3,501 matches
-
În amintire E singură pădurea. În fiecare frunză e-o chemare. Pe trunchiuri tremură-nserarea, ca o amintire, lăsată pradă furtunilor din noi. Într-un convoi, se prind potecile uitate, izvoarele secate, surâsul tău și cerul prăbușit peste-a extazului Îmbrățișare, Întemnițată toamnă, Între vis și ploi. Ard stelele În noapte. În fiecare poezie, e-o umbră solitară. E-o tresărire... Tu ai plecat asemenea unui amurg grăbit, să cauți vremelnic lumina fără pată, alunecând Într-o altă privire -jertfă de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
deși era și ea somnoroasă, așteptă până se stinseră focurile din vetrele șatrei. Apoi plecă în sălașul ei de după dealul Godăeștilor. Focurile potolite afară aprindeau în corturi scenele de dragoste ale tinerilor care topeau dorurile consoartelor doritoare de dezmierdări și îmbrățișări. Copiii șatrei dormeau demult. După un timp toată șatra dormea, punând pe perna odihnei truda zilei care se săvârșise, pentru că nu după mult timp avea să înceapă o altă zi, cu alte încercări, sub un cer luminat sau umbrit de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
până la Întâiul Pas... E o dimineață cu lumină puțină. M-am trezit Înjunghiat de o tuse furtunoasă, care m-a Înroșit până sub pământul din unghii. Mi-am privit mâinile, degetele. Aproape albastre, furnicate de așteptare. De așteptarea unei posibile Îmbrățișări. Vulgaritatea gândului ce mă inundă e copleșitoare. Mă lăfăiesc În magma lui cu o dureroasă plăcere. Porii se deschid, nervii cad pradă unei moleșeli rapace, oasele mi se lichefiază. Desenez În aburul memoriei un pantof lăcuit, o gleznă albă, de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
indubitabilă: ”Linzi, te rog nu mai veni! M-am săturat de tine. M-am săturat de noi!” Știu că suna dur, aproape mojicesc. Dar am considerat că așa e cel mai bine. Fără lacrimi (din partea ei), fără priviri languroase și Îmbrățișări teatrale. Ar fi fost sub demnitatea noastră. Ar fi fost un final de film prost. Iar eu, mai mult decât orice, urăsc filmele proaste. M-a sunat imediat, repetat, dar nu i-am răspuns. Mi-a expediat apoi câteva cuvinte
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
însă Alex voia doar să stea și să se gândească, așa că s-a așezat cât mai departe de ea. Scaunul de plastic îi suporta toate ideile ce se întindeau ca un bilanț contabil în care este trecut absolut totul, de la îmbrățișările mamei până la încercările repetate de suicid, iar lui îi era teamă să nu scape ceva. Când nu avea nimic de făcut, obișnuia să se întrebe lucruri banale, cum ar fi ce caută aici, dacă o să plouă, să plece sau să
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
picioarele lui se înmuiau și se topeau ca și vata de zahăr. Scările de lângă el coborau spre peron, iar lui nu-i venea să pășească. În jurul brațelor sale, mânecile se strânseră tare, apoi și mai tare, în cea mai caldă îmbrățișare a puloverului său, înroșit de atâta sânge ce s-a scurs de sub el. ÎN CEALALTĂ PARTE A LUMII, URȘII PANDA SE DAU ÎN LEAGĂN Părea destul de greu să-ți dai seama de la bun început, dar asemănarea era izbitoare. Aveau aceeași
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
pustiu, noaptea toridă, plină de transpirație, cu răsuflarea lui la unison cu răsuflarea celorlalți, tăcerea și motorul autobuzului în zorii unei zile străine pe o insulă necunoscută. Tot atunci, cineva din depărtare venea spre el cu brațele aproape deschise spre îmbrățișare. Orlando se uită în spate, fiind convins că o altă persoană îi răspunde acestei îmbrățișări, dar nu văzu pe nimeni. Nu îl recunoscu pe cel care venea spre el, însă știa că figura sa fusese mult timp pe coperțile revistelor
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
și motorul autobuzului în zorii unei zile străine pe o insulă necunoscută. Tot atunci, cineva din depărtare venea spre el cu brațele aproape deschise spre îmbrățișare. Orlando se uită în spate, fiind convins că o altă persoană îi răspunde acestei îmbrățișări, dar nu văzu pe nimeni. Nu îl recunoscu pe cel care venea spre el, însă știa că figura sa fusese mult timp pe coperțile revistelor. — Sunt încântat să vă cunosc personal, domnule Zara. — Cum de mă recunoașteți? — Sunteți o figură
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
