza eu și sper că o să și dea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
cum Își ajută mama dezabilitată și, deși băiatul era doar un adolescent, a văzut că promite din punct de vedere atletic. Hauptstein susținea chiar că „ar fi o onoare să prezinți publicului un asemenea specimen german autentic“. Și Otto acceptă, Îmboldit de maică-sa, care se gândea că fiului ei i-ar prinde bine să cunoască băieți de vârsta lui. Totuși, când venea vorba despre contribuția fiului său la film, Else știa doar că trebuia să facă demonstrații de exerciții potrivite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
umbra unui gând. Acum trecea pe lângă mine, acum dispărea printre celelalte forme de mișcare vagi. Dar de cele mai multe ori părea de neatins, fantomatică și misterioasă, de parcă ar fi vrut să mă inducă În eroare, sau mai bine zis, să mă Îmboldească. Ceva la care nu m-am gândit, ceva peste care am trecut cu vederea mă tachina și mă tortura. Întins pe Întuneric În patul lui Anton, mă frustra din ce În ce mai mult că eram așa de Încet la minte. Mă simțeam de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
povestit despre fiul meu. Dacă te Întreabă când, spune-le că ai fost pe la Fundație. Sau, mai degrabă, prefă-te c-o să te duci mâine. Astfel, toată lumea o să creadă că eu sunt cea care a murit, și nu Felix. Îl Îmboldi pe complicele său spre casa scărilor: „Acum pleacă, te rog. “ Ca urmare a investigațiilor din luna mai, anul trecut, invetigații despre Fundația pentru Cercetare Sexuală, Încununate de succes, au apărut niște date care au dus la Închiderea cazului. Din păcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
despre contesa de Chinchón va uni cufundările arheologice cu spasmul neofuturist. Această trudă necesită confruntarea in-foliilor lui Gandía, Levene, Grosso și Radaelli. Din fericire, exploratorul nostru nu e singur. Eliseo Requena, devotatul său frate de lapte, Îl secondează și-l Îmboldește În periplu. Pentru a-l defini pe acolit, voi fi strâns ca pumnul: marele romancier se ocupă de figurile centrale ale romanului și lasă penelor minore misiunea de a se ocupa de figurile minore. Requena (stimabil, fără doar și poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
În sensul cel mai larg, echivalează cu „a scoate un suspin, un irepresibil vaier de iubire“. Vom trece ca peste jăratec prin ñll, unde bunul-gust al cărui portdrapel a fost Ginzberg pare să-l fi trădat deaceastă dată. Scrupulele ne Îmboldesc să copiem notița care urmează și care, după ce ne-a umflat capul cu explicații, ne lasă baltă: „țelul meu este să creez un limbaj poetic, integrat din termeni care nu au echivalente exacte În limbile comune, dar care denotă situații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dăm gata vițeaua Împănată, da nainte am căzut În ispita la niște cheftele și ghiftuiala s-a sfârșit cu clătite, fructe pă juma verzi, mă-nțelegi, o brânză ca năsipu și alta băloasă, ș-un cafetoi-espres cu spume, că te Îmboldea mai mult să-ți razi barba decât să-ți tunzi păru. În toiu la cafeaua spumoasă, s-a arătat chiar don Chissoti, În formă de grappa, care ne-a făcut limba ca cărămida, și io m-am Împrofitat ca să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mișcări rupte și luă pe Murg de căpăstru. Îl duse până la altă așezătură. După acea așezătură se grămădeau grunzuri de ape înghețate. Nu mult apoi ajunseră la izvoare revărsate și la mărghile moi. Culi îndemna calul cu asprime și-l îmboldea necontenit. Nana Floarea nu mai putu răbda și trebui să-și desclește vorba: Tu nu te sui în sanie, băiete? Nu mă sui. —Culi, dragul meu, așa mergem prea încet. Mergem cum putem. —Vai, vai, suflete, se întoarse ea spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pentru că știa, în vis chiar știa că există un martor care n-ar fi trebuit să existe. Înaintând spre el în foșnetul de mătase al picioarelor ei extraordinare, zicându-i: hei, hei, uită-te la mine, unde naiba te uiți? îmboldindu-l cu degetul în piept și zicându-i: „hei, ce naiba stai așa înțepenit ca o statuie? vreau să-mi răspunzi în clipa asta: pe mine de ce mă uiți? a trecut ședința, te-a apăsat destul, eu vreau să trăiesc, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
