448 matches
-
îmbrăcat cu aceleași haine purtate îndelung, cu guler subțire, mototolit. În toată înfățișarea sa, norocul lui Jenică avea un aer chiar mai trist decât el. Asta îl făcu să nu se aștepte la cine știe ce atunci când îi întinse mapa cu lozuri, îmboldindu-l să încerce. Norocul ezită, privind în gol, adică acolo unde niciun semn al norocului nu se află. Oftară amândoi, norocul parcă mai adânc, iar acest semn de înțelegere îl înduioșă pe Jenică. Închise mapa cu lozuri și o puse
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Ce se-ntîmplă-aici? CORNWALL: Vă potoliți, pe viața voastră! -I mort Cine lovește iar! Ce s-a-ntîmplat? REGAN: Trimișii sorei noastre și ai regelui? CORNWALL: Ce diferend aveți? Vorbiți! OSWALD: De-abia-mi trag sufletul , milord. KENT: Nu-i de mirare,-atît ți-ai îmboldit Curajul, las mișel. Natură se dezice În tine: de-un croitor făcut ești. CORNWALL: Ciudat mai ești! Un croitor să facă-un om? KENT: Un croitor, șir: un tăietor de piatră sau un pictor n-ar fi putut să-l
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
manquée la Constanța"), prețioasă prin faptul că la Constanța călătorește și Bizu, și încă de două ori, mai întâi în compania Dianei, apoi în tovărășia Silviei. Pe de altă parte, e binecunoscută oroarea scriitorului față de călătorii. Ce-l va fi îmboldit, atunci, să plece la Constanța? Și de ce a regretat el, ulterior, voiajul cu pricina? La mijloc trebuie să fie, probabil, căutarea unei surse inspiratoare, regăsite, spre exemplu, atât în atmosfera patriarhală de la Fălticeni, cât și pe străzile vechi ale Iașului
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
au trecut la discreditarea rolului Bucureștiului în Procesul Helsinki, prezentându-l ca ostil acestuia, estimp în care declanșaseră o campanie împotriva președintelui american Jimmy Carter, susținător al politicii drepturilor omului, campanie pe care România n-a susținut-o301. În context, Budapesta, îmboldită de Moscova, a respins exigențele "Coșului III" sub acuzația de presiune imperialistă a Occidentului, dar, în același timp, îl va folosi, zgomotos, împotriva României, sub pretextul că nu respectă drepturile minorității maghiare din Transilvania. Nicolae Ceaușescu nu a avut obiecții
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
încercări, să înfrunte riscul de a-și vedea viața pusă în primejdie, împărtășind soarta multor altor îndrăzneți: Dar fără merit morții ești supus, Plătind c-ai năzuit atât de sus. Te uită, prinți vestiți, cândva, ca tine, Atrași de faimă, îmboldiți de pofte, Vorbesc cu multe limbi și fețe pale, Acoperiș având doar câmp de stele, Martiri în luptele lui Ámor, grele. Spăimântători la chip, ei nu te lasă Să te arunci în neagra morții plasă 1. Răspunsul lui Pericle la
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
pentru a despărți un anumit animal de turmă. Deși managerii nu pot aduce „bastoane electrice” la locul de muncă pentru a-și „motiva” angajații, ei fac totuși uz de un limbaj plastic pentru a sublinia importanța unei sarcini, a-i îmboldi la lucru pe angajați și a instaura un sentiment de teamă care, cel puțin pe termen scurt, maximizează performanța. Asemenea oricărui șoc, înțepăturile verbale neașteptate trebuie să difere în intensitate și calitate de limbajul obișnuit care compune mesajul managerului. Limbajul
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
În ansamblu se poate Întâmpla ca toate aceste imagini, și În general toate lucrurile care se raportează la natura corpului, să nu fie decât vise sau himere. Prin urmare, văd deslușit că voi avea tot atât de puțină dreptate spunând: Îmi voi Îmboldi imaginația pentru a cunoaște Într-un mod mai distinct cine sunt ca atunci când voi zice: acum sunt treaz și zăresc ceva real și adevărat, dar, fiindcă nu Îl văd Încă Îndeajuns de limpede, voi adormi de Îndată, pentru ca visul să
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
gală de la Cinema Victoria din Cluj. Plănuiam încă de atunci să-i consacru o analiză, însă hazardul a împins din ce în ce mai departe acest proiect, până când s-a stins, ca să renască printr-un joc fericit de circumstanțe cinci ani mai târziu. Mă îmboldește să scriu despre Luna verde și faptul că filmul nu s-a bucurat de receptarea pe care ar fi meritat-o, fiind expediat într-o critică acidă a Iuliei Blaga și nefiind pus în discuție într-un mod echilibrat și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
