824 matches
-
din uși și a întrebat cine-i. Răspunsul a venit urlat și răstit: <<Securitatea statului, deschideți imediat!>>. Tata a sărit ca ars din pat și stătea dezorientat în mijlocul camerei. Mama a tras zăvorul și în casă a năvălit un tânăr îmbrăcat civil și care avea un pistol în mână, iar un altul se postase în ușă, tot cu un pistol în mână, firește, că doar plecaseră la război sau la vânătoare. Cel care a intrat primul a întrebat-o pe mama
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
Militarul în România comunistă era bine văzut. M. M.: Extraordinar de bine văzut și prețuit pentru că mergea la munci, mergea în economie, mergea la inundații, mergea la incendii, la catastrofe. Țin minte, mă duceam câteodată să stau la rând, undeva, îmbrăcat militar. Lumea: "Poftiți în față, vă rog, că dumneavoastră n-aveți timp!" Era un alt respect, altfel era privită armata, care era considerată a poporului pentru că era din el, de acolo. Se spunea atunci că cine n-a făcut armata
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
plăci nu mai era solicitat. Glasul generos începuse să se stingă, urmarea alcoolului, a supărărilor, a nopților albe, a plămânilor răvășiți. Și apoi a venit abisul. S-a dus la fund. Când într-o zi l-am zărit pe stradă, îmbrăcat modest, sărăcăcios, nu-mi venea să cred ochilor. Era mizeria personificată. Calea Victoriei, pe care o avusese cândva la picioare, azi îl refuza. El singur o ocolea. Trecea pe străzi lăturalnice. Privirile trecătorilor îl frigeau. Și, pentru a evita compătimirea, fugea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
și avem întreaga viață înaintea noastră! Cum pot oamenii bătrâni să fie fericiți? Noi suntem tineri și știm că suntem tineri, în timp ce majoritatea tinerilor nu sunt conștienți de acest lucru“. Acum scena era o pădure, și un prinț, de asemenea îmbrăcat în negru, o răpea pe Hartley, iar capul ei atârna peste umărul lui, de parcă ar fi avut gâtul frânt. Eu stăteam locului, continuând să gândesc cât e de minunat că sunt tânăr; avusesem un vis rău în care crezusem că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ură. Gilbert a trebuit să se întoarcă la Londra, să joace într-o piesă la televiziune. Lizzie a rămas, și începusem să mă obișnuiesc cu fața ei nefericită, congestionată de plâng. Peregrine a rămas și el, dar ursuz, aproape mânios; îmbrăcat în pantaloni de tweed, cămașă și bretele, făcea în fiecare zi câte o plimbare în direcția fermei Amorne, și se întorcea înfierbântat și irascibil. Arăta, cert, distrus, și părea că nu se poate smulge din starea de îmbufnare. O dată sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Apartamentul începe oare să capete din ce în ce mai mult înfățișarea unui muzeu, pe măsură ce spiritul lui James se retrage? Spațiul în care locuiesc cu adevărat nu s-a mărit. Mănânc în bucătărie, apoi mă reîntorc la acest birou din camera de zi. De îmbrăcat, mă îmbrac în hol. Dorm în spațioasa cameră de oaspeți. Bineînțeles, nu cutez să mă culc în patul lui James. Frumosul dormitor al lui James e nefolosit și am încuiat ușa. Am luat însă în primire biroul, și acolo am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
are la el medicamente? La tot apelul a răspuns unul cu 10 sulfamide albe. Sulfamida era încă puternică atuncea, penicilină nu era... Și mi-a dat sulfamidele ălea și m-a îndemnat să mă feresc de răceală și să stau îmbrăcat mai gros și la apel cine mai are ceva în plus să-mi dea... Deci am ajuns acolo la 19 ianuarie ’49 și-am stat până în 3 aprilie ’51. De acolo unde v-a mutat? Din penitenciarul Galați tot mereu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
să plec. M-am întors, m-am urcat în pod și ghinionul a fost că m-am și dezbrăcat. Aveam cioareci, cum le spune, pantaloni d-ăștia groși, haină și opinci. M-am și descălțat... Altădată când presimțeam ceva dormeam îmbrăcat. Atunci m-am dezbrăcat, m-am băgat în culcuș, că aveam acolo cergă... și noaptea visez că-s înconjurat de Securitate cu câini... Cum m-am trezit, repede m-am încălțat și m-am îmbrăcat, pe întuneric. Și când mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
tu ești îndreptățit să faci. Cu Dumnezeu înainte. Badea Gheorghe Mi-e dor de prietenul meu Am fost colegi de liceu. Nelu, era un adolescent slăbuț, timid, retras, cu ochi mari albaștri, cu o privire senină și blândă. Era sărac îmbrăcat, locuia la internatul liceului, dar la orele de curs dădea răspunsuri foarte corecte, mai ales la matematică și fizică. După liceu, ne-am despărțit, am mers fiecare pe drumul propriu, urmând cursurile unor facultăți diferite, eu Facultatea de Mecanică (TCM
