9,813 matches
-
noastră, nici tradiția literară a acestui secol. Pe de altă parte, nu cred că cine citește mai mult de 70 de pagini rămâne în continuare disponibil pentru decuparea din context a imaginilor erotice, cu entuziasmul ilicit al pubertății. Eros este îmbrățișat atât de strâns de Thanatos (agresiune, chin, disperare neagră, repetiție involuntară a traumelor), încât nu putem avea decât o viziune matură în legătură cu acest subiect: acceptare, ca pe ceva omenește inteligibil, cu o anumită tandrețe chiar. D.M. Thomas, Hotelul alb, traducere
Coborârea în iad by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17280_a_18605]
-
obsesive pe marginea valorii absolute de text se dizolvă, bule de aer oxigenând land-ul imaginar(t) al prozelor. Perspectiva scriptică, în care este solicitat mai mult ochiul (tip modernist de receptare a lucrurilor) este substituită de viziunea "globalistă" aici îmbrățișând atât textul cât și sunetul (vocile naratoriale). Se poate presupune că acestei amiciții li se va ralia și imaginea, cum îi stă bine unei lucrări "la zi", iar ritmul, pulsul volumelor viitoare ale lui Gh. Ene va fi cel al
Aluviuni textuale by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17298_a_18623]
-
că-i place să viseze, în timp ce foarfecile-i intră, cu amploare, într-un cupon de șantung consistent)" (Scrisori șmai mult decîtț deschise). Și nu alcătuiesc oare caligramele apollinairiene (vezi pag. 13, 25) o dovadă a năzuinței artelor de-a se îmbrățișa una cu alta, id est a sincretismului lor originar? Așijderea Șerban Foarță își suprapune nu o dată verbul decantat pînă la o frapantă personalizare cu cel al unor înaintași din cinul poeților. E o suprapunere pe cît de discretă pe atît
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
datele ei nude situația diverșilor oportuniști literari ori politici, plasați, atît înainte, cît și după 1989, pe versantul bunăstării... Lipsit de ocrotire, de un confort elementar, de normalitatea existențială, Ion Zubașcu nutrește o aspirație cu caracter compensator, cea de-a îmbrățișa Întregul. Golul unei vieți de la început sortite celor mai crunte vitregii cată a fi umplut de o materie vizionară a plinului, cu o factură exuberantă, cu o amplitudine prin sine recuperatoare. Nu detaliul îl reține pe autor, deși lucrătura textului
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
imagini atît de frumoase"; cadrajele sînt discrete, camera se mișcă relativ puțin, și totuși, imaginile au o pregnanta, o fosforescenta emoțională ieșită din comun (priviți, de pildă, imaginea soției, filmate din spate, cu mîinile îndepărtate, ca aripile unei păsări rănite, îmbrățișînd, la sfîrșit, hainele bărbatului, aliniate pe umerașe, în debara... Poți să uiți o asemenea imagine?). Apoi, rar am văzut un film cu o compoziție "fragmentaristă" (aproape fiecare secvență e "rotundă" și ar putea fi citată că un mic film în
American Beauty by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17286_a_18611]
-
un duet. Rezultatul e o restructurare, o limpezire, o fortificare reciproc avantajoase, pe ruinele unei armonii paradisiace, în raza unei suferințe ce-și poate găsi mîngîierea prin împărtășire: "cad frunze sub ochii închiși/ se șterg și se refac distanțe distruse/ îmbrățișînd locul pe mine mă adun/ ocrotind magic sufletul tău se întoarce/ atît de lin// miracol această găsire a semnelor stînd/ sub semnul căderii sub vîsle/ de care-ți dai seama că sunt/ numai din ritmul larg ca de moară de
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
cu un singur om (fie el șeful statului). Dar ce-ți rămâne de spus când poporul însuși clamează această identificare, zi de zi și ceas de ceas? Ce să înțelegi altceva decât că ideile descreierate ale ultimului stalinist european sunt îmbrățișate entuziast de cvasiunanimitatea populației din Șerbia? Încerc să mă transpun - și nu mi-e ușor - într-o situație ipotetic similară a României de pe vremea lui Ceaușescu. Am fi fost noi la fel de solidari cu un dictator deschis antidemocratic, paranoic, megaloman și