producă Însutit. În noaptea anului nou, tinerii se adunau Într-o casă dinainte stabilită unde aveau loc diverse jocuri. Aproape de revărsatul zorilor, cînd fiecare mergea la casa lui, fetele mari care doreau să se mărite, mergeau la grajd și aici Îmboldeau boii care erau culcați, cu piciorul; dacă se sculau imediat, era nădejde să se mărite repede; dacă dădeau de mai multe ori, dorința se Îndeplinea mai tîrziu. În dimineața anului nou veneau cei cu sorcovele, apoi lăutarii. Erau băgați În
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
a fi un om normal și sănătos ca și ceilalți, duce la o exacerbare a simțurilor; insul dobândește antene noi, cu care e în stare să perceapă ceea ce oamenii normali nu percep. Simțământul neputinței și anormalității, al pieririi inevitabile îl îmboldește la gesturi absurde, ilogice, la acte enorme, abracadabrante, apanajul eroului din Întâmplări în irealitatea imediată. Numai boala și simțământul morții lente, implacabile, pot da virulența analizei în care să-ți ironizezi, să-ți batjocorești tu însuți faptele, actele, tot timpul
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
întrebărilor și privirilor irezistibile ale lui Marie, ciudatul povestitor își dezvăluie identitatea etnică și biografică, precum și nemurirea la care a fost menit illo tempore, în urma întâlnirii cu Iisus pe Drumul Crucii. Refuzând să-i dea o cană cu apă și îmboldindu-l să meargă mai repede pe cel ce urma să fie răstignit, Cartaphilus, alias Ahasverus, pe-atunci cizmar într-o dugheană din Ierusalim, are parte de o replică devenită ulterior întruparea unui arhetip al condiției umane: "Eu merg fiindcă trebuie
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
vor ieși la iveală în urma acestor stăruitoare operațiuni, în cursul cărora sunt capturate și detalii cu miez, vocabule cu semnificativă frecvență, pe ici, pe colo și semnele de punctuație fiind valorificate pentru "elocvența" lor. O disponibilitate specială a percepției o îmboldește pe hermeneută să intuiască interesantă, neobișnuită abordare! "grimasa" unui autor în faptul creației sau să găsească intonația cea mai potrivită pentru un pasaj sau altul, de proză (la Urmuz, de pildă, " Substratul textului impune lecturii tonul ironic ce conduce la
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
a lui Stanislas Bellanger intitulată chiar Le keroutza, apărută în 1846 (deci cu un an înainte ca scriitorul nostru să reia tema "căruței de poștă"), care reia de la acesta descrierea vehiculului și a cailor care i-a entuziasmat pe francezi, "îmboldiți de vocea sau de biciul vizitiului, ei pornesc ca din pușcă... slabi în aparență în momentul plecării, aproape fără suflu, ei se ridică la chemarea vizitiului... și, odată plecați, aleargă fără să-i poată opri ceva, nici viroage, nici munți
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
regăsesc nevoile și interesele în curriculum; în absența acestora, lipsesc provocările colorate afectiv, lipsește implicarea ancestrală pe care mediul plin de aleatoriu și de necunoscute o solicita din partea individului care voia să supraviețuiască: Pe deasupra, în habitatul ancestral, noi, oamenii, eram îmboldiți de stimuli naturali frică, foame, dorință care ne determinau să facem exerciții fizice și să ne adaptăm la mediu". (Taleb, 2014, p. 76) Dacă școala este anostă, dar inevitabilă copilul va descoperi foarte repede două căi pentru a se "descurca
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
pe un frate și i-a spus: — Constantin bei, iartă-mă, aș vrea să mă crezi că nu întotdeauna te-am bănuit. Vreau să fim prieteni, dacă te faci bine, spune-mi când putem pleca la Edirne. Nu te mai îmboldesc. M-oi descurca cu vizirul. Prin întuneric simți cum mâna caldă a voievodului îi strângea mâna. Dacă nu ar fi fost amenințarea că boala este contagioasă, i-ar fi sărutat mâna și l ar fi îmbrățișat. Au ajuns până să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să-și facă griji cu asta. Trebuia doar să-l însoțească peste tot și să răspundă cerințelor lui. Făcuse bine dorobanțul că-i spusese că turcul îl căutase. Slab de tot se auzi primul dangăt grav de clopot. Selin își îmboldi calul care o porni prin lăstăriș într-un galop imprudent. Doamne ferește, își spuse Toma străfulgerat de un gând, îi este frică de clopote. L-a înnebunit vodă cu spaimele lui. Peste câteva minute simțiră apropierea taberei și încetiniră galopul. Se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de cea a tatălui său, marele stolnic, și a uneltit să ajungă domn. Apoi a întors pe dos toate tainițele Brâncovenilor ca să găsească dovezile să-l trimită la moarte pe Io Constantin Voievod. Dacă nu era doamna Păuna să-l îmboldească mereu, poate că nu ar fi fost atât de aprig. Cronicarul spune că, în urma vedeniei în care doamnei, aflată la mânăstirea Dintr-un Lemn, îi apăruse în față, ca și cum ar fi fost aievea, retezarea capetelor Brâncovenilor, pe rând, unul după