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
oamenii corect și mai ales curat îmbrăcați, nu cei nebărbieriți, nespălați răspîndind un miros puternic de transpirație, tutun și băutură. La Firma Porsche, în Centrul de Cercetare, aveam un coleg foarte priceput, era încadrat ca Șef de Grupă, dar venea îmbrăcat neglijent, cu pantaloni de Jeans uzați și decolorați. L-a chemat Inginerul Șef și i-a spus așa: „nu mă privește cum te îmbraci în timpul liber, dar la serviciu te rog să vii îmbrăcat civilizat, ca să poți susține cu demnitate
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
ca Șef de Grupă, dar venea îmbrăcat neglijent, cu pantaloni de Jeans uzați și decolorați. L-a chemat Inginerul Șef și i-a spus așa: „nu mă privește cum te îmbraci în timpul liber, dar la serviciu te rog să vii îmbrăcat civilizat, ca să poți susține cu demnitate o discuție cu delegații care ne vizitează”. Era o regulă în instituție ca toți cei din Centrul de Cercetare să poarte cămașă albă la serviciu. Și mai e un amănunt. Dacă vrei să obții
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Brașov, la început, totul era nou. Dimineața la ora șase, ieșeam în stradă, la început fiind iarnă, era întuneric și oamenii apăreau doar ca siluete. Mergând spre stația de troleibuz, întâlneam în fiecare dimineață printre alții, un bărbat rotofei, sumar îmbrăcat dar înfășurat la gât cu un fular mare, care cu cât era mai frig, cu atât tușea mai tare, mai întâlneam o femeie micuță cu niște șolduri foarte mobile. Cu cât trecea vremea și se apropia primăvara, dimineața era tot
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
au Înțeles semnificația unui astfel de gest. Un alt individ odios, șeful Serviciului Anchete Penale din cadrul Direcției a VIII-a a Securității, Gheorghe Enoiu, Își savurează În liniște pensia grasă Într-o casă din București. Torționarul macabru Își Întâmpina victimele Îmbrăcat Într-un cearșaf pentru a nu se murdări de sângele lor. Nu mai devreme de anul 2005, cinismul său era evident În documentarul lui Alexandru Solomon, „Marele jaf comunist”. Valoarea memoriilor unor astfel de indivizi este de necontestat atâta timp cât multe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
din protecție a fluierelor picioarelor devin chiar podoabă, precum cnemidele din argint - metal cumplit de moale - găsite În mormântul princiar de la Aghighiol. Cu ce să porți sabia dacă adversarul Îți retează brațul? Deja gladiatorul din Circus maximus are brațul drept Îmbrăcat În fier. Însă doar Evul Mediu, În care viața seniorului - singurul luptător și dumnezeu local - e scumpă, adaugă fier și pe celălalt braț ba unește și cnemida cu cuirasa. À propos de scumpetea vieții unora. Pentru a domni, oricine trebuia
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
lupi și hiene. El e singurul care s-a opus din răsputeri. El n-o voit să accepte această soluțiune”, sinteza Carol al II-lea. După ce a scris proclamația-delegație și a stat de vorbă cu Mihai, Carol „s-a trântit îmbrăcat pe pat ‹...› Mihăiță, jos (în camera lui - n.n.) a făcut același lucru”. Mihai era cert debusolat de faptul că regele „urma să se supună și să părăsească țara. Discuția se referea acum la ceea ce urmau să facă. Se sărea de la
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
așa poate să-și plimbe jucăriile la aer și la iarbă verde. Încerc cricul și așezarea nu e așa ușoară. În momentul acela o motocicletă elegantă, ce venea ca vântul, se oprește În dreptul nostru. Un tânăr polițist, deosebit de simpatic, elegant Îmbrăcat, se dă jos, ne salută și ne Întreabă ce s-a Întâmplat. E un polițist al drumurilor. Cu motocicleta sa cred că e greu să nu ajungă pe oricine. Își scoate mănușile și mă roagă sa-i cedez locul la
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Militarul în România comunistă era bine văzut. M. M.: Extraordinar de bine văzut și prețuit pentru că mergea la munci, mergea în economie, mergea la inundații, mergea la incendii, la catastrofe. Țin minte, mă duceam câteodată să stau la rând, undeva, îmbrăcat militar. Lumea: "Poftiți în față, vă rog, că dumneavoastră n-aveți timp!" Era un alt respect, altfel era privită armata, care era considerată a poporului pentru că era din el, de acolo. Se spunea atunci că cine n-a făcut armata