Afacerea Tigareta Zero by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17943_a_19268]
-
se suspendă comunicarea dintre poet și cititor, se ajunge la o oboseală deloc favorabilă lecturii. Îți trebuie o răbdare supraomeneasca ca să parcurgi noi și noi "mesaje" de acest gen: "Căci posesiunea niciodată completă din/ spatele ferestrei/ și expectativa și liniștea îmbrățișate/ se adaugă steagului înfipt într-o mare curte/ interioară Disimulata/ și toate acestea sunt întrerupte și mai adânc/ de cel investit cu Forța./ Delimitatorul de profesie." (Instrumente din Văr); "Vagi plimbări, adânciții pași ai ochilor/ Înspre păsările vii din crângul
Poezia dată la maximum by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18098_a_19423]
-
acestei apropieri de miracol. Fire dinamică și reflexiva, pămînteana și eterica, animată de rigori gospodărești și pulverizata în reverii și în imprevizibile combinații onirice, așa cum ușor se poate observa și din confesiunile și din reflecțiile sale scrise, Gheorghe Ilea a îmbrățișat și un vast perimetru al manifestărilor plastice. Nefiind interesat de un limbaj anume, ci de forma optimă prin care poate dialogă cu lumea din jur și, mai apoi, prin care își poate dezvălui credibil propria lui lume fabulatorie, afectiva și
Fînul ca furaj estetic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18105_a_19430]
-
n-a reușit, eu n-am reușit... De ce nu l-ați făcut să reușească, în roman? Fiindcă dacă reușeau să joace piesa eram ca într-un film de la Hollywood. Cu happy-end, cu jandarmi care-și aruncă puștile plângând și se îmbrățișează... Ar fi ieșit o comedie bufă. Deci, piesa nu putea să se joace. Dar trebuia făcut totul pentru a încerca. Romanul Al patrulea zid e povestea unei tentative. I-am impus lui Georges condiții imposibile... Ca în tragedia antică... Da
„Țara mea adevărată e aceea unde oamenii se bat pentru demnitate“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2491_a_3816]
-
formulate Eça la adresa Portugaliei și de Caragiale la adresa țării noastre. Faptul că amîndoi au fost niște „înstrăinați”, în sensul propriu al cuvîntului, le-a oferit argumente pentru aprecierea exactă, de la distanță, a patriei iubite în secret. Eça de Queirós a îmbrățișat cariera diplomatică, petrecîndu- și viața mai mult în străinătate; ultimii ani i-a trăit la Paris, în lumea cosmopolită a capitalei franceze, și a vizitat Portugalia doar ocazional. Iar Caragiale se va expatria, pur și simplu, sfîrșindu-și zilele la Berlin
Eça de Queirós și I.L. Caragiale by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2501_a_3826]
-
cerului. Urla un lup cu promoroacă-n glezne, Mâine, mustața dealului trosnea, pe strada desculță, pierdută în tropotul trăsurilor, un Moș Crăciun, bolnav de insomnie, voi trece ca un gând, cu degetu-n gură, indiferent. c-un pumn de viscol ne îmbrățișa. În geamantanul din tâmple, iarna își va pune resturile, MIROS A TINEviscolind fraza inimii mânjite de obișnuința lucrurilor. ă ăî ă Miros a tine, noapte culcat pe dunga de t cere,Iar tu, iubito, proverbul pus ntr-un m r inexistent
Elena Farago, o poetă cu „viaţă de roman şi subiect de dramă“. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
scrie inforor.com, care relatează informații extraordinar de documentate din cartea scrisă de Neagu Djuvara, „Între Orient și Occident". Dorința ascunsă a "apărătorilor Ortodoxiei" Potrivit celor scrise de marele istoric, "În timpul războiului din 1768-1774, boierii moldoveni, în marea lor majoritate, îmbrățișaseră cu înflăcărare cauza Sfintei Rusii, care, punându-se în fruntea unei noi cruciade împotriva necredincioșilor, avea să scape popoarele creștine de sclavia în care erau ținute de secole. O mulțime de călugări ruși, sosiți în Principate, în Transilvania și în