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
compresor asta-i tot66. Abia ieșit din Giurgiu, echipajul nostru se și avânta peste câmpuri, bărăganuri, coline, grabene, râpi, puhoaie și păduri. În eternele noroaie ale Valahiei, poștalionul nostru se înfundă până la butucul roții, iar căluții, până la pântece; bravele patrupede, îmboldite de vocea unui surugiu ager (un ungur), își sporesc eforturile în momentele dificile; șleaurile se rup, sunt reînnodate; atelajul nu se descurajează niciodată și ne scoate din toate încurcăturile; abia dacă se odihnește puțin și mănâncă spre mijlocul drumului; așa
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
niciodată nu s-a desfășurat o asemenea activitate. La rândul său, guvernul nu rămâne inactiv; proiectele de lege se înmulțesc. Nu doar cartea albastră, dar și zvonurile despre un război general, atât de răspândite în Europa spre sfârșitul lui 1863, îmboldesc noul minister; nicicând n-a fost misiunea franceză mai periată, mai consultată; militarilor li se cer planuri pentru creșterea forței armate; administratorilor, memorii pentru organizarea ambulanțelor, transporturilor, serviciului de alimente și campării. Se vrea să se intre pe calea reformelor
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
inima întreagă... Bologa mai încercă să se împotrivească. Zadarnic. Căpitanul părea că simte o nevoie nebiruită de a-și crea un prieten cu care să împartă o povară sufletească. Neîncrederea locotenentului îl făcea să șovăie, și totuși înfricoșarea singurătății îl îmboldea mereu să se apropie. Astfel îi spuse cum a aflat aseară, de la un căpitan ungur, că Bologa e român, dar ofițer model și patriot incomparabil. Atunci s-a întristat, crezând că lacrimile au fost înșelătoare. A cunoscut mulți ofițeri români
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de badea și nașu`. Nu luăm niște mici? Că mici am fost și mici rămânem. Nici cultură n-avem, Sandule, tu ai citit o singură etichetă la viața ta, de tămâioasă. Într o vreme ne mai luai cu filozofii, ne Îmboldeai cultural, ca la eugenia vodă. Acu` te uiți la filme cu mafia, te-ai degradat... Hai să luăm micii ăia, că toamna fără mici e ca fidel fără ghevara, ca badea fără nașu` și ca deveselu fără scut. Am auzit
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
cele ce vom întâlni în cale. Mă pregăteam tocmai să trec strada când ieșeanul îmi arată clădirea Universității și mă îmbie: Poți să susții o disertație despre acest edificiu? Am să încerc. N-am încotro. Curaj, vere. Curaj - m-a îmboldit ieșeanul zâmbindu-mi larg. Cum văd eu, ești cam grăbit. Păi n-am pornit noi către podgoria Copoului? Ajungem și acolo, nu duce grija asta. N-ar fi păcat să trecem ca gâsca prin apă pe lângă aceste edificii ce ne
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
scriere filiformă: “Vechea pisanie găsită în curtea bisericii s-a așezat aici de Comisiunea Monumentelor Istorice, 1929” Auzi dumneata “vechea pisanie găsită în curtea bisericii”!... O rază de soare furișată - hoața - printre perdele mi s-a așezat pe pleoapa stângă îmboldindu-mă “să fac ochi”. N-am zăbovit prea multă vreme și am plecat cu pas proaspăt spre Târgul Cucului, acolo unde ieșeanul sigur s-a înființat cu ultimul cântat al cocoșilor... Merg cu spor îmboldit și de răcoarea dimineții care
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
fizică în calitate de "alteritate" a ideii, de semnificant fizic pentru un semnificat conceptual nu putea să își găsească locul. Germenele unei (păcătoase?) dorințe de a afla originea binelui și a răului (sub semnul căruia se ascunde, printre altele, și minciuna) ne îmboldește, însă, să ne întrebăm acum: oare, în această fază a existenței divine, păcatul își are un loc anume din care să pulseze? Textul sacru al credinței creștine, Biblia, pe care ne vom întemeia cu precădere exercițiul hermeneutic, nu ne spune
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
spun prin expresiile cele mai nelalocul lor, cărora nu li se dă decât învelișul cel mai subțire." Bossuet denunță mai ales pericolul reprezentării pasiunii dragostei, căci spectatorul, care vede eroi gata de a sacrifica totul pentru obiectul râvnit, va fi îmboldit să acționeze la fel în viața sa personală. Orice elan de dragoste care nu-l are pe Dumnezeu drept obiect este, după părerea lui, condamnabil. În acest caz cel vizat direct este Corneille. "Spuneți-mi, ce vrea un Corneille în
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]