4,030 matches
-
de "mărțișoare de corporație" (Cotidianul, 1.03.2007), de "folclorul corporatist" (blogoree.ro), de "cultura corporatistă" (metropotam.ro) sau de limbajul de corporație ori corporatist: "limbajul găunos al PR-ului de corporație" (brand-iden-tity.wordpress.ro), "locul era plin de oameni îmbrăcați fain la costum, business like, limbaj corporatist" (jollyca.wordpress.com). Adjectivul apare și substantivat, pentru a desemna persoane care lucrează în corporații: "Memoriile unui corporatist" (corporatistu.ablog.ro), "Corporatistul de București" (resursadefun.ro), "corporatistele tomnatice" (piticu.ro) etc. Cum se
"Limbaj corporatist" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8169_a_9494]
-
și să o păstreze cum se cade în două decenii (îngăduitori fiind, totuși, cu timpul acordat). Halal contemporani! P.S. La Vatra Dornei, Cazinoul, cândva clădire emblematică a orașului, imaginea sa fiind obișnuită pe ilustratele trimise din fosta stațiune belneoclimaterică, e "îmbrăcată" în schele de 19 ani. Pe un panou, scrie că fostul cazinou - monument arhitectural din secolul XIX - se află în Programul Național de Restaurare al Ministerului Culturii și Cultelor. Un panou mort. Zidurile se năruie puțin câte puțin, încât ne
Monument în primejdie: Biserica de lemn de la Putna by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8204_a_9529]
-
un hoț care fură din case, cățărându-se pe balcoane, pereții exteriori etc. În fine, termenul cel mai răspîndit astăzi pentru hoțul din locuințe, ca specializare prestigioasă (implicând pregătiri speciale și riscuri mai mari) e șpringar: "Șpringarul e mai bine îmbrăcat, de multe ori, decît polițistul. Șpringarul e considerat elita lumii interlope" (Cotidianul, 17.05.2007); "șpringarii sunt cei socotiți a avea Ťclasăť. Acționează cu chei potrivite, pe bază de pont" (Ziarul, 21.07.2007). Nu știu să i se fi
Alte specializări by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8214_a_9539]
-
femeie sărăcuță, c-o roche pe ea capot Veche, ruptă, peticoasă, și cârpită peste tot Mai mult ață decât față se vedea în al ei port, De cânepă, de in și lână și de tot felul de tort, Fiind astfel îmbrăcată, nici mai bine, nici mai prost, S-a dus să se spovedească la un duhovnic în post..." Frazarea, ritmul, rima, impecabile. Păcătuiește, biata eroină a povestei, în plin post, mâncând de dulce carnea unei găini furate, mă rog, dar bagă
Anton Pann by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9656_a_10981]
-
soartă acționează ca un semnal prevestitor, nu vor mai ști unde și cine sînt. Poate nu Tig, comentează naratoarea, pentru că bărbații mor mai devreme (ce consolare!), dar ea, cu siguranță va ajunge ziua cînd, "va bîntui prin casă în întuneric, îmbrăcată doar în cămașă de noapte, urlînd de neputința de a-și aminti ce anume a pierdut." The Art of Cooking and Serving, evocă amintirea naratoarei legată de momentul crucial al nașterii surorii ei. Astfel, sîntem purtați înapoi în timp cînd
Toți devenim povestiri by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/9713_a_11038]
-
Suntem hotărâți să ... trăiești! Sunt Victor, tatăl lui Rică de la CFS, colegul mata’! Nene Victor, mulțumesc, mă simt Îngrozitor. Trebuie să mergi la spital... fata mea... asistenta medicală, Sorina... Așteapt-o la ora trei ... după masă la poarta ...spitalului mare. Este ...Îmbrăcată ori cu fustă albă și ...bluză neagră, ori cu bluză albă și ...fustă neagră. Poartă fustă foarte scurtă. Cere-i medicamente ... Vezi, Securitatea ... Atenție mare ... să n-o omoare și pe ea! Apoi Ștefan Girovescu oftă, suspină, scoase un „Au
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
nouă, cu zeci de săli de clasă, dormitoare, cantină, depozite, terenuri de sport, spălătorie, sală de gimnastică, spații verzi În care copiii mai săraci de la sate sau cei de la oraș care nu prea Învățau bine erau școliți pe cheltuiala statului, Îmbrăcați toți la fel, cu uniforme ieftine și bocanci, cămăși albe, indispensabili și șorturi albe, ciorapi groși din bumbac și haine scurte și matlasate pentru iarnă, cunoscutele „pufoaice” după care erau recunocuți oriunde mergeau În oraș. Ce mai aveam?, se Întrebă
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
scoasă de soneria din perete. Se dezmetici și Întrebă: cine-i? și În același timp se Îndreptă spre ușă. Auzise o voce dar nu Înțelese nimic. Când deschise ușa, se trezi față În față cu o femeie brunetă, tânără și Îmbrăcată europenește și provocator. Își aminti de buton și o pofti În cameră, era oarecum Încurcat și nu știa cu ce să Înceapă și cum s-o abordeze fără a face vreo gafă, dacă este o persoană oficială și se mai