Când au început românii să urască Rusia by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/25174_a_26499]
-
latina -, a cărei placiditate scorțoasă, pe cît de potrivită în surprinderea distincțiilor teologice, pe atît de inadecvată era în sesizarea voluptăților ilicite. Pe scurt, Bembo face trecerea de la altar la trivium, la răscrucea drumurilor, unde oamenii își mărturisesc necazurile, cardinalul îmbrățișînd limba vernaculară. Tot ce-i vernacular e trivial în sens nobil, ca limbă vorbită la colțul străzilor sau în răspîntia drumurilor. A confunda tenta vulgară a unei limbi (argoul plebei ca vulg) cu nuanța ei trivială (accentul de idiom viu
Perorație calofilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2522_a_3847]
-
nobil, ca limbă vorbită la colțul străzilor sau în răspîntia drumurilor. A confunda tenta vulgară a unei limbi (argoul plebei ca vulg) cu nuanța ei trivială (accentul de idiom viu, vorbit în tractire și piețe) e semn de obtuzitate crasă. Îmbrățișînd dialectul toscan, din care se va desprinde viitoarea limbă italiană, Bembo scrie trivial fără a avea nimic vulgar în expresie, dimpotrivă perorația doctă, de o cizelare izbitor de elegantă, sfîrșește în calofilie evidentă. Mai mult, exigența stilistică nu-i îngăduie
Perorație calofilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2522_a_3847]
-
Mamina descoperă o circulară din 18 februarie 1872 prin care baronul Urs, președinte al Comitetului administrativ al școlilor grănicerești o trimite învățătorilor cerându-le „a stărui în tot modul , ca dintre tinerii care au terminat cu succes școala primară să îmbrățișeze unii și meseriile. Cu meseriile, românii ar cuceri orașele - în orașele în care intrarea lor fusese interzisă. „Neglijând individul, necultivându-l cum se cuvine sau cultivându-l lacunar, riscurile sunt enorme pentru națiune, cam asta ar putea fi una dintre
Mihai Sin și cărțile sale necunoscute by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/2534_a_3859]
-
în boltă. Am rătăcit din miez în miez și din coajă în coajă, cu genunchii la gură, chircit, rostogolit de roată, întins de arc, eliberat în idee, zvârlit ca o piatră, am fost câine, la stele, ce latră. Te-am îmbrățișat pe tine femeie, am murit și-am înviat în grote de iască. Pentru a mă regăsi, m-am întins pe un lemn, și-am așteptat să-nverzească.
Un poem by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/2455_a_3780]
-
eu destul de dificil, treptele de piatră...” Se anunță greul? Realitatea propune cele mai disparate elemente pentru a crea un univers, unul foarte concret, care, prin descriere și magie, își modifică dimensiunile, se pregătește pentru altceva. Acum „treptele de piatră sînt îmbrățișate de pereții unui tunel vegetal, și descopăr (s. n.), sprijinindu- mă, sus, de poarta de fier, că palatul este tot o casă țărănească, aceasta fără etaj, dar înaltă ca și cînd ar avea două și cu prispă deschisă. De la poartă pînă
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
n-am mai văzut nici de atunci încoace. Revenea din somn cu o poftă de a trăi și de a se exprima care anula instantaneu barajele dintre lumi. Funcționa perfect din chiar clipa în care părăsea poziția orizontală pentru a îmbrățișa cu toată energia provocările verticalității. Odată cu publicarea ultimei cărți — Zodia scafandrului (2000) —, care marchează începutul unei noi etape în creația lui, se pot doar face presupuneri privind drumul pe care l-ar fi urmat. Vocația de înainte-mergător s-a văzut
Nedelciu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2404_a_3729]
-