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
le-am sorbit vreodată. Aproape ațipisem, așa îmbrăcați cum ne culcasem, cînd am auzit bătăi în ușă. Am strigat în rusă (limbă detestată, dar vorbită de mongoli) "Intră!" și în cadrul ușii viu colorate s-a ivit un mongol înalt, frumos, îmbrăcat european, la trei ace, care ni s-a adresat cu o voce plină de deferență: Săru' mîna, Doamnă. Bună seara, Domnule. Am crezut că visez, dar omul a continuat imperturbabil, în aceeași limbă română impecabilă, elegantă și fără nici o urmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
am parcat mașina, casa pe care o căutam abia se zărea prin păienjenișul de pomi, vița-de-vie ridicată pe șpalieri, flori agățătoare și vegetație spontană înaltă. Mi-a ieșit în întâmpinare finul Florin, profesor pensionar în vârstă de 67 de ani, îmbrăcat lejer cu maiou și șort pestriț, desculț, adresându-mi-se bucuros cu urarea de „Bine ai venit, nașule!”. Eram, după spusele lui, al treilea musafir din acea zi și, după câte mi-am dat seama, dumnealui se cinstise în sănătatea
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
ca mierea a unei zile de toamnă, ieșenilor care se plimbau în acel timp pe bulevardul Copou - locul predilect de promenadă pentru locuitorii urbei - li se oferea întâlnirea cu un cuplu mai puțin obișnuit. Un tânăr blond, înalt, zvelt, elegant îmbrăcat ducea la braț o femeie corpolentă, matură, de vârstă greu de identificat, cu obraji rumeni, gătită cu ie, catrință, bundiță mărginită cu blană de jder, cu opinci măiestrit lucrate în picioare și cu o broboadă bogată, viu colorată pe cap
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
din nou pe mine canadiana lui Hansi. Aș fi vrut să fug, să fug iarăși. Atunci am văzut la fereasctră ninsoarea din ce În ce mai deasă, cernându-se În Întuneric, estompând zgomotul Împușcăturilor ce se auzeau tot mai slab, și m-am Întins Îmbrăcat În pat lângă Steluța. Astfel am dus-o câteva zile, și Încă nu aflasem și nu ne frământa chiar deloc, până ce Într-o dimineață am auzit poporul strigând pe afară, pe sub ferestre, olé-olé Ceaușescu nu mai e. Să-i fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
o aventură să scoți poetul din "scorbura" în care se ascunde, de unde trimite, când vrea el, trilurile numite poeme. L-am văzut de multe ori pe Emil Brumaru pe străzile Iașului, cu pasul egal și molcom, cu privirea în pământ, îmbrăcat (poate) în mantaua singurătății. M-am gândit și la ipoteza tăcerii poetului în studio, și nu m-am îngrijorat. Aveam cu mine două volume de poezii, eram gata să citesc, după voia hazardului, oricare. Pentru că din poezia lui Emil Brumaru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
Medici vârstnici cu mentalități învechite; bolnavi de toate vârstele, mai mult sau mai puțin grav; femei și bărbați cărora li se intersectează drumurile și destinele, trecând anonimi și nepăsători unii pe lângă ceilalți, prin cotloanele abia luminate ale așa-zisului spital. Îmbrăcat gros, cu fes albastru tras adânc pe cap, cu gluga pe deasupra, geaca groasăcăzută până peste genunchii jinșilor de culoare albastră; priveam, oarecum debusolat în gânduri. Totuși, pentru cei din jur, păream stăpân pe mine... Asist la un perpetuum - mobile, am
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
cu așa-zisul ceai și bucățica de unt ori margarină sau marmeladă, ascultând chiorăitul intestinelor (Simfonia intestinelor și înjurături în toate părțile...! ) Pe holul mic, aproape de sala meselor, stă rezemat de un calorifer înghețat, un domn de vârsta a treia îmbrăcat în halat, bluză de pijama și pantalon de training lăsat peste pantoful sport. Din semi întunericul celuilalt capăt al holului apare ca de nicăieri directorul spitalului, doctorul Bărbosu. Nu am ce face și îl salut, mai mult în glumă și
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
nici o vorbă gândind că e într-o pasă nu tocmai bună, iar eu am chef de glume proaste. Atenția i-a fost atrasă de un ins înalt și slăbănog ce stă rezemat de un zid, îmbrăcat în pantalon de training, îmbrăcat neregulamentar. Infirmiera Mariana se găsește din întâmplare prin preajmă și începe a-l beșteli pe bietul om. Acesta îi spusese cu respect și înțelegere că nu poate veni din salon până la cantină îmbrăcat numai cu pijamaua, pe acest frig nenorocit
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]