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
de iubire și senzații nemaiîntâlnite. Acum că totul a ieșit cu bine, voia să se culce imediat pentru că avea capul greu și chiar acesta Începuse a se Învârti din ce În ce mai tare. Ajuns În camera cea mare se Întinse În pat, așa Îmbrăcat și adormi imediat. Se trezi după-masă, se simțea cu mult mai bine și Întrega sa ființă era cuprinsă de o bucurie imensă, se simțea Împlinit, matur și important, iar la această stare de bine, semnarea unui contract de mare importanță
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Fez, unul din cele patru orașe imperiale, pentru a vedea și admira cele mai minunate minarete, bazaruri cât vezi cu ochii, moschei istorice, palate, piețe cum nu ai mai văzut, plaja și o stare de exotism inconfundabil. Apoi, către șoferul Îmbrăcat elegant: Abu, lasă-ne liberi și condu către Fez! Aerul cald le răviși părul, Ștefan simți briza mării și pe parcurs se bucură de toate frumusețile naturii. În orașul Fez se convinse că descrierea Aminei fusese săracă și că orașul
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
apăru un nod și o lacrimă imperceptibilă Îi apăru În colțul ochiului drept. Pentru prima dată, corpul său de sportiv bine clădit arăta bine Îmbrăcat și În minte se compară cu Nelu Nutwailer, stoperul naționalei de fotbal, cel care umbla Îmbrăcat numai cu echipament de firmă și era iubit de cele mai frumoase bucureștence. O privi pătimaș, a strânse În brațe și se iubiră fără cuvinte, dar cu multe cuvinte nespuse și cu trăiri speciale, pentru care În multe milenii și
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
în speranța că se va alege cu ceva. Aveau o bucătăreasă bătrână - ca și ceilalți servitori - care-l iubea, îi dădea să mănânce și-i dăruia tot felul de jucării neobișnuite: un cartof care semăna cu un bărbat, un ursuleț îmbrăcat ca o bătrână, un os care lui i se părea că seamănă cu o suliță. —Vorbește-mi despre el, spuse fata. Era exact lucrul de care se temuse și pentru care se înarmase cu vorbe potrivite, mincinoase. Era sufletul întregii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
o uriașă demonstrație a cinismului politic. Cei cu pungi identice, cu pachețel de la partid, rătăcind în pâlcuri mici prin mulțimea din Piața Victoriei sunt mobilizați de PSD. Stau pe margine, dezorientați. Nu se bagă în față și tac absenți. Cenușii, îmbrăcați prost, pâlcuri pestrițe. Chipuri brăzdate de sărăcie, oameni de la țară, amestecați cu smardoiași de stadion. HotNews.ro, Gândul și chiar Realitatea TV au demonstrat, ieri, prin reportaje incognito, că primarii PSD s-au mobilizat masiv, la ordin, și au distribuit
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
de frica dirigintei, rupeam foaia cu Ceaușescu purtând coarne, cu limba scoasă sau cu urechile lungite. Eram elev în orașul unde prim-secretar era Nicu Ceaușescu, coleg cu câțiva copii de nomenclaturiști. Trăiau retrași în lumea lor interzisă nouă, bine îmbrăcați și aroganți cu profesorii. În noaptea de Crăciun sau poate a doua seară, la televizorul alb-negru Olt 151, am văzut imagini neverosimile: un Ceaușescu neras, scos pe ușița unui tab, doi bătrânei ridicoli judecați sumar la o măsuță, scena execuției
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
Robespierre Robespierre e un cățel bun. Însă, așa cum o arată și numele, e foarte radical: când mușcă, mușcă sănătos, astfel încât agresatul să nu-l uite toată viața. Nimeni nu se așteaptă ca o stârpitură ca el - coafat, parfumat și bine îmbrăcat - să aibă niște dinți atât de ascuțiți. În privința asta, se aseamănă mult cu femeile: cu cât sunt mai coafate, mai parfumate și mai bine îmbrăcate, cu atât au dinții mai ascuțiți. Și mușcă mai bine. Robespierre urăște grasele și bărbații
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
toată viața. Nimeni nu se așteaptă ca o stârpitură ca el - coafat, parfumat și bine îmbrăcat - să aibă niște dinți atât de ascuțiți. În privința asta, se aseamănă mult cu femeile: cu cât sunt mai coafate, mai parfumate și mai bine îmbrăcate, cu atât au dinții mai ascuțiți. Și mușcă mai bine. Robespierre urăște grasele și bărbații cu ochelari. De fapt, urăște pe toată lumea, când e treaz. Pentru că trebuie spus despre el că nu prea ține la băutură. La fel ca oamenii
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