noi etape în creația lui, se pot doar face presupuneri privind drumul pe care l-ar fi urmat. Vocația de înainte-mergător s-a văzut și după 1990, prefigurată, între altele, de rescrierea Poveștii poveștilor a lui Creangă, una din direcțiile îmbrățișate de proza noii generații — cea a limbajului dezinhibat, a curajului (și plăcerii) de a spune lucrurile pe șleau. Mi-l imaginez propunând o ficțiune minimalistă, intens corozivă, placată pe real. Ochiul său ar fi știut să extragă din bizara și
Nedelciu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2404_a_3729]
-
pe cînd latura cabasilică (de la Nicolae Cabasila) privilegiază doctrina (inteligența e o slugă indispensabilă credinței), respingînd fideismul incult. Gîndirea lui Palama e apofatică, negînd putința de a afla ceva despre Dumnezeu cu ajutorul cunoștințelor lumești, pe cînd Cabasila e mai occidental, îmbrățișînd ridicarea anafatică cu puterea minții spre Dumnezeu. Nicoleta Baciu e palamitică in pectore (în inimă), dar cabasilică în spațiul academic. Știe carte, dar mai știe că, fără rugăciune, erudiția te desparte de numenul transcendent. Uneori erudiția autoarei surprinde detalii atît
Omul lăuntric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2407_a_3732]
-
a născut din părinți musulmani, iar la vârsta maturității a acceptat Islamul, conformându-se preceptelor acestuia, pentru ca apoi să declare verbal și prin fapte renunțarea de Islam, ocupându-se totodată de organizarea de întruniri evanghelice, chemând și pe alții să îmbrățișeze creștinismul, formând o biserică în casă, desfășurând ceremonii de botez, predicându-și credința în creștinism în fața adunării formate din vecini de-ai săi și negând preceptele islamice", potrivit hotărârii prin care a fost condamnat la moarte, scrie Mediafax. "Date fiind
Condamnat la moarte în Teheran pentru că a trecut la creştinism, un iranian cere azil României () [Corola-journal/Journalistic/24088_a_25413]
-
să facă și socoteală cam ce ar mai putea vinde din casă, obiecte de prisos, cu excepția patului, spre a-și achita cu conștiinciozitate dările. Privirea se oprește pe o statueta de bronz, mărișoara, grea, academică, înfătisând-o pe Sapho, cum își îmbrățișează genunchii, într-un moment în care a depus la sol harfa. O concurează o figură de teracota colorată, voluminoasa și ea, tot de pe la jumatatea secolului trecut și după care s-au făcut numeroase copii vulgare. Moșneagul jerpelit ce stă pe
După revelion by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18193_a_19518]
-
toți într-un amfiteatru. O sală imensă. Ni s-a proiectat un videoclip colorat, cu stewarzi și pasageri zâmbitori, îndreptându-se împreună spre cele mai frumoase locuri ale planetei. Era o atmosferă similară cu ceremonia gospel. Unii dintre noi au îmbrățișat acel clip de prezentare mai mult decât alții. Ni s-a mai spus că după doi ani de zbor organele noastre nu vor mai fi viabile pentru transplant. Ne-a fost teamă să întrebăm de ce, dar aveam bănuielile noastre. Tot
Confesiunile dureroase ale unei stewardese din România. "M-am învinuit mult timp" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/21555_a_22880]
-
nivelul de 7% în anul 2000, care a oferit Premierul României, a câștigat de două ori funcția de Președinte și de trei ori pe cea de Primar General al Capitalei, și-a pierdut în întregime busola și recunoștința și a îmbrățișat doctrina PSD — Voiculescu, țipând din toți rărunchii 'Jos Băsescu!'", adaugă partidul lui Traian Băsescu. Partidul Mișcarea Populară subliniază că "în ceea ce privește măsura reducerii cu 5 puncte procentuale a CAS, PMP consideră că aceasta poate avea un caracter pozitiv asupra economiei naționale
PMP: Klaus Iohannis și Vasile Blaga "nu au niciun Dumnezeu" by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/21727_a_23052]