și cum Afrodita îl aștepta cu nerăbdare, aceasta l-a primit cu brațele larg deschise, pe trup cu un superb capot, lăsat liber, de sus și până jos, fâlfâindu-și marginea, ca niște aripi de pasăre măiastră. După sărutările și îmbrățișările de rigoare, s-au afundat în locuință. E gata de inaugurare, a întrebat el. Penru noi, da, e gata de inaugurare. Mergi în baia de dincolo, l-a îndrumat ea, și fă-te și tu ca mine. Da. Merg. A
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
o priveliște din visul unui opioman... Ea făcea să urce în mine ardoarea dragostei pe care o împrăștie mandragora. Cu silueta Ei zveltă, cu liniile suave alunecând de-a lungul umerilor, brațelor, sânilor, pieptului, coapselor, pulpelor, părea abia smulsă din îmbrățișarea perechii Sale: ca mandragora-femelă separată de mascul. Purta haine negre chinezești, uzate, care I se lipeau de corp. În timp ce O priveam, Ea părea că vrea să sară peste pârâul care O despărțea de bătrân, dar nu reușea; atunci bătrânul, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
s-ar fi putut îndrăgosti numai de un cap sau numai de un gât! Ha, ha, ha! Treceam cu mâna peste aceste părți fierbinți, pe care le mângâiaseră zei ca Ares, Dionysos, Hermes, Poseidon și muritori ca Anchises, Adonis. Intuiam îmbrățișările, șoaptele lor. Apoi vocea ei șovăindă. Timbrul. Mai ușor mi-aș fi pututo imagina pe Afrodita ca întreg, dacă asamblâdui componentele cu lipici de duzină (șutit și ăsta de șmecherii care, lucrând la vreo cizmărie, aduceau acasă materie primă, ca să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cartea la locul ei și mă reîntorc în separeul întâlnirilor noastre, cel cu mescioara și cu mașina de scris. În două minute ajunge și Iozefina rabatând la intrare o umbrelă cu care venise ca să nu-i ningă coafura. Urmează o îmbrățișare nesemnificativă apoi, la insistența mea, un sărut formal. Se aude din nou ușa de la intrare și vocea cântată a lui Roji: Ce fac porumbeii mamii? Bineeee! - răspundem amândoi în cor. Mă bucur. Vedeți că eu plec până la primărie, dragilor. Am
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ca o leoaică ce stătuse închisă într-o cușcă strâmtă și întunecată, iar când a fost eliberată a văzut lumina, a văzut întinderile vaste, a văzut orizonturi limitate de peisaje fantastice, unde cerul cu pământul își dau cea mai frumoasă îmbrățișare, a văzut ce nu credea că o să vadă vreodată și la început i-a fost teamă. Așa eram eu, când m-am lepădat de dureri și nu știam cum să mă comport, nu știam cum să mă manifest, nu știam
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
și tot ce am scris referitor la puterea gândului, regăsire interioară, descifrarea mesajelor ascunse ale bolilor, folosirea forței interioare, transmutarea gândirii negative în gândire pozitivă, deschiderea sufletului încătușat în nu știu ce sentimente de ură, invidie, ignoranță sau frustrare și transformarea și îmbrățișarea prin proprie voință a: iubirii, spiritualității, încrederii în Dumnezeu (forța noastră interioară), folosirea tratamentelor naturale în schimbul celor chimice, toate acestea însumate fac ca tot ce credeam despre boli, să nu mai fie așa înspăimântător și în final să ne putem
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
glonț i-a nimerit roata, o rafală i-a ciuruit frumosul veșmânt grena, iar când a trecut prin parapetul șoselei, În spate Îi flutura deja șalul de fum al avioanelor rănite. Un stejar bătrân, nu Fauvé, i-a dat Alfinei Îmbrățișarea finală și atunci natura s-a Îmbrăcat Într-o mantie de foc. În zăpăceala generală, mașina de poliție care gonea singură, Încălcând consemnul drastic al neînsuflețitelor de-a nu se urni cu de la sine putere În vecinătatea oamenilor, a trecut
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Horn, admirând locul În care curenții celor două oceane se ciocneau, stârnind fiori sub epiderma lichidă a planetei, stăteam cu un picior deja ridicat spre a desăvârși turul lumii, când un antibiotic nou inventat, Peraxildyne Forte, m-a readus În Îmbrățișarea de satin a cearșafului. Când am deschis ochii, dulăpiorul cu medicamente se Înălța În stânga ca un castel transparent, În care oștenii, rânduiți În divizii și brigăzi, așteptau să-și verse sângele În sănătatea mea. Iată-l pe Belosalic (soluție cutanată