nimic, dar absolut nimic în farfurie. Spală vasele și le pune la scurs. După care deschide dulapul. Dulapul e gol. Se privește atent și vede că e deja îmbrăcat într un frumos costum negru. Își dă seama că a dormit îmbrăcat. Și încălțat. Își face patul impecabil și întinde pe deasupra o cuvertură. Iese în vestibul. Se îndreaptă spre ușă. În ultima clipă, se întoarce: ceva i-a atras atenția. Se uită la scadențarul de deasupra oglinzii și vede că cineva a
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
nimic, dar absolut nimic în farfurie. Spală vasele și le pune la scurs. După care deschide dulapul. Dulapul e gol. Se privește atent și vede că e deja îmbrăcat într un frumos costum negru. Își dă seama că a dormit îmbrăcat. Și încălțat. Își face patul impecabil și întinde pe deasupra o cuvertură. Iese în vestibul. Se îndreaptă spre ușă. Aude soneria. Îl trece un fior. N-are curaj să se uite pe vizor. Spune, pierdut: — Prea târziu, a expirat timpul. — Sunt
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
grup, pe motivul că sunt prea slabă și costumația pe care și-au făcut-o ele, m ar fi dezavantajat și s-ar fi speriat lumea: «Nu poți să te Îmbraci tu așa, că se sperie lumea dacă te vede Îmbrăcată așa. și asta a fost pentru mine... m-a marcat enorm de mult, mă duceam În fiecare zi acasă și plângeam la mama, ea Încerca să mă liniștească, să-mi spuna « Las’ că ai să te Îngrași tu peste câțiva
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
ori mai mult decât o casă obișnuită." Omul acela mare și gros a exclamat: "Ce casă frumoasă!" Tu ești un fel de om mare. OMUL: Bine, dar eu va trebui să spun cunoscuților mei că am întâlnit un prichindel drăguț, îmbrăcat așa, și așa, și care venea din cutare loc. MICUL PRINȚ: De ce? Le vei spune că ai întâlnit un om mic, și că el își dorea o oaie mică. Nu-i destul? OMUL: N-au să mă creadă. MICUL PRINȚ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
VANITOSUL: N-am auzit. Nu aud niciodată decât laudele. Recunoști că mă admiri foarte mult? MICUL PRINȚ: Ce înseamnă "a admira"? VANITOSUL: A admira înseamnă a recunoaște că eu sunt cel mai frumos, cel mai priceput, cel mai cu gust îmbrăcat, cel mai inteligent de pe planetă. Omul fără de care nu se poate face nimic. MICUL PRINȚ: Dar tu ești singur pe planeta ta. Sunt măcar oi pe aici? VANITOSUL: Oi? Nu, oile sunt prea neînsemnate pentru un geniu. De altfel nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
a-i îngădui să o însoțească pe mama ei pe ultimul drum îi sporiră și mai mult mâhnirile. Ajunse în sfârșit la garsoniera ei, care părea acum mai tristă și mai întunecată ca înainte. Frânt de oboseală, Răducu adormi așa îmbrăcat cum era. Îl dezbrăcă de hăinuțe, îl așeză în culcușul patului, îl sărută pe frunte, îl mângâie și-i zâmbi cu înțelesuri numai de ea știute și, deodată, simți cum lacrimile îi curgeau fără să le cheme. Prin mintea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
încă în mintea ei și-l aștepta, trebuia să vină. Îi plăcea așa de mult să ia masa împreună cu el! Aștepta un timp până uita de mâncare, de ea și de toate. Zdrobită de gânduri, halucinând, pierzându-și controlul, adormea îmbrăcată. Intra în noapte ca într-o lume a neștirii. Îmbrățișa o pernă. Avea în acest fel senzația că puiul ei doarme lângă ea. Nu strângea prea tare perna, nu voia să-l trezească. În zori, când nu-l găsea, plângea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
sufletul său. Puțini sunt, însă, cei cărora li se luminează calea... Marius nu era un tânăr urât. Avea chiar o înfățișare plăcută vederii și un corp bine clădit, atletic și foarte intens lucrat. Mai mult, mereu se purta încălțat și îmbrăcat foarte curat și atent dichisit, încât, de fiecare dată, când îl vedeai, puteai să juri imediat că-i proaspăt scos dintr-o cutie. De aceea, ce-i drept, el își făcuse o obișnuință din a se privi în oglindă, și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
atitudine de biruitor. Deloc nu se gândea că vărsase sânge nevinovat, luând viața unui om (practic, fără motiv!). La momentul înmormântării Carlei - acel stârv rece și inert de pe catafalc -, își făcu și el apariția printre îndoliații ce formau convoiul funerar, îmbrăcat fiind în straie negre și cu o adâncă și neprefăcută durere sufletească pe chip, gândind cucernic: „Dumnezeu s-o ierte!”, iar pe fundalul sepulcral putea auzi în surdină, printre multe bocete și suspine înecate, Marșul funebru(Lucrare muzicală scrisă de către
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]