încercări, să înfrunte riscul de a-și vedea viața pusă în primejdie, împărtășind soarta multor altor îndrăzneți: Dar fără merit morții ești supus, Plătind c-ai năzuit atât de sus. Te uită, prinți vestiți, cândva, ca tine, Atrași de faimă, îmboldiți de pofte, Vorbesc cu multe limbi și fețe pale, Acoperiș având doar câmp de stele, Martiri în luptele lui Ámor, grele. Spăimântători la chip, ei nu te lasă Să te arunci în neagra morții plasă 1. Răspunsul lui Pericle la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
cu argint, după punga clientului, ca să nu mai pomenesc câte prafuri felurite știe să prepare pentru albeața dinților și pen... ― Dar du-te! Fugi! Cheamă-l repede, Julien! Nu mă lăsa să mor. ― Du-te, Julien, nu mai sta! îl îmboldi și Toinette. Aleargă repede! Ia calul domnului consul... ― Calul, nuuu!...Mmm ! încercă Ledoulx să se opună, dar durerea îl împiedică să-și formuleze protestul până la capăt. Spre seară, după plecarea doctorului Guibert, contele Ledoulx reveni în cabinetul consular într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
unduindu-și mânecile și rotindu-și poalele. Un dans nebun, grotesc, halucinant. ― Hai, Geamala! Fii focoasă! Mai fioroasă! Așa, Geamala! Scapă-ți țâța, muiere mare! Așa! Oooo!.. Mamăăă!... Hai! Hai, Geamală, fă-te-ncoa’! Hai ș-arată-ți fofelnița, făăă! o tot îmboldeau, în timp ce flăcăii mânuiau cu abilitate sârmele și sforile pe sub fustele ei flendurite și pestrițe. Iancu se oprise la marginea drumului. Stătea cu coatele rezemate într-o ulucă șubredă. Se simțea copleșit. Pentru el priveliștea era insuportabilă până la durere. Era de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cel mai mult e să fac dansuri exotice. Tot timpu’ exersez la mine-n apartament. Dac-aș putea s-o conving pe Lana să mă lase să dansez noaptea aici, aș avea și eu un salariu și n-aș mai îmboldi oamenii să bea apă, ca să capăt comision. Da’ bine că mi-am adus aminte! Trebe să iau ceva comision și pentru ăi doi de au băut aici ieri seara. Bătrâna a băut cu siguranț-o grămadă de bere. Nu văd de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cele trei membre ale „personalului auxiliar feminin“ cu care împărțea Lana celula, îi strigă: — Cară-te și lasă-ne-n pace! Noi locuim aici, nu tu. Ne place s-avem hârtii pe jos! — Valea! o îndemnă Liz. — Mână măgaru’! o îmboldi și Betty. — Las’ c-o să am eu grijă de celula asta! le amenință gardiana. Voi patru n-ați făcut decât tărăboi de când v-au adus aici az’-noapte. — Scoate-mă din cloaca asta afurisită, strigă Lana Lee spre gardiană. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
la St. Regis’ - ultimul - a rămas un punct culminant În memoria lui Amory. Meciul cu Groton s-a jucat de la ora trei a unei după-amiezi răcoroase și energizante până târziu, În frigurosul amurg autumnal, cu Amory pe post de fundaș, Îmboldindu-și echipa cu disperare, efectuînd placaje imposibile, țipând semnalele cu o voce diminuată până la un șuier aspru, furios, găsind totuși timp să se delecteze cu bandajul pătat de sânge din jurul capului și cu eroismul Încordat, glorios, al plonjoanelor, al trupurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]