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mea să priceapă. Era zgomotul bine cunoscut al cheii răsucite în broasca ușii de la intrare. Îl auzi și Georgie și ochii ei se făcură mai mari, privirea tăioasă. Pentru o secundă rămaserăm neclintiți, paralizați. Apoi eu m-am smuls din îmbrățișare. Nu putea fi decât Antonia. Se răzgândise, nu mai plecase la țară și venise să treacă în revistă mobilierul înaintea întâlnirii noastre da mâine. Peste o clipă o să intre în salon și o să mă găsească cu Georgie. Nu puteam suporta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
nou în genunchi. L-am ajutat să se ridice și i-am scuturat hainele. În timp ce făceam asta el stătea ca un copil. Mi-am plimbat mâinile pe tot corpul lui, iar el nu s-a ferit. Totul semăna cu o îmbrățișare. În clipele acelea am simțit că voința lui se supunea întru totul voinței mele. Apoi am băgat de seamă că tremură. Asta nu puteam suporta. — Să-ți dau niște whisky, i-am spus și i-am turnat puțin în paharul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Mă cruțase de suferință cu atâta dibăcie. Mă bucurasem de tot și nu plătisem pentru nimic. Totuși, cineva trebuia să plătească. Privindu-i trupul zvelt inert mi-am amintit de coșmarul sarcinii ei și de felul cum se terminase în îmbrățișări, șampanie și un sentiment de ușurare. Dacă avea să moară, va însemna că eu am omorât-o. Mi-a trecut prin cap acest lucru dar prostește, fără pic de sentiment. Trupul lui Georgie nu se compunea ca un întreg și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ai vrea, n-ai izbuti să fii rău. Ai un caracter mult mai frumos decât fratele tău. Doamne, ce mult te iubesc! Mă îmbrățișă cu un gest teatral, ridicând puțin un picior încălțat în pantoful cu toc înalt. Am acceptat îmbrățișarea ei. — Și Palmer ce părerea avea despre giumbușlucurile tale cu Alexander? am întrebat peste umărul ei hotărât să o fac să sufere. S-a depărtat de mine și, pierzând ceva din aerul actoricesc, pe fața ei trecu o umbră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
o făcură să-și țină respirația cu nostalgie: o ultimă tușă de pudră pe nas, un „Noapte bună“ adresat portarului și fuga afară, În Înșelătoarele străluciri ale nopții, tânărul evreu În așteptare, ciocolatele, mașina după colț, cursa rapidă și primejdioasa Îmbrățișare furișă. Dar nu era cineva cunoscut. Reveni În nedorita, temuta aventură Într-un ținut străin, care nu putea fi controlat cu un cuvânt măiestru. Nici un alint, oricât de abil, nu va satisface Întunericul pe cale de-a se lăsa. Trenul Întârzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
elibereze de Încordare, În tensiunea șușotelilor din Întunericul sălii, „Nu-i pot suporta pe bărbații ăștia pomădați!“ și se auzi murmurul În surdină al unui acord general. Dar chiar și atunci Janet Pardoe voise să rămână până la sfârșit, până la ultima Îmbrățișare, ultima libidozitate cu voal. Mabel Warren o Îmboldise să iasă și să meargă să bea ceva, dar Janet Pardoe spusese că vrea să rămână să vadă jurnalul de știri și rămăseseră amândouă. Prima seară părea acum să releve tot ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
se uită la el tăcută și fascinată. Josef observă cu dezgust dinții ei inegali, care nu mai erau albi. Indiferent ce altceva o să trebuiască să fac, se gândi el, n-o voi săruta. Dar era evident că ea aștepta o Îmbrățișare. Modestia i se transformase Într-o oribilă cochetărie de femeie coaptă, căreia era obligat să-i răspundă. Începu să-i vorbească În limbaj infantil, așezându-se pe marginea patului ei În așa fel Încât să fie despărțiți de lățimea acestuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Începu el cu promisiunile. Dar ea Îl Întrerupse cu o Întrebare care Îl făcu să râdă prin gravitatea ei: Va mai fi o dată viitoare? Am trecut examenul? — Vrei s-o mai facem? — Da, spuse ea, dar nu se gândea la Îmbrățișarea lui, ci la apartamentul de la Constantinopol și la propriul ei dormitor și la mersul la culcare la ora zece. Câtă vreme o să rămâi acolo? Probabil o lună. Poate că mai mult. Ea șopti „Așa de puțin!“ cu atâta regret, Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
treia oară, prelung, Paula strigă un "da" nervos și imediat se ridică din fotoliul în care a adormit ascultînd muzică. Tu erai... șoptește deschizîndu-i larg ușa lui Radu. Am degerat de-a binelea. Dă-mi, te rog, ceva cald. O îmbrățișare? chicotește Paula, ajutîndu-l să-și dezbrace haina de piele. Ți-am văzut omul cu motoreta încearcă un rîs înfundat Radu -, era și el la autogară. Fără Honda, evident. Zău?! vrea să se antreneze în glumă Paula, pîndind momentul să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]